• Latinii înţelegeau prin toleranţă
capacitatea de „a suporta”, „a
îndura”, „a rezista”. Sensul cel
mai potrivit ar fi: „a suporta în
tăcere”. Toleranţa este
atitudinea legitimată social, o
datorie opresivă moral, care nu
este însuşită din convingere sau
plăcere; ba mai mult, te supune
unor eforturi peste dispoziţia
uzuală, peste disponibilitatea
obişnuită. În accepţia comună,
toleranţa semnifică, în primul
rând, „indulgenţă”,
„îngăduinţă”, „răbdare”.
Declaratia drepturilor Omului
• Omenirea a avut nevoie de „Declaraţia Drepturilor
Omului” ca să statornicească dreptul la opinie, religie,
educaţie, muncă… A fost nevoie de „Legea Drepturilor
Civile” şi de acţiunea militantă a lui Martin Luther
Kingpentru a elimina atitudinile de rasism şi ură de clasă,
în cea mai democratică şi liberă ţară din lume la data
respectivă (1969).
• Oare omul nu este în stare să practice virtutea, decât ca
un act impus, exterior şi sancţionabil? Intoleranţa este
sancţionată moral şi penal, prin normele sociale şi prin
legislaţia statelor europene. Dacă avem nevoie de legi
care să ne „oblige” să respectăm, să nu calomniem, „să
nu…” etc., mai putem avea pretenţia unei conduite
morale?
• Tolerarea celor diferiţi mie, în ceea ce
priveşte culoarea pielii, apartenenţa
socială, cariera profesională sau a
persoanelor cu dizabilităţi, este imperativă
social, iar eu o practic în virtutea
sloganului prea generos: „armonie în
diversitate”. Toleranţa nu este o practică
născută din înclinaţie, din nativul
persoanei; toleranţa nu este practicată din
plăcere, ci din ipocrizie, din neasumarea
responsabilităţii sociale. Abel trăieşte în
continuare în lumea lui Cain, dar acum,
Cain nu mai poate să lovească pe la spate.
I s-a spus să tolereze, şi asta face:
tolerează. Toleranţa lui Cain este o
mimare a înţelegerii, o simulare a
acceptării, o mască a agreării lui Abel.
Abel există în lumea lui Cain, dar el
trăieşte ca un neobservat, ca un rebut, întro lume a indiferenţei, care este cinică
atunci când simulează toleranţa.
Diferite forme de toleranta
• Toleranța poate fi înțeleasă în diferite moduri:
• Poate fi adoptată în mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevră
tactică.
• Poate reprezenta o acceptanță sau o permisiune, ca formă a unui dezinteres.
• Adevărata toleranță, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât o
simplă "suportare" în sensul originar, ea presupune respectul opiniei
contrare și este strâns legată de libertatea persoanei. Prin toleranță se
respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de
gândire și puncte de vedere, alte stiluri și moduri de viață. Astfel, garantarea
necesității spiritului de toleranță depășește cu mult domeniul îngust al
politicii.
• Alt punct de vedere spune că toleranța înseamnă a permite ceva ceea ce ar
putea fi suprimat. Acest punct de vedere este adoptat de specialiștii în
diferite tehnici persuasive și în războaie informaționale.
• Toleranţa se poate exprima la orice
nivel: de la individ, la stat. La nivel
individual- există o zicala românească „
Tratează- i întotdeauna pe alţii aşa cum
ţi-ar conveni să fii tratat tu însuţi!”.
Egalitatea între oameni ar trebui să
reprezinte şi azi un mod real de viaţă şi
nu o concepţie uneori imposibil de
atins. Din păcate , o realitate cruntă o
reprezintă diversele handicapuri(fizice,
mentale), orientări religioase diferite,
stări materiale, origini etnice diferite
ale unor persoane de lângă noi.
Acestora noi trebuie să le oferim
posibilitatea de a se integra în
colectivitate, de a- şi exprima părerile,
de a simţi bucuria fiecărei zile.
Diversitatea este o altă minune a lui
Dumnezeu şi nu ne este permis să
întrebam:”De ce?”. Dumnezeu ştie de
ce suntem ceea ce suntem. Chiar dacă
ne este imposibil să credem uneoriLUMEA ESTE PERFECTĂ!
Citate
• Toleranţa este fiica Erich Maria
Remarque (1946)
• Toleranţa înseamnă a da fiecărui om fiecare
drept pe care ţi-l arogi. Robert Ingersol
• Clemenţă. Fii tolerant cu intoleranţa
altora! Valeriu Butulescu
• Cel mai bun rezultat al educaţiei este
toleranţa.
• Helen Keller