Diese Präsentation wurde erfolgreich gemeldet.
Wir verwenden Ihre LinkedIn Profilangaben und Informationen zu Ihren Aktivitäten, um Anzeigen zu personalisieren und Ihnen relevantere Inhalte anzuzeigen. Sie können Ihre Anzeigeneinstellungen jederzeit ändern.

Enoh cartea-despre-dumnezeu-si-despre-ingeri

18.502 Aufrufe

Veröffentlicht am

  • Sie können Hilfe bekommen bei ⇒ www.WritersHilfe.com ⇐. Erfolg und Grüße!
       Antworten 
    Sind Sie sicher, dass Sie …  Ja  Nein
    Ihre Nachricht erscheint hier
  • Dating for everyone is here: ❶❶❶ http://bit.ly/2ZDZFYj ❶❶❶
       Antworten 
    Sind Sie sicher, dass Sie …  Ja  Nein
    Ihre Nachricht erscheint hier
  • Follow the link, new dating source: ❤❤❤ http://bit.ly/2ZDZFYj ❤❤❤
       Antworten 
    Sind Sie sicher, dass Sie …  Ja  Nein
    Ihre Nachricht erscheint hier

Enoh cartea-despre-dumnezeu-si-despre-ingeri

  1. 1. CARTEA LUI ENOH,CARTEA DESPREDUMNEZEU SI DESPREINGERI Şi a plăcut Enoh lui Dumnezeu şi apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a mutat Dumnezeu. Geneză 5:24 În literatura angelologică, cu toate căexistă o mulţime de cărţi, două opere se detaşează prin forţa divină pecare o emană: Dialoguri cu Îngerul de Gita Mallasz şi Cartea lui Enoh.Ambele scrieri sunt „periculoase” şi bulversante pentru cei dogmatici,care pretind că sunt preocupaţi de spiritualitate. Pentru că ambelearată clar că se poate dialoga direct cu Dumnezeu şi cu Îngerii, fărăvreun intermediar, fie el preot sau rabin. Din acest motiv, cele douăcărţi sunt în mod deliberat „uitate” sau cenzurate, căci autorităţilereligioase nu agreează textele care oferă o mare libertate celor care lecitesc.Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la MareaMoartă este Cartea lui Enoh, text considerat apocrif de cătreautorităţile bisericeşti. În urma unor îndelungate controverse,cercetătorii au ajuns la concluzia că aceasta a fost „cartea de căpătâi”a lui Iisus şi că El o ştia pe de rost, ceea ce explică numărul mare de
  2. 2. pasaje din Cartea lui Enoh citate în Evanghelii.Teologii experţi în Sfânta Scriptură au afirmat timp de sute de ani, îndecursul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, că textele lui Enoh au fostscrise cu cel puţin 100 de ani şi cu cel mult 300 de ani după moartealui Iisus. A existat o întreagă dispută asupra subiectului anteriorităţiiCărţii lui Enoh faţă de Evanghelii.Însă descoperirea manuscriselor din cea de-a patra cavernă de laQumran a permis stabilirea în mod ştiinţific a faptului că textele luiEnoh disponibile la ora actuală sunt anterioare cu cel puţin 200 de aninaşterii lui Iisus. Una din implicaţiile majore ale acesteidescoperiri este faptul că astfel se dovedeşte că Iisus era un foartebun cunoscător al Cărţii lui Enoh, că aceasta era de fapt cartea Luipreferată, dacă ţinem cont de numărul frazelor „enohiene” care seregăsesc în rostirile Sale, aşa cum sunt ele relatate în Evanghelii. Maimult, scrierile lui Enoh propulsează cititorul într-o nouă şi fascinantădimensiune, cea a lumilor astrale. Ele conţin toate revelaţiile pe care nile-au adus cercetările realizate în ultimii douăzeci de ani de către dr.Raymond Moody, dr. Elisabeth Kübler-Ross şi dr. Melvin Morse asuprafenomenului EGVM – experienţe la graniţele dintre viaţă şi moarte. Deasemenea, revelaţiile cuprinse în Cartea lui Enoh sunt întru totul launison, până în cele mai mici detalii, cu descoperirile lui Robert Monroereferitoare la experienţele extracorporale (ieşirile din corpul fizic îndecursul dedublării astrale) – de pildă, fenomenul retrăririi in extensoa vieţii de până în acel moment (faptul de a-ţi revedea întreaga viaţa„defilând” prin faţa ochilor).Cartea lui Enoh, lucrare apocrifă, reprezintă totodată una dintre celemai vechi şi mai importante surse ale tradiţiei creştine în ceea cepriveşte descrierea îngerilor. Excepţional de moderne, cu implicaţiideosebit de importante datorită vechimii lor, dialogurile lui Enoh cuDumnezeu şi cu Îngerii (Uriel, Gabriel, Mihail şi Rafael) reprezintă undocument de importanţă capitală, care merită să fie citit de cât mai
  3. 3. mulţi oameni.Cartea lui Enoh era şi un text sacru evreiesc, înainte ca reformatorulevreu Simon Ben Jochai să o condamne vehement, în anul 70 d.C.,împreună cu toţi cei care ar îndrăzni s-o citească. Motivul acestei mâniiera acela că Alesul despre care vorbeşte Enoh semăna foarte mult cuFiul Omului, cu Mesia despre care începea să se vorbească. Apoi,povestea Îngerilor care nu ezitau să flirteze cu fiicele oamenilor îlindignase profund. În antiteză, Iuda Tadeu, fratele lui Iisus, citează înmod deschis din Cartea lui Enoh în epistola sa redactată în anul 61,deci la aproximativ 30 de ani după moartea lui Iisus. Este un faptlogic, de vreme ce creştinii preţuiau foarte mult această scriere, careera inclusă în canonul biblic al acelor vremuri. Astfel, timp de aproape300 de ani după Iisus, Cartea lui Enoh a fost neobosit copiată şirecopiată, ca toate celelalte pergamente cu scripturi sfinte. De-abia înanul 325, atunci când un prim conciliu ecumenic hotărăşte să compunăBiblia şi să aleagă textele care vor deveni „publice” sau „ascunse”publicului, Cartea lui Enoh şi Cartea lui Tobias vor fi clasificate încategoria cărţilor cu conţinut secret. Cu toate acestea, Cartea lui Enohîşi continuă cariera literară până când un exeget decide săîntocmească un catalog critic al tuturor textelor „apocrife”. ItalianulFilastrius din Brescia, indignat şi el de aceşti Îngeri ştrengari, ocondamnă în catalogul său „raţional” de texte eretice „Liber deHaeresibus”. Un alt motiv al lui Filastrius pentru a-şi justifica verdictull-a constituit prezenţa cu totul de neînţeles a frazelor rostite de Iisus,„copiate” în Cartea lui Enoh. După el, aceasta dovedea un singur lucru:redactarea ei era în mod obligatoriu ulterioară celor patru evangheliiale lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan.În 1906, la aceeaşi concluzie a ajuns şi preotul François Martin, (fărăsă ştie că manuscrisul lui Enoh era de fapt anterior, grotele de laQumran având să fie descoperite de-abia în 1947), care scria că„incredulii văd [în Cartea lui Enoh] un mijloc puternic, irezistibil, de aruina din temelii credinţa creştină [dacă ar fi adevărat că această Cartear fi anterioară naşterii lui Iisus]”. Este aşadar de înţeles de ce conciliuldin Laodiceea, din secolul al IV-lea, a validat concluzia lui Filastrius,condamnând definitiv Cartea lui Enoh. Numai puţine exemplare aureuşit să supravieţuiască acestui conciliu, graţie unor bibliotecaricompetenţi. Iar cele care au reuşit aceasta, nu au rezistat în faţaîngrozitoarei Inchiziţii... Aceasta a ars ultimele exemplare, împreunăcu proprietarii lor, ceea ce i-a descurajat definitiv pe colecţionarii decărţi interzise.Iar timp de 1400 de ani nimeni nu va mai auzi nimic despre ea,ajungându-se chiar ca existenţa ei să fie complet uitată.
  4. 4. Însă în 1773 exploratorul scoţian James Bruce a găsit, într-o vechemănăstire din Abisinia (Etiopia), câteva copii intacte ale Cărţii lui Enoh.Acei călugări din deşert reproduceau cu fidelitate Cartea, din generaţieîn generaţie, de îndată ce copiile lor se alterau, pur şi simplu pentru căîn cadrul Bisericii Etiopiene Cartea lui Enoh era în continuareconsiderată o carte sfântă, care făcea parte din scripturile lor canonice.Bruce a adus cu el trei exemplare, unul pentru Universitatea dinOxford, unul pentru el însuşi şi încă unul pe care l-a oferit regeluiLudovic al XV-lea al Franţei.Graţie acestei descoperiri a lui Bruce, Cartea lui Enoh a ieşit din noudin umbră. Însă de îndată ce, în 1821, lingvistul englez RichardLaurence, profesor la Oxford, reuşeşte să traducă această lucrare dinetiopiană în engleză, el îi insuflă - fără să ştie - o nouă viaţă.Revitalizată de interesul care i se arată, Cartea lui Enoh se „trezeşte”pe deplin, pentru că toate celelalte exemplare care supravieţuiserăEvului Mediu creştin european reapar la suprafaţă: în 1832, uncercetător găseşte, aparent întâmplător, în Biblioteca Vaticanuluicâteva fragmente dintr-o versiune în limba greacă. În 1880, profesorulrus Popov găseşte o versiune moldovenească, incompletă, datând dinsecolul al XVII-lea. Ea va fi urmată, 6 ani mai târziu, de o alta găsită înIugoslavia, mult mai importantă: profesorul Sokolov descoperă şi el,tot „din întâmplare”, în arhiva Bibliotecii Naţionale din Belgrad, o Cartea lui Enoh acoperită de praf. După o examinare lingvistică, manuscrisulîşi dezvăluie tainele: fusese scris într-un amestec de bulgară veche şide sârbă medievală din secolul al XV-lea, numită şi „slavonă”, o limbăarhaică. Această versiune de la Belgrad va deveni Cartea secretelor luiEnoh, Cartea lui Enoh slavonă, sau Enoh 2. Primele traduceri au fostrealizate de preoţii Morfill – în engleză, Bonwetsch – în germană şiFrançois Martin – în franceză. Analizele lingvistice mai avansate audemonstrat că stilul de redactare provenea din traducerea unei cărţigreceşti. Dar marea noutate consta în text: acesta era complet diferitde versiunea etiopiană (sau Enoh 1), fiind însă complementarăacesteia.Şi, ca şi cum toate Cărţile lui Enoh s-ar fi înţeles între ele, un an maitârziu, în 1887, săpăturile arheologice franceze realizate în situlegiptean de la Akhmin au dus la descoperirea unei copii a Cărţii luiEnoh în versiune greacă. Această versiune a fost tradusă în 1892 înfranceză de preotul Bouriant. Examinările lingvistice comparative aletuturor ediţiilor disponibile au permis stabilirea, cu deplină certitudine,a faptului că iniţial Cartea lui Enoh a fost scrisă în versuri, stil care s-apierdut în decursul traducerilor succesive. După cum explica profesorulLaurence în ediţia din 1911 a Enciclopediei Britannica, „câteva pasajeincomprehensibile au făcut chiar să fie necesară retraducerea pasajelor
  5. 5. etiopiene în greacă, apoi din greacă acestea au fost traduse înaramaică pentru a se detecta repetiţiile din versiunea greacă”.Laurence presupune astfel că versiunile etiopiană, slavonă şi greacăproveneau dintr-o singură sursă, dintr-o singură carte, cea originară,autentică, scrisă într-o limbă semitică. Însă aceasta era definitivpierdută în negura vremurilor – cel puţin, aşa s-a considerat până lafantastica descoperire a manuscriselor de la Qumran, din 1952, careaveau să dovedească anterioritatea absolută a Cărţii lui Enoh faţă detoate celelalte texte creştine. La întrebarea „Cum se explică faptul căextrase din Cartea lui Enoh se regăsesc în Noul Testament?”, JoszefMilik, un renumit specialist în manuscrisele de la Marea Moartă, arăspuns: „Nu ştiu. Sfântul Iuda îl citează până în cele mai miciamănunte, ceea ce demonstrează clar că în acele vremuri Cartea luiEnoh era considerată un text de referinţă”.În noiembrie 1991, Profesorii James Robinson şi Robert Einsmann dela California State University din Long Beach au ţinut o conferinţă depresă la New York pentru a prezenta un nou manuscris de la Qumran,total necunoscut publicului. Prezentând peste 200 de fotografii aleunor fragmente din manuscris, cei doi experţi au comentat în faţareprezentanţilor mass-media rezultatele muncii lor de asamblare şi detraducere a textului. Efectul senzaţional al acestei conferinţe a relansatimediat scandalul manuscriselor de la Marea Moartă, ţinute secrete, încea mai mare parte a lor, de către Vatican. Aceasta l-a determinat pejurnalistul Stephan Hoeller să scrie în 1992 în revista Gnosis Spring:„Membrii echipei de la Qumran erau aproape în exclusivitate preoţi
  6. 6. catolici, cu excepţia profesorului John Allegro. Aceste manuscrise ar firămas necunoscute publicului dacă Edmund Wilson nu ar fi publicat în1955 o serie de articole în cotidianul The New Yorker, în care arăta căVaticanul se temea ca aceste documente să nu reveleze informaţiidefavorabile creştinismului, precum şi comunităţii evreieşti aflate laoriginea Noului Testament.Imediat după publicarea articolelor lui Wilson în The New Yorker,numărul de documente de la Qumran făcute publice a diminuat bruscşi apoi s-a redus la zero. Toţi specialiştii sunt de acord că fragmentelecele mai „sensibile” din punct de vedere teologic i-au fost încredinţatepreotului de origine poloneză, Milik. Aproape toate manuscriselenepublicate erau în mâinile sale şi au rămas astfel până în ziua de azi,iar această echipă de la Qumran a ridicat o adevărată „cortină de fier”în jurul fragmentelor. A trebuit să apară protestul public al dr. Allegro,din 1985: „De ce oare colegii mei ţin ascunse aceste comori? Publicultrebuie să afle despre ele...”.Astăzi, această „cortină de fier” a căzut, îndeosebi după ce HuntingtonLibrary din San Marino, California, a decis să facă publice fotografiileacestor manuscrise. Atunci, cărui fapt i se datorează aceastăîntârziere? Criticii acuză Vaticanul şi pe specialiştii săi, în special peMilik. Oare au descoperit pasaje atât de „periculoase” în acestemanuscrise încât au fost nevoiţi să le păstreze secrete?Concluzia care se impune de la sine este una singură: Cartea lui Enohera într-adevăr cartea favorită a lui Iisus. De fapt, în Cartea lui Enohregăsim prezenţa cristică într-un mod tainic, ca şi cum această scrierenu fusese decât o imensă repetiţie, un avertisment extraordinardincolo de timp şi de spaţiu, adresat tuturor celor care îşi dau pur şisimplu osteneala de a deschide cărţile.În ceea ce-l priveşte pe Enoh, tradiţia spirituală afirmă că a fost unmare iniţiat care a trebuit să realizeze legătura între cer şi pământ. Elşi-a asumat sarcina dificilă a învăţării şi ghidării oamenilor, aplanândconflicte şi îndemnând mereu la bine şi la progres. El era numit„Pacificatorul”, fiind o fiinţă umană foarte evoluată spiritual. Acesta afost probabil motivul pentru care Enoh „a fost luat în ceruri”, unde aprimit iniţieri şi revelaţii secrete. La revenirea sa, după cum afirmătradiţia spirituală, „Enoh a rămas ascuns şi nici o fiinţă umană nu ştiaunde anume el trăia, ce făcea şi care erau intenţiile sale”.Parte integrantă a misiunii sale a fost intensa activitate de răspândirea învăţăturilor divine. Există referiri conform cărora el ar fi scris 366 decărţi.În tradiţia iudaică se afirmă că „în timp ce Enoh le vorbea oamenilor,aceştia au văzut un armăsar alb coborând din ceruri, în mijlocul unuivârtej de vânt şi de praf. Enoh le-a spus celor ce se aflau acolo că acel
  7. 7. armăsar a coborât din ceruri pentru a-l lua pe el într-o lungă călătorie,din care însă el nu se va mai întoarce printre oameni”. • Enoh le povesteste copiilor sai ceea ce a vazut • Enoh se simte mic dupa dialogul lui cu Dumnezeu • Fiul lui Enoh il astepta pe tatal sau zi si noapte • Dumnezeu cheama un Inger • Dumnezeu ii cere lui Enoh sa se pregateasca • Un om din familia lui Enoh va fi lasat in viata • Dumnezeu ii condamna pe inchinatorii la idoli si dezlantuie potopul asupra lor • Dumnezeu ii arata lui Enoh varsta Lumii • Dupa pacatul lui Adam, Dumnezeu il alunga din Rai • Dumnezeu ii da lui Adam Raiul si deschide Cerul pentru ca el sa poata vedea IngeriiEnoh este dus de Ingeri inPrimul Cer1 [După ce Enoh a terminat de vorbit, Îngerii l-au luat şi l-au aşezat pearipile lor pentru a-l duce în Primul Cer, unde l-au aşezat pe nori.]2 Am privit de jur împrejurul meu, mai sus şi mai departe, dar nuvedeam nimic altceva decât văzduhul.3 Atunci Îngerii m-au dus în Primul Cer şi mi-au arătat o marenesfârşită, mai mare decât o mare pământească. •
  8. 8. Doi Ingeri ii apar lui EnohCapitolul 1Doi Îngeri îi apar lui Enoh 1 S-a petrecut în prima zi a lunii. Eramsingur în casă şi dormeam în patul meu.2 În timpul somnului m-a cuprins o tristeţe fără de margini, făcându-mă să plâng chiar în timp ce dormeam. Nu înţelegeam ce simţeam, nicide unde venea acea supărare sau ce însemna ea, cum nu înţelegeamnici ce mi se petrecea, nici de ce plângeam.3 Deodată au apărut în faţa mea două siluete omeneşti uriaşe; nu-miamintesc să mai fi văzut oameni aşa de mari pe Pământ. Feţele lorstrăluceau ca Soarele, ochii lor scăpărau ca nişte raze arzătoare şi dingura lor ieşeau flăcări. Cântecele şi înfăţişarea lor erau diferite, darculoarea violetă părea să predomine. Iar aripile lor erau maistrălucitoare decât aurul şi mâinile lor – mai albe ca zăpada.4 Ei stăteau în picioare la căpătâiul patului meu şi au început să măcheme pe nume: „Enoh, Enoh...”5 Atunci m-am trezit din somn, putând astfel să-i văd mai bine.6 I-am salutat îngrozit. Pe faţa mea se citea doar frica, aşa că ei mi-auspus:7 „Îndrăzneşte, Enoh, şi nu-ţi fie deloc teamă. Dumnezeu Cel Veşnicne-a trimis la tine. Bucură-te, căci azi vei vizita împărăţia Sa. Darînainte vei lăsa porunci copiilor şi familiei tale. Spune-le ce trebuie săfacă în lipsa ta şi explică-le că nimeni nu trebuie să încerce să te vadăpână când Domnul te va trimite înapoi la tine acasă.”8 M-am grăbit să le dau ascultare. Am plecat de acasă şi m-am dus lacopiii mei Matusalem, Regim şi Gaidad, cărora le-am spus ce doreaucei doi Îngeri.
  9. 9. Casa rouai1 Îngerii mi-au arătat şi casa rouăi, care semăna cu uleiul măslinului;ei mi-au arătat de asemenea casele tuturor florilor de pe Pământ. Amnumărat şi mai mulţi Îngeri care vegheau aceste case şi mi s-a arătatcă ele se închideau şi se deschideau.Enoh isi anunta copiiiCopiii mei, ascultaţi: nu ştiu unde mă duc, nici ce o să se petreacă cumine.Până atunci, nu vă îndepărtaţi de Dumnezeu ca să nu cădeţi pradăneantului.Fie ca Domnul să vă mângâie.Şi acum, dragii mei copii, nu daţi voie nimănui să încerce să mă vadăpână când mă voi întoarce.Enoh este dus de Ingeri inPrimul Cer1 [După ce Enoh a terminat de vorbit, Îngerii l-au luat şi l-au aşezat pearipile lor pentru a-l duce în Primul Cer, unde l-au aşezat pe nori.]2 Am privit de jur împrejurul meu, mai sus şi mai departe, dar nuvedeam nimic altceva decât văzduhul.3 Atunci Îngerii m-au dus în Primul Cer şi mi-au arătat o marenesfârşită, mai mare decât o mare pământească.
  10. 10. Enoh este dus in cel de-alDoilea Cer1 Îngerii m-au luat uşor de mână şi m-au dus apoi în cel de-al DoileaCer, unde mi-au arătat de această dată bezna, şi mai neagră decâtîntunericul pământesc, şi am văzut acolo Îngeri prizonieri atârnaţi şisupravegheaţi în aşteptarea marii judecăţi. Ei aveau o înfăţişaresumbră şi nu mai conteneau cu plânsetele şi gemetele.2 I-am întrebat atunci pe Îngerii mei: "De ce sunt chinuiţi neîncetatacei Îngeri?" Iar ei mi-au răspuns: "Aceştia sunt Îngeri răsculaţi carenu au dat ascultare poruncilor lui Dumnezeu şi care au hotărât săacţioneze după propria lor voinţă. Ei s-au răzvrătit împreună cu prinţullor, care este prizonier în cel de-al Cincilea Cer."3 Am simţit o imensă milă pentru acei Îngeri căzuţi care m-au salutatşi mi-au spus: "Tu, de vreme ce eşti un om al lui Dumnezeu, roagă-tela Domnul pentru noi." Însă eu, plin de uimire, le-am răspuns: "Darcine sunt eu, un simplu muritor, să mă pot ruga pentru voi, caresunteţi Îngeri? Cine ştie unde mă duc şi ce mi se va petrece aici şi dacăse va ruga cineva pentru mine?"Ingerii care guverneazastelele1 Ei i-au adus în faţa mea pe Îngerii cei mai bătrâni, precum şi peÎngerii suverani ai ordinelor stelare.2 Ei mi i-au arătat pe ceilalţi 200 de Îngeri care dirijează stelele,precum şi funcţiile lor în ceruri, şi felul în care vin să se învârtă în jurulpânzelor marinarilor.Ingerii care pazeschambarele de zapada1 Din locul în care mă aflam, am privit în jos şi am văzut toate acelejitniţe cu zăpadă şi pe Îngerii care le păzeau. Am observat deasemenea du-te-vino-ul lor printre nori.
  11. 11. Enoh este dus in cel de-alTreilea Cer1 Îngerii mei păzitori m-au luat din nou şi m-au dus şi mai sus, în celde-al Treilea Cer. Am privit în jos şi am descoperit de data aceastaefectul acestor locuri, un efect benefic complet neştiut.2 Vedeam mii de pomi ai vieţii cum înfloreau încet şi-şi pregăteaufructele care miroseau nespus de frumos, la fel ca toată hrana pe careo purtau în ei, într-o clocotitoare revărsare de miresme.3 În mijlocul acestor pomi ai vieţii, în acel loc unde Dumnezeu seodihneşte înainte de a urca în Rai, se află un pom deosebit care posedăo negrăită mireasmă de bunătate, şi care e mai împodobit decât oricarealtul. Acest pom era acoperit cu totul cu auriu, cu roşu aprins şi cuflăcări, căci poartă în el toate fructele ce se găsesc în toţi ceilalţi pomi.4 Rădăcina lui se află în grădina de la hotarul dintre Pământ şi Rai,dintre stricăciune şi nestricăciune.5 Două izvoare ţâşnesc din această grădină, revărsând lapte şi miere.Alte două izvoare revarsă ulei şi vin. Despărţite în patru râuri, ele curgalene şi coboară în grădina Edenului.6 şi aceste izvoare îşi continuă astfel drumul până pe Pământ şiefectuează o revoluţie completă a cercului, la fel ca toate celelalteelemente cereşti.7 În acest loc, toţi pomii poartă fructe, pentru că totul estebinecuvântat de către Dumnezeu Însuşi.8 Trei sute de Îngeri luminoşi cântă neîncetat cu o voce blândă şipăzesc această grădină, slujindu-L în acelaşi timp pe Domnul.9 Iar eu mi-am zis: "Dumnezeule, cât de minunat este acest loc."Atunci Îngerii care mă însoţeau mi-au spus:
  12. 12. Enoh descopera loculcompasiunii1 "Enoh, să ştii că acest loc este pregătit pentru cel care, pe Pământ,rabdă tot felul de ocări şi de insulte, pentru cel care refuzănedreptatea, care judecă cu dreptate, care-l hrăneşte pe celînfometat, care-l îmbracă pe cel sărac, care-l ridică pe cel căzut lapământ, care ajută orfanii, care umblă fără de greşeală în faţa chipuluilui Dumnezeu, slujindu-L. Pentru ei este pregătit acest loc, care estesălaşul vieţii veşnice."Enoh descopera osandapacatosilor1 Îngerii mei m-au dus atunci sus de tot, spre Miazănoapte, şi mi-auarătat un loc cumplit unde aveau loc nenumărate forme de tortură.Într-o ambianţă întunecată, pe care o simţeam pe cât de crudă, peatât de cumplită, simţeam flăcările unui incendiu plutind prin văzduh.Ele proveneau de la un râu de foc care înainta necontenit. Acel loc eraîn întregime cuprins de flăcări. Totuşi, în acel loc care îţi stârnea seteaşi care mă făcea să tremur de spaimă, vedeai şi chiciură şi gheaţă. şinişte Îngeri neînduplecaţi, purtând arme îngrozitoare, continuau să-ichinuie pe Îngerii prizonieri. Atunci mi-am zis: "Dumnezeule, ce locîngrozitor."2 Dar Îngerii mi-au explicat: "Enoh, acest loc le este destinat celorcare nu-L respectă pe Dumnezeu, celor care săvârşesc păcate pePământ – cum ar fi relaţiile sexuale cu copii, magia neagră, ritualurilede vrăjitorie, invocarea demonilor, lauda de sine, furtul, minciuna,calomnia, pizma, ranchiuna, omorul – şi care, blestemaţi fiind, furăsufletele oamenilor. Acest loc este şi pentru cei care fură bunurile celorsăraci pentru a se îmbogăţi, pentru cei care pentru bani îi bat pesemenii lor, pentru cei care-şi umflă burţile lăsându-i pe alţii să moarăde foame, şi în sfârşit pentru cei care, pentru a se îmbrăca ei, i-audezbrăcat pe cei oropsiţi şi pentru cei care se prosternează în faţaunor zei morţi. Toţi aceştia vor moşteni acest loc cumplit."
  13. 13. Enoh este dus în cel de-alPatrulea Cer1 Tovarăşii mei m-au dus apoi în cel de-al Patrulea Cer şi mi-au arătatînlănţuirile succesive ale lucrurilor, precum cele ale razelor Soarelui şiLunii.2 Am putut astfel să măsor razele Soarelui şi ale Lunii şi să le comparluminile, văzând că intensitatea luminii Soarelui este negrăit mai maredecât cea a Lunii.3 Cercul şi roata pe care este prins [Soarele]2 se mişcă neîncetatîntocmai precum vântul năvalnic ce mângâie obrajii.4 Plecarea şi întoarcerea sa sunt mereu însoţite de patru mari stelecare au mii de alte stele sub ele, la dreapta roţii solare. La stânga lui,alte patru stele transportă mii de alte stele sub ele, ceea ce constituie,în total, mai bine de 8000 de stele care emit lumină deodată cuSoarele.5 Astfel, în fiecare zi, vreo 15 miriade de Îngeri asistă Soarele înfuncţionarea lui, în timp ce 1000 de miriade de Îngeri îl urmează întimpul nopţii.6 Însoţindu-i pe aceşti Îngeri, Îngerii cu şase aripi ajută Soarele săemită flăcările sale arzătoare, în timp ce 100 de Îngeri îi aprind şi-iînteţesc focul.Minunatele elemente aleSoarelui1 Am observat apoi alte două elemente ale Soarelui care se numesc,după cum mi s-a spus, Phenix şi Chalkydri. Având cap de crocodil şipicioare şi coadă de leu, seamănă cu un curcubeu cu nuanţe violete cuo lungime de 900 de stânjeni. Cele 12 aripi ale lor sunt precum celeale Îngerilor, şi ele se ocupă cu blândeţe de Soare, însoţindu-lneîncetat, aducând, aşa cum le-a cerut Dumnezeu, căldura şi roua.
  14. 14. 2 Astfel se învârte şi se răsuceşte Soarele, înălţându-se pe cer şitrecând pe sub Pământ, fără ca razele lui să se oprească vreodată dindrumul lor.Ingerii il duc pe Enoh laportile SoareluiCapitolul 13Îngerii îl duc pe Enoh la porţile Soarelui1 Apoi tovarăşii mei m-au dus şi mai la Răsărit, şi m-au adus la porţileSoarelui, acolo unde el înaintează în funcţie de regulile anotimpurilor,ale ciclului lunilor, ale anului şi ale diferitelor ore din zi şi din noapte.2 Am văzut şase porţi deschise, fiecare măsurând 61 de stânjeni şi unsfert. Măsurându-le, mi-am dat seama cât sunt de mari, şi am înţelesce distanţă străbate Soarele, mergând spre Apus şi înaintând astfelde-a lungul lunilor, îndepărtându-se de cele şase porţi conform cuperindarea anotimpurilor. şi anul se încheie după întoarcerea celorpatru anotimpuri.Ingerii il duc pe Enoh laApusCapitolul 14Îngerii îl duc pe Enoh la Apus1 Apoi Îngerii mei m-au dus la Apus şi mi-au arătat alte şase porţideschise, asemănătoare celor pe care le văzusem înainte la Răsărit, înlocul opus asfinţitului şi care corespund numărului de 365 de zile şi unsfert.2 Încă o dată, Soarele a coborât încet spre porţile apusene şi şi-aretras lumina, măreţia şi strălucirea, pentru a şi le ascunde subPământ, de vreme ce coroana sa strălucitoare, păzită de 400 deÎngeri, se află mereu în rai cu Domnul. Soarele petrece şapte ceasuri
  15. 15. din noapte, precum şi jumătate din drumul lui sub Pământ, pentru ase întoarce prin porţile de răsărit, cam către cel de-al optulea ceas.Atunci coroana sa luminoasă revine şi flăcările sale sunt din nou maiarzătoare decât focul.Bucati din Soare carecanta...Capitolul 15Bucăţi din Soare care cântă...1 Atunci doi Îngeri ai Soarelui, numiţi Phenix şi Chalkydri, au începutsă cânte. De îndată păsările au început să bată din aripi pentru a-iacompania şi pentru a-l sărbători pe cel ce dă lumină: imediat ceDomnul le-a făcut semn, s-au pus şi ele pe cântat.2 Creatorul luminii vine pentru a lumina lumea întreagă şi astfeldimineaţa capătă formă o dată cu primele raze ale Soarelui. Îngeriimi-au arătat calculele traiectoriei Soarelui.3 Porţile pe care le străbate Soarele sunt şi cele ale calculului oreloranului. Din această cauză, Soarele este o creaţie cu adevăratminunată, al cărei circuit durează 28 de ani. O dată ciclul încheiat, el oia întotdeauna din nou de la capăt.Ingerii il aseaza pe Enoh la
  16. 16. Rasaritul LuniiCapitolul 16Îngerii îl aşează pe Enoh la Răsăritul Lunii1 Îngerii mei mi-au arătat un alt ciclu, cel al Lunii, precum şi cele 12mari porţi aşezate de la Apus la Răsărit şi prin care Luna trece în modregulat.2 Ea începe cu prima poartă, la Vest de Soare. Ea trece prin prima şiprin cea de-a doua poartă în 31 de zile, prin cea de-a treia şi prin ceade-a patra în 30 de zile, prin cea de-a cincea, a şasea, a şaptea, aopta şi a noua în 31 de zile, prin cea de-a zecea în 30 de zile, prin ceade-a unsprezecea în 31 de zile şi prin cea de-a douăsprezecea în 28 dezile.3 Ea străbate mereu aceste porţi în ordine şi săvârşeşte cele 365 dezile şi un sfert din anul solar, în vreme ce anul lunar nu are decât 354.4 Astfel, marele ciclu conţine 532 de ani.5 Dar sfertul unei zile este omis timp de trei ani, în timp ce al patruleaîl săvârşeşte pe deplin5.6 Deci aceste trei sferturi sunt răpite la cer timp de trei ani şi nu suntnumărate la socoteala zilelor, pentru că ele schimbă timpul anuluiadăugând două noi luni până la săvârşire, şi încă două până lamicşorare.7 şi după ce sunt trecute şi ultimele două porţi de la apus, Luna seîntoarce spre luminile Răsăritului. Ea se învârte astfel zi şi noapte,urmându-şi calea circulară, mai jos decât toate celelalte cercuri, maisprintenă decât toate vânturile cereşti, spiritele, elementele şi alţiÎngeri zburători cu şase aripi.8 Luna îşi încheie drumul de 19 ani.Despre cantecul denedescris al Ingerilor
  17. 17. Capitolul 17Despre cântecul de nedescris al Îngerilor1 În mijlocul cerurilor am văzut nişte Îngeri înarmaţicare-L slujeau pe Domnul cu cântecele lor variate şi neîncetate, cu ovoce blândă de nedescris şi care ar uimi cu adevărat pe oricine.Cântecul Îngerilor este atât de frumos şi atât de minunat, încât amrămas cu totul uluit de el.Enoh este dus in cel de-alCincilea CerCapitolul 18Enoh este dus în cel de-al Cincilea Cer1 Îngerii m-au dus în cel de-al Cincilea Cer. Acolo, am văzutnenumăraţi oşteni numiţi Egregori. Ei aveau o înfăţişare omenească:înălţimea lor era mai mare decât a celor mai mari uriaşi, iar feţele leerau posomorâte. Tăcerea necurmată a buzelor lor nu-şi avea rostul încel de-al Cincelea Cer. I-am întrebat atunci pe Îngerii mei păzitori:2 „De ce sunt aşa de posomorâţi aceşti Egregori, de ce sunt atât desupăraţi şi de tăcuţi, şi de ce nu fac nimic în acest Cer?”3 Răspunsul lor m-a luminat: „Aceştia sunt Egregori care, împreună cuprinţul lor Satana, L-au respins pe Domnul luminii. Din cauza lor suntîntemniţaţi în întuneric Îngerii pe care i-ai văzut în cel de-al DoileaCer. Trei dintre ei şi-au încălcat legământul, şi au părăsit tronul luiDumnezeu pentru a se pogorî pe Pământ într-un loc numit Hermon.Acolo, ei au văzut fiicele oamenilor şi, văzând cât sunt de frumoase, s-au împreunat cu ele. Din aceste uniri s-au născut uriaşi, oameni marişiminunaţi.4 Atunci Dumnezeu i-a judecat aspru pe aceşti Îngeri, ceea ce i-afăcut să plângă şi să-L implore pe Dumnezeu pentru toţi fraţii lor carevor fi pedepsiţi în ziua Domnului.”
  18. 18. 5 M-am adresat atunci Egregorilor: „I-am văzut pe fraţii voştri şi ceeace au făcut ei. Dar am văzut şi frământările lor cele mari, şi m-amrugat pentru ei. Dar Domnul i-a condamnat să trăiască sub pământpână la sfârşit.6 Fraţilor, atât timp cât veţi aştepta, şi nu-L veţi sluji pe Domnul şi nuvă veţi închina în faţa Lui, veţi continua să-L supăraţi.”7 Egregorii mi-au ascultat sfatul şi s-au adresat celor patru ierarhii alecerului. Atunci au apărut patru trâmbiţe deodată în cer şi au dat glas,iar Egregorii au început să cânte la unison, iar cântul lor s-a înălţatvrednic de milă până la Dumnezeu.Enoh este dus in cel de-alsaselea CerCapitolul 19Enoh este dus în cel de-al şaselea Cer 1 Îngerii mei m-au luat şi m-au dus încel de-al şaselea Cer, unde am descoperit şapte grupuri de Îngeri pedeplin luminoşi şi glorioşi. Fiecare faţă lucea şi strălucea mai puternicdecât Soarele. E cu neputinţă să fie deosebiţi, pentru că nu există nici o
  19. 19. diferenţă între feţele, purtarea sau modul lor de a se îmbrăca. AceştiÎngeri se ocupă de rostul lucrurilor, învaţă mersul stelelor, modificărilelunii, revoluţia Soarelui şi cârmuirea lumii.2 Când văd lucruri diabolice, ei îşi transmit poruncile şi învăţăturile,apoi cântă gingaşele lor cânturi de slavă.3 Aceştia sunt Arhangheli care se află deasupra Îngerilor şi carecântăresc orice viaţă în Cer şi pe Pământ. Ei sunt de asemenearăspunzători de anotimpuri şi de ani, de fluvii, de oceane, de fructe şide suprafaţa Pământului care hrăneşte orice făptură vie. AceştiArhangheli stabilesc sufletele oamenilor, faptele şi destinele lor, înnumele Domnului. Printre ei se află şi şase Phenicşi, şase heruvimi şişase Îngeri cu şase aripi, cei care nu-şi opresc niciodată cânturile. Estecu neputinţă de descris frumuseţea vocilor lor, atât de mult Îl bucurăpe Domnul când cântă la picioarele tronului Său.Enoh este dus in cel de-alsaptelea CerCapitolul 20Enoh este dus în cel de-al şaptelea Cer 1 Apoi Îngerii mei m-au ridicat şi m-au dus în celde-al şaptelea Cer, unde am descoperit o lumină extraordinarăalcătuită din corurile compuse din Arhangheli mândri şi impunători, dinForţe necorporale, din Domnii, din Virtuţi, din Stăpâniri, din Heruvimi,din Serafimi, din Tronuri şi din cei cu nenumăraţi ochi. Am văzut de
  20. 20. asemenea nouă regimente şi staţii de lumină Ioanită. Mi-era atât defrică încât am început să tremur. Atunci tovarăşii mei m-au luat lângăei şi mi-au spus:2 „Îndrăzneşte, Enoh, nu te teme.” Ei mi L-au arătat pe Domnul aşezatpe un tron înalt, departe în faţa noastră. „El locuieşte în cel de-alZecelea Cer”.3 Într-adevăr, în cel de-al Zecelea Cer se află Domnul care se numeşteAravat, „Părintele Creaţiei”, în limba ebraică.4 şi am văzut toate legiunile angelice aşezându-se în funcţie de rangullor pe cele zece trepte în faţa Tronului lui Dumnezeu. Ele s-auprosternat, apoi şi-au reluat locul şi au început să înalţe cânturi defericire cu o voce suavă.Într-o lumină atotpătrunzătoare, ele Îl slăveau pe Dumnezeu.Enoh ramane singur in celde-al saptelea CerCapitolul 21Enoh rămâne singur în cel de-al şaptelea Cer1 Heruvimii, Serafimii, Îngerii cu şase aripi şi cei cu nenumăraţi ochi aurămas înaintea Tronului, stând în faţa lui Dumnezeu. Ei îndeplineauporuncile Lui şi acopereau tot Tronul Său cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânteşti Doamne şi Stăpâne Savaot, Cerul şi Pământul sunt pline de slavaTa”.2 Observând toate acestea, cei doi Îngeri păzitori ai mei mi-au spus:„Enoh, aşa cum ni s-a cerut, noi te-am însoţit.” De îndată ce auterminat de rostit aceste cuvinte, au dispărut. Nu i-am mai văzut.3 Deodată, m-am pomenit singur în acest al şaptelea Cer şi mi s-afăcut şi mai frică. Înspăimântat de tot, m-am prosternat şi eu zicându-mi „vai mie, ce-o să mă fac singur aici?”
  21. 21. 4 Atunci Domnul mi l-a trimis pe unul dintreÎngerii săi glorioşi, pe Arhanghelul Gabriel. El mi-a spus cu blândeţe:„Îndrăzneşte Enoh, nu te teme, ridică-te acum în faţa Domnului CelVeşnic. Ridică-te şi vino cu mine.”5 Eu i-am răspuns în gând: „Domnul meu, mi-a fugit sufletul despaimă. I-am chemat pe cei doi Îngeri ai mei care m-au adus până aicicăci eu pe ei mă bizui, şi împreună cu ei mă gândeam să mă înfăţişezîn faţa lui Dumnezeu.”6 Dar Gabriel m-a luat ca pe o frunză dusă de vânt şi m-a adusdeodată în faţa lui Dumnezeu Însuşi.7 Am descoperit atunci cel de-al Optulea Cer, cel care este numit înlimba ebraică Muzaloth, cel care schimbă anotimpurile, seceta,umezeala, precum şi cele 12 constelaţii ale cercului firmamentului carese află deasupra celui de-al şaptelea cer.8 şi am descoperit în acelaşi timp cel de-al Nouălea Cer, cel care estenumit în limba ebraică Kuchavim, locul în care sălăşluiesc cele 12constelaţii ale cercului firmamentului.In cel de-al Zecelea Cer,Mihail il aseaza pe Enoh infata lui DumnezeuCapitolul 22
  22. 22. În cel de-al Zecelea Cer, Mihail îl aşează pe Enoh în faţa lui Dumnezeu 1 În cel de-al Zecelea Cer, numitAravoth, am văzut în sfârşit chipul lui Dumnezeu, semănând cu oţelulînroşit scos dintr-o dată din flăcări, scânteietor şi arzător.2 Astfel, într-o clipă trecătoare de eternitate, am văzut faţa Domnului.Dar dacă chipul lui Dumnezeu este inefabil şi minunat, el este deasemenea înspăimântător şi teribil.3 Dar la urma urmei cine sunt eu, Enoh, pentru a-L descrie peDumnezeu, pentru a descrie prezenţa Sa inexprimabilă şi chipul Său celminunat? Nu pot nici măcar să descriu nenumăratele Sale atribute şivocile Sale cele atât de variate. Tronul Său este extraordinar şi, debună seamă, nefăcut cu mâinile. De-abia pot descrie Heruvimii şiSerafimii şi cânturile lor neîncetate...4 M-am prosternat în faţa lui Dumnezeu. Atunci, cu buzele Lui, El mi-azis:5 „Îndrăzneşte, Enoh, nu te teme, ridică-te şi stai în faţa Mea înVeşnicie”.6 Deodată, arhanghelul Mihail m-a ridicat şi m-a aşezat în faţa luiDumnezeu.7 Iar Domnul le-a spus Îngerilor Săi, ca pentru a-i amuza sau a-itachina: „Lăsaţi-l pe Enoh să stea în faţa lui Dumnezeu în Veşnicie”.Atunci Îngerii s-au închinat cu toţii şi au spus: „Aşa să fie cu Enoh,după voia Ta.”8 Dumnezeu i s-a adresat atunci lui Mihail: „Scoate hainele pământeştiale lui Enoh, unge-l cu mirul Meu divin şi îmbracă-l cu veşmintele slaveiMele.”
  23. 23. 9 Mihail a îndeplinit porunca Domnului. Mi-a acoperit trupul cu uleiurisfinte şi m-a îmbrăcat. Mirul arăta ca o lumină puternică şi atingerea luia fost ca roua dimineţii, cu o mireasmă dulce şi plăcută. Apoi amînceput să strălucesc ca o rază de Soare. M-am privit şi am văzut cămă preschimbasem într-o fiinţă glorioasă, precum acei Îngeri care stauîn faţa lui Dumnezeu.10 Apoi Dumnezeu l-a chemat pe Pravuil, unul dintre Arhanghelii Săi.Trăsătura specifică a acestei fiinţe este cunoaşterea sa, mai vastă decâtcea a tuturor celorlalţi Arhangheli care săvârşesc voia lui Dumnezeu.Domnul i-a spus lui Pravuil: „Adu-Mi cărţile din biblioteca Mea, precumşi o trestie de scris şi dă-i-le lui Enoh. Dă-i şi cărţile alese de tine, celecare alină.”Enoh povesteste calatoriasa impreuna cu Ingerii in366 de cartiCapitolul 23Enoh povesteşte călătoria sa împreună cu Îngerii în 366 de cărţi 1 Arhanghelul Pravuil mi-a explicatatunci cum funcţionează Cerul, Pământul, oceanele şi toate elementele
  24. 24. naturale. El mi-a dat lămuriri despre tunet, despre Soare, despreLună, despre stele, despre ani, zile şi ore, precum şi despre vânt şidespre numărul Îngerilor. Arhanghelul mi-a arătat de asemenea cumerau create cânturile lor şi lucrurile omeneşti, cum ar fi de pildă limbafiecărei făpturi vii, cântecele, poruncile, învăţăturile, şi alte lucruri caretrebuie cunoscute.2 Pravuil a continuat: „Totul este deja scris. Aşează-te şi scrie larândul tău ceea ce ai văzut pentru toate sufletele de pe Pământ, deşi omare parte s-au născut deja. Dar să ştii că fiecărui suflet i s-a pregătitun loc în Veşnicie, căci fiecare suflet va obţine Veşnicia, aceasta fiindconcepută cu mult înainte de existenţa oamenilor.”3 Atunci, la fiecare 30 de zile şi la fiecare 30 de Îngeri, eu, Enoh, amnotat tot ceea ce mi se arăta, şi am scris astfel 366 de cărţi.Despre marile taine pe careDumnezeu i le-a revelat luiEnohCapitolul 24Despre marile taine pe care Dumnezeu i le-a revelat lui Enoh
  25. 25. 1 Deodată, Dumnezeu mi-a vorbit,spunându-mi: „Enoh, vino şi aşează-te la stânga Mea, alături deGabriel”.2 M-am prosternat în faţa Lui, iar vocea Lui s-a înălţat: „Enoh,multiubitul Meu, tot ceea ce vezi, toate aceste lucruri desăvârşite, îţispun, toate le-am creat Eu din nimic. Eu am creat lucruri văzute şilucruri nevăzute7.”3 „Ascultă bine, Enoh, şi pricepe cuvintele mele, căci nici măcarÎngerilor Mei nu Le-am dezvăluit taina Mea şi nu le-am explicat nicislava lor sau realitatea mea infinită. Ei nu înţeleg nici creaţia Mea, pecare ţi-o revelez ţie acum.4 Căci cu mult înainte ca aceste lucruri să devină vizibile în ochii lor şiai tăi, Eu Mă mişcam singur prin invizibil, la fel precum Soarele semişcă de la răsărit la apus şi de la apus la răsărit.5 Totuşi, chiar dacă Soarele şi-a găsit pacea pe drumul lui, Eu, întrucâtEu sunt cel care am creat toate lucrurile şi întrucât Eu am conceputideea de a aşeza temelii şi de a crea fiinţe vizibile, nu-mi aflu niciodatăpacea.”
  26. 26. Dumnezeu il cheama peArchas, spiritul tare alCreatieiCapitolul 26 Dumnezeu îl cheamă pe Archas, spiritultare al Creaţiei1 I-am poruncit din nou Neantului să-l aducă în faţa Mea pe Archas,spiritul tare al Creaţiei.2 Archas s-a materializat de îndată în faţa Mea. El era tare, greu şifoarte roşu.3 I-am poruncit: „Deschide-te, Archas, şi din tine să se nască ceea cetrebuie să se nască.” Archas s-a descompus şi o energie proaspătă aadus cu ea o nouă creaţie izvorâtă din Neant. Am văzut că era bine şii-am spus:4 "Du-te jos, fă-te ferm şi tare şi devino temelia lucrurilor de jos".Archas a făcut întocmai: a coborât sub Lumină şi s-a fixat, devenindrigid. El a devenit astfel temelia tuturor lucrurilor de jos. Dar subîntuneric nu mai era nimic altceva.
  27. 27. Cum a creat DumnezeuApaCapitolul 27 Cum a creat Dumnezeu Apa şi cum aînconjurat-o cu Lumină înainte de a o aşeza peste şapte insule1 şi atunci am poruncit ca un alt lucru să fie scos în acelaşi timp dinLumină şi din Neant. Eu i-am spus: "Devino groasă". şi ea a devenitîntocmai. Am presărat-o atunci cu Lumină peste întuneric, subLumină, şi acest lucru a devenit apă. Am făcut apoi apa fermă dar fărăfund şi am creat temeliile Luminii în jurul apei. I-am adăugat şaptecercuri din interior, dându-i apei aparenţa cristalului, adică precumsticla. Celorlalte elemente, le-am arătat fiecăruia drumul lui, la fel cacelor şapte stele ale Cerului. şi am văzut că era bine.2 Apoi am separat Lumina de întuneric şi de apă. I-am spus Luminii căva fi o zi şi întunericului că va fi o noapte. şi a fost o seară şi odimineaţă pentru prima zi.
  28. 28. A fost o seara si apoi odimineata. A fost ziua adouaCapitolul 29A fost o seară şi apoi o dimineaţă. A fost ziua a doua1 Pentru toate aceste oşti cereşti, am imaginat natura şi chipul focului.Privirea Mea s-a aşternut peste o stâncă tare şi neclintită, iar dinstrăfundul ochilor Mei a ţâşnit un fulger care a transformat-o în acelaşitimp în apă şi în foc, fără ca apa să stingă focul şi fără să se usuce.Acest fulger a fost mai strălucitor ca Soarele, mai blând ca apa şi maitare ca stânca.2 Din această stâncă învăpăiată Eu am luat câteva flăcări şi din acesteflăcări am creat ierarhia celor nouă coruri angelice. Armele lor suntînvăpăiate de vreme ce se manifestă prin flăcări arzătoare. Atunci amporuncit ca fiecare ierarhie de Îngeri să rămână mereu la locul ei.3 Dar în această oştire cerească, un Înger n-a vrut să stea la locul lui,căci el a dorit să se înalţe mai presus de ceilalţi. De fapt, el a plăsmuitchiar un gând şi mai ambiţios, de a se înălţa deasupra Pământului şi a
  29. 29. norilor, şi chiar deasupra propriului Meu Tron! El şi-a închipuit căputerea lui ar fi atunci egală cu a Mea.4 Atunci Eu l-am aruncat din Raiul Meu împreună cu toţi ceilalţi Îngeriai lui şi el a zburătăcit necontenit prin văzduh, deasupra infinitului.Dumnezeu a creat toatecerurile in ziua a treiaCapitolul 30Dumnezeu a creat toate cerurile în ziua a treia 1 În ziua a treia, i-am poruncitPământului să facă să crească arbori uriaşi şi minunaţi, dealuri şigrâne de semănat. De aceea am creat Raiul, pe care l-am împrejmuitşi l-am pus sub paza a doi Îngeri învăpăiaţi. Prin aceasta, Eu am creatreînnoirea.2 A sosit apoi seara, apoi dimineaţa zilei a patra.3 În ziua a patra, am poruncit să fie nişte lumini mari în cercuriledivine.4 Pe primul cerc dintre toate am aşezat stelele, Kruno, iar pe cel de-aldoilea Aphrodit, pe cel de-al treilea Aris, pe cel de-al cincilea Zoues,pe cel de-al şaselea Ermis, pe cel de-al şaptelea o Lună mai mică,împodobită cu mai puţine stele.5 Mai jos am aşezat Soarele pentru a lumina ziua, şi Luna şi stelelepentru a lumina noaptea.6 Am aşezat Soarele pentru ca el să se coordoneze cu fiecare dintre
  30. 30. cele douăsprezece constelaţii şi am orânduit succesiunea lunilor,numele, vieţile, tunetele şi orele lor.7 Apoi a sosit seara, apoi dimineaţa zilei a cincea.8 În ziua a cincea, i-am poruncit mării să-mi dea peşti şi păsări cupenajul variat, precum şi animale piuind pe toată suprafaţaPământului, cu patru picioare sau în văzduh, de parte bărbătească şide parte femeiască, toate însufleţite de duhul Vieţii.9 şi a fost seara, iar apoi dimineaţa zilei a şasea.10 În ziua a şasea, i-am poruncit Înţelepciunii Mele să creeze un omadunând şapte elemente: Pământul pentru a-i forma carnea, rouapentru a-i forma sângele, două părţi din Soare pentru a-i forma ochii,pietre pentru a-i forma oasele, iuţeala Îngerilor şi a norilor pentru a-iforma mintea, iarbă pentru a-i forma părul şi venele, suflul Meu şivântul pentru a-i forma sufletul.11 I-am dăruit şapte însuşiri: cărnii i-am dat simţirea, ochilor vederea,venelor atingerea, sângelui i-am dat gustul, oaselor le-am dat putereade a îndura, iar minţii – puterea de a se bucura.12 Există o anumită isteţime tainică în felul Meu de a crea omul, căciel a fost făcut să aibă atât o natură vizibilă cât şi una invizibilă. Înacest sens, aceste două naturi reprezintă moartea şi viaţa sa. Elcunoaşte cuvântul ca un lucru creat, mic în măreţia sa şi iarăşi mare înmicimea sa. Am aşezat omul pe Pământ, precum un alt Înger, falnic,mare şi plin de slavă, şi l-am numit stăpân pentru a domni asupraPământului şi pentru a dobândi Înţelepciunea Mea. Printre toatecreaturile Mele, nu exista nici una precum omul.13 Eu i-am dat un nume, provenit din cele patru părţi, de la răsărit, dela apus, de la miazăzi şi de la miazănoapte, şi i-am dat în stăpânirepatru stele. L-am numit Adam şi i-am arătat cele două căi, cea aluminii şi cea a întunericului. Apoi i-am spus:14 „Asta e bine, asta nu e bine” pentru ca să pot vedea dacă simte, înexistenţa lui, dragoste sau indiferenţă pentru Mine.
  31. 31. 15 Eu am înţeles natura lui, dar el nu o cunoştea încă. Am văzut căavea să păcătuiască şi mi-am spus „Ce altceva este după păcat, dacănu moartea?”16 Atunci i-am dat somnul şi el a adormit. I-am luat o coastă care Mi-a servit pentru a-i crea o femeie, pentru ca moartea să-i vină prinfemeia lui. Am folosit ultimul lui cuvânt şi am numit-o mamă, adicăEva.Dumnezeu ii arata luiEnoh intelepciunea SaCapitolul 28 Dumnezeu îi arată lui Enohînţelepciunea Sa şi modul în care El a creat toate forţele în şapte zile
  32. 32. 1 Am continuat, făcând ca primul cerc format să fie închis şi tare. Apoiam luat apele de jos care se află sub cer, le-am adunat şi am făcut caaceste ape să se adune de la sine şi ca haosul să se usuce. Aşa s-a şipetrecut.2 În mijlocul valurilor, Eu am creat stânci imense şi tari şi le-am stivuitpentru a avea uscat, iar uscatul l-am numit Pământ. În mijloculPământului se află infinitul pe care l-am botezat Abis. Atunci amadunat din nou marea într-un singur loc şi am legat-o cu un jug.3 Atunci i-am spus mării: „Iată, îţi dau hotare eterne; tu nu te veidesprinde de celelalte părţi care te alcătuiesc.”4 Apoi, pentru a termina, am creat firmamentul. În acea zi, Eu M-amnumit Primul creat.Dumnezeu ii da lui AdamRaiul si deschide Cerulpentru ca el sa poata vedeaIngeriiCapitolul 31Dumnezeu îi dă lui Adam Raiul şi deschide Cerul pentru ca el să poatăvedea Îngerii1 Adam trăia pe Pământ. De aceea, Eu i-am creat o grădină la răsăritde Eden, pe care trebuia să o îngrijească şi să o respecte.2 I-am deschis cerul pentru ca să poată vedea şi auzi Îngeriicântându-şi cânturile lor de slavă în lumina inefabilă.3 Adam trăia în rai. Dar Îngerul căzut a înţeles că Eu voiam să creez oaltă lume cu acest om care era domnul Pământului şi care îl stăpânea.
  33. 33. 4 Diavolul este spiritul rău al locurilor de jos. Ajungând un fel de fugar,el a creat în ceruri Sotona, după numele lui, Satanel. Chiar dacă eleste diferit de ceilalţi Îngeri, atributele sale nu s-au schimbat, la felcum nu s-a schimbat nici inteligenţa sa sau înţelegerea pe care o areasupra lucrurilor bune sau rele.5 Înţelegând condamnarea sa şi păcatul său, el a intrat în Rai şi asedus-o pe Eva, însă fără a se atinge de Adam.6 şi Eu am blestemat ignoranţa. Dar ceea ce am binecuvântat odată,nu pot să blestem. Prin urmare, nici omul, nici Pământul, nici celelaltecreaturi, ci fructul nefast al omului şi al lucrării sale.
  34. 34. Dupa pacatul lui Adam,Dumnezeu il alunga dinRaiCapitolul 32 După păcatul lui Adam, Dumnezeu îlalungă din Rai1 I-am spus lui Adam: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. Nu tevoi distruge, dar te voi trimite acolo de unde te-am scos.2 Numai atunci te voi putea primi în a doua Mea prezenţă.”3 şi am binecuvântat toate creaturile Mele vizibile şi invizibile. Adam nurămăsese decât cinci ore şi jumătate în rai.4 Apoi am binecuvântat cea de-a şaptea zi care este Sabatul, zi pe careel a respectat-o nelucrând.Dumnezeu ii arata lui Enohvarsta LumiiCapitolul 33Dumnezeu îi arată lui Enoh vârsta Lumii şi durata sa de 7000 de ani
  35. 35. 1 Am făcut de asemenea o a opta zi,pentru ca aceasta să fie prima creată după Creaţia Mea şi pentru caprimele şapte zile să se transforme în 7000 de ani. Începând cu cel de-al 8000-lea an, timpul nu va mai exista. Nu vor mai fi ani, luni şi ore.2 şi acum, Enoh, iată tot ce ţi-am spus, tot ce ai înţeles, tot ce ai văzutdintre lucrurile divine, tot ceea ce ai văzut pe Pământ, tot ceea ce Eu,în marea Mea înţelepciune, am scris în cărţi, toate aceste lucruri pecare le-am conceput şi creat, din vârful temeliei şi până jos. În sfârşit,Eu nu am avut sfetnici, tot astfel cum creaţiile Mele nu au moştenitori.3 Eu sunt veşnic, necreat de mâini şi fără de schimbare.4 Gândul Meu este sfetnicul Meu, înţelepciunea Mea şi Cuvântul Meusunt manifestate, iar ochii Mei zăresc orice lucru care stă aici în faţaMea, tremurând de spaimă.5 Dacă Îmi întorc faţa, atunci toate vor fi nimicite.6 Deschide-ţi mintea, Enoh, şi cunoaşte-L pe Cel care îţi vorbeşte, şi iacărţile pe care le-ai scris.7 Ţi-i dau pe Îngerii Sariel şi Raguel care te-au condus până aici,precum şi cărţi. Întoarce-te jos, pe Pământ, şi povesteşte-le fiilor tăitot ce ţi-am spus şi tot ce ai văzut, de la Primul Cer şi până la TronulMeu, precum şi ierarhiile angelice.8 Căci Eu am creat toate forţele, şi nici una nu Mi se poate împotrivi şinici nu iese din Cuvântul Meu. Căci toate se supun domniei Mele şilucrează numai pentru Împărăţia Mea.9 Dă-le cărţile scrise cu mâna, şi ei le vor citi, şi Mă vor cunoaşte astfelca Domn al tuturor lucrurilor. Ei vor înţelege că nu există alt Dumnezeu
  36. 36. în afară de Mine.10 Lasă-i să transmită cărţile pe care le-ai scris tu copiilor copiilor tăi,generaţie după generaţie, neam după neam.11 şi ţi-l dăruiesc ţie, Enoh, pe mijlocitorul Meu, arhanghelul Mihail,pentru scrierile strămoşilor tăi Adam, Seth, Enos, Cainan, Mahalaleel şiale lui Jared, tatăl tău.Dumnezeu ii condamna peinchinatorii la idoli sidezlantuie potopul asupralorCapitolul 34Dumnezeu îi condamnă pe închinătorii la idoli şi dezlănţuie potopulasupra lor1 Ei nu se tem de Mine, au lepădat poruncile Mele şi preferă să seprosterneze în faţa unor falşi dumnezei în loc să se închine în faţa Mea.Au reuşit să convingă lumea, cu învăţăturile lor, să săvârşească celemai îngrozitoare blestemăţii, cel mai adesea unul cu altul, de cele maimulte ori cu o răutate de neînchipuit.2 Prin urmare, Eu voi dezlănţui un potop asupra Pământului, care vadistruge omenirea şi va scufunda globul pământesc în întuneric.Un om din familia lui Enohva fi lasat in viataCapitolul 35
  37. 37. Un om din familia lui Enoh va fi lăsat înviaţă, pentru că a urmat poruncile Mele1 Din sămânţa lui va ieşi o altă generaţie, mult timp după aceea, darmulţi dintre ei vor fi nemulţumiţi.2 Cel care va creşte această generaţie, îi va dezvălui şi cărţile tale, celeale părinţilor voştri, cei care vor avea misiunea de a păzi lumea precumşi pe toţi cei care-Mi sunt credincioşi şi care nu rostesc numele Meu îndeşert.3 şi ei îi vor spune generaţiei care îi urmează şi tuturor celorlalte înveacuri, că toţi cei ce vor citi vor fi mai slăviţi decât primii.Foto: Mario DuguayDumnezeu ii cere lui Enohsa se pregateascaCapitolul 36Dumnezeu îi cere lui Enoh să se pregătească să-i părăsească pe ai săipeste 30 de zile
  38. 38. 1 Acum, Enoh, îţi mai dau încă 30 dezile de trăit în casa ta, pentru ca să-ţi pui ordine în toate şi pentru a lespune copiilor şi familiei tale că toată lumea poate auzi ceea ce îţispun, că toţi pot citi şi înţelege că nu există alt Dumnezeu decât Mine.2 şi că ei pot să urmeze mereu poruncile Mele, şi să înceapă să citeascăşi să folosească aceste cărţi scrise de tine.3 După 30 de zile, voi trimite Îngerul Meu să te ia şi să te răpească dinmijlocul copiilor tăi pentru a te aduce alături de Mine.Foto: Mario DuguayDumnezeu cheama unIngerCapitolul 37Dumnezeu cheamă un Înger 1 Atunci Dumnezeu l-a chemat pe unul
  39. 39. dintre Îngerii Săi cei mai bătrâni, un Înger teribil şi ameninţător, pecare l-a aşezat alături de mine. Înfăţişarea lui era ca zăpada, mâinilesale erau ca gheaţa sau ca bruma, şi el mi-a îngheţat faţa, pentru căaltminteri nu aş fi putut suporta razele înspăimântătoare ale luiDumnezeu, aşa cum nu poţi suporta flăcările unui cuptor, arsuraSoarelui sau a crivăţului.Atunci Dumnezeu mi-a spus: „Dacă faţa nu ţi-ar fi fost îngheţată,atunci nici un om nu ţi-ar mai putea-o vedea.”Foto: Mario DuguayFiul lui Enoh il astepta petatal sau zi si noapteCapitolul 38 Fiul lui Enoh îl aştepta pe tatăl său zi şinoapte1 Domnul le-a spus Îngerilor care mă însoţiseră: „Însoţiţi-l pe Enoh pePământ şi rămâneţi cu el până în ultima lui zi.”2 şi m-am pomenit astfel din nou în patul meu, ca şi cum niciodată num-aş fi dat jos din el.3 Fiul meu Matusalem, care aştepta întoarcerea mea zi şi noapte lacăpătâiul patului meu, a fost uluit să mă vadă. Atunci i-am spus săadune familia noastră, ca să le pot povesti tot ceea ce văzusem.Foto: Mario DuguayEnoh se simte mic dupadialogul lui cu DumnezeuCapitolul 39
  40. 40. Enoh se simte mic după dialogul lui cuDumnezeu1 Copiii mei, comoara mea, ascultaţi-mă, căci am multe lucruri să văspun.2 Dumnezeu Cel Unic m-a lăsat să revin printre voi pentru ca să vă potspune din gura Sa tot ceea ce a fost, ceea ce este, şi ceea ce va fi înziua Judecăţii de Apoi.3 De vreme ce Dumnezeu m-a lăsat să mă întorc printre voi, să ştiţitotuşi că aceste cuvinte pe care le auziţi sunt cele ale unui om care afost crescut pentru voi, căci eu L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă.De aceea, mă simt de parcă aş fi o bucată de fier proaspăt scos dinfocul arzător, aruncând încă jerbe de scântei de jur împrejur în timp cese răceşte.4 Priviţi-mi ochii. Poate vedeţi ceva de seamă în ei. Aflaţi doar că aceştiochi au văzut ochii lui Dumnezeu, strălucitori ca razele Soarelui, carem-au umplut de respect.5 Priviţi-mi mâinile, mâna dreaptă a unui biet muritor. Dar eu am văzutmâna lui Dumnezeu presărând stele pe cer numai pentru a mă ajuta săînţeleg cum a creat El toate lucrurile.6 Priviţi ce drepte sunt lucrările mele, dar eu am văzut dreptateadesăvârşită, absolută şi infinită a lui Dumnezeu.7 Voi auziţi aceste cuvinte ce-mi ies de pe buze, aşa cum eu am auzitcuvintele Domnului ieşind de pe buzele Sale, precum un şirag defulgere printre nori.8 şi acum, dragi copii, ascultaţi cuvintele Tatălui Pământului, ascultaţicum e să ajungi în faţa Lui, a Celui care stăpâneşte Cerul, pe cei vii, pe
  41. 41. cei morţi şi toate oştile Îngereşti. Mă întreb de altfel cine ar putea staastfel în faţa Lui fără a resimţi această durere veşnică a despărţirii.Foto: Mario DuguayEnoh le povesteste copiilorsai ceea ce a vazutCapitolul 40Enoh le povesteşte copiilor săi ceea ce a văzut1 Dragi copii, pot să vă spun că am văzut întreaga creaţie de la începutşi până la sfârşit, iar ceea ce vă povestesc, vă povestesc prin gura luiDumnezeu. 2 Cunosc acum toate lucrurile şi le-amdescris în cărţi: cerurile, rostul şi plenitudinea lor, precum şi rostultuturor oştirilor în mers.3 Am putut observa, măsura şi descrie stelele şi am văzut cât sunt demulte.4 Care om le-a văzut vreodată mersul şi naşterea? Nici chiar Îngerii nuau văzut atât de multe, pe când eu pot să le dau acum un nume.5 Am măsurat Soarele, razele sale şi chiar ceasurile sale. Am pututastfel descoperi toate corpurile cereşti din jurul Pământului. Am descrisfuncţionarea hranei, a seminţelor semănate, precum şi modul în careacţionează Pământul pentru a produce toate plantele, ierburile şifiecare floare, cu tot cu miresmele şi numele lor tainice. Am văzut de
  42. 42. asemenea norii, organizarea lor, aripile pe care plutesc şi cum cară eiploaia şi picăturile de apă.6 Am putut studia multe lucruri din Natură, cum ar fi drumultrăznetului şi al fulgerului pe care mi le-au arătat Îngerii lor păzitori,cheile lor şi mai ales felul în care iau naştere şi cum sunt aruncate cuputere din cer cu un lanţ care le îngreunează şi cum sunt apoi trase dinnou sus după ce-şi termină opera distrugătoare pe Pământ.7 Am descris hambarele, cele ale zăpezii, ale frigului, ale brumei, peÎngerii care păstrează cheile anotimpurilor şi care umplu cerul de norifără a goli vreodată jitniţele cereşti.8 şi am descris locurile unde se odihnesc vânturile şi cum cei care seocupă de ele le pun pe cântar pentru a le măsura forţa. Apoi, în funcţiede aceasta, suflă asupra lor pentru a le face să străbată Pământulîntreg. Unele, împinse aşa de tare, ajung chiar să zdruncine Pământul.9 De asemenea, am măsurat Pământul, munţii, dealurile şi câmpiilesale, copacii, pietrele, râurile şi toate lucrurile care sunt pe el, precumşi distanţa dintre Pământ şi cel de-al şaptelea Cer, până la cel maiadânc dintre iaduri, precum şi locul judecăţii şi poarta larg deschisă aiadului în care se varsă toate lacrimile.10 şi acolo i-am văzut pe cei întemniţaţi trăindu-şi durerea înaşteptarea judecăţii.11 şi, întocmai ca un scrib, i-am descris în timpul judecăţii lor, cuminutele sentinţelor lor şi cu caznele lor.Foto: Mario Duguay

×