Diese Präsentation wurde erfolgreich gemeldet.
Wir verwenden Ihre LinkedIn Profilangaben und Informationen zu Ihren Aktivitäten, um Anzeigen zu personalisieren und Ihnen relevantere Inhalte anzuzeigen. Sie können Ihre Anzeigeneinstellungen jederzeit ändern.

120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi

35.681 Aufrufe

Veröffentlicht am

drept

Veröffentlicht in: Recht
  • Login to see the comments

120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi

  1. 1. Drept procesual civil Cuprins Capitolul I. Acţiunea civilă Secţiunea I. Condiţii de exercitare §1. Consideraţii introductive §2. Afirmarea unui drept (formularea unei pretenţii) §3. Interesul §4. Capacitatea procesuală §5. Calitatea procesuală Secţiunea a II-a. Clasificarea acţiunilor civile (cererilor de chemare în judecată) §1. Precizări prealabile §2. Cereri principale, cereri accesorii şi cereri incidentale §3. Acţiuni (cereri) în realizare, acţiuni (cereri) în constatare şi acţiuni (cereri) în constituire §4. Acţiuni (cereri) nepatrimoniale şi acţiuni (cereri) patrimoniale (personale, reale şi mixte) Capitolul II. Participanţii la procesul civil Secţiunea I. Instanţa § 1. Rolul judecătorului în procesul civil 1.1. Aspectele sub care se manifestă rolul activ al judecătorului 1.2. Corelaţia dintre rolul activ al judecătorului şi unele principii generale ale procedurii civile 1.2.1. Rolul activ al judecătorului şi principiul disponibilităţii 1.2.2. Rolul activ al judecătorului şi principiul contradictorialităţii 1.2.3. Rolul activ al judecătorului şi aflarea adevărului §2. Compunerea şi constituirea instanţei 2.1. Compunerea instanţei 2.2. Constituirea instanţei 2.3. Incidentele procedurale privind compunerea sau constituirea instanţei 2.3.1. Incompatibilitatea 2.3.2. Abţinerea şi recuzarea
  2. 2. 2.3.3. Alte incidente procedurale referitoare la alcătuirea instanţei Secţiunea a II-a. Părţile §1. Drepturile şi îndatoririle părţilor. Abuzul de drept procedural 1.1. Enumerarea drepturilor procedurale ale părţilor 1.2. îndatoririle procesuale ale părţilor 1.3. Abuzul de drept procedural §2. Coparticiparea procesuală 2.1. Noţiunea şi clasificarea coparticipării procesuale 2.2. Efectele coparticipării procesuale §3. Participarea terţilor la judecată 3.1. Precizări introductive 3.2. Intervenţia voluntară 3.2.1. Noţiune. Felurile intervenţiei voluntare 3.2.2. Intervenţia voluntară principală 3.2.3. Intervenţia voluntară accesorie 3.3. Chemarea în judecată a altor persoane 3.4. Chemarea în garanţie 3.5. Arătarea titularului dreptului §4. Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice în procesul civil 4.1. Consideraţii introductive 4.2. Reprezentarea persoanelor fizice prin mandatar neavocat 4.3. Particularităţi privind reprezentarea prin avocat 4.4. Sancţiunea în cazul nejustificării calităţii de reprezentant Secţiunea a III-a. Participarea procurorului la procesul civil §1. Precizări prealabile §2. Poziţia procesuală a procurorului în procesul civil §3. Formele participării procurorului la procesul civil 3.1. Pornirea procesului civil 3.2. Participarea la judecata procesului civil 3.3. Exercitarea căilor de atac 3.4. Cererea de punere în executare a hotărârilor
  3. 3. Capitolul III. Competenţa Secţiunea I. Competenţa generală a instanţelor judecătoreşti §1. Principiul stabilirii competenţei generale a instanţelor judecătoreşti §2. Competenţa în materia controlului de constituţionalitate §3. Competenţa în materie electorală 3.1. Alegerile locale 3.2. Alegerile parlamentare 3.3. Alegerile prezidenţiale §4. Competenţa în materia contenciosului administrativ 4.1. Competenţa instanţelor judecătoreşti ordinare de contencios administrativ 4.2. Competenţa instanţelor judecătoreşti speciale de contencios administrativ 4.3. Competenţa instanţelor judecătoreşti de a controla soluţiile unor jurisdicţii speciale administrative §5. Competenţa în anumite materii 5.1. Competenţa în materia litigiilor de muncă 5.2. Competenţa în materia rezolvării unor neînţelegeri referitoare la exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti 5.3. Competenţa în materia actelor de stare civilă şi a înregistrărilor de stare civilă 5.4. Competenţa în materia schimbării, rectificării şi modificării numelui 5.5. Competenţa în materia protecţiei concurenţei comerciale 5.6. Delimitarea competenţei instanţelor judecătoreşti de cea a notarului public 5.6.1. Procedura succesorală 5.6.2. Alte proceduri notariale reglementate de Legea nr. 36/1995 Secţiunea a II-a. Competenţa materială §1. Consideraţii introductive §2. Competenţa materială a judecătoriei §3. Competenţa materială a tribunalului §4. Competenţa materială a curţii de apel §5. Competenţa materială a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie §6. Aspecte referitoare la criteriul valoric în delimitarea competenţei materiale
  4. 4. Secţiunea a III-a. Competenţa teritorială §1. Precizări introductive §2. Competenţa teritorială de drept comun §3. Competenţa teritorială alternativă (facultativă) §4. Competenţa teritorială exclusivă (excepţională) Secţiunea a IV-a. Prorogarea competenţei §1. Prorogarea legală §2. Prorogarea judecătorească. Strămutarea 2.1. Enumerarea cazurilor de prorogare judecătorească a competenţei 2.2. Strămutarea pricinilor §3. Prorogarea convenţională (voluntară) Secţiunea a V-a. Incidente procedurale referitoare la competenţă §1. Excepţia de necompetenţă 1.1. Invocare 1.2. Soluţionare 1.3. Particularităţile hotărârii de declinare a competenţei §2. Conflictele de competenţă 2.1. Noţiune. Feluri. Condiţii 2.2. Soluţionarea conflictelor de competenţă Capitolul IV. Actele de procedură şi termenele procedurale Secţiunea I. Nulitatea actelor de procedură §1. Noţiune §2. Clasificarea nulităţilor actelor de procedură §3. Cazurile de nulitate §4. Invocarea nulităţii actelor de procedură §5. Efectele nulităţii actelor de procedură Secţiunea a II-a. Termenele procedurale §1. Noţiunea şi clasificare §2. Mod de calcul
  5. 5. §3. Durata termenelor procedurale Secţiunea a III-a. Decăderea şi repunerea în termen §1. Noţiunea şi importanţa decăderii §2. Condiţiile decăderii §3. Invocarea şi pronunţarea decăderii §4. Efectele decăderii §5. Repunerea în termen Capitolul V. Judecata în primă instanţă Secţiunea I. Cererea de chemare în judecată §1. Noţiune §2. Cuprinsul (elementele) cererii de chemare în judecată §3. Introducerea cererii de chemare în judecată şi constituirea dosarului §4. Efectele introducerii cererii de chemare în judecată Secţiunea a II-a. Întâmpinarea şi cererea reconvenţională §1. Întâmpinarea §2. Cererea reconvenţională Secţiunea a III-a. Măsurile asigurătorii §1. Precizări prealabile §2. Sechestrul asigurător 2.1. Noţiune şi condiţii de înfiinţare 2.2. Procedura de înfiinţare a sechestrului asigurător 2.3. Valorificarea bunurilor sechestrate asigurător. Ridicarea sechestrului asigurător §3. Poprirea asigurătorie §4. Sechestrul judiciar 4.1. Noţiune şi condiţii de înfiinţare 4.2. Procedura de înfiinţare Secţiunea a IV-a. Citarea şi comunicarea actelor de procedură §1. Reguli generale §2. Cuprinsul citaţiei §3. Persoanele care urmează a fi citate şi modul de citare
  6. 6. §4. înmânarea citaţiei şi a altor acte de procedură Secţiunea a V-a. Excepţiile procesuale §1. Precizări prealabile §2. Definirea excepţiilor procesuale §3. Clasificarea excepţiilor procesuale 3.1. Excepţii de procedură şi excepţii de fond 3.2. Excepţii dilatorii şi excepţii peremptorii 3.3. Excepţii absolute şi excepţii relative 3.4. Consideraţii referitoare la inadmisibilităţi §4. Procedura de soluţionare a excepţiilor procesuale Secţiunea a VI-a. Probele §1. Consideraţii generale 1.1. Noţiunea şi importanţa probelor în procesul civil 1.2. Obiectul şi sarcina probei 1.2.1. Obiectul probei 1.2.2. Sarcina probei 1.3. Reguli comune referitoare la admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probelor 1.3.1. Admisibilitatea probelor 1.3.2. Administrarea probelor 1.3.3. Aprecierea probelor 1.4. Asigurarea dovezilor §2. Proba prin înscrisuri 2.1. Definiţia şi clasificarea înscrisurilor 2.2. Înscrisurile autentice 2.2.1. Noţiune 2.2.2. Avantajele înscrisului autentic. Forţa probantă 2.2.3. Opozabilitatea erga omnes a înscrisului autentic 2.2.4. Conversiunea înscrisului autentic în înscris sub semnătură privată sau în început de dovadă scrisă 2.3. Înscrisurile sub semnătură privată 2.3.1. Precizări introductive 2.3.2. Formalitatea multiplului exemplar
  7. 7. 2.3.3. Menţiunea „bun şi aprobat” 2.3.4. Forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată 260 2.3.5. Data înscrisului sub semnătură privată 261 2.4. înscrisul în formă electronică 2.5. Administrarea probei prin înscrisuri 2.5.1. Producerea înscrisurilor 2.5.2. Procedura verificării de scripte 2.5.3. Procedura falsului 3. Proba prin declaraţiile martorilor 3.1. Precizări introductive 3.2. Admisibilitatea probei prin declaraţiile martorilor 3.2.1. Admisibilitatea probării prin declaraţii de martori a faptelor juridice stricto sensu 3.2.2. Admisibilitatea probării prin declaraţii de martori a actelor juridice 3.3. Administrarea probei cu martori 3.3.1. Propunerea martorilor 3.3.2. Persoanele care pot fi ascultate ca martori 3.3.3. Prezentarea şi ascultarea martorilor 3.4. Aprecierea declaraţiilor martorilor §4. Proba prin rapoartele de expertiză 4.1. Precizări introductive 4.2. Admisibilitatea expertizei 4.3. Administrarea expertizei 4.4. Forţa probantă a raportului de expertiză §5. Cercetarea la faţa locului §6. Mărturisirea 6.1. Definirea, natura juridică şi felurile mărturisirii 6.2. Caracterele şi admisibilitatea mărturisirii 6.3. Administrarea mărturisirii. Interogatoriul 6.3.1. Propunerea şi încuviinţarea sau ordonarea interogatoriului 6.3.2. Obiectul interogatoriului 6.3.3. Persoanele care pot răspunde la interogatoriu
  8. 8. 6.3.4. Luarea interogatoriului 6.3.5. Efectele chemării la interogatoriu 6.4. Problema indivizibilităţii mărturisirii judiciare 6.5. Irevocabilitatea mărturisirii. Forţa probantă a mărturisirii §7. Prezumţiile 7.1. Noţiune. Clasificare 7.2. Prezumţiile legale 7.3. Prezumţiile simple Secţiunea a VII-a. Suspendarea judecăţii şi perimarea §1. Suspendarea judecăţii 1.1. Noţiunea şi felurile suspendării 1.2. Suspendarea voluntară 1.3. Suspendarea legală de drept 1.4. Suspendarea legală facultativă 1.5. Procedura şi efectele suspendării §2. Perimarea 2.1. Consideraţii generale referitoare la perimare 2.1.1. Noţiunea şi justificarea perimării 2.1.2. Natura juridică a perimării. Delimitarea perimării de alte instituţii 2.2. Sfera de aplicare şi condiţiile perimării 2.2.1. Învestirea instanţei cu o cerere care a declanşat o judecată în primă instanţă sau într-o cale de atac 2.2.2. Rămânerea pricinii în nelucrare timp de un an în materie civilă şi de 6 luni în materie comercială 2.2.3. Lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii 2.3. Procedura de constatare a perimării 2.4. Efectele perimării Secţiunea a VIII-a. Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor §1. Consideraţii generale §2. Desistarea 2.1. Renunţarea la judecată 2.2. Renunţarea la dreptul subiectiv pretins
  9. 9. §3. Achiesarea 3.1. Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului 3.2. Achiesarea părţii la hotărârea pronunţată §4. Tranzacţia judiciară Capitolul VI. Căile de atac Secţiunea I. Apelul §1. Sediul materiei. Caracterizare. Felurile apelului §2. Obiectul apelului §3. Subiectele apelului 3.1. Precizări prealabile 3.2. Părţile din proces 3.3. Persoane care nu au luat parte la judecata de fond 3.4. Procurorul §4. Sesizarea instanţei de apel 4.1. Instanţa competentă 4.2. Termenul de apel A. Durată şi punct de plecare B. Întreruperea termenului de apel C. Sancţiunea nerespectării termenului de apel 4.3. Cererea de apel şi efectele ei A. Cuprinsul şi timbrarea cererii de apel B. Depunerea cererii de apel C. Efectele cererii de apel §5. Procedura de judecată a apelului 5.1. Procedura prealabilă la instanţa de apel. Întâmpinarea 5.2. Judecarea apelului A. Compunerea instanţei B. Reguli privind judecata C. Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel
  10. 10. Secţiunea a II-a. Contestaţia în anulare §1. Sediul materiei. Caracterizare. Felurile contestaţiei §2. Contestaţia în anulare obişnuită 2.1. Motivele contestaţiei 2.2. Admisibilitatea contestaţiei §3. Contestaţia în anulare specială 3.1. Admisibilitatea contestaţiei 3.2. Motivele contestaţiei §4. Sesizarea instanţei 4.1. Instanţa competentă şi sesizarea ei 4.2. Părţile în contestaţia în anulare 4.3. Termenul de exercitare §5. Judecata contestaţiei în anulare Secţiunea a III-a. Revizuirea § 1. Caracterizare. Sediul materiei §2. Obiectul revizuirii §3. Motivele de revizuire 3.1. Dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire 3.2. Dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita) sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut (minus petita), ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita) 3.3. Dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă 3.4. Dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat (judecător sau procuror) a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în această cauză 3.5. Dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei
  11. 11. revizuire se cere 3.6. Dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere 3.7. Dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate 3.8. Dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa 3.9. Dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate §4. Sesizarea instanţei 4.1. Părţile. Instanţa competentă şi sesizarea ei 4.2. Termenul de exercitare §5. Judecata revizuirii Capitolul VII. Proceduri speciale Secţiunea I. Ordonanţa preşedinţială §1. Consideraţii introductive §2. Condiţiile (speciale) de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale 2.1. Precizări prealabile 2.2. Urgenţa 2.3. Caracterul vremelnic 2.4. Neprejudecarea fondului §3. Sesizarea instanţei §4. Procedura de judecată §5. Sfera de aplicare a ordonanţei preşedinţiale 5.1. Precizări introductive 5.2. În materia raporturilor de familie 5.3. În materia raporturilor de vecinătate şi de proprietate 5.4. În materia raporturilor locative 5.5. În materia executării silite
  12. 12. 5.6. În materie comercială 5.7. În materia organizării şi funcţionării fundaţiilor Secţiunea a II-a. Oferta de plată §1. Sediul materiei. Justificare. Condiţiile ofertei de plată §2. Procedura ofertei de plată şi efectele ei Secţiunea a III-a. Procedura divorţului §1. Sediul materiei. Particularităţile procedurii §2. Instanţa competentă în materia divorţului §3. Sesizarea instanţei de divorţ 3.1. Legitimarea procesuală 3.2. Cererea de divorţ 3.3. Cererea reconvenţională §4. Particularităţi privind faza judecăţii 4.1. Depunerea cererii. Fixarea termenului. Citarea 4.2. Obligativitatea înfăţişării personale a părţilor 4.3. Şedinţa de judecată A. Publicitatea B. Prezenţa obligatorie a reclamantului C. Regimul probelor D. Luarea unor măsuri provizorii pe timpul judecării divorţului E. Judecarea unor cereri accesorii F. Particularităţi privind actele procesuale de dispoziţie în procesul de divorţ G. Hotărârea de divorţ şi efectele ei H. Căile de atac §5. Divorţul prin consimţământul soţilor Secţiunea a IV-a. Partajul judiciar § 1. Sediul materiei. Cazurile în care partajul judiciar este obligatoriu şi căile procesuale de realizare §2. Sesizarea instanţei
  13. 13. 2.1. Instanţa competentă 2.2. Părţile în partaj 2.3. Cererea de chemare în judecată §3. Împărţeala prin bună învoială în cadrul procesului de partaj §4. Procedura partajului §5. Hotărârea de partaj. Efecte. Executare Secţiunea a V-a. Procedura somaţiei de plată §1. Consideraţii introductive §2. Condiţii (speciale) de admisibilitate §3. Sesizarea instanţei §4. Particularităţi referitoare la procedura de judecată §5. Cererea în anulare §6. Învestirea cu formulă executorie. Particularităţi privind contestaţia la executare Capitolul VIII. Executarea silită Secţiunea I. Consideraţii generale §1. Definiţia executării silite şi caracteristicile constrângerii judiciare §2. Natura juridică a executării silite §3. Modalităţile executării silite Secţiunea a II-a. Participanţii la executarea silită §1. Consideraţii generale §2. Părţile în faza executării silite. Drepturile şi obligaţiile lor comune §3. Organele de executare §4. Instanţa judecătorească §5. Procurorul Secţiunea a III-a. Caracterul creanţelor puse în executare Secţiunea a IV-a. Titlurile executorii §1. Noţiuni generale §2. Hotărârile instanţelor judecătoreşti §3. Actele autentificate de notarul public §4. Hotărârile arbitrale
  14. 14. §5. Hotărârile judecătoreşti străine §6. Cambia, biletul la ordin şi cecul §7. Actele de sancţionare în materia contravenţiilor §8. Titlurile executorii privind creanţele fiscale §9. Contractele de împrumut bancar, creditor fiind Banca naţională şi contractele de credit bancar §10. Alte titluri executorii Secţiunea a V-a. Cererea de executare silită şi constituirea dosarului de executare Secţiunea a VI-a. Înştiinţarea prealabilă a debitorului Secţiunea a VII-a. Prescripţia dreptului de a cere (obţine) executarea silită §1. Consideraţii generale. Sediul materiei §2. Termenul de prescripţie §3. Suspendarea şi întreruperea cursului termenului de prescripţie A. Suspendarea cursului prescripţiei B. Întreruperea prescripţiei §4. Repunerea în termenul de prescripţie Secţiunea a VIII-a. Suspendarea executării silite §1. Noţiuni generale §2. Suspendarea acordată de creditor 3. Suspendarea acordată de instanţa de judecată, pe baza căilor de atac contra hotărârilor judecătoreşti A. Suspendarea executării în cazul apelului B. Suspendarea executării în cazul recursului C. Suspendarea executării în cazul contestaţiei în anulare D. Suspendarea executării în cazul cererii de revizuire 4. Suspendarea acordată de instanţă în temeiul contestaţiei la executare Secţiunea a IX-a. Perimarea executării silite §1. Noţiuni generale §2. Procedura perimării §3. Efectul perimării
  15. 15. §4. Cazurile în care nu se aplică perimarea Secţiunea a X-a. Alte incidente de temporizare a procedurii de executare §1. Existenţa proprietăţii comune asupra bunului urmărit §2. Beneficiul de discuţiune şi beneficiul de diviziune Secţiunea a XI-a. întoarcerea executării silite Secţiunea a XII-a. Contestaţia la executare §1. Noţiuni generale. Subiectele şi obiectul contestaţiei §2. Natura juridică a contestaţiei la executare §3. Competenţa pentru soluţionarea contestaţiei la executare A. Hotărâri ale instanţelor judecătoreşti pronunţate în ţară B. Hotărâri ale instanţelor judecătoreşti pronunţate în străinătate C. Titluri executorii altele decât hotărârile judecătoreşti §4. Termenul de exercitare a contestaţiei la executare §5. Procedura de judecată a contestaţiei la executare Secţiunea a XIII-a. Obiectul executării silite §1. Noţiunea de obiect al executării silite §2. Bunurile neurmăribile aparţinând persoanelor fizice A. Bunuri exceptate de la urmărirea silită ca inalienabile B. Bunurile care deşi alienabile, sunt exceptate de lege de la urmărirea silită în considerarea scopului pentru care sunt folosite Anexă Teste grilă Răspunsuri corecte Abrevieri alin. - alineat art. - articol B.J. - Buletinul Jurisprudenţei C. fam. - Codul familiei C. proc. civ. - Codul de procedură civilă CA. - curte(a) de apel CC. - Curtea Constituţională CD. - Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem C.J. - Curierul Judiciar C.S.J. - Curtea Supremă de Justiţie
  16. 16. Col. civ. - Colegiul civil Dreptul - Revista Dreptul Ed. - Editura ed. - Ediţia E.D.P. - Editura Didactică şi Pedagogică I.C.C.J. - înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Jud. - Judecătoria Juridica - Revista Juridica J.N. - Revista Justiţia Nouă lit. - litera L.P. - Revista Legalitatea Populară O.G. - Ordonanţa Guvernului O.U.G. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului p. - pagina P.R. - Revista Pandectele Române R.D.C. - Revista de drept comercial R.R.D. - Revista Română de Drept R.R.D, maritim - Revista Română de Drept Maritim R.R.D, muncii - Revista Română de Dreptul Muncii Repertoriu I - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1970 Repertoriu II - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1969-1975, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976 Repertoriu III - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1975-1980, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982 Repertoriu IV - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1980-1985, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986 S.C.J. - Revista Studii şi Cercetări Juridice Trib. Bucureşti - Tribunalul (Municipiului) Bucureşti Trib. jud. - tribunal judeţean Trib. reg. - tribunal regional Trib. Suprem - Tribunalul Suprem Lista lucrărilor frecvent citate*' V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Ed. Naţional, Bucureşti, 1996 G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2001 Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală. Judecata la prima instanţă. Hotărârea, ed. a ll-a, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
  17. 17. I. Leş, Tratat de drept procesual civil, ed. a ll-a, Ed. AH Beck, Bucureşti, 2002 E. Herovanu, Principiile procedurei judiciare, Bucureşti, 1932 I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Ed. AU Beck, Bucureşti, 2005 Gr. Porumb, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960 E. Garsonnet, Ch. Cezar-Bru, Trăite” th6orique et pratique de procădure civile et commerciale, Sirey, Paris, 1913 Capitolul I Acţiunea civilă Secţiunea I. Condiţii de exercitare §1. Consideraţii introductive Înainte de a analiza condiţiile de exercitare a acţiunii civile, este necesar să stabilim ce se înţelege prin noţiunea de acţiune civilă. Pentru definirea acţiunii civile, trebuie pornit de la următoarele precizări făcute în literatura de specialitate: - acţiunea civilă este în strânsă legătură cu protecţia judiciară a drepturilor subiective civile, precum şi a unor situaţii juridice pentru a căror realizare calea judecăţii este obligatorie (în materie posesorie, în materia filiaţiei, a divorţului etc.); - acţiunea civilă cuprinde toate mijloacele procesuale pe care legea le pune la dispoziţie pentru protejarea drepturilor subiective şi a situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea judecăţii este obligatorie, fiecare din aceste mijloace procesuale reprezentând forme de manifestare a acţiunii civile (cereri, excepţii, căi de atac etc.); - acţiunea este uniformă, cuprinde aceleaşi mijloace procesuale, indiferent de dreptul ce se valorifică, dar când se exercită, acţiunea este influenţată de dreptul subiectiv (sau de situaţia juridică protejată de lege - situaţia juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie), dobândind din natura şi caracteristicile acestuia; - în momentul în care se apelează la acţiune, aceasta se individualizează, devine proces. Acţiunea civilă ar putea fi definită ca ansamblul mijloacelor procesuale (forme de manifestare a acţiunii civile - cereri, excepţii, căi de atac) prin care se poate realiza protecţia judiciară a drepturilor subiective şi a situaţiilor juridice ocrotite de lege (situaţia juridică protejată de lege - situaţia juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie). Trebuie reţinut că, deşi în frecvente cazuri noţiunea de acţiune civilă este utilizată pentru a desemna cererea de chemare în judecată, este totuşi necesar să nu se pună semnul egalităţii între cererea de chemare în judecată şi acţiunea civilă, deoarece cererea de chemare în judecată reprezintă numai una din formele concrete de manifestare a acţiunii civile (cea prin care se
  18. 18. pune în mişcare acţiunea civilă), e doar un mijloc procesual, însă, acţiunea civilă există mai înainte de cerere, chiar şi atunci când titularul dreptului subiectiv civil nu sesizează instanţa. * Avându-se în vedere numărul mare de trimiteri bibliografice ce s-a făcut la aceste lucrări în notele de subsol din prezenta lucrare ele sunt citate numai după numele autorilor. A se vedea: E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare, voi. I, Bucureşti, 1932, p. 119-125; /. Stoenescu, S. Tilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală. Judecata la prima instanţă. Hotărârea, ed. a ll-a, E.D.P., Bucureşti, 1983, p. 230 şi urm.; V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, voi. I, Ed. Naţional, Bucureşti, 1996, p. 249-250; G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2001, p. 124-125. În literatura noastră de specialitate nu există un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte condiţiile (generale) de exercitare a acţiunii civile. În opinia dominantă, sunt reţinute patru condiţii (generale) de exercitare a acţiunii civile (ale oricărei forme concrete de manifestare a acţiunii civile), condiţii care sunt, în acelaşi timp, şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte într-un proces civil: - afirmarea unui drept sau a unei situaţii juridice protejate de lege (în alte cuvinte, formularea unei pretenţii), - interesul, - capacitatea procesuală şi - calitatea procesuală. §2. Afirmarea unui drept (formularea unei pretenţii) Pentru declanşarea oricărui proces civil este necesar să se formuleze o pretenţie. Astfel, art. 109 C. proc. civ. dispune că „oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente”. Este însă de reţinut că, deşi în cele mai multe cazuri prin punerea în mişcare a acţiunii civile se urmăreşte să se obţină protecţia judiciară (recunoaşterea sau, după caz, realizarea) a unui drept subiectiv civil, uneori, se solicită protecţia judiciară a unei situaţii juridice pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie (de exemplu, în cazul acţiunilor posesorii). Aşadar, pentru exercitarea acţiunii civile (pentru a fi parte în procesul civil) este necesar ca o persoană să pretindă (să afirme) un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie, deci să supună judecăţii o pretenţie. 1 A se vedea: G. Tocilescu, Curs de procedură civilă, voi. II, Iaşi, 1889, p. 29; /. Stoenescu, S. Zilberstein, p. 279; V.M. Ciobanu, voi. I, p. 319-320; G.
  19. 19. Boroi, voi. I, p. 167. Într-o altă concepţie, se susţine că nu există suprapunere perfectă între condiţiile pentru a fi parte în procesul civil şi condiţiile pentru exercitarea acţiunii civile (condiţiile pentru a fi parte în proces ar fi: - capacitatea procesuală de folosinţă, - calitatea procesuală şi - interesul, iar condiţiile pentru exercitarea acţiunii civile ar fi: - capacitatea procesuală de folosinţă şi de exerciţiu, - afirmarea unui drept, - calitatea procesuală şi - interesul) – Diferenţa: capacitatea de exerciţiu şi afirmarea unui drept (formularea unei pretenţii). I. Leş, Tratat de drept procesual civil, ed. a ll-a, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2002, p. 147. Totuşi, părţile reprezintă unul din elementele acţiunii civile, ceea ce înseamnă că o persoană nu poate deveni parte în proces dacă nu a fost pusă în mişcare acţiunea civilă, iar pentru declanşarea acţiunii civile este necesar să se introducă o cerere de chemare în judecată, prin care să se formuleze o pretenţie, deci o persoană poate deveni parte în proces dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile necesare exercitării acţiunii civile. În consecinţă, alături de interes, calitate procesuală şi capacitate procesuală, trebuie reţinută şi afirmarea unui drept (formularea unei pretenţii) ca o condiţie atât pentru exercitarea acţiunii civile, cât şi pentru a fi parte în proces. Desigur că nu este necesară verificarea de către instanţa de judecată a unei astfel de condiţii pentru fiecare parte din proces, fiind suficientă îndeplinirea cerinţei respective în persoana reclamantului, activitatea procesuală a celorlalte părţi urmând a viza pretenţia deja formulată. Redând aceeaşi idee într-o altă exprimare, vom spune că o persoană poate deveni parte în proces dacă supune judecăţii o pretenţie sau dacă solicită pentru sine ori chiar pentru o altă parte din proces pretenţia deja dedusă judecăţii sau dacă împotriva ei este formulată o pretenţie. Se admite că, pentru a se bucura de protecţie judiciară, dreptul subiectiv civil trebuie să întrunească anumite cerinţe: - să fie recunoscut şi ocrotit de lege, adică să nu intre în conţinutul unui raport juridic care să contravină normelor legale imperative sau regulilor de convieţuire socială; - să fie exercitat în limitele sale externe, de ordin material şi juridic, precum şi în limitele sale interne, adică numai potrivit scopului economic şi social în vederea căruia este recunoscut de lege; - să fie exercitat cu bună-credinţă; - să fie actual. În legătură cu această din urmă cerinţă, se impun unele precizări. Cerinţa se referă la ipotezele în care se solicită instanţei realizarea
  20. 20. dreptului, nu şi atunci când se cere să se constate existenţa dreptului în starea în care se găseşte. De asemenea, în cazul în care dreptul subiectiv civil nu este actual, deci este supus unui termen suspensiv sau unei condiţii suspensive, titularul poate solicita anumite măsuri de asigurare ori conservare sau poate proceda la o asigurare a dovezilor. În sfârşit, în cazurile expres prevăzute de lege, se poate introduce o acţiune preventivă, care nu îl va prejudicia cu nimic pe debitor, deoarece hotărârea obţinută se va putea pune în executare numai după ce dreptul subiectiv a devenit actual. Astfel, potrivit art. 110 C. proc. civ.: - cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locaţiune, poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen (termenul de locaţiune); - executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau a altei prestaţii periodice poate fi cerută înainte de termen; - preşedintele instanţei poate încuviinţa, înainte de împlinirea termenului, cererea pentru executarea la termen a unor obligaţii ori de câte ori va aprecia că cererea este îndreptăţită pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar suferi-o dacă ar aştepta împlinirea termenului. Subliniem că existenţa dreptului subiectiv civil pretins (sau, după caz, a situaţiei juridice afirmate), precum şi îndeplinirea cerinţelor menţionate mai sus se stabilesc de către instanţă, după dezbateri contradictorii, la sfârşitul judecăţii. Tocmai de aceea, condiţia de exercitare a acţiunii civile în discuţie nu vizează însăşi existenţa dreptului subiectiv, ci numai afirmarea lui (formularea unei pretenţii). În cazul în care, în urma probelor administrate şi după dezbaterile contradictorii, instanţa constată că dreptul subiectiv pretins de reclamant nu există, atunci cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată (nefondată). Dacă însă se constată că dreptul subiectiv pretins nu este actual, ceea ce înseamnă că s-a invocat excepţia de prematuritate a cererii (care este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie), cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca prematură, fără a mai fi cercetată pe fondul pretenţiei, iar reclamantul va fi îndreptăţit să reitereze cererea în momentul în care dreptul subiectiv devine actual, fără a i se putea opune excepţia puterii de lucru judecat. Excepţia de prematuritate a cererii este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie. Dacă la declanşarea acţiunii civile dreptul subiectiv pretins de reclamant nu este actual, cererea va fi respinsă ca prematură chiar şi atunci când data împlinirii termenului suspensiv ar fi foarte apropiată sau condiţia suspensivă ar fi pe punctul de a se realiza; dacă însă, în momentul în care
  21. 21. instanţa urmează a se pronunţa asupra excepţiei de prematuritate a cererii, dreptul subiectiv a devenit actual (s-a împlinit termenul suspensiv ori s-a realizat condiţia §3. Interesul Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia. Interesul poate să fie atât material, cât şi moral. în doctrină se arată că interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: - să fie legitim; - să fie născut şi actual; - să fie personal şi direct. Interesul este legitim atunci când nu contravine legii sau regulilor de convieţuire socială. în legătură cu această cerinţă, se arată uneori că interesul trebuie să fie şi juridic, ceea ce înseamnă că un interes pur economic (spre exemplu, dorinţa unui comerciant de a elimina concurenţa pe o anumită piaţă relevantă) sau pur teoretic nu ar justifica exerciţiul acţiunii civile1. Interesul trebuie să fie născut şi actual, deci să existe în momentul în care se exercită acţiunea civilă (forma procedurală concretă), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune (la forma concretă de manifestare a acţiunii). Această cerinţă trebuie să se verifice şi în cazurile prevăzute de art. 110 C. proc. civ., precum şi în ipoteza cererilor în constatare (art. 111 C. proc. civ.), ori în caz de asigurare a dovezilor (art. 235 şi urm. C. proc. civ.). Interesul trebuie să fie personal2 şi direct, în sensul că folosul practic trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva. Această cerinţă există şi atunci când forma procedurală nu este promovată de titularul dreptului, ci de alte persoane sau organe cărora legea le recunoaşte legitimare procesuală, întrucât folosul practic se produce asupra titularului. suspensivă), atunci cererea de chemare în judecată nu va mai putea fi respinsă ca prematură, ci va trebui cercetată pe fond - E. Herovanu, p. 150; V.M. Ciobanu, voi. I, p. 269, nota 92. ' Alteori, se consideră că această primă cerinţă a interesului, enunţată sub forma de „interes legitim juridiceşte proteguit”, vizează mai puţin exerciţiul dreptului la acţiune, ci mai degrabă priveşte temeinicia sau netemeinicia pretenţiei formulate, deoarece, pentru a afla dacă un interes este sau nu în conflict cu legea, este necesar să se dezbată fondul pretenţiei. în cadrul acestei concepţii, prin cerinţa în discuţie se înţelege că interesul trebuie să nu contravină legii, precum şi că trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situaţia juridică legală pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie. Tocmai de aceea se spune că procesul civil este (în principiu) un proces al intereselor private (individuale). Pot exista şi situaţii în care să nu fie vorba de un interes individual, ci de un interes colectiv (interesul unei
  22. 22. categorii de persoane, mai mult sau mai puţin determinate, care se găsesc sau se pot găsi în aceeaşi situaţie ori într-o situaţie comparabilă, spre exemplu, interesul consumatorilor unui anumit produs), iar de un asemenea interes s-ar putea prevala în justiţie numai organele expres prevăzute de lege. Lipsa interesului sau a uneia din cerinţele acestuia se invocă pe cale de excepţie, excepţia lipsei de interes fiind o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, iar în cazul în care instanţa consideră că această excepţie este întemeiată, cererea de chemare în judecată (sau, după caz, alt mijloc procedural ce intră în conţinutul acţiunii civile) va fi respinsă ca lipsită de interes. Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie. Sunt numeroase exemple în practică în care forma procedurală a fost respinsă ca lipsită de interes: - invocarea, de către partea care a fost legal citată, a nulităţii decurgând din neînmânarea citaţiei părţii adverse cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, - invocarea, pe calea apelului, a lipsei procedurii de citare cu cealaltă parte la termenul când a avut loc dezbaterea în fond la prima instanţă; - exercitarea apelului sau, după caz, a recursului de către partea care a câştigat la judecata finalizată cu hotărârea atacată; - introducerea unei contestaţii în anulare pe motiv că partea adversă nu a fost legal citată la termenul când a avut loc judecata; - cererea prin care creditorul urmăreşte aducerea unor bunuri în patrimoniul debitorului său, deşi acesta este solvabil etc. §4. Capacitatea procesuală Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile. Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă începe la naşterea lor şi încetează la moartea lor. Nimeni nu poate fi lipsit total de această capacitate însă, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege, capacitatea procesuală de folosinţă poate fi limitată. Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor juridice se dobândeşte la data înregistrării, iar pentru persoanele juridice care nu sunt supuse înregistrării, la data actului de dispoziţie, la data recunoaşterii actului de dispoziţie, la data autorizării, ori la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege, după caz. Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice este dominat
  23. 23. de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă, în sensul că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi şi nu îşi poate asuma prin acte juridice decât acele obligaţii care corespund scopului ei. Încetarea capacităţii procesuale de folosinţă a persoanei juridice are loc la data încetării persoanei juridice însăşi, prin comasare, divizare totală sau dizolvare (în acest ultim caz, persoana juridică încetează la data încheierii operaţiunilor de lichidare). Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei persoane de a-şi valorifica singură drepturile procedurale şi de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedurale, deci de a sta în judecată. 1 Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 52/1975, în CD. 1975, p. 228. 2 CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 731/1996, în Culegere 1993-1998, p. 285. 3 Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1789/1989, în Dreptul nr. 6/1990, p. 73. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de exerciţiu deplină se dobândeşte la împlinirea vârstei de 18 ani. Minora de 16 sau, după caz, de 15 ani dobândeşte, prin căsătorie, capacitate deplină de exerciţiu. încetarea capacităţii de exerciţiu depline are loc, definitiv sau temporar, după caz, prin moarte, prin punere sub interdicţie judecătorească, ori în situaţia anulării căsătoriei înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani. În cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, o persoană poate fi lipsită total de capacitate de exerciţiu, ori să aibă numai o capacitate de exerciţiu restrânsă. Articolul 42 C. proc. civ. se referă la instituţiile reprezentării, asistării şi autorizării. Reprezentarea (legală) intervine în cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi cei puşi sub interdicţie judecătorească). Aceştia nu stau personal în proces, ci prin reprezentanţii lor legali (părinţi, tutore sau curator, după caz). Potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. civ., când cel lipsit de capacitate de exerciţiu nu are reprezentant legal şi există urgenţă în soluţionarea cauzei, la cererea părţii interesate, instanţa va numi un curator special, care să îl reprezinte pe incapabil până la numirea reprezentantului legal. De asemenea, instanţa va numi un curator şi atunci când există contrarietate de interese între reprezentant şi reprezentat (de exemplu, în procesele de ieşire din indiviziune în care figurează printre părţi, alături de minor, unul sau ambii părinţi ai acestuia, care deci stau în proces atât în nume propriu, cât şi ca reprezentanţi legali ai uneia dintre părţi). Asistarea intervine în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă (minorii între 14-18 ani). Aceştia vor fi citaţi şi vor sta personal în proces, dar asistaţi, după caz, de părinţi sau tutore, care vor semna alături de minori cererile adresate instanţei, iar în acest scop părinţii sau tutorele vor trebui citaţi. Dacă minorul împlineşte în cursul procesului vârsta de 14 ani,
  24. 24. reprezentarea legală se transformă în asistare, astfel încât minorul va fi citat personal. În litigiile ce izvorăsc din contractul de muncă, se citează numai minorul personal şi tot el efectuează exclusiv actele de procedură. În cazul în care partea cu capacitate de