Subiect la obiectul Anatomia Omului.

1. Prozencefal
Topografie și conformația externă
Greutatea la naștere - 300 g, la 1.5 ani - 800 g, iar la adult - 1.5 kg. O dată cu vârsta, greutatea
scade, astfel la un individ de 90 de ani este cu 100 g mai puțin.
Structura
Este constituit din diencefal și telencefal. Este alcătuit din trei părți:
- paleoencefal: alcătuit din diencefal și corp striat. Rol în reglarea funcțiilor viscerale, metabolice
și al impulsurilor instinctive.
- arhiencefal: prima schiță a neoencefalului, conține formațiuni care aparțin sistemului limbic.
Rol în personalitatea inconștientă și involuntară.
- neoencefal: cel mai dezvoltat, constituit din emisferele cerebrale și comisurile acestora. Rol în
activitatea personalității conștiente și voluntare.
Diencefalul
Topografie și conformația externă
Porțiune din jurul ventriculului III, situat deasupra mezencefalului, sub corpul calos. Este
acoperit de emisferele cerebrale.
Diencefalului îi sunt caracteristice glandele endocrine: hipofiza și epifiza. Ventriculul III
alcătuiește cavitatea diencefalului.
Structura
Deosebim două porțiuni:
- talamencefal (dorsal): constituit din talamus, epitalamus și metatalamus.
- hipotalamus (ventral)
Conține substanța albă și cenușie. Prin substanța albă trec căile conductoare ascendente și
descendente. Substanța cenușie formează nucleii: subcorticali, formațiunii reticulare,
neurosecretori și centrii superiori ai s.n. vegetativ.
Talamus
Topografie și conformația externă
Este format din două mase de substanță cenușie, de o parte și de alta a ventriculului III, unite
prin comisura cenușie intertalamică. Fiecare talamus prezintă:
- pol anterior: conține tuberculul anterior.
- pol posterior (pulvinar).
- fața medială: formează peretele lateral al ventriculului III, prezintă stria medulară.

2. - fața laterală.
- fața superioară: formează podeaua ventriculului lateral.
Talamusul (substanța cenușie) este alcătuit din grupuri nucleare, care se împart în: anterior,
medial, lateral și posterior.
Sub talamus este situată regiunea subtalamică, care se continuă cu tegumentul pedunculilor
cerebrali. Nucleul roșu și substanța neagră a mezencefalului se termină în regiunea
subtalamică. Lateral de substanța neagră se află nucleul subtalamic.
Talamusul dispune de conexiuni: intratalamice și extratalamice. Conexiunile în dublu sens cu
nucleii subcorticale și ariile corticale, permit talamusului roluri de integrare somatovegetativă și
somatoendocrină.
Structura
Substanța cenușie este împărțită în mai multe grupe de nuclei, depărțite de substanța albă.
Aceste grupuri participă la formarea capsulei interne.
Funcții
Talamusul este ultimul releu spre scoarța cerebrală a majorității căilor senzoriale, cu excepția
căilor olfactive. El selectează semnalele primite, le prelucrează, le integrează și echilibrează
semnalele eferente.
Talamusul este implicat în memoria asociativă, gândire și creativitate.
Metatalamusul
Topografie și conformația externă
Localizat la limita dintre diencefal și mezencefal, postero-inferior de talamus.
Structura
Este format din corpul:
- geniculat lateral: masă ovoidă, situată infero-lateral de polul posterior al talamusului, unită cu
coliculul cvadrigemen superior. Reprezintă stația la nivelul căii optice.
- geniculat medial: situat pe suprafața inferioară a polului posterior al talamusului. Aici se
termină fibrele lemniscului lateral (auditiv).
Epitalamusul
Topografie și conformația externă
Localizat în partea postero-inferioară a tavanului ventriculului III.
Structura
Alcătuit din:

3. - epifiza (glanda pineală).
- comisura habenulară.
- trigonurile habenulare
- recesul pineal
- comisura posterioară.
Hipotalamusul
Topografie și conformația externă
Localizat antero-inferior de talamus. Ocupă spațiul cuprins între chiasmă și tracturile optice
anterior și cei doi pedunculi cerebrali posterior.
Hipotalamusul prezintă o legătură dublă cu hipofiza, nervoasă și vasculară. Legătura nervoasă
este realizată prin două tracturi: supraoptico-hipofizar și tubero-infundibular. Legătura
vasculară este realizată prin sistemului port hipotalamo-hipofizar.
Structura
Este alcătuit din chiasma optică, tractul optic cu infundibulul, hipofiza și tuberculii mamari.
Chiasma optică este localizată în porțiunea anterioară a hipotalamusului. Este formată din
fibrele nervilor optici. Lateral și posterior ea se continuă cu tractul optic, care se termină cu
rădăcina laterală (vine spre corpul geniculat lateral) și medială (ajunge la tuberculul
cvadrigemen superior).
Tuberculul cenușiu este localizat posterior de chiasma optică. Are prelungirea infundibulul, care
se leagă cu hipofiza. În pereții tuberculului se conțin nucleii tuberali.
Tuberculii mamilari sunt localizați posterior de tuberculul cenușiu. Substratul de substanțp albă
și cenușie formează nucleii mediali și laterali ai corpului mamilar. Aceștea reprezintă centrii
subcorticali ai analizatorului olfactiv.
În secțiunea frontală la nivelul hipotalamusului, se observă dispunerea celulelor nervoase în trei
straturi:
- periventricular: anterior formează aria preoptică.
- lateral: posterior formează aria hipotalamică laterală.
- medial: anterior formează aria hipotalamică medială.
Aria preoptică este situată în partea anterioară a hipotalamusului. Conține trei nuclei preoptici:
paraventricular, medial și lateral.
Aria hipotalamică laterală este limitată de capsula internă și regiunea subtalamică. Conține trei
nuclei: tuberali, tubero-mamilar și lateral.

4. Aria hipotalamică medială este împărțită topografic în trei regiuni:
- supraoptică: conține nucleii - supraoptic, paraventricular, suprachiasmatic și anterior. Nucleii
supraoptic și paraventricular alcătuiesc glanda diencefalică (secretă vasopresina și oxitocina).
- tubelară: conține nucleii - infundibular, ventromedial, dorsomedial și posterior.
- mamilară: conține nucleii - mamilar medial și lateral.
Funcțional, aria hipotalamică medială se împarte în:
- hipotalamusul anterior: funcție hipotropă.
- hipotalamusul posterior: funcție ergotropă.
Conexiunile hipotalamusului formează formațiunile înconjurătoare (talamusul, regiunea
subtalamică și mezencefalul).
Hipotalamusul este zona centrilor subcorticali vegetativi superiori. Are conexiuni:
- internucleare: leagă nucleii hipotalamici
- aferente: aduc excitații de la mezencefal, calea optică, talamus etc.
- eferente: duc incitații eferente la mezencefal, talamus, hipofiză, scoarța frontală etc.
Funcții și particularități
Conexiunile talamusului realizează funcțiile integratoare, armonizează activitățile viscerale cu
cele somatice. Contribuie la buna funcționare a organelor interne.
Este independent de scoarța cerebrală în ceea ce privește reglarea funcțiilor interne.
Subtalamus
Topografie și conformația externă
Zonă ce trece între talamus și mezencefal, situată cranial de tegumentul mezencefalic.
Structura
Este alcătuit din formațiuni cenușii proprii:
- nucleul subtalamic: așezat medial de globus palidus. Lezarea acestuia poate duce la mișcări
violente, necontrolate.
- zona incretă: bandă de substanță cenușie, situată ventral de talamus. Este integrată în tot
sistemul motor extrapiramidal.
Ventriculul III
Topografie și conformația externă
Cavitatea diencefalului, așezată în plan sagital și delimitată de șase pereți:
- superior: format de pânza coroidă, care are formă triunghiulară, dispusă orizontal.
- inferior: constituit de hipotalamus, are două recesuri: optic șin infundibular.
- anterior: format de lama terminală, stâlpii anteriori ai fornixului și comisura anterioară a

5. encefalului.
- posterior: prezintă orificiul superior al apeductului lui Sylvius.
- doi laterali: 2/3 superioare pe fața medială a talamusului și 1/3 inferioară pe fața superioară a
hipotalamusului.
Ventriculul III are trei comunicări:
- inferior: cu ventriculul IV, prin intermediul apeductului cerebral Sylvius.
- antero-lateral: cu ventriculii laterali, prin orificiile interventriculare Monroe.

6. encefalului.
- posterior: prezintă orificiul superior al apeductului lui Sylvius.
- doi laterali: 2/3 superioare pe fața medială a talamusului și 1/3 inferioară pe fața superioară a
hipotalamusului.
Ventriculul III are trei comunicări:
- inferior: cu ventriculul IV, prin intermediul apeductului cerebral Sylvius.
- antero-lateral: cu ventriculii laterali, prin orificiile interventriculare Monroe.