Înălţarea Domnului şi cerurile cerurilor

1. Înălţarea Domnului şi “cerurile cerurilor“
Înălţarea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos:
https://www.academia.edu/43398347/%C3%8En%C4%83l%C5%A3area_Domnului_%C
5%9Fi_M%C3%A2ntuitorului_nostru_Iisus_Hristos
https://archive.org/details/inaltarea-domnului
***
În Sfânta Scriptură se vorbeşte uneori de cer, alteori de ceruri iar alteori de
“cerurile cerurilor“. Deci unde S-a suit Domnul? În care din aceste Ceruri?
Psalmistul zice clar: “Cerul cerului, Domnului, iar pământul L-a dat fiilor
oamenilor” (Ps. 113, 24).
Sfinţii părinţi ne învaţă că sunt trei denumiri deosebite una de alta, şi anume:
1) “cerul“ este spaţiul întregului univers, unde se află toţi aştrii cereşti;
2) apoi mai sus se află “cerurile“, în număr de nouă, după numărul celor
nouă cete îngereşti care le formează, începând cu cerul îngerilor şi
terminând cu cerul serafimilor;
3) iar deasupra acestor ceruri se află “cerurile cerurilor“, sanctuarul cel mai
sfânt, unde se află Tronul Preasfintei Treimi. Deci nu în cer, nici în ceruri

2. nu S-a oprit Iisus Hristos, ci în cerurile cerurilor, unde S-a aşezat de-a
dreapta Tatălui.
Sfinţii părinţi ne mai învaţă că Domnul nostru Iisus Hristos nu S-a suit la ceruri
aşa, simplu şi fără slavă, ci încă de la pământ a fost înconjurat de mulţime de
îngeri care Îl slăveau cu negrăite cântări de biruinţă.
Şi după ce au străbătut tăria cerului, acei îngeri de lumină au ajuns la poarta pri-
mului cer din cele nouă, şi plini de mare bucurie strigau împreună cu David:
“Deschideţi, o, îngeri, porţile voastre cele veşnice şi va intra Împăratul slavei!” –
“Dar cine este acesta Împăratul slavei?” - răspundeau îngerii.
“Îngerul sfatului Celui Mare, Acesta este Împăratul slavei“.
Şi deschizând îngerii porţile cerurilor, se mirau zicând: “Dar pentru ce sunt
hainele Lui roşii?”
– “Pentru că vine din Visor – adică de pe pământ -, de aceea îi sunt hainele roşii.
Pentru că a pătimit moarte pe cruce ca să mântuiască lumea.”
Atunci toţi îngerii, închinându-se Lui, I-au cântau dumnezeieşte cântări de biruinţă,
vreme de o zi.
Apoi, petrecându-L îngerii toţi până la poarta cerului de-al doilea, iarăşi strigau
către aceia:
“Deschideţi, o, începători, porţile voastre de lumină, şi va intra Împăratul slavei”
“Cine este Acesta Împăratul slavei?” - strigau aceia.
“Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război, Cel ce a biruit lumea,
Cel ce a legat pe satana, Cel ce a răbdat rane pentru om, Acela este Împăratul
slavei cerurilor“.
Şi iarăşi porţile deschizându-se, nenumărate cete de începători şi îngeri Îl întâm-
pinau cu netăcute cântări de prea mărire.

3. După încă o zi de prăznuire îngerească, Mântuitorul S-a urcat şi mai sus, la cerul
Arhanghelilor, fiind petrecut de toţi îngerii de mai jos, care strigau iarăşi: “Des-
chideţi, voi arhanghelilor, porţile cereşti, să intre Făcătorul şi Voievodul
îngerilor, Fiul Fecioarei din Nazaret, Raza Tatălui“.
Şi iarăşi a petrecut aici o zi. Apoi S-a suit mai sus, la cerul Puterilor, al Domnii-
lor, al Scaunelor, al Heruvimilor, al Serafimilor, înaintea căruia strigau îngerii
cei mai de jos: “Deschideţi porţile cerurilor, să intre Domnul Puterilor, Domnul
luminilor, Domnul cerurilor, Domnul Savaot“.
Iar puterile îngereşti îl înconjurau cu cântări ca acestea: “Osana intru cei de
sus…“
Şi aşa, toate cele nouă ceruri s-au umplut de negrăită slavă şi bucurie, prin
înălţarea Domnului, care a petrecut câte o zi cu fiecare ceată îngerească, iar în
ziua a zecea S-a închinat Tatălui şi S-a aşezat de-a dreapta Puterii. În locul
Fiului, Tatăl a trimis pe pământ, în ziua a zecea de la înălţare, puterea Duhului
Sfânt, ca să lumineze tot pământul.
(Extras din predica Părintelui Teofil Părăian - Taina Înălţării)