SlideShare ist ein Scribd-Unternehmen logo

Morala

•
•
Varvalatos Georgian
Varvalatos Georgian
Bildung
1 von 155
Downloaden Sie, um offline zu lesen
MORALĂ CREŞTINĂ CUPRINS Unitatea de învăţare 1 Introducere: Morală și etică – convergențe și aplicații particulare și universale 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Definirea conceptelor, convergențe și divergențe 1.3.2. Definiția moralei ca disciplină de studiu 1.3.3. Izvoarele și scopul moralei 1.3.4. Premisa vieții morale 1.3.5. Etică/morală din perspectiva Vechiului Testament 1.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de învăţare 2 Sisteme etice vechi 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Începuturile moralei filosofice 1.3.2. Noutatea pe care o aduce creștinismul în planul moralei 1.3.3. Relația sistemelor etice vechi cu morala creștină 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 3 Sisteme etice filosofice 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Despre bine (ca esență a moralei) în concepția filosofică 1.3.2. Tipuri de sisteme morale filosofice 1.3.3. Relația moralei creștine cu sistemele etice filosofice 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 4 Morala creștină I: Omul – rațiunea responsabilă a creației 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Repere scripturistice 1.3.2. Repere patristice 1.3.3. Omul – rațiunea responsabilă a creației 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 5 Morala creștină II: Fundamente biblice 1
1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Despre învăţăturile morale în Sfânta Scriptură 1.3.2. Morala Vechiului Testament şi desăvârşirea ei în Noul Testament 1.3.3. Relaţia moralei cu noţiunile de lege şi legământ în Sfânta Scriptură 1.3.4. Hristos – începutul şi sfârşitul Legii 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 6 Morala creștină III: Fundamente patristice 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Relaţia scrierilor patristice cu Sfânta Scriptură 1.3.2. Repere din scrierile patristice despre conștiința morală, baza oricărui act moral 1.3.3. Opera Sfântului Ioan Gură de Aur – exponenţială pentru preocupările parenetice ale Sfinţilor Părinţi 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 7 Morala creștină IV: Principiile moralei creștine - sistematizare 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Principiile unei vieți morale în raport cu Dumnezeu 1.3.2. Principiile unei vieți morale în raport cu aproapele 1.3.3. Principiile unei vieți morale în raport cu sine 1.3.4. Principiile unei vieți morale în raport cu creația 1.3.5. Puncte de convergență a planurilor 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 8 Cine are/posedă adevărul? Adevărul, binele și dreptatea în lumina Moralei creștine și a eticii seculare 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Adevărul 1.3.2. Binele 1.3.3. Dreptatea 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 9 Legea – cadru al libertății responsabile 2
1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Conceptul de lege: divină, morală, civilă 1.3.2. Despre lege şi responsabilitate în Sfânta Scriptură 1.3.3. Despre lege şi responsabilitate la Sfinţii Părinţi 1.3.4. Libertatea responsabilă 1.3.5. Relaţia moralei cu libertatea 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 10 Conștiința și responsabilitatea morală 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Conceptul de conştiinţă (συνείδησις) 1.3.2. Conştiinţa psihologică şi conştiinţa morală 1.3.3. Conştiinţa în Sfânta Scriptură 1.3.4. Originea şi funcţiile conştiinţei morale 1.3.5. Relaţia dintre conştiinţă şi legea morală 1.3.6. Conştiinţa în contextul ansamblului vieţii duhovniceşti 1.3.7. Sfinţii Părinţi despre conştiinţă 1.3.8. Responsabilitatea morală 1.3.9. Responsabilitate personală şi comunitară 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 11 Impactul moralei creștine în plan social 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Omul, fiinţă socială 1.3.2. Impactul moralei creştine în viaţa societăţii 1.3.3. Responsabilitatea morală comunitară 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 12 Morala și sfințenia vieții 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Virtutea creştină. Generalități 1.3.2. Natura virtuţii creştine şi izvoarele ei 1.3.3. Unitatea virtuţii creştine şi felurile ei 1.3.4. Caracteristicile şi valoarea virtuţii creştine 1.3.5. Viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur despre sfințenie 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 13 3
De la individ la persoană în lumina moralei creștine 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Despre făptura umană ca persoană în viziunea moralei creștine 1.3.2. Omul se descoperă ca persoană în comuniune 1.3.3. Persoana umană orientată înspre comuniune și Înviere 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 14 Actualizare: Forţa restauratoare a moralei creştine pentru societatea postmodernă 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Contextul social actual 1.3.2. Subiecte de dezbatere: Elemente de morală creștină cu forţă restauratoare pentru societatea postmodernă 1.4. Îndrumător pentru autoverificare 4
Unitatea de învăţare 1 Introducere: Morală și etică – convergențe și aplicații particulare și universale 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Definirea conceptelor, convergențe și divergențe 1.3.2. Definiția moralei ca disciplină de studiu 1.3.3. Izvoarele și scopul moralei 1.3.4. Premisa vieții morale 1.3.5. Etică/morală din perspectiva Vechiului Testament 1.4. Îndrumar pentru autoverificare 1.1. Introducere Contextul social românesc actual revendică din partea instituțiilor universitare și academice multiple precizări conceptuale. Introducem doar chestiunea conceptuală deoarece vizăm în primul rând degajarea instrumentelor necesare fluidizării comunicării inter-comunitare. Intrarea limbajului teologic în faza de secularizare accelerată, odată cu iluminismul, a generat utilizarea conceptului de etică în locul celui ce morală, pentru că cel din urmă trimite în chip automat la o autoritate transcendentă care nu corespunde structurilor înțelegerii imanente a relațiilor din sânul creației. Cele două concepte nu trebuie confundate, iată de ce ne propunem identificarea convergențelor dar și conturarea specificității fiecăruia dintre ele. 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare:  definirea acurată a conceptelor de morală și etică;  identificarea convergențelor și a specificităților acestor două concepte;  cunoașterea izvoarelor, scopului și premisei moralei;  abordarea conceptelor de morală și etică dintr-o perspectivă biblică; Competenţele unităţii de învăţare: 5
 studenţii vor putea să definească conceptele de morală și etică, înțelegând distincția dintre ele;  studenţii vor putea să identifice convergențele și divergențele existente între cele două concepte, care de fapt reflectă două perspective distincte: creștină și ”seculară”;  studenții vor cunoaște premisele, sursele și obiectivele moralei creștine Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Introducere: Morală și etică – convergențe și aplicații particulare și universale, timpul alocat este de 2 ore. 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Definirea conceptelor, convergențe și divergențe ”Termenul etică este traducerea cuvântului grecesc ηθος, ηθικη. La Homer, acest cuvânt ηθος înseamnă, primordial, locuința oamenilor și a animalelor, precum și patria și numai mai târziu, în întreaga gândire greacă, a primit semnificația de ceva interior, așa cum ar fi concepția ori caracterul cuiva sau un fel statornic de a acționa. Aristotel folosește acest termen la denumirea virtuților ce se întemeiază pe obicei, experiență și timp (virtuți ”etice”) iar după el, termenul se întrebuințează în întreaga filosofie ulterioară.” (Teologia morală ortodoxă, vol. 1, p. 6). Termenul ”ethos” poate fi scris în limba greacă în două moduri, exprimând sensuri diferite:  cu ε, înseamnă datină, obicei (εθος)  cu η, se referă la caracter (ηθος) În limba latină, acest termen a fost tradus prin moralis, is (adjectiv), provenit din substantivul mos, ris cu sensul de datină sau obicei. ”Cu toată întrebuințarea aproape egală a celor doi termeni în limba noastră (”etică” și ”morală”), limbajul filosofic face deosebire între ei. Astfel, prin morală înțelege o realitate legată de anumite condiții de timp și de loc, cu un aspect subiectiv și colectiv, iar prin etică, o 6
știință care orânduiește realitățile morale conform unor criterii și principii fundamentale. Deasupra moralelor speciale, etica are de rezolvat problema morală în ansamblul ei, căutând să arate care este esența moralității. Etica este, așadar, reflexiunea filosofică asupra principiilor generale ale activității morale sau studiul metodic asupra moralelor.” (TMO, vol. 1, p. 7). 1.3.2. Definiția moralei ca disciplină de studiu ”Disciplina normativă care stabilește și prezintă în mod sistematic și critic adevăratele norme după care omul trebuie să-și îndrume viața și activitatea pentru realizarea binelui” (TMO, vol. 1, p. 8). „Morala, ca ştiinţă normativă, se deosebeşte de logică — care se sprijină exclusiv pe intelect — întrucât se ocupă cu faptele oamenilor şi cu ceea ce decurge dintr'ânsele, fiind ca atare o şti- inţă practică. Iar ca ştiinţă practică morala este în opoziţie cu ştiinţele teoretice, cari cercetează numai raportul real între fiinţe. Totuşi în morală nu lipsesc elementele teoretice. Dimpotrivă, acele ce se referă la esenţa binelui, la conştiinţă şi la libertatea voinţei au întru totul un caracter teoretic, însă caracteristica esenţială a moralei este năzuinţa de a transforma viaţa omenească după principiile ei. De notat că opera ştiinţei morale nu urmăreşte să reglementeze ceea ce e-'de făcut în diferite împrejurări, coborându-se ca atare la amănunte, variate ale vieţii omeneşti, după metoda cazuistică (Kasuisten), emiţând reţete morale pentru fiecare caz în parte. Aceasta este opera activităţii practice a omului, pe care o re- glementează conştiinţa şi inteligenţa lui. De aceea, Morala ca ştiinţă se ocupă cu regulele generale ale vieţii morale, fiind prin urmare arbitrul vieţii în genere. Imperativele moralei au un caracter general şi ipotetic, însemnând că cel ce voieşte să săvârşească fapte de valoare morală, trebue să îndeplinească anumite condiţiuni, pe care ea le dictează.” (ANDRUTSOS, p. 4) 7
1.3.3. Izvoarele și scopul moralei ”Morala ajunge la stabilirea unor legi sau a unor principii generale după care trebuie să se orienteze conduita omenească” (TMO, vol. 1, p. 8) Teologia morală, ”pe temeiul revelației dumnezeiești, cuprinsă în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție și propovăduită de Sfânta noastră Biserică, înfățișează în mod sistematic normele după care creștinul trebuie să se conducă spre a-și ajunge scopul său ultim, asemănarea cu Dumnezeu, Binele suprem” (TMO, vol. 1, p. 9). ”Morala creștină nu are ca scop cunoașterea sau impunerea anumitor canoane sau principii morale, ci reluarea legăturii omului cu izvorul bunătății și al vieții, cu Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu îl înnoiește pe om și reface raporturile sale corecte cu aproapele și cu mediul înconjurător. [...] Morala creștină este morala harului și a vieții noi celei în Hristos. Nu se reduce la tipuri și reguli, ci trece dincolo de acestea, la libertatea Duhului. Iar această trecere se face prin ținerea poruncilor lui Dumnezeu și conformarea cu voia Lui. Ținta moralei creștine nu este una psihologică sau socială, ci duhovnicească sau ontologică. Nu urmărește satisfacerea sentimentală a omului sau încadrarea lui socială, ci faptul de a-l face părtaș harului Sfântului Duh și vieții dumnezeiești” (MANTZARIDIS, pp. 10-11). In sfârşit, câteva cuvinte şi despre valoarea practică a Moralei, din care pricină unii dintre moralişti au şi definit morala ca ştiinţă practică, ce se ocupă nu numai cu ceea ce trebue să facă omul, conform definiţiei de mai sus, ci are chiar putinţa să-1 influenţeze, contribuind prin aceasta să se acţioneze întotdeauna în chip just. Acest punct de vedere e pus la îndoială de Schopenhauer, care susţine în Morala sa că precum nu poate să devină cineva prin Estetică artist sau prin poezie poet, tot astfel nu poate deveni prin cunoaşterea Moralei virtuos. Virtutea desigur nu se învaţă, aşa cum nici nobleţea, şi nici nu poate cineva să creeze oameni virtuoşi, nobili sau sfinţi prin ştiinţa 8
morală, precum nu se creează prin Estetică pictori, sculptori sau muzicieni. Dar precum orice altă cunoştinţă se poate pune în practică, aşa cum de pildă medicul care descrie rezultatele opiumului poate să facă pe un tânăr, să înceteze de a-1 mai folos?, tot aşa şi moralistul, arătând legătura strânsă dintre sănătatea morală şi viaţă, îi deschide ochii spre a se feri de rău în domeniul Moralei. Tot prin cunoaşterea Moralei se pot preîntâmpina eventualele ciocniri ale datoriilor, aplanându-le în lumina pe care ea o oferă. Este evident însă că cunoaşterea nu poate să oblige pe om de a săvârşi ceea ce. ea îi porunceşte, şi asupra acestui punct de vedere are dreptate Schopenhauer când afirmă că „velle non dis- citur". De notat că înclinarea pentru cunoaşterea Moralei, care să influenţeze voinţa, stărue de regulă numai la oamenii cu simţ moral, care sunt preocupaţi de însănătoşirea lor morală, aşa cum recomandaţiile medicale ajută numai aceluia care se interesează şi se îngrijeşte de viaţa şi sănătatea sa. Am spus: de regulă, fiindcă nu este exclus să avem şi exemplul contrar, adică să avem oameni lipsiţi de sensibilitate morală, cărora atrăgându-li-se luarea aminte la învăţăturile şi îndemnurile morale, să revină şi să ducă o viaţă morală cu totul deosebită de cea precedentă. (ANDRUTSOS, p. 4-5) 1.3.4. Premisa vieții morale ”Omul nu este propriul său pricinuitor sau propria sa cauză, ci își are existența ”împrumutată”. Adevărul acesta este fundamental pentru cunoașterea de sine a omului, iar conștientizarea lui constituie condiția sau premisa corectei dezvoltări a etosului (ηθος) său, adică a vieții sale morale. Omul există ca făptură ”după chipul și asemănarea” lui Dumnezeu (Fac. 1, 26). Crearea sa ”după chipul” lui Dumnezeu este temeiul desăvârșirii sale ”după asemănarea” lui Dumnezeu. Dar aceasta nu îi este impusă omului de către Dumnezeu, ci este lăsată la libera sa alegere. Dumnezeu respectă libertatea omului și nu trece peste voia lui” (MANTZARIDIS, p. 9). 9
1.3.5. Etică/morală din perspectiva Vechiului Testament (extras din studiul nostru: ”Etică/morală, etnie și confesiune. Relevanțe biblice”, apărut în vol. Etică, etnie, confesiune, editor Ştefan Iloaie, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008, pp. 9-21.) ”Etică/Morală. Mă voi rezuma doar la abordarea din perspectiva teologiei sau a scrierilor canonice vetero- testamentare, însă precizez de la bun început că abordarea celor trei teme, a celor trei concepte, suferă şi ea, cum suferă toată gândirea sau expunerea exegetică critică, de o abordare oarecum dihotomică. S-a creat un automatism în gândirea dihotomică a conţinutului Scripturii, această dihotomie Vechiul – Noul Testament, fără a se avea în vedere faptul că, dincolo de aceste aspecte formale, Scriptura, prin originea sa divină - pentru că este fructul revelaţiei divine – este, de fapt, o realitate unitară. Modul în care Mântuitorul Iisus Hristos asumă sau lecturează, cu aplicare la propria persoană, textul Vechiului Testament (Lc. 24, 27) atestă această unitate şi unicitate care prin mesaj şi sens transcende formele acumulărilor succesive. Înţelegerea noastră, modalitatea de poziţionare oarecum dependentă de anumite evoluţii cronologice ale concepţiei teologice suferă din pricina preluării „abrupto”, literale, a acestei dihotomii. Cu toate acestea, în momentul în care se abordează problema eticii, se abordează de fapt o teologie specifică Vechiului Testament sau originată tematic în revelaţia vetero-testamentară, şi anume tema dreptului, a ţedek-ului1. Aici mă plasez în momentul în care introduc conceptul de etică: cel care este drept, chipul dreptului2, şi vedeţi cum se dezvoltă această temă în revelaţia profetică a dreptului care suferă (Is. 53), în icoana dreptului acestuia din cartea Iov, sau alte relevanţe similare expuse de locurile paralele, şi până în icoană. Iată care este zona în care trebuie să originăm acest concept. Dar există un clişeu efectiv care operează constant în gândirea contemporană şi în raportarea noastră la Scriptură, în momentul în care vorbim de etică. Clişeul acesta este operabil în toată mass-media atât în România, cât şi pe plan 1 Cel mai simplu se poate constata această originare a temei eticii / moralei în Vechiul Testament dacă se consultă grupul scrierilor cunoscute sub numele de concordanţe biblice, citez aici The New Compact topical Bible, Compiled by Gary Wharton, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan, 1972 indicând faptul că la termenul Moral (p. 326) găsim indicaţia: caută la termenul Law (p.287) ori la Duty of man to man (p. 128): să iubeşti, să ajuţi, să ierţi, să practici regula de aur, să respecţi libertatea conştiinţei fratelui, să îndrepţi pe cel care a păcătuit. 2 Mă gândesc şi la spusele Mântuitorului: „...dacă nu va prisosi dreptatea voastră înaintea oamenilor...”, Mt. 5, 20. 10
internaţional, şi anume că termenul de etică şi cel de morală sunt echivalente3, iar când se vorbeşte despre aceasta echivalenţă se vorbeşte în registrul unui automatism, anume: dacă vrem să găsim temelia gândirii şi a moralei existenţei noastre trebuie „volens nolens” să ne întoarcem instant pe vârful muntelui Sinai, la cele zece porunci sau la cele zece cuvinte divine care ordonează efectiv existenţa noastră. Însă nu aici trebuie originată ideea de morală, ideea de morală şi ideea de etică sunt anterioare revelaţiei sinaitice. În acest sens mă voi referi la un singur aspect prezent în exegeza iudaică, dar şi în cea creştină: în momentul în care se vorbeşte despre cele zece porunci, se pune accentul pe acest număr 10, un număr cu relevanţă simbolică deosebită4. Dar unde trebuie identificată prima apariţie a acestui număr, ca un număr de şapte plus trei? În sensul de simbolizare a desăvârşirii, a ideii de desăvârşire. Plecând de la cele şase zile (de fapt şapte zile ale creaţiei, pentru că şi sabatul face parte din creaţie), găsim tot zece cuvinte, zece cuvinte prin care toate au fost create. Dintr-o perspectivă patristică, vorbesc în acest context despre structura logosică a fiecărui ipostas, sau, cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul, despre raţiunea divină a fiecărei făpturi5. Şi atunci, interacţia sinergică dintre aceste raţiuni într-o manifestare de tip epifanic, de participare conştientă la revelaţie, stabileşte consistenţa sau relevanţa etică a existenţei şi generează ceea ce noi numim consistenţa morală a actului, a săvârşirii umane. Dar consistenţa morală a actului nu trebuie rezervată făptuirii umane, pentru că din punctul de vedere al teologiei vetero-testamentare persoana umană 3 Pentru aceste delimitări conceptuale cred că trebuie să depăşim ideea întoarcerii strict la surse. Iată, de pildă, în Sistemul de Morală a lui Hr. Andrutzos el optează pentru termenul Hithiki-Etică, dar redă imediat numele Eticii lui Aristotel şi-l traduce cu Philosophia Moralis. De aceea mă întorc în sfera enciclopediilor în uz şi semnalez o delimitare terminologică (www.wikipedia.org: Ethics): conceptul de morală se aplică cu deosebire la persoana umană capabilă de asumare a unei responsabilităţi morale, cel de etică se aplică la întregul mediu al creaţiei şi defineşte natura raporturilor dintre aceste elemente, iar omul este unul dintre ele. Iată motivul pentru care optez spre preciziune conceptuală: etica exprimă azi mai mult o chestiune de dreptate generată de raporturi contractuale evidente între nomosurile individuale ale ipostasurilor creaţiei şi se circumscrie în chip evident în sfera teoriei dreptului natural, morala vizează persoana umană şi capabilitatea sa de a asuma responsabilitatea întregii creaţii, ca plinire a mandatului oferit de Creator, şi atunci ecuaţia moralei este tri-ipostatică, iar cea a eticii bi-ipostatică, imanentă, neinvocând în chip automat dimensiunea jertfelnică şi restaurator-ontologică a iubirii, percepută ca formă de raportare la celălalt. 4 Ioan Chirilă, Fragmentarium exegetic filonian II, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2003, p. 33 ş. u.: decada, numărul perfect al decadei, cuprinde toate tipurile de numere: numere pare, impare sau pare-impare, precum doi, care este par, trei impar, şase par-impar. În decadă sunt conţinute de asemenea toate raporturile, toate proporţiile, proporţiile care apar în triunghi, patrulatere şi alte poligoane, proprietăţile intervalelor de quartă…este ca un receptacul…este serie infinită. Filozofii au stabilit că natura are 10 categorii: substanţa, calitatea, cantitatea, relaţia, a acţiona sau a suporta felul de a fi, poziţia şi categoriile fără de care nu s-ar putea concepe nici una din cele precedente: timpul şi locul”. 5 „Înţelegând astfel creaţia şi buna ei întocmire şi proporţia şi folosul pe care fiecare parte îl oferă întregului univers şi că desăvârşite sunt toate cele create cu înţelepciune şi purtare de grijă (după raţiunea după care au fost create) şi cele ce s-au făcut… raţiunea voii lor este în convergenţă cu raţiunea pronierii lor”. Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, trad. Pr. prof. D. Stăniloae, Bucureşti, 2006, pp. 255-279. 11
nu este altceva decât o raţiune responsabilă a creaţiei, un punct de convergenţă a epifaniei acestor raţiuni în întoarcerea lor doxologică la Creator. Întreg mediul de existenţă al creaţiei se realizează ca un mediu de existenţă cultică, un mediu în care, prin acte, nu doar prin cuvinte, se realizează o martyrie / mărturisire completă. De aceea, în gândirea Vechiului Testament, ajungem la expresii de genul celor pe care le întâlnim în Psalmi, şi anume că structurile creaţiei vorbesc despre Creatorul lor (Ps. 18, 1). Obiectul preocupărilor noastre ca teologi trebuie să fie Creatorul, nu efectiv formele de izolare, sau epifaniile de tip Pavel, Petru, Ioan, ş.a., ale creaţiei. Aici identific diferenţierea posibilă la nivelul structurii formale între etică şi morală. Nu este numai o simplă conjuncţie contractuală din care să se genereze o unitate, ci este vorba despre o relaţionare sinergică, o reaşezare a făpturii în comuniunea determinată şi revendicată propriu-zis prin însuşi actul creaţiei de către Creator. Aici putem diferenţia conţinutul celor două concepte şi vedea în ce constă conceptul de morală. Dar, la nivelul Vechiului Testament, se consumă într-adevăr unele aspecte exegetice sau înţelegeri de ordin literal, pe care trebuie să le transcendem, să le depăşim. Iar trecerea dintr-o evaluare strict juridică şi înţelegere strict literală la înţelegerea duhovnicească nu se realizează decât în cheia exegezei hristice, cheie pe care o regăsim în Predica de pe munte (Mt. 5-7), unde identificăm principiile nomosice, legislative vetero-testamentare în maniera de înţelegere, de desăvârşire ca act, în înţelegerea Mântuitorului Iisus Hristos6. Acesta este începutul, zona de originare a primului concept, de etică/morală cu relevanţele de rigoare în domeniul Vechiului Testament. Plecând de la aceste observaţii vom putea conchide faptul că în registrul primului capitol al Facerii avem expus un cadru existenţial creat prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin creare directă. Aici, structura lumii minerale, vegetale şi animale, mai puţin omul, are în sine o relevanţă logosică care, în unitate, oferă transparenţa componenţial-etică a fiinţării. Acţiunea responsabilă a omului manifestată în sensul menţinerii sau, după cădere, a restaurării acestei transparenţe are o relevanţă morală, persoana umană conferă dimensiune morală celorlalte ipostasuri prin recircumscrierea conştientă a lor în cadrul kalokagatic constatat de Creator în Fac. 1, 31. Iată care este distincţia între cele două concepte. Intrarea limbajului teologic în faza de secularizare accelerată, odată cu iluminismul, a generat utilizarea conceptului de etică în locul celui de morală pentru că cel din urmă trimite în chip automat la o autoritate transcendentă care nu corespunde 6 Textul mateian al antitezelor: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult... Eu însă vă spun vouă...” (Mt. 5). 12
structurilor înţelegerii imanente a relaţiilor din sânul creaţiei. Mai limpede spus, ar fi vorba despre mutarea accentului de pe sensul teologic eshatologic al creaţiei pe cel utilitarist şi astfel etica nu mai are o deschidere spre transcendere, ci rămâne o sumă de convenţii stabilite în societăţi, în partiţiile creaţiei, de cele mai multe ori individualizate. Teologia trebuie să relanseze înţelesul autentic, înţeles pe care îl găsim foarte bine conservat şi transmis în gândirea clasic creştină7, în iudaismul tradiţional8, în revirimentele filosofiei alterităţii9 şi în deschiderile spre transcendent ale unui anumit tip de fenomenologie10.” 1.4. Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 1  Prin morală se înțelege o realitate legată de anumite condiții de timp și de loc, cu un aspect subiectiv și colectiv, iar prin etică, o știință care orânduiește realitățile morale conform unor criterii și principii fundamentale.  Morala ca disciplină de studiu identifică și prezintă sistematic principiile după care se poate orienta persoana umană pentru săvârșirea binelui.  Izvoarele moralei sunt Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.  Premisa vieții morale este crearea omului după chipul lui Dumnezeu și orizontul deschis ființării lui, acela de a realiza asemănarea cu Dumnezeu.  În Vechiul Testament, problema eticii este originată în tema dreptului (țadik) și a dreptății (țedeka).  Interacția dintre rațiunile divine ale ipostasurilor creației generază consistența morală a săvârșirii umane.  Morala creștină este mai mult decât un sistem de principii, este o cale de refacere și menținere a legăturii omului cu Dumnezeu, Binele suprem, prin săvârșirea binelui. Concepte şi termeni de reţinut  ethos, etică, morală  chip și asemănare  omul – rațiunea responsabilă a creației 7 Mă refer aici la toată suita de personalităţi patristice din veacul de aur al Bisericii, dar în aceeaşi măsură şi la filosofi clasici cum ar fi Platon, Aristotel, ş.a. 8 Menționez o lucrare de referinţă a ilustrului profesor Moshe Idel, Perfecţiuni care absorb. Cabala şi interpretare, Ed. Polirom, 2004, în care găsim cele mai reprezentative nume ale iudaismului tradiţional. 9 Aş cita doar o lucrare din Emmanuel Levinas, Totalitate şi Infinit, Ed. Polirom, 1999, şi lucrarea distinsului coleg Vianu Mureşan, Heterologie. Introducere în etica lui Levinas, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2005. 10 Aş trimite la un nume drag mie: Michel Henry, Întrupare - O filosofie a trupului, Ed. Deisis, 2003, dar şi la lucrările lui Jean-Yves Lacoste, Timpul – o fenomenologie teologică, Ed. Deisis, 2005 şi Jean-Luc Marion, Being Given: Toward a Phenomenology of Givenness, Stanford University Press, 2002. 13
 drept (țadik), dreptate (țedeka) în Vechiul Testament Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Care este premisa vieții morale? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ ________________________________________ 2. Unde este originată scripturistic problema eticii? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 3. Care este scopul moralei? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 4. Cum înțelegeți distincția dintre morală și etică? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 5. Cum înțelegeți relația dintre om ca rațiune responsabilă a creației și morală? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 14
Teste de evaluare/autoevaluare 1. Prezentați convergențele și divergențele conceptelor de etică și morală 2. Scrieți un eseu în care să propuneți criterii de discernere a soluției morale/etice pentru o situație de viață reală. Bibliografie obligatorie 1. ANDRUTSOS, Hristu, Sistem de morală, Sibiu, 1947 2. MANTZARIDIS, Georgios, Morala creştină, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2006 3. MLADIN, N.; O. BUCEVSCHI; C. PAVEL; I. ZĂGREAN, Teologia morală ortodoxă, 3 vol. (1979-1982), Ed. IBMBOR, Bucureşti. 15
Unitatea de învăţare 2 Sisteme etice vechi 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Începuturile moralei filosofice 1.3.2. Noutatea pe care o aduce creștinismul în planul moralei 1.3.3. Relația sistemelor etice vechi cu morala creștină 1.4. Îndrumător pentru autoverificare 1.1. Introducere Morala creștină nu trebuie separată tranșant de perspectiva filosofică asupra moralei și moralității, deoarece ambele vizează noțiuni și valori proprii făpturii umane și experienței social-comunitare. Preocupările pentru această dimensiune a vieții umane au existat dintotdeauna, și mărturie în acest sens stau atât cărțile Sfintei Scripturi, cât și diferitele opere ale marilor filosofi. Iată de ce propunem în această structură de curs câteva repere din istoria sistemelor etice filosofice vechi. Accentul va fi pus permanent pe identificarea punctelor de convergență ale celor două moduri de abordare, dar și pe reliefarea specificităților. 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare:  cunoașterea în linii mari a istoriei sistemelor etice vechi;  înțelegerea corectă a raportului dintre morala creștină și sistemele etice filosofice;  identificarea elementelor de convergență și divergență la nivel formal și de conținut care fac posibil dialogul între morala creștină și perspectiva etică filosofică; Competenţele unităţii de învăţare:  studenții vor cunoaște repere din istoria sistemelor etice vechi;  studenții vor fi familiarizați cu diferitele tipuri de sisteme morale filosofice vechi;  studenţii vor putea integra corect morala creștină în contextul preocupărilor etice filosofice, sesizând elementele comune, dar și contribuția pe care o aduce creștinismul în această privință; Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Sisteme etice vechi, timpul alocat este de 2 ore. 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 16
1.3.1. Începuturile moralei filosofice ”Învăţături morale, provenite din teorii metafizice, pot fi aflate şi la filosofii care au trăit înainte de Socrate. Heraclit vorbeşte despre supunerea omului poruncilor colective, Pitagoreii despre sensul măsurii şi al armoniei în faptele oamenilor, iar Democrit despre o stare euforică, adică despre simţirea unei bucurii permanente, care este cel mai însemnat bun. Primul care a pus bazele moralei ştiinţifice este însă Socrate, care s'a ridicat împotriva Sofiştilor, ce puneau la îndoială autoritatea preceptelor morale în genere. După acesta există o cunoaştere adevărată (γνώσης), prin care se pot sesiza noţiunile generale ale lucrurilor pe cale de discuţie logică; iar virtutea se învaţă ca orice cunoştinţă. Răul nu e decât o lipsă a cunoaşterii, „fiindcă nimeni nu păcătueşte cu cunoştinţă". Dar dacă voinţa şi fapta omului depind de cunoaştere, este cert că există multe moduri de a acţiona ca şi în domeniul cunoaşterii. Platon, urmând pe Socrate, dezvoltă principiile sale metafizice şi morale în cărţile ce sunt în legătură cu Republica, susţinând că materia este lăcaşul răului, iar ideea supremă a binelui se identifică cu esenţa divină. Viaţa omenească, după acesta, e dirijată de virtuţi, ca înţelepciunea, temperanţa, bărbăţia şi dreptatea, în conformitate cu cele trei părţi ale sufletului, adică cu raţiunea, sentimentul şi voinţa; dintre virtuţi, dreptatea fiind mai importantă, contribuie la orânduirea celorlalte în aşa fel încât fiecare, fiind o manifestare a sufletului, trebuie „să facă ale sale". „Etica către Nicomach" a lui Aristotel este însă prima expunere ştiinţifică a Moralei, bazată pe psihologie. Problema centrală a moralei sale este: în ce constă binele suprem, în virtutea căruia sunt râvnite şi alte bunuri. Aristotel acceptă părerea generală a Elinilor, adică evdemonia, pe care o consideră „acţiunea sufletului spre virtute”, care de la sine răsfrânge plăcerea. Gradul cel mai înalt al evdemoniei este însă cercetarea filosofică sau contemplarea. Virtutea, după el, este cunoaşterea căii de mijloc între două impulsiuni sufleteşti continui şi Opuse, adică între mai multul şi mai puţinul pe care îl indică raţiunea. După Aristotel, Stoicii şi Epicureii s'au ocupat în mod filosofic cu morala, fără să aducă ceva nou şi esenţial. Atât pentru unii cât şi pentru alţii, cel ce îndeplineşte idealul moral al Statului este înţeleptul. Înţeleptul, după Stoici, trăind conform cu natura, adică după raţiune, săvârşeşte cu adevărat fapta virtuoasă (κατόρθωμα) eliminând pasiunile de cari se slujesc cei vicioşi. Noţiunea datoriei, împreună cu faptele indiferente sau medii, formează noile învăţături morale din Stoa. După Epicurieni, înţeleptul e neinfluenţabil de pasiuni, căutând în mod stăruitor binele suprem, care constă din liniştea sufletească şi ataraxie, la care se adaugă sănătatea trupului spre a realiza o viaţă fericită. 1.3.2. Noutatea pe care o aduce creștinismul în planul moralei Creştinismul, religia prin excelenţă, a introdus un nou concept de viaţă umană. Învăţăturile lui morale primordiale sub raport religios se rezumă la aceste două principii: 1) Toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu, indiferent de neam, rang, sau stare socială, ca fii ai aceluiaşi Tată şi prin urmare, fraţi întreolaltă. (Legea morală fundamentală a Creştinismului se întemeiază pe acest precept; „Iubeşte pe aproapele ca pe tine însuţi”, iar 17
prin aproapele se înţelege orice om). 2) Calea care duce la viaţa veşnică este calea îngustă a virtuţii, care se câştigă prin renaşterea omului în Hristos şi lepădarea vechiului Adam. Dimpotrivă, calea care duce la pieire este calea largă a viciului, pe care o urmează cei ce umblă după poftele inimii lor. Ca să devină cineva părtaş la mântuirea cea întru Hristos şi ca să progreseze în viaţa cea nouă nu ajunge însă numai vrerea omenească, ci trebuie să intervină şi ajutorul de Sus, adică harul divin.” (ANDRUTSOS, pp. 20-22) ”Fundamentul moralei creștine este „lex divina", care purcede din Revelaţie şi este propovăduită de Biserică, precum şi „lex naturae", adică legea naturală, care a fost sădită de Creator în fiinţa tuturor şi e cunoscută prin raţiunea omenească. Din cea din urmă derivă datoriile generale ale omului, iar din cea dintâi datoriile creştine.” (ANDRUTSOS, p. 25) 1.3.3. Relația sistemelor etice vechi cu morala creștină Filosofia „pornește din firea omului și cercetează noțiunile Moralei, legăturile dintre ele și formarea vieții omenești prin mijlocirea lor”, în timp ce morala creștină „cercetează viața morală a credincioșilor așa cum se dezvoltă ea pe tărâmul creștin” (ANDRUTSOS, p. 6). Cele două abordări, deși bine conturate, nu trebuie despărțite în chip radical, pentru că: ”Morala creştină presupune în primul rând pe cea filosofică, în modul în care conştiinţa creştină presupune ştiinţa moralei din fire a omului. Legea Evangheliei este în esenţă însăşi legea morală, ce se întemeiază pe firea omului, iar deosebirea ce există între ele se referă numai la gradul de afirmare a omului — dată de cre- dinţa religioasă în genere şi în deosebi de cea creştină — pentru îndeplinirea perceptelor morale. Morala creştină ar fi în conflict cu cea filosofică numai în cazul când Creştinismul ar fi străin sau neaccesibil firii omeneşti, sau dacă omul n'ar fi decât o simplă fiinţă naturală, lipsită de raţiunea care-1 caracterizează. S'ar putea, probabil, ca alt lucru să se adeverească în această chestiune. In primul rând creştinismul are în vedere totdeauna că noţiunile morale, cari sunt întru totul omeneşti, nu sunt accesibile numai pentru cei ce cred în Hristos, ci sunt perfect valabile pentru toţi oamenii şi pentru toate timpurile.11 După învăţătura creştină, cuvântul scris al Revelaţiei şi cel nescris, care derivă din conştiinţa omenească, au acelaşi izvor pe Dumnezeu. Prin urmare preceptele morale ale amândurora nu pot, din principiu, să se contrazică.” (ANDRUTSOS, pp. 6-7). Morala creştină îşi fundamentează conţinutul ei pe autoritatea divină, iar prin învăţăturile religioase îl materializează şi-l împrospătează. Fundamentarea pe autoritatea divină constă în aceea că Morala creştină porneşte de la concepţia binelui ca o expresie a voinţei divine, şi perceptele morale sunt poruncile Iul Dumnezeu. Cât priveşte învăţăturile religioase, ce împrospătează noţiunile morale, ele constau în faptul că toți oamenii, fiind fii ai aceluiaşi Dumnezeu şi din fire păcătoşi — întrucât toţi au căzut în păcatul lui Adam — neputând să se mântuiască prin propriile lor puteri, nu se pot ridica şi curaţi într-o viaţă nouă decât prin credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, şi prin umblarea pe calea strâmtă a virtuţii, ce duce la fericirea vieţii viitoare. Întărirea acestor percepte religioase însă o dau cele două noţiuni fundamentale că: oamenii sunt egali din punct de 11 Rom. II, 4 — 15. „Căci când păgânii, nemvând lejfe, din fire fac cele ale legii, adică ei neavând lege, singuri îşi sunt lege, prin aceasta ei arată că fapta cerută de lege e scrisă în inima lor". 18
vedere moral şi că între fericire şi virtute există o legătură cauzală, anume aceia că omul seceră în domeniul moral ceea ce seamănă. (ANDRUTSOS, pp. 7-8) ”Prin urmare, conţinutul noţiunilor morale rămâne în esenţă acelaşi. Este posibil, fireşte, ca prin orânduirea şi selecţionarea materialului, teologul să urmărească în sistemul său anumite nevoi ale comunităţii bisericeşti, făcând să pătrundă în morală mai mult material religios, şi să înmulţească nuanţele de deosebire care ar despărți Morala creştină de cea filosofică, fondându-şi susţinerile de fiecare dată printr'o mulţime de mărturii din Scriptură şi Tradiţie. Tot aşa este posibil ca Morala - adâncind în amănunt deosebirile dogmatice privitoare la divergenţele de credinţă ale diferitelor confesiuni - să capete caracterul mărturisirilor confesionale, pe care îl au numeroase manuale de Morală ale apusenilor şi protestanţilor. Dar poate să existe şi o morală care să se ocupe cu conceptele ce formează atât conţinutul moralei filosofice, cât şi al celei creştine. Dar nu numai prin creştinism, ci prin însăşi firea omului înţelegem legătura moralei filosofice cu cea creştină. Adică, în mod natural, omul are putinţa să se ridice la contemplarea şi dirijarea moralităţii, iar acest lucru îl confirmă în chip strălucit faptul că înainte de Hristos au existat concepţii şi viaţă morală; iar lucrările morale ale lui Platon, ale lui Aristotel şi ale altora nu pot fi trecute cu vederea, dată fiind valoarea lor unică.” (ANDRUTSOS, pp. 8-9) Înţelegem prin sistem moral acel sistem care porneşte de la firea spirituală a omului şi, ca atare, consideră Morala creştină ca o completare şi o desăvârşire a moralei umane. După această ultimă accepţiune, cele două morale se apropie una de alta, identificându-se ca, substanţă întru totul, iar deosebirile existente se referă mai cu osebire doar la gradul de promovare a noţiunilor morale ale fiecăreia în parte. (ANDRUTSOS, p. 9) Metoda justă, după noi, este aceea care uneşte şi armonizează morala filosofică cu cea teologică, constituind aşa zisa morală ştiinţifică. Ea, pornind de la firea spirituală a omului şi unind cele două puncte de vedere într'unul, cercetează materialul moral care este oferit de către amândouă, adică şi de către filosofie şi de către tradiţia creştină, şi este cercetat deopotrivă şi de filosofi şi de teologi. Cercetând deci noţiunile morale pe baza acestei metode, ne mărginim după cum se vede, şi după cum am spus, la noţiunile morale propriu zise, pe care le achiziţionăm din izvoarele şi din auxiliarele amândurora. (ANDRUTSOS, p. 10) 1.4. Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 3  Învățături morale pot fi identificate și în discursul filosofic, chiar începând înainte de Socrate.  Creștinismul îmbogățește percepția filosofilor asupra vieții cu două principii morale: o Egalitatea tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu o Calea care duce la viața veșnică este calea îngustă a virtuții, care înseamnă renașterea omului în Hristos  Conținutul noțiunilor morale din perspectivă creștină și filosofică este în esență același. Concepte şi termeni de reţinut 19
 autonomie morală  eteronomie  teonomie  lex divina  lex naturae  sistem moral Întrebări de control şi teme de dezbatere 6. Cum definiți un sistem moral? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 7. Ce înțelegeți prin autonomie morală, prin eteronomie şi prin teonomie? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 8. Identificați și explicați convergențele și divergențele formale și de conținut dintre morala creștină și sistemele morale filosofice vechi. _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ Teste de evaluare/autoevaluare 1. Explicați cum înțelegeți raportul dintre morala creștină și discursul etic filosofic. 2. Cum înțelegeți problematica autorității divine/umane în relație cu morala? Bibliografie obligatorie 1. ANDRUTSOS, Hristu, Sistem de morală, Sibiu, 1947 20
2. MLADIN, N.; O. BUCEVSCHI; C. PAVEL; I. ZĂGREAN, Teologia morală ortodoxă, 3 vol. (1979-1982), Ed. IBMBOR, Bucureşti Bibliografie opțională 1. ZĂGREAN, Ioan, Morala creștină, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2004. (ZĂGREAN) 21
Unitatea de învăţare 3 Sisteme etice filosofice 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Despre bine (ca esență a moralei) în concepția filosofică 1.3.2. Tipuri de sisteme morale filosofice 1.3.3. Relația moralei creștine cu sistemele etice filosofice 1.4. Îndrumător pentru autoverificare 1.1. Introducere Într-o manieră similară convergențelor și divergențelor semnalate anterior (Unitatea de învățare 2) între sistemele etice vechi și morala creștină, și în cazul discursului filosofic modern pot fi identificate elemente comune, dar și divergențe. Dincolo de asimilarea unor informații privind tipurile de sisteme etice filosofice, și a altor informații cu caracter mai mult tehnic, este importantă identificarea fondului comun, al posibilelor puncte de dialog între morala creștină și discursul filosofic. 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare:  Cunoașterea principalelor sisteme etice filosofice  Clarificarea punctelor de convergență și divergență dintre morala creștină și discursul etic filosofic Competenţele unităţii de învăţare:  Studenții vor fi familiarizați cu principalele tipuri de sisteme etice filosofice  Studenții vor identifica punctele de convergență și divergență dintre discursul moralei creștine și discursul etic filosofic  Studenții vor putea explica relația dintre morala creștină și sistemele etice filosofice Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Sisteme etice filosofice, timpul alocat este de 2 ore. 22
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Despre bine (ca esență a moralei) în concepția filosofică „Adepţii lui Kant, adică formaliştii, găsesc că esenţa faptei bune nu se află în fapte, ci în intenţia din care rezultă fapta. Pentru aceştia fapta este bună nu întrucât satisface sau îndeplineşte un scop sau altul, ci întrucât izvorăşte din forma sau structura acesteia, adică din voinţa care respectă legea morală, indiferent de rezultatul sau de mobilul pe care le-a implicat fapta săvârşită. După aceştia, „afară de voinţa cea bună, nici un alt bun nu există pe lume", cum a zis Kant, iar omul moral este nu cel ce urmăreşte plăcerea sau cel ce realizează utilul, ci acela care nu porneşte dela glorie deşartă sau dela alte motive amorale, ci porneşte din dragostea pentru bine şi urmăreşte ceva din intenţie sinceră, chiar dacă din neputinţă sau din lipsa de mijloace nu va putea ajunge la scopul spre care tinde. Ca atare minciuna şi fărădelegea sunt totdeauna condamnate, deoarece nu pot fi justificate prin nici un scop bun.” (ANDRUTSOS, pp. 29-35) 1.3.2. Tipuri de sisteme morale filosofice ”Sistemele de morală utilitariste identifică binele cu utilul, sau cu ceea ce este folositor omului. Utilitarismul poate fi însă individual şi social. J. St. Mill susţine că binele e identic cu ceea ce este folositor celor mai mulţi. Sistemele morale evoluţioniste explică viaţa morală pe baza principiului evoluţionismului biologic. în decursul evoluţiei, specia umană îşi asigură supravieţuirea prin adaptare, care se aplică şi categoriilor moralei. Scopul adaptării e „binele", iar actele de adaptare care contribuie la împlinirea acestui scop sunt: a) autoconservarea; b) educaţia urmaşilor; c) respectarea vieţii semenilor. Sub influenţa mediului social care impune omului anumite norme, precepte şi legi, el şi le însuşeşte pe acestea, considerându-le ca datorii pe care trebuie să le împlinească. Astfel, în decursul evoluţiei, omul ajunge de la comportamentul animalic-egoist la cel umanist-altruist. Sistemele morale formaliste şi idealiste deduc norma de conduită a omului din raţiunea practică, această normă fiind exprimată în „imperativul categoric" („tu trebuie să faci", sau „îţi este interzis să faci"), principiu moral cu valoare universală, fără a acorda vreo atenţie conţinutului acţiunii morale. Cu alte cuvinte, etica formalistă determină binele numai sub aspect formal, nesocotind conţinutul acestuia. Un principiu după care se poate determina binele este: „Lucrează astfel încât maxima voinţei tale să poată deveni o lege universală", iar altul: „Tratează umanitatea (specificul din om) fie în persoana ta, fie în a altuia, totdeauna ca scop, niciodată ca mijloc". Sistemele naturaliste susţin că viaţa morală a oamenilor trebuie să se conformeze legilor naturii („naturalia non sunt turpia"), morala apărând astfel ca o prelungire a vieţii biologice. Ele justifică şi unele comportamente şi atitudini ale oamenilor, care, deşi sunt în conformitate cu legile naturii, sunt totuşi imorale. Sistemele estetiste identifică binele cu frumosul, susţinând că ceea ce e frumos este în acelaşi timp şi bine. Şi filosoful Platon identifica aceste două noţiuni, iar Maxim Gorki zicea că „estetica este etica viitorului". Sistemele pozitiviste consideră că fenomenele morale nu pot fi cunoscute din experienţa şi trăirea personală a subiectului, ci numai în fapte, în experienţa socială, în moravuri şi obiceiuri, care pot fi studiate în mod ştiinţific. 23
Sistemele pragmatiste au de asemenea o viziune utilitaristă asupra moralei: numai ceea ce se dovedeşte în practică a fi folositor poate fi considerat bine. Binele este ceea ce corespunde unei cerinţe într'un anumit moment, fiecare situaţie morală fiind unică şi nerepetabilă, pretinzând o soluţie cu totul nouă. […] Morala filosofică îşi propune să studieze faptele omeneşti, ca de altfel şi pe om şi societatea, pe temeiuri pur raţionale, după cum ea caută să descopere legile şi valorile morale pe baza aceloraşi temeiuri. Astfel, pentru morala filosofică puterea supremă care descoperă şi făureşte adevărurile morale este raţiunea omenească, iar singurul legiuitor moral este omul. Din acest motiv, ea este numită adeseori de către filosofi morală autonomă (αυτός = însuşi, νόμος =lege), spre deosebire de morala creştină, care este numită morală eteronomă sau mai exact teonomă (έτερος = altul; Θεος = Dumnezeu).” (ZĂGREAN, pp. 15-17) 1.3.3. Relația moralei creștine cu sistemele etice filosofice Morala creştină se diferențiază de sistemele de morală filosofică prin izvorul și conținutul său, dar și prin maniera sa de aplicabilitate. Iată de ce pot fi identificate următoarele diferențe sau caractere chiar contradictorii ale celor două direcții de înțelegere: “Cu privire la cunoaşterea adevărurilor morale. După sistemele de morală filosofică, izvorul tuturor adevărurilor morale e raţiunea omului. Cum însă aceasta e mărginită în puterile ei de cunoaştere şi adeseori supusă greşelilor, cunoaşterea adevărurilor morale nu poate fi nici deplină, nici fără greşeli. Ce e drept, datorită revelaţiei naturale (Rm. 1,19-20), omul poate ajunge la cunoaşterea anumitor adevăruri morale prin propria sa raţiune, dar această cunoştinţă e relativă şi limitată. în Morala Creştină, Revelaţia divină supranaturală oferă credincioşilor cunoaşterea deplină a adevărurilor morale creştine. În afară de aceasta, Morala creştină se ocupă de scopul ultim supranatural al omului, de păcatul originar şi de urmările lui, de renaşterea omului prin Botez, de lepădarea de sine, de sfaturile evanghelice ș.a. Cu privire la valoarea şi autoritatea poruncilor morale. Ε de la sine înţeles că puterea cu care poruncile morale obligă nu e identică în Morala creştină şi în cea filosofică. Puterea prescripţiilor oricărui sistem de morală filosofică este în funcţie de raţiunea omului, el singur fiind legiuitor şi pentru sine şi pentru alţii. De aceea, orice sistem de morală filosofică îşi are forţa imperativă în funcţie de raţiune, pe drept cuvânt putându-se spune că ele se adresează numai acelora care sunt în stare să le înţeleagă. Morala creştină bazându-şi principiile pe voinţa lui Dumnezeu, valoarea şi autoritatea poruncilor ei pentru credincioşi este deosebit de importantă faţă de cea a sistemelor de morală filosofică. Desigur, pentru creştin nu e acelaşi lucru a fi obligat la împlinirea datoriei de a ajuta pe aproapele său pe temeiul moralei solidarităţii sau al imperativului categoric al lui Kant, ori pe temeiul poruncii celei mari a iubirii (Mt. 22, 37-39), revelată de însuşi Mântuitorul Hristos, deoarece în cazul din urmă, dacă nu ajută pe aproapele, calcă o poruncă divină. Aceasta înseamnă că în Morala creştină imperativul moral dobândeşte o putere obligatorie maximă şi necondiţionată. 24
Cu privire la puterea motivelor şi a mijloacelor de desăvârşire a credinciosului. Motivele şi mijloacele de care se folosesc diferite sisteme de morală filosofică pentru a-l îndemna pe om să lucreze în vederea realizării binelui propus de ele sunt motive şi mijloace fireşti (judecăţi şi raţionamente, diferite tendinţe, impulsuri şi nevoi, voinţa omului etc.). Morala creştină, în afară de motivele şi mijloacele naturale, se foloseşte şi de motive şi mijloace supranaturale, pentru a-l convinge pe creştin să stăruie mereu în a se desăvârşi din punct de vedere moral. Punând-l, prin credinţă, pe creştin în legătură nemijlocită cu Dumnezeu, se promovează desăvârşirea lui morală, deoarece Dumnezeu îi inspiră acestuia încredere, speranţă, iubire, respect şi frică. „începutul înţelepciunii e frica de Dumnezeu" (Pr. 1, 7), iar această înţelepciune îl face pe creştin să împlinească poruncile morale, spre a nu pierde iubirea lui Dumnezeu, încât iubirea pe care creştinul o datorează lui Dumnezeu devine motivul principal al acţiunilor lui morale. Mai mult, pentru desăvârşirea morală a creştinilor, Morala creştină nu se foloseşte numai de mijloacele naturale, ci îndeosebi de mijloacele supranaturale, ca: Sfintele Taine şi ierurgii, cultul şi asceza, care asigură creştinului în mod neîndoielnic împlinirea scopului său ultim supranatural.” (ZĂGREAN, pp. 17-19). ”Fireşte că învăţăturile morale nu sunt ca dogmele, nişte adevăruri care nu pot fi percepute şi judecate numai de cugetul omenesc. Învăţăturile morale pot, din contră, să fie găsite de om, atât în el însuşi, cât şi aiurea, putându-le cunoaşte şi aprecia valoarea şi superioritatea lor. Iubirea faţă de duşmani, de pildă, pe care o învaţă creştinismul, e recunoscută şi de către morala filosofică drept o învăţătură ce nu vine în conflict cu firea omenească, ci dimpotrivă, este în concordanţă cu ea. Morala filosofică, la rândul ei, nu poate să ignoreze conceptele Moralei creştine, aşa cum apar ele în chip teoretic, în izvoarele şi monumentele Revelaţiei şi cum se înfăţişează şi acţionează în mod practic în diferitele veacuri ale istoriei creştine. De altfel, la diferite popoare de azi, ca şi în moralele filosofice, se observă tendinţa de a ignora creştinismul, deşi acestea se găsesc, fără ştiinţa lor, sub influenţa lui. Există desigur şi sisteme filosofice cari sunt diametral opuse creştinismului, şi anume acelea, cari nesocotesc firea spirituală a omului. Dar afirmaţia că toată filosofia este prin necesitate materialistă, e dovedită a fi greşită prin existenţa atâtor sisteme idealiste, ca al lui Platon, al lui Kant, Herbart şi a altor filosofi mai noui, cari se bazează pe firea spirituală a omului.” (ANDRUTSOS, pp. 8-9) 1.4. Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 3  Există mai multe tipuri de sisteme morale filosofice: o utilitariste o evoluționiste o formaliste și idealiste o naturaliste o estetiste 25
o pozitiviste o pragmatiste  Morala creștină se diferențiază de sistemele morale filosofice în privința: o cunoașterii adevărurilor morale o valorii și autorității poruncilor morale o puterii motivelor și a mijloacelor de desăvârșire a credinciosului Concepte şi termeni de reţinut Sisteme morale filosofice: o utilitariste o evoluționiste o formaliste și idealiste o naturaliste o estetiste o pozitiviste o pragmatiste Întrebări de control şi teme de dezbatere 9. Care sunt tipurile de sisteme morale filosofice? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 10. Prin ce se diferențiază morala creștină de sistemele morale filosofice? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 11. Explicați care sunt modurile de cunoaștere și înțelegere a adevărurilor morale. _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 26
_____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ Teste de evaluare/autoevaluare 1. Alegeți și prezentați o diferență între morala creștină și discursul etic filosofic pe un subiect comun. Bibliografie obligatorie 3. ANDRUTSOS, Hristu, Sistem de morală, Sibiu, 1947 (ANDRUTSOS) 4. MLADIN, N.; O. BUCEVSCHI; C. PAVEL; I. ZĂGREAN, Teologia morală ortodoxă, 3 vol. (1979-1982), Ed. IBMBOR, Bucureşti Bibliografie opțională 1. ZĂGREAN, Ioan, Morala creștină, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2004 (ZĂGREAN) 27
28
Unitatea de învăţare 4 Morala creștină I: Omul – rațiunea responsabilă a creației 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Repere scripturistice 1.3.2. Repere patristice 1.3.3. Omul – rațiunea responsabilă a creației 1.4. Îndrumător pentru autoverificare 1.3. Introducere În momentul în care abordăm sfera moralei creștine, trebuie clarificat cu prioritate modul de înțelegere a omului, cel care și prin care morala este transpusă în act. Or, din perspectivă creștină, omul în relație cu lumea văzută este, întâi de toate, cel așezat de Dumnezeu în creație (Fac. 2, 8) să o stăpânească (Fac. 1, 28) și să o conducă înspre umplerea ei de chip, entheosis. Între ipostasurile creației imprimate de raționalitate, omul se distinge ca rațiune conștientă și responsabilă pentru destinul întregii creații. Numai conștientizând această responsabilitate, făptura umană poate asuma în chip real misiunea care i-a fost încredințată de la crearea sa. Din această perspectivă, morala creștină nu este altceva decât expresia conștientizării și a asumării în mod plenar a responsabilității față de sine și față de creație. 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare:  clarificarea modului de înțelegere al omului în relație cu creația din perspectivă creștină;  clarificarea noțiunilor de rațiune, raționalitate, rațiune responsabilă;  conștientizarea stăpânirii omului în creație și a responsabilității sale care decurge din aceasta;  înțelegerea creației ca un mediu al dialogului interuman și divino-uman; Competenţele unităţii de învăţare: 29
 studenții vor cunoaște perspectiva creștină asupra omului în raport cu creația;  studenții se vor familiariza cu noțiunile de rațiune, rațional, raționalitate;  studenții vor înțelege perspectiva patristică asupra omului ca stăpân în creație;  studenții vor conștientiza raționalitatea creației și modul interacționării omului – ca rațiune responsabilă – cu aceasta; Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Morala creștină I: Omul – rațiunea responsabilă a creației, timpul alocat este de 2 ore. 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.3. Repere scripturistice 26 Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul! 27 Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. 28 Şi Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste toate păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” (Fac. 1, 26-28) 4 Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? 5 Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. 6 Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. 7 Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului; 8 Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor. (Ps. 8, 4-8) 1.3.4. Repere patristice Pentru om au fost făcute toate elementele creației Sfinții Părinți subliniază în chip deosebit faptul că toate celelalte ipostasuri ale lumii văzute au fost create 30
pentru om, pentru a-i sluji lui, pentru a-i oferi cadrul unui dialog real cu Dumnezeu. Între om și lumea creată există o relație de slujire reciprocă, ceea ce afirmă și Pr. D. Stăniloae: ”Faptul că lumea se luminează în om și pentru om și prin om, arată că lumea e pentru om, nu omul pentru lume; dar faptul că omul însuși, luminând lumea, se luminează pe sine pentru sine prin lume, arată că și lumea e necesară pentru om.” (STĂNILOAE, p. 12). „Pentru tine a răsărit soarele şi luna a luminat noaptea şi a strălucit mulţimea cea felurită a stelelor. Pentru tine au suflat vânturile şi au curs râurile. Pentru tine au răsărit seminţele şi pomii au făcut rod. Ziua şi noaptea călătorind şi-au păzit rânduiala lor cea firească. Toate acestea s-au făcut pentru tine.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Cuvânt Către cei ce au lăsat biserica şi s- au dus la alergările de cai şi la teatre, în vol. Din ospăţul stăpânului, p. 110) „Din toate cele văzute nimic nu este egal înaintea lui Dumnezeu cu această creatură numită om. Fiindcă şi cerul, şi pământul, şi marea, pentru el le-a făcut; şi mai mult se veseleşte El locuind în om decât în cer.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XIV, p. 285) „Omul este mai de preţ decât întreaga lume; căci pentru om s-a făcut şi cerul şi pământul, şi marea şi soarele şi stelele”. (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Către iudei, cuv. VI, 7, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 361) ,,… pentru el s-a întins cerul, luminează soarele, aleargă luna, a fost răspândit aerul, izvorăsc izvoarele, a fost întinsă marea, au fost trimişi proorocii, s-a dat legea. Dar pentru ce-i nevoie să le spun pe toate? Pentru el S-a făcut om Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu! Stăpânul meu a fost junghiat şi Şi-a vărsat Sângele Lui pentru om, şi eu să- l dispreţuiesc? Ce iertare aş mai avea?” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la săracul Lazăr, cuvântul VI, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă şi Providenţă…, p. 128) „Căci această minunată şi preaarmonioasă creaţie n-a făcut-o pentru nimeni altul decât pentru tine; pentru tine a făcut-o aşa de 31
frumoasă, aşa de mare, felurită, bogată, suficientă, utilă şi un câştig în toate privinţele în stare atât de hrănire a trupului, cât şi de a întreţine iubirea de înţelepciune a sufletului şi de a fi o cale spre cunoaşterea lui Dumnezeu. (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Scrisori din exil, Către cei ce se scandalizează de fărădelegile şi persecuţiile comise şi despre Pronia lui Dumnezeu, VII, 2-4, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada şi cei rămaşi credincioşi. Despre deprimare, suferinţă şi Providenţă…, p. 279) „Şi toate acestea sunt pentru tine, omule! Pentru tine sunt şi meşteşugurile, îndeletnicirile, oraşele şi satele, pentru tine e somnul, pentru tine e moartea şi viaţa, pentru tine e creşterea, atât de multe lucruri ale naturii şi această lume de acum, şi tot pentru tine una mai bună mai apoi.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Scrisori din exil, Către cei ce se scandalizează de fărădelegile şi persecuţiile comise şi despre Pronia lui Dumnezeu, VII, 33, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada şi cei rămaşi credincioşi. Despre deprimare, suferinţă şi Providenţă…, p. 285) „Nu pentru că altcineva a adus pe toate acestea pe lume, ci numai pentru om, pe care avea să-l pună, nu după multă vreme, împărat şi domn peste toate cele create de El”. (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, omilia VI, V, în col. PSB, vol. 21, p. 84) „Dumnezeu a făcut totul şi a scos la iveală pe toate, ca această fiinţă cugetătoare, creată de El, să aibă toată cinstea, să ducă o viaţă întru totul asemănătoare îngerilor şi să aibă chiar în trup nepătimirea acelora”. (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, omilia XVII, I, în col. PSB, vol. 21, p. 188) Omul a fost creat ultimul pentru a fi așezat ca stăpân În viziunea Sfinților Părinți, omul a fost creat ultimul deoarece Dumnezeu i-a acordat o importanță deosebită, importanță vădită și în actul creării lui: dacă în cazul celorlalte ipostasuri ale creației, Dumnezeu crează prin cuvânt, în cazul omului, are loc o sfătuire 32
(”Să facem om după chipul și asemănarea Noastră”, Fac. 1, 26) și apoi o implicare directă în actul creației: ”luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă” (Fac. 2, 7). „Încă nu-şi făcuse apariţia între vieţuitoarele lumii acea falnică şi preţioasă fiinţă care e omul. Căci nu era firesc să apară stăpânul înainte de supuşi, ci întâi trebuie pregătită împărăţia şi abia după aceea urma să aibă loc primirea suveranului. Abia după ce Făcătorul a toate a pregătit din vreme un fel de sălaş împărătesc (...), abia atunci a rânduit Dumnezeu să vină omul în lume, mai întâi ca privitor al atâtor minunăţii, iar în al doilea rând ca stăpân al lor, pentru ca folosindu-le să-şi dea seama cine este Cel ce i le-a dăruit (...)” (SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre facerea omului, pp. 20-21) „Iată de ce omul a fost introdus ultimul între creaturi: nu pentru că ar fi fost aruncat la urmă ca un dispreţuit, ci ca unul care încă din clipa naşterii se cădea să fie împărat peste supuşii săi. După cum un stăpân nu-şi invită în casă oaspeţii înainte de a-şi fi procurat alimentele necesare(...), tot aşa şi-a împodobit casa şi bogatul şi mărinimosul Purtător de grijă al naturii noastre cu toată strălucirea şi măreţia, pregătind o mare şi bogată listă de alimente şi abia după aceea aduce el pe om înăuntru, dându-i drept simbrie zilnică nu doar promisiunea a ceva inexistent, ci gustarea a ceva real. De aceea, El a sădit în firea sa un amestec de dumnezeiesc şi omenesc pentru ca să poată gusta din fericirea amândurora atât bucuria de a sta în legătură cu Dumnezeu, cât şi din plăcerile pământeşti prin simţământul pe care-l are că nu-i străin nici de bucurii.” (SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre facerea omului, p. 21) „Meşterul meşterilor i-a creat omului o fire care să-l îndreptăţească spre fapte cu adevărat împărăteşti atunci când l-a dotat nu numai cu calităţi spirituale superioare, ci şi cu alcătuire trupească indicată special pentru a stăpâni lumea. Căci, pe de o parte sufletul lui îi spune, chemarea lui împărătească îi spune că el trebuie să se 33
ridice mult deasupra nimicniciilor de toate zilele, iar pe de altă parte el are o superioritate vizibilă prin libertatea sa neîngrădită, potrivit căreia el se poate hotărî şi conduce singur, în mod liber după voia sa. Şi ce alte însuşiri sunt oare mai de preţ pentru un rege decât acestea? De altfel şi faptul că omul poartă în el chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemneze altceva decât că de la început firea omului a fost destinată să fie regină. (...) firea omenească a fost creată să aibă rol de conducător peste altele pentru că se aseamănă cu Împăratul tuturor făpturilor, fiind astfel ca un tablou viu, dar care are comun cu modelul său veşnic atât vrednicia cât şi numele. De fapt, ca şi semne ale demnităţii sale, omul nu poartă nici o mantie de purpură şi n-are nici sceptru şi nici diademă, căci sub înfăţişarea lui nu avem de astădată pe Cel ce i-a fost model întrucât în locul mantiei de purpură s-a îmbrăcat în haina virtuţii, care-i totuşi cea mai împărătească dintre îmbrăcăminţi, iar în loc de sceptru se sprijineşte pe fericirea nemuririi, pe când în loc de diademă împărătească e împodobit cu coroana dreptăţii, aşa încât prin toate acestea omul se distinge printr-o vrednicie de adevărat împărat ca unul care se aseamănă aidoma frumuseţii Modelului său.” (SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre facerea omului, pp. 22- 23) „Ţinuta omului este dreaptă, orientată spre cer, iar privirea îndreptată în sus, ceea ce desigur este un semn de nobleţe şi denotă o vrednicie împărătească. Or, prin faptul că dintre toate singur omul a fost făcut aşa, în timp ce la toate vieţuitoarele ţinuta corpului este orientată spre pământ, e o dovadă clară că acestea sunt destinate să se lase supuse pe când omului i s-a dat puterea de a le stăpâni.” (SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre facerea omului, p. 27) Omul este stăpân al creației pentru că poartă în sine chipul Stăpânului Chipul lui Dumnezeu în om, conform Sfinților 34
Părinți și scriitori bisericești, este vădit și în puterea de stăpânire asupra creației încredințată omului. Omul „este stăpân (kyriarchos), pentru că Hristos, după al Cărui Chip a fost zidit, este Domn şi Împărat atoateţiitor”12. Dar stăpânirea omului în creație aduce cu sine și responsabilitatea față de aceasta, omul ca rațiune responsabilă a creației este chemat să o conducă înspre împlinirea telosului ei, înspre transfigurarea ei. Da, după ce Dumnezeu a spus : «Să facem om după chipul Nostru şi după asemănare», nu S-a oprit aici, ci, prin cuvintele ce le-a adăugat, ne arată ce înţeles trebuie să dăm cuvântului «chip». «Şi să stâpânească peste peştii mării şi păsările cerului şi peste toate târâtoarele care se târăsc pe pământ». Deci prin cuvântul «chip» trebuie înţeles stăpânire şi nimic altceva, că Dumnezeu 1-a creat pe om ca să fie stăpân peste toate cele de pe pământ ; şi nimic nu este pe pământ mai mare decât el, ci toate sunt sub stăpânirea lui. (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, VIII, 3) „Şi a a spus: Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră, şi să aibă putere asupra peştilor mării, asupra păsărilor cerului, asupra celor însufleţite, asupra întregului pământ şi asupra tuturor celor ce se târăsc pe pământ!” În mod consecvent, urmând celor arătate mai sus, Dumnezeu vrea ca omul pe care l-am descris să aibă putere asupra fiarelor înainte numite, asupra păsărilor, asupra târâtoarelor, asupra patrupedelor şi asupra tuturor celorlalte. Am arătat în ce fel trebuie înţelese prin alegorie acestea când am spus că s-a poruncit ca apa, adică mintea lui, să dea la iveală înţelesul duhovnicesc, iar pământul să înfăţişeze înţelesul cărnii; mintea să le domine pe ele şi nu acelea pe ea. Căci Dumnezeu vrea ca această măreaţă făptură a lui Dumnezeu, omul, pentru care a şi fost creat întregul univers, să fie nu numai neatins şi nevătămat de către cele pe care le-am numit mai sus, dar să le şi stăpânească. (ORIGEN, Omilii la Geneză, I, 12) Ps. 48, 12-13: «Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor 12 Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit, p. 63. 35
fără de minte şi s-a asemănat lor. Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor» 6S. «Mare este omul şi de cinste bărbatul milostiv», pentru că are cinstea în constituţia lui firească. Că cine altul din cei de pe pămînt a fost făcut după chipul Ziditorului ? Cui a dăruit conducerea şi stăpînirea peste toate, a celor de pe pămînt, a celor din apă şi a celor din văzduh ? L-a făcut puţin mai prejos de vrednicia îngerilor, din pricina unirii cu trupul pămîntesc ; pe om l-a făcut din pămînt, iar «pe slujitorii Lui, pară de foc». Cu toate acestea este şi în oameni puterea de a înţelege şi a pricepe pe Ziditorul şi Creatorul lor. A suflat în faţa lui (Fac. 7, 2), adică a pus în om o parte din harul Lui, ca ceea ce este asemenea să cunoască pe Cel asemenea. Totuşi omul este într-o cinste foarte mare, pentru că este creat după chipul Ziditorului, fiind cinstit mai mult decît cerul, mai mult decît soarele, mai mult decît corurile stelelor — că despre cine din cele din ceruri se spune că este chipul Dumnezeului Celui Preaînalt? Soarele are, oare, în el chipul Ziditorului? Dar luna, dar celelalte stele ? Toate sînt neînsufleţite şi materiale. Au numai corpuri luminoase în care nu este gîndire, nu sînt mişcări provocate de voinţă, nu este libertate de voinţă ; sînt roabe supuse unei necesităţi constrîngătoare, potrivit căreia se mişcă necontenit fără schimbare — deci, mai mult decît acestea, omul a fost ridicat la mare cinste, dar n-a înţeles, ci a încetat de a urma lui Dumnezeu şi de a se asemăna Ziditorului şi a ajuns rob patimilor trupului.” (SF. VASILE CEL MARE, Omilii la Psalmi, p. 319) ,,După ce a umplut lumea cu nenumărate bunătăţi, a pus pe om, această făptură firavă şi neînsemnată, stăpân peste toate lucrurile din lume şi a hotărât să fie pe pământ ceea ce este El în ceruri.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Despre necazuri şi biruirea tristeţii (I). Către Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cuvânt de sfătuire, în vol. Despre mărginita putere a diavolului. Despre căinţă…, p. 117) „Să facem om după chipul Nostru şi după 36
asemănare (Fac., 1, 26). Aţi aflat atunci ce înţeles are cuvântul chip, că el nu înseamnă asemănarea omului cu Dumnezeu după fiinţă, ci asemănarea cu El în ceea ce priveşte stăpânirea; de aceea a şi adăugat: Să stăpâneşti peştii mării şi păsările cerului şi fiarele şi târâtoarele pământului (Fac., 1, 26) .” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, omilia IX, II, în col. PSB, vol. 21, p. 109) „În ziua în care l-a făcut pe Adam; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el. Aceste cuvinte sunt în loc de: L-a pus stăpân pe toate cele văzute; că acest lucru înseamnă: după chipul lui Dumnezeu. După chipul lui Dumnezeu în ce priveşte conducerea, în ce priveşte stăpânirea. După cum Dumnezeul universului are stăpânire peste toate cele văzute şi cele nevăzute fiind Creatorul tuturora, tot aşa a voit Dumnezeu ca şi această fiinţă cugetătoare pe care a creat-o, să aibă stăpânire peste toate cele văzute.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, omilia XXI, II, în col. PSB, vol. 21, p. 246) Mai înainte de viaţă îi dă cinstea, mai înainte de facere - cununa, şi mai înainte de a lua fiinţă omul, îl suie pe scaunul împărătesc. Oamenii îi cinstesc pe supuşii lor când ajung aceştia la adânci bătrâneţi, după multe osteneli în timp de pace şi nenumărate primejdii în vreme de război - iar Dumnezeu nu a făcut aşa, ci l-a adus la această cinste îndată ce a luat el fiinţă, arătând că ceea ce s-a făcut nu este plată pentru isprăvi, ci Har Dumnezeiesc, iar nu datorie.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Cele dintâi omilii la Facere, cuvântul al patrulea, p. 44) 1.3.3. Omul – rațiunea responsabilă a creației (extras din studiul nostru: „The „Difficulties” of Revelation and „Limits” of Reason”, în Transdisciplinarity in Science and Religion, nr. 4 / 2008, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008, pp. 249-268) ”În viziunea părintelui Stăniloae, raţiunile divine ale lucrurilor sunt cele care transformă creaţia într-un mediu dialogic destinat întâlnirii-comuniune dintre Dumnezeu şi om. Lumea are o raţionalitate pentru a fi cunoscută de noi - fiinţe raţionale. De aceea 37
ea trebuie să aibă originea într-o Fiinţă care a urmărit prin crearea lumii - şi urmăreşte prin conservarea ei - cunoaşterea lumii, şi prin ea însăşi şi cunoaşterea Ei de către om13. Raţiunile lucrurilor îşi descoperă lumina lor în raţiunea şi prin acţiunea raţională şi conştientă a omului. Raţiunea noastră de asemenea îşi descoperă tot mai bogat puterea şi adâncimea ei prin descoperirea raţiunilor lucrurilor. Dar în această influenţă reciprocă, raţiunea umană este cea care are rolul de subiect care lucrează în mod conştient, nu raţiunile lucrurilor. Raţiunile lucrurilor se descoperă conştiinţei umane, având să fie asimilate de aceasta, concentrate în ea; se descoperă având ca centru virtual conştient al lor raţiunea umană, şi ajutând-o să devină centrul actual al lor. Ele sunt razele virtuale ale raţiunii umane în curs de a fi descoperite ca raze actuale ale ei, prin care raţiunea umană îşi extinde tot mai departe vederea. Raţionalitatea subiectului care se serveşte conştient în scopul dăinuirii şi al bunei sale dezvoltări - de raţionalitatea naturii este infinit superioară acesteia, întrucât natura se desfăşoară în sine rigid şi fără conştiinţa unui scop al ei. Potrivit credinţei noastre, raţionalitatea care există în univers se cere completată, îşi cere o explicaţie în raţionalitatea persoanei. Ea nu epuizează toată raţionalitatea. Raţionalitatea universului nu poate fi însă iraţională sau absurdă. Dar ea îşi capătă sensul deplin când e considerată ca avându-şi izvorul într-o persoană raţională, care se serveşte de ea pentru un dialog etern al iubirii cu alte persoane. Deci raţionalitatea lumii implică pentru împlinirea ei exis- tenta unui subiect superior, după analogia superiorităţii raţionale a persoanei umane, a unui subiect liber care a creat şi a imprimat lumii o raţionalitate la nivelul înţelegerii umane, pentru un dialog cu omul, prin care omul să fie condus spre o comuniune eternă şi superior raţională cu infinitul14 subiect creator. Tot ce e obiect raţional este numai mijlocul unui dialog interpersonal. Deci lumea ca obiect e numai mijlocul unui dialog de gânduri şi de fapte iubitoare între Persoana raţională supremă şi persoanele raţionale umane, ca şi între acestea înseşi. Universul poartă marca pe care i-o dă originea sa în Persoana creatoare raţională şi destinaţia sa de a fi mijlocul unui dialog interpersonal dintre acea Persoană şi persoanele umane, în vederea eternizării lor în acea fericire a comuniunii dintre ele. 13 Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, p. 11. 14 Ibidem, p. 20. 38
Tot universul poartă marca unei raţionalităţi personale destinate eternizării persoanelor umane15. Sfântul Grigorie Teologul remarcă, pe drept cuvânt, că raţionalitatea lumii fără o persoană care să o fi gândit ca raţională este inexplicabilă şi, întrucât această raţionalitate n-ar urmări în acest caz nici un scop, ar fi în fond lipsită de sens sau de raţionalitate adevărată; ar fi o raţionalitate absurdă. În acelaşi timp, Sfântul Grigorie constată că Dumnezeu nu a făcut o lume încremenită într-o raţionalitate statică sau într-o mişcare circular identică, ci o lume prin care Dumnezeu execută o cântare care înaintează în temele ei melodice; adică Dumnezeu îşi continuă vorbirea Lui către noi prin lume, sau ne conduce spre o ţintă. El nu e numai Creatorul acestei vaste chitare, ci şi executantul unei uriaşe şi complexe cântări prin ea16. Lumea ca natură se dovedeşte o realitate unitară raţională, existând pentru dialogul interuman. După Părinţii Bisericii, toate lucrurile îşi au raţiunile lor în Logosul dumnezeiesc, sau în Raţiunea supremă17. Raţionalitatea lumii îşi descoperă un sens prin faptul că se completează cu raţionalitatea subiectului uman, care e conştientă şi de o bogăţie inepuizabilă, care nu este o repetare monotonă. Ea este o raţionalitate care desco- peră, alege şi urmăreşte ţinte mereu mai înalte, spre care înaintează folosind natura însăşi, dar nu într-o repetiţie monotonă, ci cu o înţelegere continuu nouă a lucrurilor şi prin alegerea liberă a altor şi altor moduri, din cele tot mai multe cunoscute, prin noi aplicări ale legilor naturale, urmărind rezultate din ce în ce mai de folos. Prin gândirea îmbogăţită şi prin munca comună de tot mai accentuată responsabilitate pe care le aplică naturii, oamenii se ridică la trepte tot mai înalte de înţelegere a ei şi de comuniune. Părinţii Bisericii, vorbind de raţiunile eterne ale lucrurilor cuprinse în Raţiunea divină, sau în Logosul, sau în Cuvântul lui Dumnezeu, înţeleg prin ele şi aceste sensuri mereu mai înalte ascunse în ele şi socotesc că ele sunt surprinse, cu ajutorul Cuvântului suprem, tot de raţiunea umană care cuprinde raţiunile lucrurilor în sens strict. Uneori ei disting sensul lucrului de raţiunea lui strictă, numind pe cea din urmă logos, iar pe cel dintâi, noema. De asemenea disting înţelegerea sensului (noesis) de raţiunea personală strictă, care sesizează 15 Ibidem, p. 21. 16 Ibidem, p. 119. 17 Ibidem, p. 360. 39
raţiunea obiectivă a lucrului, numind pe amândouă cele din urmă logos. Urmând acestei distincţii, vom distinge şi noi pe de o parte între raţiunile lucrurilor şi cu- noaşterea acestora prin raţiunea umană în sensul strict, şi, pe de altă parte, între sensurile lor şi înţelegerea lor în continuu progres printr-un act cunoscător mai sintetic şi mai direct (intuiţie)18. Există astfel un sens comun inepuizabil al lucrurilor, un sens care le leagă, un sens de indefinită bogăţie spre care înaintează omul. Sensul lor unic suprem e Logosul divin. În El sunt sensurile tuturor, numai Acesta le explică pe toate, numai în El omul îşi găseşte propriul sens al existenţei sale. Mai ales cel ce crede sesizează acest sens suprem printr-un act general de intuire, prin spiritul său. Potrivit credinţei noastre, Dumnezeu creând lucrurile ca plasticizări şi sensibilizări ale raţiunilor Sale a dat totodată omului raţiunea ca organ de cunoaştere a lor. Se poate spune de aceea că omul are chiar datoria faţă de Dumnezeu de a cunoaşte această operă creată la nivelul capacităţii raţiunii umane de a o sesiza, operă în vederea căreia a creat pe om cu o ra- ţiune adecvată ei. De altă parte, omul este obligat să cu- noască aceste raţiuni ale lucrurilor, căci altfel nu se poate folosi de ele şi nu poate trăi între ele. Dar tot ca să poată trăi şi ca să se poată folosi de ele, lucrurile au, în organizările sau raţiunile lor solidare, o anumită permanenţă, adecvată permanenţei raţiunii umane, care depinde de ele.” 1.4. Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 4  Omul este creat și așezat de Dumnezeu în creație ca stăpân al ei (Fac. 1, 26-28)  Între om și creație există o relație de slujire reciprocă în vederea realizării comuniunii cu Dumnezeu.  Toate ipostasurile creației au fost făcute pentru om  Omul este stăpân al creației în virtutea faptului că este zidit după chipul Stăpânului, iar noțiunea de ”chip” este interpretată de Sf. Ioan Gură de Aur ca făcând referire tocmai la puterea de stăpânire încredințată omului.  Creația este imprimată de raționalitate, ceea ce face din ea mediul întâlnirii dialogice a omului cu Dumnezeu, dar și a omului cu omul. 18 Ibidem,, p. 361. 40
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala
Morala

Empfohlen

LBJ Lição 7 - A igreja na reforma protestante
LBJ Lição 7 - A igreja na reforma protestanteLBJ Lição 7 - A igreja na reforma protestante
LBJ Lição 7 - A igreja na reforma protestanteNatalino das Neves Neves
 
El canto en la misa
El canto en la misaEl canto en la misa
El canto en la misademusli
 
Alege un stil de viata sanatos pp
Alege un stil de viata sanatos ppAlege un stil de viata sanatos pp
Alege un stil de viata sanatos ppDaniel1Vasilca
 
Easter vigil
Easter vigil Easter vigil
Easter vigil EmanuelEstrada
 
HistóRia Da Igreja Pdf Modulo 1
HistóRia Da Igreja Pdf Modulo 1HistóRia Da Igreja Pdf Modulo 1
HistóRia Da Igreja Pdf Modulo 1fogotv
 
Mersul la biserică – o modă, un moft, o poruncă sau o necesitate?
Mersul la biserică – o modă, un moft, o poruncă sau o necesitate?Mersul la biserică – o modă, un moft, o poruncă sau o necesitate?
Mersul la biserică – o modă, un moft, o poruncă sau o necesitate?Marian Zaharia
 
Bible Alive Jesus Christ 001: "“The Method of Biblical Christology”
Bible Alive Jesus Christ 001: "“The Method of Biblical Christology”Bible Alive Jesus Christ 001: "“The Method of Biblical Christology”
Bible Alive Jesus Christ 001: "“The Method of Biblical Christology”BibleAlive
 
Uma igreja genuinamente pentecostal
Uma igreja genuinamente pentecostalUma igreja genuinamente pentecostal
Uma igreja genuinamente pentecostalValmir Nascimento Milomem Santos
 

Empfohlen

LBJ Lição 7 - A igreja na reforma protestante
LBJ Lição 7 - A igreja na reforma protestanteLBJ Lição 7 - A igreja na reforma protestante
LBJ Lição 7 - A igreja na reforma protestanteNatalino das Neves Neves
 
El canto en la misa
El canto en la misaEl canto en la misa
El canto en la misademusli
 
Alege un stil de viata sanatos pp
Alege un stil de viata sanatos ppAlege un stil de viata sanatos pp
Alege un stil de viata sanatos ppDaniel1Vasilca
 
Easter vigil
Easter vigil Easter vigil
Easter vigil EmanuelEstrada
 
HistóRia Da Igreja Pdf Modulo 1
HistóRia Da Igreja Pdf Modulo 1HistóRia Da Igreja Pdf Modulo 1
HistóRia Da Igreja Pdf Modulo 1fogotv
 
Mersul la biserică – o modă, un moft, o poruncă sau o necesitate?
Mersul la biserică – o modă, un moft, o poruncă sau o necesitate?Mersul la biserică – o modă, un moft, o poruncă sau o necesitate?
Mersul la biserică – o modă, un moft, o poruncă sau o necesitate?Marian Zaharia
 
Bible Alive Jesus Christ 001: "“The Method of Biblical Christology”
Bible Alive Jesus Christ 001: "“The Method of Biblical Christology”Bible Alive Jesus Christ 001: "“The Method of Biblical Christology”
Bible Alive Jesus Christ 001: "“The Method of Biblical Christology”BibleAlive
 
Uma igreja genuinamente pentecostal
Uma igreja genuinamente pentecostalUma igreja genuinamente pentecostal
Uma igreja genuinamente pentecostalValmir Nascimento Milomem Santos
 
Old heresy power point
Old heresy power pointOld heresy power point
Old heresy power pointsyoustra
 
Church history modern
Church history modernChurch history modern
Church history modernRyan LeBlanc
 
2º Aula de História da Igreja
2º Aula de História da Igreja2º Aula de História da Igreja
2º Aula de História da IgrejaJefferson Evangelista
 
The Essentials of Apologetics - A Defense of the New Testament
The Essentials of Apologetics - A Defense of the New TestamentThe Essentials of Apologetics - A Defense of the New Testament
The Essentials of Apologetics - A Defense of the New TestamentRobin Schumacher
 
Evrei
EvreiEvrei
EvreiAngesha
 
Pengantar lmu Teologi
Pengantar lmu TeologiPengantar lmu Teologi
Pengantar lmu Teologionchy
 
Foundation of Catechesis
Foundation of CatechesisFoundation of Catechesis
Foundation of CatechesisStella Mariz Sevilla
 
Arta culinara
Arta culinaraArta culinara
Arta culinarabybey
 
Lent
LentLent
Lentguest2c3cd5b
 
PPT agama Kristen.pptx
PPT agama Kristen.pptxPPT agama Kristen.pptx
PPT agama Kristen.pptxHanselValent1
 
Talcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioan
Talcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioanTalcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioan
Talcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioanadyesp
 
Chapter 8
Chapter 8Chapter 8
Chapter 8BHUOnlineDepartment
 
Destinul sufletelor carte
Destinul sufletelor carteDestinul sufletelor carte
Destinul sufletelor cartedansland
 
Binecuvantarea copiilor
Binecuvantarea copiilorBinecuvantarea copiilor
Binecuvantarea copiiloranabaptistul
 
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceascaadyesp
 
10º Aula de História da Igreja
10º Aula de História da Igreja10º Aula de História da Igreja
10º Aula de História da IgrejaJefferson Evangelista
 
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...RaduTeodorescu8
 
94118014 carte-sot-ideal-sotie-ideala
94118014 carte-sot-ideal-sotie-ideala94118014 carte-sot-ideal-sotie-ideala
94118014 carte-sot-ideal-sotie-idealaOlesea Fedula
 
San lorenzo ruiz ng maynila
San lorenzo ruiz ng maynilaSan lorenzo ruiz ng maynila
San lorenzo ruiz ng maynilaJoemer Aragon
 
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilorGestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilorGabriela Teo
 
Educatia morala copy
Educatia morala copyEducatia morala copy
Educatia morala copyGradinita Dumbrava minunata
 
46192899 educatia-morala
46192899 educatia-morala46192899 educatia-morala
46192899 educatia-moralaDorina Budurin
 

Weitere ähnliche Inhalte

Was ist angesagt?

Old heresy power point
Old heresy power pointOld heresy power point
Old heresy power pointsyoustra
 
Church history modern
Church history modernChurch history modern
Church history modernRyan LeBlanc
 
The Essentials of Apologetics - A Defense of the New Testament
The Essentials of Apologetics - A Defense of the New TestamentThe Essentials of Apologetics - A Defense of the New Testament
The Essentials of Apologetics - A Defense of the New TestamentRobin Schumacher
 
Pengantar lmu Teologi
Pengantar lmu TeologiPengantar lmu Teologi
Pengantar lmu Teologionchy
 
Arta culinara
Arta culinaraArta culinara
Arta culinarabybey
 
PPT agama Kristen.pptx
PPT agama Kristen.pptxPPT agama Kristen.pptx
PPT agama Kristen.pptxHanselValent1
 
Talcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioan
Talcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioanTalcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioan
Talcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioanadyesp
 
Destinul sufletelor carte
Destinul sufletelor carteDestinul sufletelor carte
Destinul sufletelor cartedansland
 
Binecuvantarea copiilor
Binecuvantarea copiilorBinecuvantarea copiilor
Binecuvantarea copiiloranabaptistul
 
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceascaadyesp
 
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...RaduTeodorescu8
 
94118014 carte-sot-ideal-sotie-ideala
94118014 carte-sot-ideal-sotie-ideala94118014 carte-sot-ideal-sotie-ideala
94118014 carte-sot-ideal-sotie-idealaOlesea Fedula
 
San lorenzo ruiz ng maynila
San lorenzo ruiz ng maynilaSan lorenzo ruiz ng maynila
San lorenzo ruiz ng maynilaJoemer Aragon
 
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilorGestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilorGabriela Teo
 

Was ist angesagt? (20)

Old heresy power point
Old heresy power pointOld heresy power point
Old heresy power point
 
Church history modern
Church history modernChurch history modern
Church history modern
 
2º Aula de História da Igreja
2º Aula de História da Igreja2º Aula de História da Igreja
2º Aula de História da Igreja
 
The Essentials of Apologetics - A Defense of the New Testament
The Essentials of Apologetics - A Defense of the New TestamentThe Essentials of Apologetics - A Defense of the New Testament
The Essentials of Apologetics - A Defense of the New Testament
 
Evrei
EvreiEvrei
Evrei
 
Pengantar lmu Teologi
Pengantar lmu TeologiPengantar lmu Teologi
Pengantar lmu Teologi
 
Foundation of Catechesis
Foundation of CatechesisFoundation of Catechesis
Foundation of Catechesis
 
Arta culinara
Arta culinaraArta culinara
Arta culinara
 
Lent
LentLent
Lent
 
PPT agama Kristen.pptx
PPT agama Kristen.pptxPPT agama Kristen.pptx
PPT agama Kristen.pptx
 
Talcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioan
Talcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioanTalcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioan
Talcuire Sf.Ioan Gura de Aur_ Evanghelia dupa ioan
 
Chapter 8
Chapter 8Chapter 8
Chapter 8
 
Destinul sufletelor carte
Destinul sufletelor carteDestinul sufletelor carte
Destinul sufletelor carte
 
Binecuvantarea copiilor
Binecuvantarea copiilorBinecuvantarea copiilor
Binecuvantarea copiilor
 
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
 
10º Aula de História da Igreja
10º Aula de História da Igreja10º Aula de História da Igreja
10º Aula de História da Igreja
 
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
HRISTOFANIA: ARĂTĂRI ALE DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN VIEȚILE S...
 
94118014 carte-sot-ideal-sotie-ideala
94118014 carte-sot-ideal-sotie-ideala94118014 carte-sot-ideal-sotie-ideala
94118014 carte-sot-ideal-sotie-ideala
 
San lorenzo ruiz ng maynila
San lorenzo ruiz ng maynilaSan lorenzo ruiz ng maynila
San lorenzo ruiz ng maynila
 
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilorGestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor
 

Andere mochten auch

46192899 educatia-morala
46192899 educatia-morala46192899 educatia-morala
46192899 educatia-moralaDorina Budurin
 
Despre prietenie
Despre prietenieDespre prietenie
Despre prietenieElida Eli
 
Cred in tine, prietene!
Cred in tine, prietene!Cred in tine, prietene!
Cred in tine, prietene!marianpm
 

Andere mochten auch (6)

Educatia morala copy
Educatia morala copyEducatia morala copy
Educatia morala copy
 
46192899 educatia-morala
46192899 educatia-morala46192899 educatia-morala
46192899 educatia-morala
 
Haideţi să fim mai buni!
Haideţi să fim mai buni!Haideţi să fim mai buni!
Haideţi să fim mai buni!
 
Despre prietenie
Despre prietenieDespre prietenie
Despre prietenie
 
Cred in tine, prietene!
Cred in tine, prietene!Cred in tine, prietene!
Cred in tine, prietene!
 
Bunatate
BunatateBunatate
Bunatate
 

Ähnlich wie Morala

Popescu leontin teologie morala ortodoxa
Popescu leontin teologie morala ortodoxaPopescu leontin teologie morala ortodoxa
Popescu leontin teologie morala ortodoxaMiu Alexandru
 
Viata religios morala lucrare de licenta
Viata religios morala lucrare de licentaViata religios morala lucrare de licenta
Viata religios morala lucrare de licentaMiu Alexandru
 
61053021 etica-juridica
61053021 etica-juridica61053021 etica-juridica
61053021 etica-juridicaexodumuser
 
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012 120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012 exodumuser
 
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-iiexodumuser
 
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii (1)
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii (1)93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii (1)
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii (1)exodumuser
 
M orala crestina si filozofia
M orala crestina si filozofiaM orala crestina si filozofia
M orala crestina si filozofiaMiu Alexandru
 
Carte crestinism si globalizare
Carte crestinism si globalizareCarte crestinism si globalizare
Carte crestinism si globalizareMiu Alexandru
 
Tinca cretu fundamentele psihologiei
Tinca cretu fundamentele psihologieiTinca cretu fundamentele psihologiei
Tinca cretu fundamentele psihologieialexandra tinculescu
 
2 cultura organizationala
2 cultura organizationala2 cultura organizationala
2 cultura organizationalaLilia Hitu
 
Realizarile cu continut moral religios
Realizarile cu continut moral religiosRealizarile cu continut moral religios
Realizarile cu continut moral religiosMiu Alexandru
 
13965141 sociologie-organizational-a-si-metodologie
13965141 sociologie-organizational-a-si-metodologie13965141 sociologie-organizational-a-si-metodologie
13965141 sociologie-organizational-a-si-metodologieMihaela Oana Paraschiv
 
Thomas Keppeler - Convingerile și supozițiile privind natura bisericii și con...
Thomas Keppeler - Convingerile și supozițiile privind natura bisericii și con...Thomas Keppeler - Convingerile și supozițiile privind natura bisericii și con...
Thomas Keppeler - Convingerile și supozițiile privind natura bisericii și con...George Spiridon
 
Introducere in teologie morala (principii si concepte generale)
Introducere in teologie morala (principii si concepte generale)Introducere in teologie morala (principii si concepte generale)
Introducere in teologie morala (principii si concepte generale)Miu Alexandru
 
Misiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iii
Misiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iiiMisiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iii
Misiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iiiMiu Alexandru
 
Coduri de etica la nivel unversitar
Coduri de etica la nivel unversitarCoduri de etica la nivel unversitar
Coduri de etica la nivel unversitarSevciucDoru
 
Coduri de etica la nivel unversitar
Coduri de etica la nivel unversitarCoduri de etica la nivel unversitar
Coduri de etica la nivel unversitarSevciucDoru
 

Ähnlich wie Morala (20)

Popescu leontin teologie morala ortodoxa
Popescu leontin teologie morala ortodoxaPopescu leontin teologie morala ortodoxa
Popescu leontin teologie morala ortodoxa
 
Viata religios morala lucrare de licenta
Viata religios morala lucrare de licentaViata religios morala lucrare de licenta
Viata religios morala lucrare de licenta
 
Etica-si-morala
Etica-si-morala Etica-si-morala
Etica-si-morala
 
61053021 etica-juridica
61053021 etica-juridica61053021 etica-juridica
61053021 etica-juridica
 
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012 120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012
120326532 etica-juridica-note-de-curs-2012
 
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii
 
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii (1)
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii (1)93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii (1)
93665373 suport-curs-etica-si-deontologie-judiciara-an-ii-sem-ii (1)
 
M orala crestina si filozofia
M orala crestina si filozofiaM orala crestina si filozofia
M orala crestina si filozofia
 
Carte crestinism si globalizare
Carte crestinism si globalizareCarte crestinism si globalizare
Carte crestinism si globalizare
 
Tinca cretu fundamentele psihologiei
Tinca cretu fundamentele psihologieiTinca cretu fundamentele psihologiei
Tinca cretu fundamentele psihologiei
 
2 cultura organizationala
2 cultura organizationala2 cultura organizationala
2 cultura organizationala
 
Realizarile cu continut moral religios
Realizarile cu continut moral religiosRealizarile cu continut moral religios
Realizarile cu continut moral religios
 
13965141 sociologie-organizational-a-si-metodologie
13965141 sociologie-organizational-a-si-metodologie13965141 sociologie-organizational-a-si-metodologie
13965141 sociologie-organizational-a-si-metodologie
 
Gabriela ligia popescu
Gabriela ligia popescuGabriela ligia popescu
Gabriela ligia popescu
 
Gabriela ligia popescu
Gabriela ligia popescuGabriela ligia popescu
Gabriela ligia popescu
 
Thomas Keppeler - Convingerile și supozițiile privind natura bisericii și con...
Thomas Keppeler - Convingerile și supozițiile privind natura bisericii și con...Thomas Keppeler - Convingerile și supozițiile privind natura bisericii și con...
Thomas Keppeler - Convingerile și supozițiile privind natura bisericii și con...
 
Introducere in teologie morala (principii si concepte generale)
Introducere in teologie morala (principii si concepte generale)Introducere in teologie morala (principii si concepte generale)
Introducere in teologie morala (principii si concepte generale)
 
Misiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iii
Misiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iiiMisiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iii
Misiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iii
 
Coduri de etica la nivel unversitar
Coduri de etica la nivel unversitarCoduri de etica la nivel unversitar
Coduri de etica la nivel unversitar
 
Coduri de etica la nivel unversitar
Coduri de etica la nivel unversitarCoduri de etica la nivel unversitar
Coduri de etica la nivel unversitar
 

Kürzlich hochgeladen

Sistemul excretor la om, biologie clasa 11
Sistemul excretor la om, biologie clasa 11Sistemul excretor la om, biologie clasa 11
Sistemul excretor la om, biologie clasa 11CMB
 
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10CrciunAndreeaMaria
 
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 a
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 aFisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 a
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 aRoxana334871
 
ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantului
ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantuluiziua pamantului ziua pamantului ziua pamantului
ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantuluiAndr808555
 
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba română
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba românăLiteratura polonă pentru copii tradusă în limba română
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba românăBibliotecaMickiewicz
 
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptx
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptxCatalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptx
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptxCori Rus
 

Kürzlich hochgeladen (6)

Sistemul excretor la om, biologie clasa 11
Sistemul excretor la om, biologie clasa 11Sistemul excretor la om, biologie clasa 11
Sistemul excretor la om, biologie clasa 11
 
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10
 
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 a
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 aFisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 a
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 a
 
ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantului
ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantuluiziua pamantului ziua pamantului ziua pamantului
ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantului
 
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba română
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba românăLiteratura polonă pentru copii tradusă în limba română
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba română
 
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptx
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptxCatalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptx
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptx
 

Morala

  • 1. MORALĂ CREŞTINĂ CUPRINS Unitatea de învăţare 1 Introducere: Morală și etică – convergențe și aplicații particulare și universale 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Definirea conceptelor, convergențe și divergențe 1.3.2. Definiția moralei ca disciplină de studiu 1.3.3. Izvoarele și scopul moralei 1.3.4. Premisa vieții morale 1.3.5. Etică/morală din perspectiva Vechiului Testament 1.4. Îndrumar pentru autoverificare Unitatea de învăţare 2 Sisteme etice vechi 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Începuturile moralei filosofice 1.3.2. Noutatea pe care o aduce creștinismul în planul moralei 1.3.3. Relația sistemelor etice vechi cu morala creștină 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 3 Sisteme etice filosofice 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Despre bine (ca esență a moralei) în concepția filosofică 1.3.2. Tipuri de sisteme morale filosofice 1.3.3. Relația moralei creștine cu sistemele etice filosofice 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 4 Morala creștină I: Omul – rațiunea responsabilă a creației 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Repere scripturistice 1.3.2. Repere patristice 1.3.3. Omul – rațiunea responsabilă a creației 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 5 Morala creștină II: Fundamente biblice 1
  • 2. 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Despre învăţăturile morale în Sfânta Scriptură 1.3.2. Morala Vechiului Testament şi desăvârşirea ei în Noul Testament 1.3.3. Relaţia moralei cu noţiunile de lege şi legământ în Sfânta Scriptură 1.3.4. Hristos – începutul şi sfârşitul Legii 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 6 Morala creștină III: Fundamente patristice 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Relaţia scrierilor patristice cu Sfânta Scriptură 1.3.2. Repere din scrierile patristice despre conștiința morală, baza oricărui act moral 1.3.3. Opera Sfântului Ioan Gură de Aur – exponenţială pentru preocupările parenetice ale Sfinţilor Părinţi 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 7 Morala creștină IV: Principiile moralei creștine - sistematizare 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Principiile unei vieți morale în raport cu Dumnezeu 1.3.2. Principiile unei vieți morale în raport cu aproapele 1.3.3. Principiile unei vieți morale în raport cu sine 1.3.4. Principiile unei vieți morale în raport cu creația 1.3.5. Puncte de convergență a planurilor 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 8 Cine are/posedă adevărul? Adevărul, binele și dreptatea în lumina Moralei creștine și a eticii seculare 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Adevărul 1.3.2. Binele 1.3.3. Dreptatea 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 9 Legea – cadru al libertății responsabile 2
  • 3. 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Conceptul de lege: divină, morală, civilă 1.3.2. Despre lege şi responsabilitate în Sfânta Scriptură 1.3.3. Despre lege şi responsabilitate la Sfinţii Părinţi 1.3.4. Libertatea responsabilă 1.3.5. Relaţia moralei cu libertatea 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 10 Conștiința și responsabilitatea morală 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Conceptul de conştiinţă (συνείδησις) 1.3.2. Conştiinţa psihologică şi conştiinţa morală 1.3.3. Conştiinţa în Sfânta Scriptură 1.3.4. Originea şi funcţiile conştiinţei morale 1.3.5. Relaţia dintre conştiinţă şi legea morală 1.3.6. Conştiinţa în contextul ansamblului vieţii duhovniceşti 1.3.7. Sfinţii Părinţi despre conştiinţă 1.3.8. Responsabilitatea morală 1.3.9. Responsabilitate personală şi comunitară 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 11 Impactul moralei creștine în plan social 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Omul, fiinţă socială 1.3.2. Impactul moralei creştine în viaţa societăţii 1.3.3. Responsabilitatea morală comunitară 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 12 Morala și sfințenia vieții 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Virtutea creştină. Generalități 1.3.2. Natura virtuţii creştine şi izvoarele ei 1.3.3. Unitatea virtuţii creştine şi felurile ei 1.3.4. Caracteristicile şi valoarea virtuţii creştine 1.3.5. Viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur despre sfințenie 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 13 3
  • 4. De la individ la persoană în lumina moralei creștine 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Despre făptura umană ca persoană în viziunea moralei creștine 1.3.2. Omul se descoperă ca persoană în comuniune 1.3.3. Persoana umană orientată înspre comuniune și Înviere 1.4. Îndrumător pentru autoverificare Unitatea de învăţare 14 Actualizare: Forţa restauratoare a moralei creştine pentru societatea postmodernă 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Contextul social actual 1.3.2. Subiecte de dezbatere: Elemente de morală creștină cu forţă restauratoare pentru societatea postmodernă 1.4. Îndrumător pentru autoverificare 4
  • 5. Unitatea de învăţare 1 Introducere: Morală și etică – convergențe și aplicații particulare și universale 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Definirea conceptelor, convergențe și divergențe 1.3.2. Definiția moralei ca disciplină de studiu 1.3.3. Izvoarele și scopul moralei 1.3.4. Premisa vieții morale 1.3.5. Etică/morală din perspectiva Vechiului Testament 1.4. Îndrumar pentru autoverificare 1.1. Introducere Contextul social românesc actual revendică din partea instituțiilor universitare și academice multiple precizări conceptuale. Introducem doar chestiunea conceptuală deoarece vizăm în primul rând degajarea instrumentelor necesare fluidizării comunicării inter-comunitare. Intrarea limbajului teologic în faza de secularizare accelerată, odată cu iluminismul, a generat utilizarea conceptului de etică în locul celui ce morală, pentru că cel din urmă trimite în chip automat la o autoritate transcendentă care nu corespunde structurilor înțelegerii imanente a relațiilor din sânul creației. Cele două concepte nu trebuie confundate, iată de ce ne propunem identificarea convergențelor dar și conturarea specificității fiecăruia dintre ele. 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare:  definirea acurată a conceptelor de morală și etică;  identificarea convergențelor și a specificităților acestor două concepte;  cunoașterea izvoarelor, scopului și premisei moralei;  abordarea conceptelor de morală și etică dintr-o perspectivă biblică; Competenţele unităţii de învăţare: 5
  • 6.  studenţii vor putea să definească conceptele de morală și etică, înțelegând distincția dintre ele;  studenţii vor putea să identifice convergențele și divergențele existente între cele două concepte, care de fapt reflectă două perspective distincte: creștină și ”seculară”;  studenții vor cunoaște premisele, sursele și obiectivele moralei creștine Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Introducere: Morală și etică – convergențe și aplicații particulare și universale, timpul alocat este de 2 ore. 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Definirea conceptelor, convergențe și divergențe ”Termenul etică este traducerea cuvântului grecesc ηθος, ηθικη. La Homer, acest cuvânt ηθος înseamnă, primordial, locuința oamenilor și a animalelor, precum și patria și numai mai târziu, în întreaga gândire greacă, a primit semnificația de ceva interior, așa cum ar fi concepția ori caracterul cuiva sau un fel statornic de a acționa. Aristotel folosește acest termen la denumirea virtuților ce se întemeiază pe obicei, experiență și timp (virtuți ”etice”) iar după el, termenul se întrebuințează în întreaga filosofie ulterioară.” (Teologia morală ortodoxă, vol. 1, p. 6). Termenul ”ethos” poate fi scris în limba greacă în două moduri, exprimând sensuri diferite:  cu ε, înseamnă datină, obicei (εθος)  cu η, se referă la caracter (ηθος) În limba latină, acest termen a fost tradus prin moralis, is (adjectiv), provenit din substantivul mos, ris cu sensul de datină sau obicei. ”Cu toată întrebuințarea aproape egală a celor doi termeni în limba noastră (”etică” și ”morală”), limbajul filosofic face deosebire între ei. Astfel, prin morală înțelege o realitate legată de anumite condiții de timp și de loc, cu un aspect subiectiv și colectiv, iar prin etică, o 6
  • 7. știință care orânduiește realitățile morale conform unor criterii și principii fundamentale. Deasupra moralelor speciale, etica are de rezolvat problema morală în ansamblul ei, căutând să arate care este esența moralității. Etica este, așadar, reflexiunea filosofică asupra principiilor generale ale activității morale sau studiul metodic asupra moralelor.” (TMO, vol. 1, p. 7). 1.3.2. Definiția moralei ca disciplină de studiu ”Disciplina normativă care stabilește și prezintă în mod sistematic și critic adevăratele norme după care omul trebuie să-și îndrume viața și activitatea pentru realizarea binelui” (TMO, vol. 1, p. 8). „Morala, ca ştiinţă normativă, se deosebeşte de logică — care se sprijină exclusiv pe intelect — întrucât se ocupă cu faptele oamenilor şi cu ceea ce decurge dintr'ânsele, fiind ca atare o şti- inţă practică. Iar ca ştiinţă practică morala este în opoziţie cu ştiinţele teoretice, cari cercetează numai raportul real între fiinţe. Totuşi în morală nu lipsesc elementele teoretice. Dimpotrivă, acele ce se referă la esenţa binelui, la conştiinţă şi la libertatea voinţei au întru totul un caracter teoretic, însă caracteristica esenţială a moralei este năzuinţa de a transforma viaţa omenească după principiile ei. De notat că opera ştiinţei morale nu urmăreşte să reglementeze ceea ce e-'de făcut în diferite împrejurări, coborându-se ca atare la amănunte, variate ale vieţii omeneşti, după metoda cazuistică (Kasuisten), emiţând reţete morale pentru fiecare caz în parte. Aceasta este opera activităţii practice a omului, pe care o re- glementează conştiinţa şi inteligenţa lui. De aceea, Morala ca ştiinţă se ocupă cu regulele generale ale vieţii morale, fiind prin urmare arbitrul vieţii în genere. Imperativele moralei au un caracter general şi ipotetic, însemnând că cel ce voieşte să săvârşească fapte de valoare morală, trebue să îndeplinească anumite condiţiuni, pe care ea le dictează.” (ANDRUTSOS, p. 4) 7
  • 8. 1.3.3. Izvoarele și scopul moralei ”Morala ajunge la stabilirea unor legi sau a unor principii generale după care trebuie să se orienteze conduita omenească” (TMO, vol. 1, p. 8) Teologia morală, ”pe temeiul revelației dumnezeiești, cuprinsă în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție și propovăduită de Sfânta noastră Biserică, înfățișează în mod sistematic normele după care creștinul trebuie să se conducă spre a-și ajunge scopul său ultim, asemănarea cu Dumnezeu, Binele suprem” (TMO, vol. 1, p. 9). ”Morala creștină nu are ca scop cunoașterea sau impunerea anumitor canoane sau principii morale, ci reluarea legăturii omului cu izvorul bunătății și al vieții, cu Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu îl înnoiește pe om și reface raporturile sale corecte cu aproapele și cu mediul înconjurător. [...] Morala creștină este morala harului și a vieții noi celei în Hristos. Nu se reduce la tipuri și reguli, ci trece dincolo de acestea, la libertatea Duhului. Iar această trecere se face prin ținerea poruncilor lui Dumnezeu și conformarea cu voia Lui. Ținta moralei creștine nu este una psihologică sau socială, ci duhovnicească sau ontologică. Nu urmărește satisfacerea sentimentală a omului sau încadrarea lui socială, ci faptul de a-l face părtaș harului Sfântului Duh și vieții dumnezeiești” (MANTZARIDIS, pp. 10-11). In sfârşit, câteva cuvinte şi despre valoarea practică a Moralei, din care pricină unii dintre moralişti au şi definit morala ca ştiinţă practică, ce se ocupă nu numai cu ceea ce trebue să facă omul, conform definiţiei de mai sus, ci are chiar putinţa să-1 influenţeze, contribuind prin aceasta să se acţioneze întotdeauna în chip just. Acest punct de vedere e pus la îndoială de Schopenhauer, care susţine în Morala sa că precum nu poate să devină cineva prin Estetică artist sau prin poezie poet, tot astfel nu poate deveni prin cunoaşterea Moralei virtuos. Virtutea desigur nu se învaţă, aşa cum nici nobleţea, şi nici nu poate cineva să creeze oameni virtuoşi, nobili sau sfinţi prin ştiinţa 8
  • 9. morală, precum nu se creează prin Estetică pictori, sculptori sau muzicieni. Dar precum orice altă cunoştinţă se poate pune în practică, aşa cum de pildă medicul care descrie rezultatele opiumului poate să facă pe un tânăr, să înceteze de a-1 mai folos?, tot aşa şi moralistul, arătând legătura strânsă dintre sănătatea morală şi viaţă, îi deschide ochii spre a se feri de rău în domeniul Moralei. Tot prin cunoaşterea Moralei se pot preîntâmpina eventualele ciocniri ale datoriilor, aplanându-le în lumina pe care ea o oferă. Este evident însă că cunoaşterea nu poate să oblige pe om de a săvârşi ceea ce. ea îi porunceşte, şi asupra acestui punct de vedere are dreptate Schopenhauer când afirmă că „velle non dis- citur". De notat că înclinarea pentru cunoaşterea Moralei, care să influenţeze voinţa, stărue de regulă numai la oamenii cu simţ moral, care sunt preocupaţi de însănătoşirea lor morală, aşa cum recomandaţiile medicale ajută numai aceluia care se interesează şi se îngrijeşte de viaţa şi sănătatea sa. Am spus: de regulă, fiindcă nu este exclus să avem şi exemplul contrar, adică să avem oameni lipsiţi de sensibilitate morală, cărora atrăgându-li-se luarea aminte la învăţăturile şi îndemnurile morale, să revină şi să ducă o viaţă morală cu totul deosebită de cea precedentă. (ANDRUTSOS, p. 4-5) 1.3.4. Premisa vieții morale ”Omul nu este propriul său pricinuitor sau propria sa cauză, ci își are existența ”împrumutată”. Adevărul acesta este fundamental pentru cunoașterea de sine a omului, iar conștientizarea lui constituie condiția sau premisa corectei dezvoltări a etosului (ηθος) său, adică a vieții sale morale. Omul există ca făptură ”după chipul și asemănarea” lui Dumnezeu (Fac. 1, 26). Crearea sa ”după chipul” lui Dumnezeu este temeiul desăvârșirii sale ”după asemănarea” lui Dumnezeu. Dar aceasta nu îi este impusă omului de către Dumnezeu, ci este lăsată la libera sa alegere. Dumnezeu respectă libertatea omului și nu trece peste voia lui” (MANTZARIDIS, p. 9). 9
  • 10. 1.3.5. Etică/morală din perspectiva Vechiului Testament (extras din studiul nostru: ”Etică/morală, etnie și confesiune. Relevanțe biblice”, apărut în vol. Etică, etnie, confesiune, editor Ştefan Iloaie, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008, pp. 9-21.) ”Etică/Morală. Mă voi rezuma doar la abordarea din perspectiva teologiei sau a scrierilor canonice vetero- testamentare, însă precizez de la bun început că abordarea celor trei teme, a celor trei concepte, suferă şi ea, cum suferă toată gândirea sau expunerea exegetică critică, de o abordare oarecum dihotomică. S-a creat un automatism în gândirea dihotomică a conţinutului Scripturii, această dihotomie Vechiul – Noul Testament, fără a se avea în vedere faptul că, dincolo de aceste aspecte formale, Scriptura, prin originea sa divină - pentru că este fructul revelaţiei divine – este, de fapt, o realitate unitară. Modul în care Mântuitorul Iisus Hristos asumă sau lecturează, cu aplicare la propria persoană, textul Vechiului Testament (Lc. 24, 27) atestă această unitate şi unicitate care prin mesaj şi sens transcende formele acumulărilor succesive. Înţelegerea noastră, modalitatea de poziţionare oarecum dependentă de anumite evoluţii cronologice ale concepţiei teologice suferă din pricina preluării „abrupto”, literale, a acestei dihotomii. Cu toate acestea, în momentul în care se abordează problema eticii, se abordează de fapt o teologie specifică Vechiului Testament sau originată tematic în revelaţia vetero-testamentară, şi anume tema dreptului, a ţedek-ului1. Aici mă plasez în momentul în care introduc conceptul de etică: cel care este drept, chipul dreptului2, şi vedeţi cum se dezvoltă această temă în revelaţia profetică a dreptului care suferă (Is. 53), în icoana dreptului acestuia din cartea Iov, sau alte relevanţe similare expuse de locurile paralele, şi până în icoană. Iată care este zona în care trebuie să originăm acest concept. Dar există un clişeu efectiv care operează constant în gândirea contemporană şi în raportarea noastră la Scriptură, în momentul în care vorbim de etică. Clişeul acesta este operabil în toată mass-media atât în România, cât şi pe plan 1 Cel mai simplu se poate constata această originare a temei eticii / moralei în Vechiul Testament dacă se consultă grupul scrierilor cunoscute sub numele de concordanţe biblice, citez aici The New Compact topical Bible, Compiled by Gary Wharton, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan, 1972 indicând faptul că la termenul Moral (p. 326) găsim indicaţia: caută la termenul Law (p.287) ori la Duty of man to man (p. 128): să iubeşti, să ajuţi, să ierţi, să practici regula de aur, să respecţi libertatea conştiinţei fratelui, să îndrepţi pe cel care a păcătuit. 2 Mă gândesc şi la spusele Mântuitorului: „...dacă nu va prisosi dreptatea voastră înaintea oamenilor...”, Mt. 5, 20. 10
  • 11. internaţional, şi anume că termenul de etică şi cel de morală sunt echivalente3, iar când se vorbeşte despre aceasta echivalenţă se vorbeşte în registrul unui automatism, anume: dacă vrem să găsim temelia gândirii şi a moralei existenţei noastre trebuie „volens nolens” să ne întoarcem instant pe vârful muntelui Sinai, la cele zece porunci sau la cele zece cuvinte divine care ordonează efectiv existenţa noastră. Însă nu aici trebuie originată ideea de morală, ideea de morală şi ideea de etică sunt anterioare revelaţiei sinaitice. În acest sens mă voi referi la un singur aspect prezent în exegeza iudaică, dar şi în cea creştină: în momentul în care se vorbeşte despre cele zece porunci, se pune accentul pe acest număr 10, un număr cu relevanţă simbolică deosebită4. Dar unde trebuie identificată prima apariţie a acestui număr, ca un număr de şapte plus trei? În sensul de simbolizare a desăvârşirii, a ideii de desăvârşire. Plecând de la cele şase zile (de fapt şapte zile ale creaţiei, pentru că şi sabatul face parte din creaţie), găsim tot zece cuvinte, zece cuvinte prin care toate au fost create. Dintr-o perspectivă patristică, vorbesc în acest context despre structura logosică a fiecărui ipostas, sau, cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul, despre raţiunea divină a fiecărei făpturi5. Şi atunci, interacţia sinergică dintre aceste raţiuni într-o manifestare de tip epifanic, de participare conştientă la revelaţie, stabileşte consistenţa sau relevanţa etică a existenţei şi generează ceea ce noi numim consistenţa morală a actului, a săvârşirii umane. Dar consistenţa morală a actului nu trebuie rezervată făptuirii umane, pentru că din punctul de vedere al teologiei vetero-testamentare persoana umană 3 Pentru aceste delimitări conceptuale cred că trebuie să depăşim ideea întoarcerii strict la surse. Iată, de pildă, în Sistemul de Morală a lui Hr. Andrutzos el optează pentru termenul Hithiki-Etică, dar redă imediat numele Eticii lui Aristotel şi-l traduce cu Philosophia Moralis. De aceea mă întorc în sfera enciclopediilor în uz şi semnalez o delimitare terminologică (www.wikipedia.org: Ethics): conceptul de morală se aplică cu deosebire la persoana umană capabilă de asumare a unei responsabilităţi morale, cel de etică se aplică la întregul mediu al creaţiei şi defineşte natura raporturilor dintre aceste elemente, iar omul este unul dintre ele. Iată motivul pentru care optez spre preciziune conceptuală: etica exprimă azi mai mult o chestiune de dreptate generată de raporturi contractuale evidente între nomosurile individuale ale ipostasurilor creaţiei şi se circumscrie în chip evident în sfera teoriei dreptului natural, morala vizează persoana umană şi capabilitatea sa de a asuma responsabilitatea întregii creaţii, ca plinire a mandatului oferit de Creator, şi atunci ecuaţia moralei este tri-ipostatică, iar cea a eticii bi-ipostatică, imanentă, neinvocând în chip automat dimensiunea jertfelnică şi restaurator-ontologică a iubirii, percepută ca formă de raportare la celălalt. 4 Ioan Chirilă, Fragmentarium exegetic filonian II, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2003, p. 33 ş. u.: decada, numărul perfect al decadei, cuprinde toate tipurile de numere: numere pare, impare sau pare-impare, precum doi, care este par, trei impar, şase par-impar. În decadă sunt conţinute de asemenea toate raporturile, toate proporţiile, proporţiile care apar în triunghi, patrulatere şi alte poligoane, proprietăţile intervalelor de quartă…este ca un receptacul…este serie infinită. Filozofii au stabilit că natura are 10 categorii: substanţa, calitatea, cantitatea, relaţia, a acţiona sau a suporta felul de a fi, poziţia şi categoriile fără de care nu s-ar putea concepe nici una din cele precedente: timpul şi locul”. 5 „Înţelegând astfel creaţia şi buna ei întocmire şi proporţia şi folosul pe care fiecare parte îl oferă întregului univers şi că desăvârşite sunt toate cele create cu înţelepciune şi purtare de grijă (după raţiunea după care au fost create) şi cele ce s-au făcut… raţiunea voii lor este în convergenţă cu raţiunea pronierii lor”. Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, trad. Pr. prof. D. Stăniloae, Bucureşti, 2006, pp. 255-279. 11
  • 12. nu este altceva decât o raţiune responsabilă a creaţiei, un punct de convergenţă a epifaniei acestor raţiuni în întoarcerea lor doxologică la Creator. Întreg mediul de existenţă al creaţiei se realizează ca un mediu de existenţă cultică, un mediu în care, prin acte, nu doar prin cuvinte, se realizează o martyrie / mărturisire completă. De aceea, în gândirea Vechiului Testament, ajungem la expresii de genul celor pe care le întâlnim în Psalmi, şi anume că structurile creaţiei vorbesc despre Creatorul lor (Ps. 18, 1). Obiectul preocupărilor noastre ca teologi trebuie să fie Creatorul, nu efectiv formele de izolare, sau epifaniile de tip Pavel, Petru, Ioan, ş.a., ale creaţiei. Aici identific diferenţierea posibilă la nivelul structurii formale între etică şi morală. Nu este numai o simplă conjuncţie contractuală din care să se genereze o unitate, ci este vorba despre o relaţionare sinergică, o reaşezare a făpturii în comuniunea determinată şi revendicată propriu-zis prin însuşi actul creaţiei de către Creator. Aici putem diferenţia conţinutul celor două concepte şi vedea în ce constă conceptul de morală. Dar, la nivelul Vechiului Testament, se consumă într-adevăr unele aspecte exegetice sau înţelegeri de ordin literal, pe care trebuie să le transcendem, să le depăşim. Iar trecerea dintr-o evaluare strict juridică şi înţelegere strict literală la înţelegerea duhovnicească nu se realizează decât în cheia exegezei hristice, cheie pe care o regăsim în Predica de pe munte (Mt. 5-7), unde identificăm principiile nomosice, legislative vetero-testamentare în maniera de înţelegere, de desăvârşire ca act, în înţelegerea Mântuitorului Iisus Hristos6. Acesta este începutul, zona de originare a primului concept, de etică/morală cu relevanţele de rigoare în domeniul Vechiului Testament. Plecând de la aceste observaţii vom putea conchide faptul că în registrul primului capitol al Facerii avem expus un cadru existenţial creat prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin creare directă. Aici, structura lumii minerale, vegetale şi animale, mai puţin omul, are în sine o relevanţă logosică care, în unitate, oferă transparenţa componenţial-etică a fiinţării. Acţiunea responsabilă a omului manifestată în sensul menţinerii sau, după cădere, a restaurării acestei transparenţe are o relevanţă morală, persoana umană conferă dimensiune morală celorlalte ipostasuri prin recircumscrierea conştientă a lor în cadrul kalokagatic constatat de Creator în Fac. 1, 31. Iată care este distincţia între cele două concepte. Intrarea limbajului teologic în faza de secularizare accelerată, odată cu iluminismul, a generat utilizarea conceptului de etică în locul celui de morală pentru că cel din urmă trimite în chip automat la o autoritate transcendentă care nu corespunde 6 Textul mateian al antitezelor: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult... Eu însă vă spun vouă...” (Mt. 5). 12
  • 13. structurilor înţelegerii imanente a relaţiilor din sânul creaţiei. Mai limpede spus, ar fi vorba despre mutarea accentului de pe sensul teologic eshatologic al creaţiei pe cel utilitarist şi astfel etica nu mai are o deschidere spre transcendere, ci rămâne o sumă de convenţii stabilite în societăţi, în partiţiile creaţiei, de cele mai multe ori individualizate. Teologia trebuie să relanseze înţelesul autentic, înţeles pe care îl găsim foarte bine conservat şi transmis în gândirea clasic creştină7, în iudaismul tradiţional8, în revirimentele filosofiei alterităţii9 şi în deschiderile spre transcendent ale unui anumit tip de fenomenologie10.” 1.4. Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 1  Prin morală se înțelege o realitate legată de anumite condiții de timp și de loc, cu un aspect subiectiv și colectiv, iar prin etică, o știință care orânduiește realitățile morale conform unor criterii și principii fundamentale.  Morala ca disciplină de studiu identifică și prezintă sistematic principiile după care se poate orienta persoana umană pentru săvârșirea binelui.  Izvoarele moralei sunt Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.  Premisa vieții morale este crearea omului după chipul lui Dumnezeu și orizontul deschis ființării lui, acela de a realiza asemănarea cu Dumnezeu.  În Vechiul Testament, problema eticii este originată în tema dreptului (țadik) și a dreptății (țedeka).  Interacția dintre rațiunile divine ale ipostasurilor creației generază consistența morală a săvârșirii umane.  Morala creștină este mai mult decât un sistem de principii, este o cale de refacere și menținere a legăturii omului cu Dumnezeu, Binele suprem, prin săvârșirea binelui. Concepte şi termeni de reţinut  ethos, etică, morală  chip și asemănare  omul – rațiunea responsabilă a creației 7 Mă refer aici la toată suita de personalităţi patristice din veacul de aur al Bisericii, dar în aceeaşi măsură şi la filosofi clasici cum ar fi Platon, Aristotel, ş.a. 8 Menționez o lucrare de referinţă a ilustrului profesor Moshe Idel, Perfecţiuni care absorb. Cabala şi interpretare, Ed. Polirom, 2004, în care găsim cele mai reprezentative nume ale iudaismului tradiţional. 9 Aş cita doar o lucrare din Emmanuel Levinas, Totalitate şi Infinit, Ed. Polirom, 1999, şi lucrarea distinsului coleg Vianu Mureşan, Heterologie. Introducere în etica lui Levinas, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2005. 10 Aş trimite la un nume drag mie: Michel Henry, Întrupare - O filosofie a trupului, Ed. Deisis, 2003, dar şi la lucrările lui Jean-Yves Lacoste, Timpul – o fenomenologie teologică, Ed. Deisis, 2005 şi Jean-Luc Marion, Being Given: Toward a Phenomenology of Givenness, Stanford University Press, 2002. 13
  • 14. drept (țadik), dreptate (țedeka) în Vechiul Testament Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Care este premisa vieții morale? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ ________________________________________ 2. Unde este originată scripturistic problema eticii? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 3. Care este scopul moralei? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 4. Cum înțelegeți distincția dintre morală și etică? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 5. Cum înțelegeți relația dintre om ca rațiune responsabilă a creației și morală? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 14
  • 15. Teste de evaluare/autoevaluare 1. Prezentați convergențele și divergențele conceptelor de etică și morală 2. Scrieți un eseu în care să propuneți criterii de discernere a soluției morale/etice pentru o situație de viață reală. Bibliografie obligatorie 1. ANDRUTSOS, Hristu, Sistem de morală, Sibiu, 1947 2. MANTZARIDIS, Georgios, Morala creştină, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2006 3. MLADIN, N.; O. BUCEVSCHI; C. PAVEL; I. ZĂGREAN, Teologia morală ortodoxă, 3 vol. (1979-1982), Ed. IBMBOR, Bucureşti. 15
  • 16. Unitatea de învăţare 2 Sisteme etice vechi 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Începuturile moralei filosofice 1.3.2. Noutatea pe care o aduce creștinismul în planul moralei 1.3.3. Relația sistemelor etice vechi cu morala creștină 1.4. Îndrumător pentru autoverificare 1.1. Introducere Morala creștină nu trebuie separată tranșant de perspectiva filosofică asupra moralei și moralității, deoarece ambele vizează noțiuni și valori proprii făpturii umane și experienței social-comunitare. Preocupările pentru această dimensiune a vieții umane au existat dintotdeauna, și mărturie în acest sens stau atât cărțile Sfintei Scripturi, cât și diferitele opere ale marilor filosofi. Iată de ce propunem în această structură de curs câteva repere din istoria sistemelor etice filosofice vechi. Accentul va fi pus permanent pe identificarea punctelor de convergență ale celor două moduri de abordare, dar și pe reliefarea specificităților. 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare:  cunoașterea în linii mari a istoriei sistemelor etice vechi;  înțelegerea corectă a raportului dintre morala creștină și sistemele etice filosofice;  identificarea elementelor de convergență și divergență la nivel formal și de conținut care fac posibil dialogul între morala creștină și perspectiva etică filosofică; Competenţele unităţii de învăţare:  studenții vor cunoaște repere din istoria sistemelor etice vechi;  studenții vor fi familiarizați cu diferitele tipuri de sisteme morale filosofice vechi;  studenţii vor putea integra corect morala creștină în contextul preocupărilor etice filosofice, sesizând elementele comune, dar și contribuția pe care o aduce creștinismul în această privință; Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Sisteme etice vechi, timpul alocat este de 2 ore. 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 16
  • 17. 1.3.1. Începuturile moralei filosofice ”Învăţături morale, provenite din teorii metafizice, pot fi aflate şi la filosofii care au trăit înainte de Socrate. Heraclit vorbeşte despre supunerea omului poruncilor colective, Pitagoreii despre sensul măsurii şi al armoniei în faptele oamenilor, iar Democrit despre o stare euforică, adică despre simţirea unei bucurii permanente, care este cel mai însemnat bun. Primul care a pus bazele moralei ştiinţifice este însă Socrate, care s'a ridicat împotriva Sofiştilor, ce puneau la îndoială autoritatea preceptelor morale în genere. După acesta există o cunoaştere adevărată (γνώσης), prin care se pot sesiza noţiunile generale ale lucrurilor pe cale de discuţie logică; iar virtutea se învaţă ca orice cunoştinţă. Răul nu e decât o lipsă a cunoaşterii, „fiindcă nimeni nu păcătueşte cu cunoştinţă". Dar dacă voinţa şi fapta omului depind de cunoaştere, este cert că există multe moduri de a acţiona ca şi în domeniul cunoaşterii. Platon, urmând pe Socrate, dezvoltă principiile sale metafizice şi morale în cărţile ce sunt în legătură cu Republica, susţinând că materia este lăcaşul răului, iar ideea supremă a binelui se identifică cu esenţa divină. Viaţa omenească, după acesta, e dirijată de virtuţi, ca înţelepciunea, temperanţa, bărbăţia şi dreptatea, în conformitate cu cele trei părţi ale sufletului, adică cu raţiunea, sentimentul şi voinţa; dintre virtuţi, dreptatea fiind mai importantă, contribuie la orânduirea celorlalte în aşa fel încât fiecare, fiind o manifestare a sufletului, trebuie „să facă ale sale". „Etica către Nicomach" a lui Aristotel este însă prima expunere ştiinţifică a Moralei, bazată pe psihologie. Problema centrală a moralei sale este: în ce constă binele suprem, în virtutea căruia sunt râvnite şi alte bunuri. Aristotel acceptă părerea generală a Elinilor, adică evdemonia, pe care o consideră „acţiunea sufletului spre virtute”, care de la sine răsfrânge plăcerea. Gradul cel mai înalt al evdemoniei este însă cercetarea filosofică sau contemplarea. Virtutea, după el, este cunoaşterea căii de mijloc între două impulsiuni sufleteşti continui şi Opuse, adică între mai multul şi mai puţinul pe care îl indică raţiunea. După Aristotel, Stoicii şi Epicureii s'au ocupat în mod filosofic cu morala, fără să aducă ceva nou şi esenţial. Atât pentru unii cât şi pentru alţii, cel ce îndeplineşte idealul moral al Statului este înţeleptul. Înţeleptul, după Stoici, trăind conform cu natura, adică după raţiune, săvârşeşte cu adevărat fapta virtuoasă (κατόρθωμα) eliminând pasiunile de cari se slujesc cei vicioşi. Noţiunea datoriei, împreună cu faptele indiferente sau medii, formează noile învăţături morale din Stoa. După Epicurieni, înţeleptul e neinfluenţabil de pasiuni, căutând în mod stăruitor binele suprem, care constă din liniştea sufletească şi ataraxie, la care se adaugă sănătatea trupului spre a realiza o viaţă fericită. 1.3.2. Noutatea pe care o aduce creștinismul în planul moralei Creştinismul, religia prin excelenţă, a introdus un nou concept de viaţă umană. Învăţăturile lui morale primordiale sub raport religios se rezumă la aceste două principii: 1) Toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu, indiferent de neam, rang, sau stare socială, ca fii ai aceluiaşi Tată şi prin urmare, fraţi întreolaltă. (Legea morală fundamentală a Creştinismului se întemeiază pe acest precept; „Iubeşte pe aproapele ca pe tine însuţi”, iar 17
  • 18. prin aproapele se înţelege orice om). 2) Calea care duce la viaţa veşnică este calea îngustă a virtuţii, care se câştigă prin renaşterea omului în Hristos şi lepădarea vechiului Adam. Dimpotrivă, calea care duce la pieire este calea largă a viciului, pe care o urmează cei ce umblă după poftele inimii lor. Ca să devină cineva părtaş la mântuirea cea întru Hristos şi ca să progreseze în viaţa cea nouă nu ajunge însă numai vrerea omenească, ci trebuie să intervină şi ajutorul de Sus, adică harul divin.” (ANDRUTSOS, pp. 20-22) ”Fundamentul moralei creștine este „lex divina", care purcede din Revelaţie şi este propovăduită de Biserică, precum şi „lex naturae", adică legea naturală, care a fost sădită de Creator în fiinţa tuturor şi e cunoscută prin raţiunea omenească. Din cea din urmă derivă datoriile generale ale omului, iar din cea dintâi datoriile creştine.” (ANDRUTSOS, p. 25) 1.3.3. Relația sistemelor etice vechi cu morala creștină Filosofia „pornește din firea omului și cercetează noțiunile Moralei, legăturile dintre ele și formarea vieții omenești prin mijlocirea lor”, în timp ce morala creștină „cercetează viața morală a credincioșilor așa cum se dezvoltă ea pe tărâmul creștin” (ANDRUTSOS, p. 6). Cele două abordări, deși bine conturate, nu trebuie despărțite în chip radical, pentru că: ”Morala creştină presupune în primul rând pe cea filosofică, în modul în care conştiinţa creştină presupune ştiinţa moralei din fire a omului. Legea Evangheliei este în esenţă însăşi legea morală, ce se întemeiază pe firea omului, iar deosebirea ce există între ele se referă numai la gradul de afirmare a omului — dată de cre- dinţa religioasă în genere şi în deosebi de cea creştină — pentru îndeplinirea perceptelor morale. Morala creştină ar fi în conflict cu cea filosofică numai în cazul când Creştinismul ar fi străin sau neaccesibil firii omeneşti, sau dacă omul n'ar fi decât o simplă fiinţă naturală, lipsită de raţiunea care-1 caracterizează. S'ar putea, probabil, ca alt lucru să se adeverească în această chestiune. In primul rând creştinismul are în vedere totdeauna că noţiunile morale, cari sunt întru totul omeneşti, nu sunt accesibile numai pentru cei ce cred în Hristos, ci sunt perfect valabile pentru toţi oamenii şi pentru toate timpurile.11 După învăţătura creştină, cuvântul scris al Revelaţiei şi cel nescris, care derivă din conştiinţa omenească, au acelaşi izvor pe Dumnezeu. Prin urmare preceptele morale ale amândurora nu pot, din principiu, să se contrazică.” (ANDRUTSOS, pp. 6-7). Morala creştină îşi fundamentează conţinutul ei pe autoritatea divină, iar prin învăţăturile religioase îl materializează şi-l împrospătează. Fundamentarea pe autoritatea divină constă în aceea că Morala creştină porneşte de la concepţia binelui ca o expresie a voinţei divine, şi perceptele morale sunt poruncile Iul Dumnezeu. Cât priveşte învăţăturile religioase, ce împrospătează noţiunile morale, ele constau în faptul că toți oamenii, fiind fii ai aceluiaşi Dumnezeu şi din fire păcătoşi — întrucât toţi au căzut în păcatul lui Adam — neputând să se mântuiască prin propriile lor puteri, nu se pot ridica şi curaţi într-o viaţă nouă decât prin credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, şi prin umblarea pe calea strâmtă a virtuţii, ce duce la fericirea vieţii viitoare. Întărirea acestor percepte religioase însă o dau cele două noţiuni fundamentale că: oamenii sunt egali din punct de 11 Rom. II, 4 — 15. „Căci când păgânii, nemvând lejfe, din fire fac cele ale legii, adică ei neavând lege, singuri îşi sunt lege, prin aceasta ei arată că fapta cerută de lege e scrisă în inima lor". 18
  • 19. vedere moral şi că între fericire şi virtute există o legătură cauzală, anume aceia că omul seceră în domeniul moral ceea ce seamănă. (ANDRUTSOS, pp. 7-8) ”Prin urmare, conţinutul noţiunilor morale rămâne în esenţă acelaşi. Este posibil, fireşte, ca prin orânduirea şi selecţionarea materialului, teologul să urmărească în sistemul său anumite nevoi ale comunităţii bisericeşti, făcând să pătrundă în morală mai mult material religios, şi să înmulţească nuanţele de deosebire care ar despărți Morala creştină de cea filosofică, fondându-şi susţinerile de fiecare dată printr'o mulţime de mărturii din Scriptură şi Tradiţie. Tot aşa este posibil ca Morala - adâncind în amănunt deosebirile dogmatice privitoare la divergenţele de credinţă ale diferitelor confesiuni - să capete caracterul mărturisirilor confesionale, pe care îl au numeroase manuale de Morală ale apusenilor şi protestanţilor. Dar poate să existe şi o morală care să se ocupe cu conceptele ce formează atât conţinutul moralei filosofice, cât şi al celei creştine. Dar nu numai prin creştinism, ci prin însăşi firea omului înţelegem legătura moralei filosofice cu cea creştină. Adică, în mod natural, omul are putinţa să se ridice la contemplarea şi dirijarea moralităţii, iar acest lucru îl confirmă în chip strălucit faptul că înainte de Hristos au existat concepţii şi viaţă morală; iar lucrările morale ale lui Platon, ale lui Aristotel şi ale altora nu pot fi trecute cu vederea, dată fiind valoarea lor unică.” (ANDRUTSOS, pp. 8-9) Înţelegem prin sistem moral acel sistem care porneşte de la firea spirituală a omului şi, ca atare, consideră Morala creştină ca o completare şi o desăvârşire a moralei umane. După această ultimă accepţiune, cele două morale se apropie una de alta, identificându-se ca, substanţă întru totul, iar deosebirile existente se referă mai cu osebire doar la gradul de promovare a noţiunilor morale ale fiecăreia în parte. (ANDRUTSOS, p. 9) Metoda justă, după noi, este aceea care uneşte şi armonizează morala filosofică cu cea teologică, constituind aşa zisa morală ştiinţifică. Ea, pornind de la firea spirituală a omului şi unind cele două puncte de vedere într'unul, cercetează materialul moral care este oferit de către amândouă, adică şi de către filosofie şi de către tradiţia creştină, şi este cercetat deopotrivă şi de filosofi şi de teologi. Cercetând deci noţiunile morale pe baza acestei metode, ne mărginim după cum se vede, şi după cum am spus, la noţiunile morale propriu zise, pe care le achiziţionăm din izvoarele şi din auxiliarele amândurora. (ANDRUTSOS, p. 10) 1.4. Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 3  Învățături morale pot fi identificate și în discursul filosofic, chiar începând înainte de Socrate.  Creștinismul îmbogățește percepția filosofilor asupra vieții cu două principii morale: o Egalitatea tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu o Calea care duce la viața veșnică este calea îngustă a virtuții, care înseamnă renașterea omului în Hristos  Conținutul noțiunilor morale din perspectivă creștină și filosofică este în esență același. Concepte şi termeni de reţinut 19
  • 20. autonomie morală  eteronomie  teonomie  lex divina  lex naturae  sistem moral Întrebări de control şi teme de dezbatere 6. Cum definiți un sistem moral? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 7. Ce înțelegeți prin autonomie morală, prin eteronomie şi prin teonomie? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 8. Identificați și explicați convergențele și divergențele formale și de conținut dintre morala creștină și sistemele morale filosofice vechi. _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ Teste de evaluare/autoevaluare 1. Explicați cum înțelegeți raportul dintre morala creștină și discursul etic filosofic. 2. Cum înțelegeți problematica autorității divine/umane în relație cu morala? Bibliografie obligatorie 1. ANDRUTSOS, Hristu, Sistem de morală, Sibiu, 1947 20
  • 21. 2. MLADIN, N.; O. BUCEVSCHI; C. PAVEL; I. ZĂGREAN, Teologia morală ortodoxă, 3 vol. (1979-1982), Ed. IBMBOR, Bucureşti Bibliografie opțională 1. ZĂGREAN, Ioan, Morala creștină, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2004. (ZĂGREAN) 21
  • 22. Unitatea de învăţare 3 Sisteme etice filosofice 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Despre bine (ca esență a moralei) în concepția filosofică 1.3.2. Tipuri de sisteme morale filosofice 1.3.3. Relația moralei creștine cu sistemele etice filosofice 1.4. Îndrumător pentru autoverificare 1.1. Introducere Într-o manieră similară convergențelor și divergențelor semnalate anterior (Unitatea de învățare 2) între sistemele etice vechi și morala creștină, și în cazul discursului filosofic modern pot fi identificate elemente comune, dar și divergențe. Dincolo de asimilarea unor informații privind tipurile de sisteme etice filosofice, și a altor informații cu caracter mai mult tehnic, este importantă identificarea fondului comun, al posibilelor puncte de dialog între morala creștină și discursul filosofic. 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare:  Cunoașterea principalelor sisteme etice filosofice  Clarificarea punctelor de convergență și divergență dintre morala creștină și discursul etic filosofic Competenţele unităţii de învăţare:  Studenții vor fi familiarizați cu principalele tipuri de sisteme etice filosofice  Studenții vor identifica punctele de convergență și divergență dintre discursul moralei creștine și discursul etic filosofic  Studenții vor putea explica relația dintre morala creștină și sistemele etice filosofice Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Sisteme etice filosofice, timpul alocat este de 2 ore. 22
  • 23. 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Despre bine (ca esență a moralei) în concepția filosofică „Adepţii lui Kant, adică formaliştii, găsesc că esenţa faptei bune nu se află în fapte, ci în intenţia din care rezultă fapta. Pentru aceştia fapta este bună nu întrucât satisface sau îndeplineşte un scop sau altul, ci întrucât izvorăşte din forma sau structura acesteia, adică din voinţa care respectă legea morală, indiferent de rezultatul sau de mobilul pe care le-a implicat fapta săvârşită. După aceştia, „afară de voinţa cea bună, nici un alt bun nu există pe lume", cum a zis Kant, iar omul moral este nu cel ce urmăreşte plăcerea sau cel ce realizează utilul, ci acela care nu porneşte dela glorie deşartă sau dela alte motive amorale, ci porneşte din dragostea pentru bine şi urmăreşte ceva din intenţie sinceră, chiar dacă din neputinţă sau din lipsa de mijloace nu va putea ajunge la scopul spre care tinde. Ca atare minciuna şi fărădelegea sunt totdeauna condamnate, deoarece nu pot fi justificate prin nici un scop bun.” (ANDRUTSOS, pp. 29-35) 1.3.2. Tipuri de sisteme morale filosofice ”Sistemele de morală utilitariste identifică binele cu utilul, sau cu ceea ce este folositor omului. Utilitarismul poate fi însă individual şi social. J. St. Mill susţine că binele e identic cu ceea ce este folositor celor mai mulţi. Sistemele morale evoluţioniste explică viaţa morală pe baza principiului evoluţionismului biologic. în decursul evoluţiei, specia umană îşi asigură supravieţuirea prin adaptare, care se aplică şi categoriilor moralei. Scopul adaptării e „binele", iar actele de adaptare care contribuie la împlinirea acestui scop sunt: a) autoconservarea; b) educaţia urmaşilor; c) respectarea vieţii semenilor. Sub influenţa mediului social care impune omului anumite norme, precepte şi legi, el şi le însuşeşte pe acestea, considerându-le ca datorii pe care trebuie să le împlinească. Astfel, în decursul evoluţiei, omul ajunge de la comportamentul animalic-egoist la cel umanist-altruist. Sistemele morale formaliste şi idealiste deduc norma de conduită a omului din raţiunea practică, această normă fiind exprimată în „imperativul categoric" („tu trebuie să faci", sau „îţi este interzis să faci"), principiu moral cu valoare universală, fără a acorda vreo atenţie conţinutului acţiunii morale. Cu alte cuvinte, etica formalistă determină binele numai sub aspect formal, nesocotind conţinutul acestuia. Un principiu după care se poate determina binele este: „Lucrează astfel încât maxima voinţei tale să poată deveni o lege universală", iar altul: „Tratează umanitatea (specificul din om) fie în persoana ta, fie în a altuia, totdeauna ca scop, niciodată ca mijloc". Sistemele naturaliste susţin că viaţa morală a oamenilor trebuie să se conformeze legilor naturii („naturalia non sunt turpia"), morala apărând astfel ca o prelungire a vieţii biologice. Ele justifică şi unele comportamente şi atitudini ale oamenilor, care, deşi sunt în conformitate cu legile naturii, sunt totuşi imorale. Sistemele estetiste identifică binele cu frumosul, susţinând că ceea ce e frumos este în acelaşi timp şi bine. Şi filosoful Platon identifica aceste două noţiuni, iar Maxim Gorki zicea că „estetica este etica viitorului". Sistemele pozitiviste consideră că fenomenele morale nu pot fi cunoscute din experienţa şi trăirea personală a subiectului, ci numai în fapte, în experienţa socială, în moravuri şi obiceiuri, care pot fi studiate în mod ştiinţific. 23
  • 24. Sistemele pragmatiste au de asemenea o viziune utilitaristă asupra moralei: numai ceea ce se dovedeşte în practică a fi folositor poate fi considerat bine. Binele este ceea ce corespunde unei cerinţe într'un anumit moment, fiecare situaţie morală fiind unică şi nerepetabilă, pretinzând o soluţie cu totul nouă. […] Morala filosofică îşi propune să studieze faptele omeneşti, ca de altfel şi pe om şi societatea, pe temeiuri pur raţionale, după cum ea caută să descopere legile şi valorile morale pe baza aceloraşi temeiuri. Astfel, pentru morala filosofică puterea supremă care descoperă şi făureşte adevărurile morale este raţiunea omenească, iar singurul legiuitor moral este omul. Din acest motiv, ea este numită adeseori de către filosofi morală autonomă (αυτός = însuşi, νόμος =lege), spre deosebire de morala creştină, care este numită morală eteronomă sau mai exact teonomă (έτερος = altul; Θεος = Dumnezeu).” (ZĂGREAN, pp. 15-17) 1.3.3. Relația moralei creștine cu sistemele etice filosofice Morala creştină se diferențiază de sistemele de morală filosofică prin izvorul și conținutul său, dar și prin maniera sa de aplicabilitate. Iată de ce pot fi identificate următoarele diferențe sau caractere chiar contradictorii ale celor două direcții de înțelegere: “Cu privire la cunoaşterea adevărurilor morale. După sistemele de morală filosofică, izvorul tuturor adevărurilor morale e raţiunea omului. Cum însă aceasta e mărginită în puterile ei de cunoaştere şi adeseori supusă greşelilor, cunoaşterea adevărurilor morale nu poate fi nici deplină, nici fără greşeli. Ce e drept, datorită revelaţiei naturale (Rm. 1,19-20), omul poate ajunge la cunoaşterea anumitor adevăruri morale prin propria sa raţiune, dar această cunoştinţă e relativă şi limitată. în Morala Creştină, Revelaţia divină supranaturală oferă credincioşilor cunoaşterea deplină a adevărurilor morale creştine. În afară de aceasta, Morala creştină se ocupă de scopul ultim supranatural al omului, de păcatul originar şi de urmările lui, de renaşterea omului prin Botez, de lepădarea de sine, de sfaturile evanghelice ș.a. Cu privire la valoarea şi autoritatea poruncilor morale. Ε de la sine înţeles că puterea cu care poruncile morale obligă nu e identică în Morala creştină şi în cea filosofică. Puterea prescripţiilor oricărui sistem de morală filosofică este în funcţie de raţiunea omului, el singur fiind legiuitor şi pentru sine şi pentru alţii. De aceea, orice sistem de morală filosofică îşi are forţa imperativă în funcţie de raţiune, pe drept cuvânt putându-se spune că ele se adresează numai acelora care sunt în stare să le înţeleagă. Morala creştină bazându-şi principiile pe voinţa lui Dumnezeu, valoarea şi autoritatea poruncilor ei pentru credincioşi este deosebit de importantă faţă de cea a sistemelor de morală filosofică. Desigur, pentru creştin nu e acelaşi lucru a fi obligat la împlinirea datoriei de a ajuta pe aproapele său pe temeiul moralei solidarităţii sau al imperativului categoric al lui Kant, ori pe temeiul poruncii celei mari a iubirii (Mt. 22, 37-39), revelată de însuşi Mântuitorul Hristos, deoarece în cazul din urmă, dacă nu ajută pe aproapele, calcă o poruncă divină. Aceasta înseamnă că în Morala creştină imperativul moral dobândeşte o putere obligatorie maximă şi necondiţionată. 24
  • 25. Cu privire la puterea motivelor şi a mijloacelor de desăvârşire a credinciosului. Motivele şi mijloacele de care se folosesc diferite sisteme de morală filosofică pentru a-l îndemna pe om să lucreze în vederea realizării binelui propus de ele sunt motive şi mijloace fireşti (judecăţi şi raţionamente, diferite tendinţe, impulsuri şi nevoi, voinţa omului etc.). Morala creştină, în afară de motivele şi mijloacele naturale, se foloseşte şi de motive şi mijloace supranaturale, pentru a-l convinge pe creştin să stăruie mereu în a se desăvârşi din punct de vedere moral. Punând-l, prin credinţă, pe creştin în legătură nemijlocită cu Dumnezeu, se promovează desăvârşirea lui morală, deoarece Dumnezeu îi inspiră acestuia încredere, speranţă, iubire, respect şi frică. „începutul înţelepciunii e frica de Dumnezeu" (Pr. 1, 7), iar această înţelepciune îl face pe creştin să împlinească poruncile morale, spre a nu pierde iubirea lui Dumnezeu, încât iubirea pe care creştinul o datorează lui Dumnezeu devine motivul principal al acţiunilor lui morale. Mai mult, pentru desăvârşirea morală a creştinilor, Morala creştină nu se foloseşte numai de mijloacele naturale, ci îndeosebi de mijloacele supranaturale, ca: Sfintele Taine şi ierurgii, cultul şi asceza, care asigură creştinului în mod neîndoielnic împlinirea scopului său ultim supranatural.” (ZĂGREAN, pp. 17-19). ”Fireşte că învăţăturile morale nu sunt ca dogmele, nişte adevăruri care nu pot fi percepute şi judecate numai de cugetul omenesc. Învăţăturile morale pot, din contră, să fie găsite de om, atât în el însuşi, cât şi aiurea, putându-le cunoaşte şi aprecia valoarea şi superioritatea lor. Iubirea faţă de duşmani, de pildă, pe care o învaţă creştinismul, e recunoscută şi de către morala filosofică drept o învăţătură ce nu vine în conflict cu firea omenească, ci dimpotrivă, este în concordanţă cu ea. Morala filosofică, la rândul ei, nu poate să ignoreze conceptele Moralei creştine, aşa cum apar ele în chip teoretic, în izvoarele şi monumentele Revelaţiei şi cum se înfăţişează şi acţionează în mod practic în diferitele veacuri ale istoriei creştine. De altfel, la diferite popoare de azi, ca şi în moralele filosofice, se observă tendinţa de a ignora creştinismul, deşi acestea se găsesc, fără ştiinţa lor, sub influenţa lui. Există desigur şi sisteme filosofice cari sunt diametral opuse creştinismului, şi anume acelea, cari nesocotesc firea spirituală a omului. Dar afirmaţia că toată filosofia este prin necesitate materialistă, e dovedită a fi greşită prin existenţa atâtor sisteme idealiste, ca al lui Platon, al lui Kant, Herbart şi a altor filosofi mai noui, cari se bazează pe firea spirituală a omului.” (ANDRUTSOS, pp. 8-9) 1.4. Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 3  Există mai multe tipuri de sisteme morale filosofice: o utilitariste o evoluționiste o formaliste și idealiste o naturaliste o estetiste 25
  • 26. o pozitiviste o pragmatiste  Morala creștină se diferențiază de sistemele morale filosofice în privința: o cunoașterii adevărurilor morale o valorii și autorității poruncilor morale o puterii motivelor și a mijloacelor de desăvârșire a credinciosului Concepte şi termeni de reţinut Sisteme morale filosofice: o utilitariste o evoluționiste o formaliste și idealiste o naturaliste o estetiste o pozitiviste o pragmatiste Întrebări de control şi teme de dezbatere 9. Care sunt tipurile de sisteme morale filosofice? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 10. Prin ce se diferențiază morala creștină de sistemele morale filosofice? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 11. Explicați care sunt modurile de cunoaștere și înțelegere a adevărurilor morale. _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 26
  • 27. _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ Teste de evaluare/autoevaluare 1. Alegeți și prezentați o diferență între morala creștină și discursul etic filosofic pe un subiect comun. Bibliografie obligatorie 3. ANDRUTSOS, Hristu, Sistem de morală, Sibiu, 1947 (ANDRUTSOS) 4. MLADIN, N.; O. BUCEVSCHI; C. PAVEL; I. ZĂGREAN, Teologia morală ortodoxă, 3 vol. (1979-1982), Ed. IBMBOR, Bucureşti Bibliografie opțională 1. ZĂGREAN, Ioan, Morala creștină, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2004 (ZĂGREAN) 27
  • 28. 28
  • 29. Unitatea de învăţare 4 Morala creștină I: Omul – rațiunea responsabilă a creației 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Repere scripturistice 1.3.2. Repere patristice 1.3.3. Omul – rațiunea responsabilă a creației 1.4. Îndrumător pentru autoverificare 1.3. Introducere În momentul în care abordăm sfera moralei creștine, trebuie clarificat cu prioritate modul de înțelegere a omului, cel care și prin care morala este transpusă în act. Or, din perspectivă creștină, omul în relație cu lumea văzută este, întâi de toate, cel așezat de Dumnezeu în creație (Fac. 2, 8) să o stăpânească (Fac. 1, 28) și să o conducă înspre umplerea ei de chip, entheosis. Între ipostasurile creației imprimate de raționalitate, omul se distinge ca rațiune conștientă și responsabilă pentru destinul întregii creații. Numai conștientizând această responsabilitate, făptura umană poate asuma în chip real misiunea care i-a fost încredințată de la crearea sa. Din această perspectivă, morala creștină nu este altceva decât expresia conștientizării și a asumării în mod plenar a responsabilității față de sine și față de creație. 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare:  clarificarea modului de înțelegere al omului în relație cu creația din perspectivă creștină;  clarificarea noțiunilor de rațiune, raționalitate, rațiune responsabilă;  conștientizarea stăpânirii omului în creație și a responsabilității sale care decurge din aceasta;  înțelegerea creației ca un mediu al dialogului interuman și divino-uman; Competenţele unităţii de învăţare: 29
  • 30.  studenții vor cunoaște perspectiva creștină asupra omului în raport cu creația;  studenții se vor familiariza cu noțiunile de rațiune, rațional, raționalitate;  studenții vor înțelege perspectiva patristică asupra omului ca stăpân în creație;  studenții vor conștientiza raționalitatea creației și modul interacționării omului – ca rațiune responsabilă – cu aceasta; Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Morala creștină I: Omul – rațiunea responsabilă a creației, timpul alocat este de 2 ore. 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.3. Repere scripturistice 26 Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul! 27 Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. 28 Şi Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste toate păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” (Fac. 1, 26-28) 4 Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? 5 Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. 6 Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. 7 Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului; 8 Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor. (Ps. 8, 4-8) 1.3.4. Repere patristice Pentru om au fost făcute toate elementele creației Sfinții Părinți subliniază în chip deosebit faptul că toate celelalte ipostasuri ale lumii văzute au fost create 30
  • 31. pentru om, pentru a-i sluji lui, pentru a-i oferi cadrul unui dialog real cu Dumnezeu. Între om și lumea creată există o relație de slujire reciprocă, ceea ce afirmă și Pr. D. Stăniloae: ”Faptul că lumea se luminează în om și pentru om și prin om, arată că lumea e pentru om, nu omul pentru lume; dar faptul că omul însuși, luminând lumea, se luminează pe sine pentru sine prin lume, arată că și lumea e necesară pentru om.” (STĂNILOAE, p. 12). „Pentru tine a răsărit soarele şi luna a luminat noaptea şi a strălucit mulţimea cea felurită a stelelor. Pentru tine au suflat vânturile şi au curs râurile. Pentru tine au răsărit seminţele şi pomii au făcut rod. Ziua şi noaptea călătorind şi-au păzit rânduiala lor cea firească. Toate acestea s-au făcut pentru tine.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Cuvânt Către cei ce au lăsat biserica şi s- au dus la alergările de cai şi la teatre, în vol. Din ospăţul stăpânului, p. 110) „Din toate cele văzute nimic nu este egal înaintea lui Dumnezeu cu această creatură numită om. Fiindcă şi cerul, şi pământul, şi marea, pentru el le-a făcut; şi mai mult se veseleşte El locuind în om decât în cer.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XIV, p. 285) „Omul este mai de preţ decât întreaga lume; căci pentru om s-a făcut şi cerul şi pământul, şi marea şi soarele şi stelele”. (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Către iudei, cuv. VI, 7, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 361) ,,… pentru el s-a întins cerul, luminează soarele, aleargă luna, a fost răspândit aerul, izvorăsc izvoarele, a fost întinsă marea, au fost trimişi proorocii, s-a dat legea. Dar pentru ce-i nevoie să le spun pe toate? Pentru el S-a făcut om Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu! Stăpânul meu a fost junghiat şi Şi-a vărsat Sângele Lui pentru om, şi eu să- l dispreţuiesc? Ce iertare aş mai avea?” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la săracul Lazăr, cuvântul VI, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă şi Providenţă…, p. 128) „Căci această minunată şi preaarmonioasă creaţie n-a făcut-o pentru nimeni altul decât pentru tine; pentru tine a făcut-o aşa de 31
  • 32. frumoasă, aşa de mare, felurită, bogată, suficientă, utilă şi un câştig în toate privinţele în stare atât de hrănire a trupului, cât şi de a întreţine iubirea de înţelepciune a sufletului şi de a fi o cale spre cunoaşterea lui Dumnezeu. (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Scrisori din exil, Către cei ce se scandalizează de fărădelegile şi persecuţiile comise şi despre Pronia lui Dumnezeu, VII, 2-4, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada şi cei rămaşi credincioşi. Despre deprimare, suferinţă şi Providenţă…, p. 279) „Şi toate acestea sunt pentru tine, omule! Pentru tine sunt şi meşteşugurile, îndeletnicirile, oraşele şi satele, pentru tine e somnul, pentru tine e moartea şi viaţa, pentru tine e creşterea, atât de multe lucruri ale naturii şi această lume de acum, şi tot pentru tine una mai bună mai apoi.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Scrisori din exil, Către cei ce se scandalizează de fărădelegile şi persecuţiile comise şi despre Pronia lui Dumnezeu, VII, 33, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada şi cei rămaşi credincioşi. Despre deprimare, suferinţă şi Providenţă…, p. 285) „Nu pentru că altcineva a adus pe toate acestea pe lume, ci numai pentru om, pe care avea să-l pună, nu după multă vreme, împărat şi domn peste toate cele create de El”. (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, omilia VI, V, în col. PSB, vol. 21, p. 84) „Dumnezeu a făcut totul şi a scos la iveală pe toate, ca această fiinţă cugetătoare, creată de El, să aibă toată cinstea, să ducă o viaţă întru totul asemănătoare îngerilor şi să aibă chiar în trup nepătimirea acelora”. (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, omilia XVII, I, în col. PSB, vol. 21, p. 188) Omul a fost creat ultimul pentru a fi așezat ca stăpân În viziunea Sfinților Părinți, omul a fost creat ultimul deoarece Dumnezeu i-a acordat o importanță deosebită, importanță vădită și în actul creării lui: dacă în cazul celorlalte ipostasuri ale creației, Dumnezeu crează prin cuvânt, în cazul omului, are loc o sfătuire 32
  • 33. (”Să facem om după chipul și asemănarea Noastră”, Fac. 1, 26) și apoi o implicare directă în actul creației: ”luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă” (Fac. 2, 7). „Încă nu-şi făcuse apariţia între vieţuitoarele lumii acea falnică şi preţioasă fiinţă care e omul. Căci nu era firesc să apară stăpânul înainte de supuşi, ci întâi trebuie pregătită împărăţia şi abia după aceea urma să aibă loc primirea suveranului. Abia după ce Făcătorul a toate a pregătit din vreme un fel de sălaş împărătesc (...), abia atunci a rânduit Dumnezeu să vină omul în lume, mai întâi ca privitor al atâtor minunăţii, iar în al doilea rând ca stăpân al lor, pentru ca folosindu-le să-şi dea seama cine este Cel ce i le-a dăruit (...)” (SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre facerea omului, pp. 20-21) „Iată de ce omul a fost introdus ultimul între creaturi: nu pentru că ar fi fost aruncat la urmă ca un dispreţuit, ci ca unul care încă din clipa naşterii se cădea să fie împărat peste supuşii săi. După cum un stăpân nu-şi invită în casă oaspeţii înainte de a-şi fi procurat alimentele necesare(...), tot aşa şi-a împodobit casa şi bogatul şi mărinimosul Purtător de grijă al naturii noastre cu toată strălucirea şi măreţia, pregătind o mare şi bogată listă de alimente şi abia după aceea aduce el pe om înăuntru, dându-i drept simbrie zilnică nu doar promisiunea a ceva inexistent, ci gustarea a ceva real. De aceea, El a sădit în firea sa un amestec de dumnezeiesc şi omenesc pentru ca să poată gusta din fericirea amândurora atât bucuria de a sta în legătură cu Dumnezeu, cât şi din plăcerile pământeşti prin simţământul pe care-l are că nu-i străin nici de bucurii.” (SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre facerea omului, p. 21) „Meşterul meşterilor i-a creat omului o fire care să-l îndreptăţească spre fapte cu adevărat împărăteşti atunci când l-a dotat nu numai cu calităţi spirituale superioare, ci şi cu alcătuire trupească indicată special pentru a stăpâni lumea. Căci, pe de o parte sufletul lui îi spune, chemarea lui împărătească îi spune că el trebuie să se 33
  • 34. ridice mult deasupra nimicniciilor de toate zilele, iar pe de altă parte el are o superioritate vizibilă prin libertatea sa neîngrădită, potrivit căreia el se poate hotărî şi conduce singur, în mod liber după voia sa. Şi ce alte însuşiri sunt oare mai de preţ pentru un rege decât acestea? De altfel şi faptul că omul poartă în el chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemneze altceva decât că de la început firea omului a fost destinată să fie regină. (...) firea omenească a fost creată să aibă rol de conducător peste altele pentru că se aseamănă cu Împăratul tuturor făpturilor, fiind astfel ca un tablou viu, dar care are comun cu modelul său veşnic atât vrednicia cât şi numele. De fapt, ca şi semne ale demnităţii sale, omul nu poartă nici o mantie de purpură şi n-are nici sceptru şi nici diademă, căci sub înfăţişarea lui nu avem de astădată pe Cel ce i-a fost model întrucât în locul mantiei de purpură s-a îmbrăcat în haina virtuţii, care-i totuşi cea mai împărătească dintre îmbrăcăminţi, iar în loc de sceptru se sprijineşte pe fericirea nemuririi, pe când în loc de diademă împărătească e împodobit cu coroana dreptăţii, aşa încât prin toate acestea omul se distinge printr-o vrednicie de adevărat împărat ca unul care se aseamănă aidoma frumuseţii Modelului său.” (SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre facerea omului, pp. 22- 23) „Ţinuta omului este dreaptă, orientată spre cer, iar privirea îndreptată în sus, ceea ce desigur este un semn de nobleţe şi denotă o vrednicie împărătească. Or, prin faptul că dintre toate singur omul a fost făcut aşa, în timp ce la toate vieţuitoarele ţinuta corpului este orientată spre pământ, e o dovadă clară că acestea sunt destinate să se lase supuse pe când omului i s-a dat puterea de a le stăpâni.” (SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre facerea omului, p. 27) Omul este stăpân al creației pentru că poartă în sine chipul Stăpânului Chipul lui Dumnezeu în om, conform Sfinților 34
  • 35. Părinți și scriitori bisericești, este vădit și în puterea de stăpânire asupra creației încredințată omului. Omul „este stăpân (kyriarchos), pentru că Hristos, după al Cărui Chip a fost zidit, este Domn şi Împărat atoateţiitor”12. Dar stăpânirea omului în creație aduce cu sine și responsabilitatea față de aceasta, omul ca rațiune responsabilă a creației este chemat să o conducă înspre împlinirea telosului ei, înspre transfigurarea ei. Da, după ce Dumnezeu a spus : «Să facem om după chipul Nostru şi după asemănare», nu S-a oprit aici, ci, prin cuvintele ce le-a adăugat, ne arată ce înţeles trebuie să dăm cuvântului «chip». «Şi să stâpânească peste peştii mării şi păsările cerului şi peste toate târâtoarele care se târăsc pe pământ». Deci prin cuvântul «chip» trebuie înţeles stăpânire şi nimic altceva, că Dumnezeu 1-a creat pe om ca să fie stăpân peste toate cele de pe pământ ; şi nimic nu este pe pământ mai mare decât el, ci toate sunt sub stăpânirea lui. (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, VIII, 3) „Şi a a spus: Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră, şi să aibă putere asupra peştilor mării, asupra păsărilor cerului, asupra celor însufleţite, asupra întregului pământ şi asupra tuturor celor ce se târăsc pe pământ!” În mod consecvent, urmând celor arătate mai sus, Dumnezeu vrea ca omul pe care l-am descris să aibă putere asupra fiarelor înainte numite, asupra păsărilor, asupra târâtoarelor, asupra patrupedelor şi asupra tuturor celorlalte. Am arătat în ce fel trebuie înţelese prin alegorie acestea când am spus că s-a poruncit ca apa, adică mintea lui, să dea la iveală înţelesul duhovnicesc, iar pământul să înfăţişeze înţelesul cărnii; mintea să le domine pe ele şi nu acelea pe ea. Căci Dumnezeu vrea ca această măreaţă făptură a lui Dumnezeu, omul, pentru care a şi fost creat întregul univers, să fie nu numai neatins şi nevătămat de către cele pe care le-am numit mai sus, dar să le şi stăpânească. (ORIGEN, Omilii la Geneză, I, 12) Ps. 48, 12-13: «Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor 12 Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit, p. 63. 35
  • 36. fără de minte şi s-a asemănat lor. Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor» 6S. «Mare este omul şi de cinste bărbatul milostiv», pentru că are cinstea în constituţia lui firească. Că cine altul din cei de pe pămînt a fost făcut după chipul Ziditorului ? Cui a dăruit conducerea şi stăpînirea peste toate, a celor de pe pămînt, a celor din apă şi a celor din văzduh ? L-a făcut puţin mai prejos de vrednicia îngerilor, din pricina unirii cu trupul pămîntesc ; pe om l-a făcut din pămînt, iar «pe slujitorii Lui, pară de foc». Cu toate acestea este şi în oameni puterea de a înţelege şi a pricepe pe Ziditorul şi Creatorul lor. A suflat în faţa lui (Fac. 7, 2), adică a pus în om o parte din harul Lui, ca ceea ce este asemenea să cunoască pe Cel asemenea. Totuşi omul este într-o cinste foarte mare, pentru că este creat după chipul Ziditorului, fiind cinstit mai mult decît cerul, mai mult decît soarele, mai mult decît corurile stelelor — că despre cine din cele din ceruri se spune că este chipul Dumnezeului Celui Preaînalt? Soarele are, oare, în el chipul Ziditorului? Dar luna, dar celelalte stele ? Toate sînt neînsufleţite şi materiale. Au numai corpuri luminoase în care nu este gîndire, nu sînt mişcări provocate de voinţă, nu este libertate de voinţă ; sînt roabe supuse unei necesităţi constrîngătoare, potrivit căreia se mişcă necontenit fără schimbare — deci, mai mult decît acestea, omul a fost ridicat la mare cinste, dar n-a înţeles, ci a încetat de a urma lui Dumnezeu şi de a se asemăna Ziditorului şi a ajuns rob patimilor trupului.” (SF. VASILE CEL MARE, Omilii la Psalmi, p. 319) ,,După ce a umplut lumea cu nenumărate bunătăţi, a pus pe om, această făptură firavă şi neînsemnată, stăpân peste toate lucrurile din lume şi a hotărât să fie pe pământ ceea ce este El în ceruri.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Despre necazuri şi biruirea tristeţii (I). Către Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cuvânt de sfătuire, în vol. Despre mărginita putere a diavolului. Despre căinţă…, p. 117) „Să facem om după chipul Nostru şi după 36
  • 37. asemănare (Fac., 1, 26). Aţi aflat atunci ce înţeles are cuvântul chip, că el nu înseamnă asemănarea omului cu Dumnezeu după fiinţă, ci asemănarea cu El în ceea ce priveşte stăpânirea; de aceea a şi adăugat: Să stăpâneşti peştii mării şi păsările cerului şi fiarele şi târâtoarele pământului (Fac., 1, 26) .” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, omilia IX, II, în col. PSB, vol. 21, p. 109) „În ziua în care l-a făcut pe Adam; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el. Aceste cuvinte sunt în loc de: L-a pus stăpân pe toate cele văzute; că acest lucru înseamnă: după chipul lui Dumnezeu. După chipul lui Dumnezeu în ce priveşte conducerea, în ce priveşte stăpânirea. După cum Dumnezeul universului are stăpânire peste toate cele văzute şi cele nevăzute fiind Creatorul tuturora, tot aşa a voit Dumnezeu ca şi această fiinţă cugetătoare pe care a creat-o, să aibă stăpânire peste toate cele văzute.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, omilia XXI, II, în col. PSB, vol. 21, p. 246) Mai înainte de viaţă îi dă cinstea, mai înainte de facere - cununa, şi mai înainte de a lua fiinţă omul, îl suie pe scaunul împărătesc. Oamenii îi cinstesc pe supuşii lor când ajung aceştia la adânci bătrâneţi, după multe osteneli în timp de pace şi nenumărate primejdii în vreme de război - iar Dumnezeu nu a făcut aşa, ci l-a adus la această cinste îndată ce a luat el fiinţă, arătând că ceea ce s-a făcut nu este plată pentru isprăvi, ci Har Dumnezeiesc, iar nu datorie.” (SF. IOAN GURĂ DE AUR, Cele dintâi omilii la Facere, cuvântul al patrulea, p. 44) 1.3.3. Omul – rațiunea responsabilă a creației (extras din studiul nostru: „The „Difficulties” of Revelation and „Limits” of Reason”, în Transdisciplinarity in Science and Religion, nr. 4 / 2008, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008, pp. 249-268) ”În viziunea părintelui Stăniloae, raţiunile divine ale lucrurilor sunt cele care transformă creaţia într-un mediu dialogic destinat întâlnirii-comuniune dintre Dumnezeu şi om. Lumea are o raţionalitate pentru a fi cunoscută de noi - fiinţe raţionale. De aceea 37
  • 38. ea trebuie să aibă originea într-o Fiinţă care a urmărit prin crearea lumii - şi urmăreşte prin conservarea ei - cunoaşterea lumii, şi prin ea însăşi şi cunoaşterea Ei de către om13. Raţiunile lucrurilor îşi descoperă lumina lor în raţiunea şi prin acţiunea raţională şi conştientă a omului. Raţiunea noastră de asemenea îşi descoperă tot mai bogat puterea şi adâncimea ei prin descoperirea raţiunilor lucrurilor. Dar în această influenţă reciprocă, raţiunea umană este cea care are rolul de subiect care lucrează în mod conştient, nu raţiunile lucrurilor. Raţiunile lucrurilor se descoperă conştiinţei umane, având să fie asimilate de aceasta, concentrate în ea; se descoperă având ca centru virtual conştient al lor raţiunea umană, şi ajutând-o să devină centrul actual al lor. Ele sunt razele virtuale ale raţiunii umane în curs de a fi descoperite ca raze actuale ale ei, prin care raţiunea umană îşi extinde tot mai departe vederea. Raţionalitatea subiectului care se serveşte conştient în scopul dăinuirii şi al bunei sale dezvoltări - de raţionalitatea naturii este infinit superioară acesteia, întrucât natura se desfăşoară în sine rigid şi fără conştiinţa unui scop al ei. Potrivit credinţei noastre, raţionalitatea care există în univers se cere completată, îşi cere o explicaţie în raţionalitatea persoanei. Ea nu epuizează toată raţionalitatea. Raţionalitatea universului nu poate fi însă iraţională sau absurdă. Dar ea îşi capătă sensul deplin când e considerată ca avându-şi izvorul într-o persoană raţională, care se serveşte de ea pentru un dialog etern al iubirii cu alte persoane. Deci raţionalitatea lumii implică pentru împlinirea ei exis- tenta unui subiect superior, după analogia superiorităţii raţionale a persoanei umane, a unui subiect liber care a creat şi a imprimat lumii o raţionalitate la nivelul înţelegerii umane, pentru un dialog cu omul, prin care omul să fie condus spre o comuniune eternă şi superior raţională cu infinitul14 subiect creator. Tot ce e obiect raţional este numai mijlocul unui dialog interpersonal. Deci lumea ca obiect e numai mijlocul unui dialog de gânduri şi de fapte iubitoare între Persoana raţională supremă şi persoanele raţionale umane, ca şi între acestea înseşi. Universul poartă marca pe care i-o dă originea sa în Persoana creatoare raţională şi destinaţia sa de a fi mijlocul unui dialog interpersonal dintre acea Persoană şi persoanele umane, în vederea eternizării lor în acea fericire a comuniunii dintre ele. 13 Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, p. 11. 14 Ibidem, p. 20. 38
  • 39. Tot universul poartă marca unei raţionalităţi personale destinate eternizării persoanelor umane15. Sfântul Grigorie Teologul remarcă, pe drept cuvânt, că raţionalitatea lumii fără o persoană care să o fi gândit ca raţională este inexplicabilă şi, întrucât această raţionalitate n-ar urmări în acest caz nici un scop, ar fi în fond lipsită de sens sau de raţionalitate adevărată; ar fi o raţionalitate absurdă. În acelaşi timp, Sfântul Grigorie constată că Dumnezeu nu a făcut o lume încremenită într-o raţionalitate statică sau într-o mişcare circular identică, ci o lume prin care Dumnezeu execută o cântare care înaintează în temele ei melodice; adică Dumnezeu îşi continuă vorbirea Lui către noi prin lume, sau ne conduce spre o ţintă. El nu e numai Creatorul acestei vaste chitare, ci şi executantul unei uriaşe şi complexe cântări prin ea16. Lumea ca natură se dovedeşte o realitate unitară raţională, existând pentru dialogul interuman. După Părinţii Bisericii, toate lucrurile îşi au raţiunile lor în Logosul dumnezeiesc, sau în Raţiunea supremă17. Raţionalitatea lumii îşi descoperă un sens prin faptul că se completează cu raţionalitatea subiectului uman, care e conştientă şi de o bogăţie inepuizabilă, care nu este o repetare monotonă. Ea este o raţionalitate care desco- peră, alege şi urmăreşte ţinte mereu mai înalte, spre care înaintează folosind natura însăşi, dar nu într-o repetiţie monotonă, ci cu o înţelegere continuu nouă a lucrurilor şi prin alegerea liberă a altor şi altor moduri, din cele tot mai multe cunoscute, prin noi aplicări ale legilor naturale, urmărind rezultate din ce în ce mai de folos. Prin gândirea îmbogăţită şi prin munca comună de tot mai accentuată responsabilitate pe care le aplică naturii, oamenii se ridică la trepte tot mai înalte de înţelegere a ei şi de comuniune. Părinţii Bisericii, vorbind de raţiunile eterne ale lucrurilor cuprinse în Raţiunea divină, sau în Logosul, sau în Cuvântul lui Dumnezeu, înţeleg prin ele şi aceste sensuri mereu mai înalte ascunse în ele şi socotesc că ele sunt surprinse, cu ajutorul Cuvântului suprem, tot de raţiunea umană care cuprinde raţiunile lucrurilor în sens strict. Uneori ei disting sensul lucrului de raţiunea lui strictă, numind pe cea din urmă logos, iar pe cel dintâi, noema. De asemenea disting înţelegerea sensului (noesis) de raţiunea personală strictă, care sesizează 15 Ibidem, p. 21. 16 Ibidem, p. 119. 17 Ibidem, p. 360. 39
  • 40. raţiunea obiectivă a lucrului, numind pe amândouă cele din urmă logos. Urmând acestei distincţii, vom distinge şi noi pe de o parte între raţiunile lucrurilor şi cu- noaşterea acestora prin raţiunea umană în sensul strict, şi, pe de altă parte, între sensurile lor şi înţelegerea lor în continuu progres printr-un act cunoscător mai sintetic şi mai direct (intuiţie)18. Există astfel un sens comun inepuizabil al lucrurilor, un sens care le leagă, un sens de indefinită bogăţie spre care înaintează omul. Sensul lor unic suprem e Logosul divin. În El sunt sensurile tuturor, numai Acesta le explică pe toate, numai în El omul îşi găseşte propriul sens al existenţei sale. Mai ales cel ce crede sesizează acest sens suprem printr-un act general de intuire, prin spiritul său. Potrivit credinţei noastre, Dumnezeu creând lucrurile ca plasticizări şi sensibilizări ale raţiunilor Sale a dat totodată omului raţiunea ca organ de cunoaştere a lor. Se poate spune de aceea că omul are chiar datoria faţă de Dumnezeu de a cunoaşte această operă creată la nivelul capacităţii raţiunii umane de a o sesiza, operă în vederea căreia a creat pe om cu o ra- ţiune adecvată ei. De altă parte, omul este obligat să cu- noască aceste raţiuni ale lucrurilor, căci altfel nu se poate folosi de ele şi nu poate trăi între ele. Dar tot ca să poată trăi şi ca să se poată folosi de ele, lucrurile au, în organizările sau raţiunile lor solidare, o anumită permanenţă, adecvată permanenţei raţiunii umane, care depinde de ele.” 1.4. Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 4  Omul este creat și așezat de Dumnezeu în creație ca stăpân al ei (Fac. 1, 26-28)  Între om și creație există o relație de slujire reciprocă în vederea realizării comuniunii cu Dumnezeu.  Toate ipostasurile creației au fost făcute pentru om  Omul este stăpân al creației în virtutea faptului că este zidit după chipul Stăpânului, iar noțiunea de ”chip” este interpretată de Sf. Ioan Gură de Aur ca făcând referire tocmai la puterea de stăpânire încredințată omului.  Creația este imprimată de raționalitate, ceea ce face din ea mediul întâlnirii dialogice a omului cu Dumnezeu, dar și a omului cu omul. 18 Ibidem,, p. 361. 40