Author of the poem is dreaming of visiting his hometown.

1. Vis de dor
O poezie de Tibi Bellak
Care visa mereu despre
Reşiţa

2. Înainte de a mă culca
De mulţi ani la D-zeu mă rog:
Oh, lasă-mă în vis la noapte să fiu
Unde odată fericit am fost !

3. Atunci îmi închid ochii,
şi dintr-o dată sunt acolo
privesc de pe Dealu Crucii
“ vechea mea Reşiţa”....

4. De pe povârnişul pădurii de cireşi
Plutesc apoi la vale...

5. Văd în faţa mea Gara de la Triaj
Ca pe vremuri vechi...

6. Ca argintul străluceşte acum
În faţa mea
Frunzişul înaltilor plopi:

7. păşesc atunci de-alungul căii ferate
în albul praf al drumului.

8. Văd cum se-nvârte roata morii,

9. rezervorul gazometrului,

10. stadionul “Muncitori”
De pe lângă Bârzava.

11. Pe o pantă îndepărtătă se şerpuieşte
Ca o bandă ondulată
La deal în sus drumul către Lupac
Printre dealurile înverzite.

12. Cu turmele de oi în verdele îmbelşugat,
poiana pare pătată,
de parcă “Dealu Clocotici”
ar fi acoperit cu iarbă din zăpadă .

13. Acum văd clar în fata mea
Stâncoasa “Vale a Domanului”

14. Copacul de fag, “Izvorul rece”,
Acolo am fost de mii de ori...

15. Creat ca de mână de uriaş
Din vale iese in relief
« Golul « care-şi împinge coama

16. Către « Driglovăţ »

17. Apoi plec cu trenu´de ştrand
în direcţia «Budinic »

18. De pe Ştolln de-alungul Bârzăvii
Câtre « Podul Stavila »....

19. “Lend”-ul şi în fată
“Dealu´Halaripu”;

20. În fata mea dansează în colb
Pe bani, câte-un pitic gol...

21. Trei ţevi duc la vale,
Acolo este “Ranchina”
Izvor de putere pentru
Toate roţile din vechea Reşita.

22. După sosirea mea la “ştrand”,
urc pe marginea pădurii
În sus către
“Poiana Târnovei”...

23. Cât mă simt de minunat:
Sunt tânăr, bucuros şi puternic,
miros parfumul moliziilor
din “Parcul Iosefini”.

24. “Dealu´ Coleaşă” şi cimitirul,

25. “Globul Pământului” e aici,

26. “Balta Broaştelor”,

27. “Dealu´ Crucii
şi casa părintească sunt pe aproape.

28. Acolo îngenunchiez
şi-i mulţumesc Domnului nostru
apoi însă sună deja deşteptătoru –
Iar mie -mi... place asa de mult sa visez

29. Urc plin de umilinţă
Iarăşi sus in deal
Înă o privire la Reşiţa
Păzeşte inimă, păzeşte...

30. Concluzie.
şi după moarte îmi doresc
Ca santinelă in cale

31. să stau, să văd Bîrzava mea
curgînd mereu în vale....

32. În memoria lui Tibi Bellak (născut 1919 în Resita, dec. 1978 în Witten - NRW)
şi dragostei lui irepresibile pentru oraşul său natal - Resita.
Poemul a fost scris la inceputul anilor `60, adica, cu cel puţin 20 de ani
după ce autorul a văzut orasul lui natal pentru ultima dată.
Ultima strofa este scrisa original în limba română.
Produs de către Horst Krucso cu textul sus-numitului prieten al tatălui meu
şi cu ajutorul deloc neglijabil si participarea exemplară al lui Gerhard Kunz
(imagini şi asistenţă tehnică), şi Babiak Robert (poze). Imaginile vechi au fos
furnizate cu amabilitate de către Anton Schulz.
Multe mulţumiri, si lui Mircea Hohoiu pentru muzica - (CD –
„Mia sein Reschitzara” – „Noi suntem resiteni”)