reflex

1. Curs 3 Neurologie
-Reflexele-
Sunt acţiuni motorii, vasomotorii sau secretorii produse prin medierea sistemului nervos, ca răspuns
la stimuli din mediul extern sau intern (actul reflex). Substratul anatomic este constituit de arcul reflex:
receptor->cale aferentă (centripetă)->centru->cale eferentă (centrifugă)->efector.
Reflexele sunt necondiţionate (înnăscute, prezente la toţi membrii speciei) sau condiţionate,
achiziţionate de fiecare individ sub influenţa mediului.
Funcţie de arcul reflex, există reflexe:
1. Somato-somatice (aferenţe şi eferenţe somatice)
2. Somato-viscerale (aferenţe somatice,eferenţe vegetative)
3. Viscero-somatice (aferenţe vegetative,eferenţe somatice)
4. Viscero-viscerale (aferenţe şi eferenţe vegetative)
Funcţie de substratul morfo-funcţional, se disting:
I) Reflexe osteotendinoase (miotatice, profunde; abr. ROT):
Arc reflex: fus neuromuscular, receptori Golgi –> fibre groase proprioceptive,colaterale –> neuroni
somatomotori–> axoni –>sinapsă neuromusculară –> contracţie.
-pragul de stimulare al fusurilor neuromusculare este coborât->o întindere mai mică de 0.25 mm
declanşează reflexul
-percutarea tendonului muşchiului determină întinderea fibrelor musculare->ROT
-orice lezare duce la modificarea până la abolire a reflexului ce poate indica localizarea procesului
patologic
Influenţe:
- spinale
- supraspinale:
• Piramidale: efect inhibitor pe motoneuronul spinal (periferic), deci ROT sunt
exagerate, vii, în afecţiunile sistemului piramidal. ROT pot fi inhibate voluntar, pe
această cale.
• Cerebeloase: efect facilitator pe motoneuronul periferic α mic şi arc reflex tonigen;
leziunile determină hipotonie musculară, iar ROT devin pendulare.
-tehnica de examinare:
• temperatura camerei de aprox.20 grade
• bolnav liniştit iar segmentul examinat relaxat
• zona percutată trebuie să aibă integritate anatomică a ţesuturilor
• examinare simetrică şi sistematică
• manevre de facilitare ce urmăresc distragerea atenţiei bolnavului şi înlăturarea unor
influenţe exercitate de la nivele superioare
• manevra Jendrassik->bolnavul îşi încleştează mâinile,trage cu putere în momentul
percuţiei
• strângerea pumnului
• tuse
Exemple de ROT:
A) Bicipital (C5-C6): percutarea tendonului distal al bicepsului determină flexia antebraţului,
precum şi o uşoară supinaţie.
B) Tricipital (C6-C8): percutarea tendonului distal al tricepsului determină extensia antebraţului.
C) Deltoid (C5-C6): percuţia laterală a tendonului deltoidului (pe faţa laterală a braţului) determină
abducţia braţului.

2. D) Patelar (rotulian, L2-L4): percutarea tendonului cvadricepsului determină extensia gambei pe
coapsă
E) Achilean (L5-S2): percuţia tendonului achilean determină flexia plantară a piciorului prin
contracţia tricepsului sural
F) Medioplantar (L5-S2): percutarea regiunii medioplantare determină flexia plantară a piciorului.
G) Mandibular (maseterin; este trigemino-trigeminal): pacientul ţine gura uşor întredeschisă;
percuţia metonului (eventual indirectă, prin aplicarea prealabilă a unui deget la acest nivel)
determină o mişcare rapidă de ridicare a mandibulei.
II) Reflexe osteoperiostale (nu sunt miotatice):
Sunt declanşate prin stimulare directă a proprioceptorilor periostali şi osoşi.
Exemple:
A) Stiloradial (C5-C6): percuţia apofizei stiloide radiale provoacă contracţia muşchilor biceps, lung
supinator, brahial anterior, cu flexia antebraţului pe braţ
B) Cubitopronator (C6-D1): percuţia apofizei stiloide ulnare determină contracţia muşchilor rotund
şi pătrat pronator, cu pronaţia antebraţului.
C) Scapular (C7-D1): percuţia marginii spinale a omoplatului provoacă contracţia pectoralului
mare, sub- şi supraspinosului, cu adducţia braţului, adesea însoţită de rotaţie internă.
4. Medio-pubian
5. Olecranian
F) Al adductorilor
G) De flexie a gambei
H) Cuboidian
Modificări ale ROT şi ale reflexelor osteoperiostale:
a) în intensitate:
• diminuare/abolire:
- leziuni ale arcului reflex->afecţiuni ale nervilor periferici,leziuni radiculare,
leziuni ale cordoanelor posterioare,leziuni ale centrilor reflecşi
- leziuni supraacute ale sistemului piramidal (faza flască), datorită inhibiţiei
supraliminale pe care o suferă motoneuronii spinali sub influenţa stimulilor
intenşi declanşaţi pe calea piramidală.
• exagerare: leziuni piramidale constituite; este permanentă; se datorează eliberării
motoneuronilor spinali de sub influenţa inhibitorie a neuronilor corticali.
b) în caracter.
• reflexe inversate->efectul aparţine muşchiului sau grupului muscular antagonist
-apare dacă calea efectorie a reflexului este lezată la nivel medular,aferenţa senzitivă
este intactă iar stimulul senzitiv se orientează spre neuronii motori învecinaţi
(neuronii din nucleul antagonist)
• reflexe controlaterale->efectul muscular determinat de muşchiul cu tendonul percutat
+ contracţia unui grup muscular al membrului de partea opusă
• reflexe pendulare->oscilaţii cu caracter de balansare care ↓ în amplitudine
-apar în afectarea formaţiunilor superioare cu rol facilitator esp.leziuni cerebeloase
III) Reflexe cutanate şi mucoase:
Se produc prin stimularea receptorilor din tegumente şi mucoase.
Arc reflex polisinaptic->număr mare de neuroni intermediari la diverse nivele encefalice->căi
aferente segmentare,fascicule ascendente,instanţe senzitive cerebrale,căi descendente,neuron motor
periferic,cale eferentă motorie
Exemple:
A) Abdominale ( semn Rosenbach)->excitarea tegumentelor abdominale duce la contracţia
musculaturii subiacente şi la deplasarea ombilicului
a) Epigastric (D5-D7): stimularea marginii inferioare a sternului.->tracţiunea musculaturii
superioare a abdomenului

3. b) Cutanat abdominal superior (D6-D7): stimulare latero-medial, sub rebordul costal,
paralalel cu el->contracţia părţii superioare a dreptului abdominal->ombilic în sus şi în
afară
c) Cutanat abdominal mijlociu (D8-D9): stimulare latero-medial, pe orizontala care trece
prin ombilic->ombilic în afară
d) Cutanat abdominal inferior (D10-D12): stimulare latero-medial, paralel cu arcada crurală
->ombilic în jos şi în afară
B) Cremasterian (L1-L2): stimularea feţei interne a coapsei determină ascensionarea testiculului sau
retracţia labiei mari vaginale şi uşoară contracţie a fibrelor inferioare ale muşchilor abdominali
-modificarea reflexelor cutanate abdominale şi cremasterian:
• abolire->leziunile arcurilor reflexe segmentare şi leziuni piramidale
• exagerare->nevroze anxioase,intoxicaţii cu stricnină,hipertiroidism
C) Cutanat plantar (L5-S2): stimularea marginii externe a plantei, până la nivelul halucelui,
determină flexia plantară a degetelor prin contracţia muşchilor plantari
-abolire->leziuni tronculare,radiculare,medulare
-“indiferentism plantar”->valoros dacă este unilateral
D) Anal intern şi extern (S5): stimularea zonei de mucoasă a orificiului anal determină contracţia
sfincterului anal extern sau intern
E) Cornean (trigemino-facial): stimularea marginii laterale a corneei declanşează clipitul bilateral
(contracţia orbicularului ocular) şi retracţia capului
-calea aferentă->ramura oftalmică trigemen
-calea eferentă->orbicularul pleoapelor (inervat de nervul facial)
-centru->punte
F) Conjunctival (trigemino-facial): stimularea conjunctivei globului ocular declanşează clipitul.
G) Velopalatin şi faringian: atingerea palatului determină o contracţie a muşchilor faringieni,
însoţită uneori de mişcări de deglutiţie; se poate declanşa reflexul de vomă. Aferenţe: vag
(pneumogastric), eferenţe: vag, glosofaringian.
H) Palmar,fesier,diafragmatic şi bulbo-cavernos
IV) Reflexele articulare:
A) Mayer: apăsarea pe prima falangă (flectarea ei) a degetului IV determină adducţia şi opoziţia
policelui prin contracţia muşchilor omonimi
B) Leri: flexia energică a mâinii pe antebraţ determină flexia antebraţului pe braţ
-diminuare sau abolire->leziuni segmentare ale arcului reflex sau leziuni piramidale
II) Reflexele de postură: prin apropierea capetelor de inserţie ale unui muşchi, se obţine contracţia sa.
Sunt:
A) Locale:
1. al gambierului anterior: flexia dorsală fermă,pasivă,persistentă,a piciorului, cu eliberare
bruscă este urmată în mod normal de revenire imediată. Revenirea prelungită caracterizează
sdr. extrapiramidal cu hipertonie (afecţiuni paleostriate)
2. al halucelui: flexia dorsală fermă,pasivă,persistentă a halucelui cu eliberare bruscă este
urmată de revenire imediată după eliberare
-parkinsonieni->poziţia se menţine şi se observă tendonul flexorului dorsal propriu al
halucelui
3. al semitendinosului: flexia bruscă a gambei + revenire rapidă
4. al bicepsului: flexia rapidă a antebraţului + revenire rapidă
B) Generale: se remarcă în ortostatism, cu ochii închişi. Se imprimă mişcări înainte, înapoi, lateral.
-împingere spre înapoi->contracţia trenului anterior esp.gambierul anterior
-împingere spre înainte->contracţia trenului posterior cu accentuarea tensiunii tonice a tendonului
lui Achile

4. III) Reflexul idiomuscular: stimularea mecanică a muşchiului determină contracţie. Dispare precoce în
bolile musculare (distrofii musculare progresive) şi este exagerat în miotonii.
IV) Reflexe patologice:
A) (Semnul) Babinski (1850): excitarea feţei externe a plantei, până la nivelul halucelui, produce
extensia halucelui şi răsfirarea degetelor II-V (semnul evantaiului) +/- rotirea internă a piciorului cu
contracţia tensorului fasciei late
-indică o leziune piramidală.
-în leziunile periferice (paralizii ale sciaticului,popliteu extern) semnul Babinski nu se poate
evidenţia
-leziunile periferice pot determina “Babinski periferic”->imposibilitatea flexiei plantare
determină flexia dorsală a halucelui
B) Echivalenţele Babinski: apariţia semnului Babinski după excitarea altor zone cutanate.
1. semnul Oppenheim: apăsarea cu deplasare cranio-caudală a feţei anterioare a tibiei.
2. semnul Gordon: apăsarea musculaturii gambiere.
3. semnul Schäeffer: ciupirea tendonului achilean.
4. semnul Chaddock: stimularea marginii laterale a piciorului, submaleolar.
5. semnul Poussepp: excitarea ½ externe a plantei produce răsfirarea în evantai a degetelor
II-V.
6. semnul Gonda->flexia pasivă fermă şi persistentă a degetului IV de la picior apăsând pe
prima falangă
7. semnul Chiliman->flexia pasivă fermă şi persistentă a degetului V de la picior
C) Reflexul de flexiune plantară a degetelor: mişcare discretă, clonică, de flexie plantară a primei
falange de la degetele II-V de la picior, în urma:
1. percuţiei bazei degetelor II-V cu ciocanul sau degetele examinatorului (semnul
Rossolimo).
2. percuţiei regiunii cuboidiene (semnul Mendel-Bechterew) (reflex cuboidian inversat).
3. percuţiei călcâiului (semn Weingrow)
D) Reflexul de flexiune a policelui:
1. semnul Hoffman: la ciupirea falangei distale deget III.
2. semnul Rosner: percuţia cu degetele a ultimelor falange a degetelor II-V.
3. semnul Troemmer->percuţia bazei degetelor II-V
E) Reflexul orbicular al buzelor Tolouse: se percută interlinia labială în porţiunea mijlocie şi se
obţine contracţia orbicularului buzelor cu strângerea buzelor şi proiecţia lor înainte
-arcul reflex este trigemino-facial
F) Reflexul palmo-mentonier (Marinescu-Radovici): stimularea zonei mijlocii a feţei anterioare a
gâtului mâinii la baza policelui produce contracţia musculaturii mentoniere homo- sau bilaterale
-aferenţă->C6-C7
-eferenţă->nervul facial
G) Reflexe de automatism medular->leziuni medulare grave ce determină interesare piramidală
bilaterală
1. Reflexul de triplă flexie: înţeparea plantei determină flexia dorsală a piciorului pe gambă, flexia
gambei pe coapsă şi a coapsei pe bazin. Aceste mişcări nu pot fi făcute voluntar. Are valoare în
stabilirea limitei inferioare a leziunilor medulare,aceasta fiind precizată de teritoriul radicular până la
care stimularea cu acul declanşează reflexul.
2. Reflexe de extensie încrucişată: în timpul producerii reflexului de triplă flexie, se observă
contralateral mişcările contrarii: extensia coapsei şi gambei, cu flexia plantară a piciorului şi flexia
halucelui. Apare la provocarea reflexului de triplă flexie, în aceleaşi condiţii patologice.
3. Reflexul de masă:ciupirea tarsului sau înţeparea plantei determină reflex de triplă flexie
homolateral,reflex de extensie încrucişată,micţiune,defecaţie,transpiraţie
4. Reflexul homolateral de extensie (ipsilateral)->extensia coapsei,extensia gambei şi coapsei,flexia
plantară a degetelor şi a piciorului la excitarea regiunii fesiere,perineului sau a triunghiului Scarpa
5. Reflexul de mers Sherrington->stimularea tegumentului de pe faţa internă a coapsei în decubit
dorsal duce la mişcări succesive de flexie şi extensie asemănătoare mersului

5. 6. Clonusul rotulian: apariţia unor contracţii şi decontracţii succesive şi rapide ale cvadricepsului,
cu deplasarea sus-jos a patelei, provocate de apăsarea energică a marginii superioare a patelei în sens
distal (în jos), cu menţinerea poziţiei acesteia. Este o manifestare a exagerării reflexelor miotatice ca
urmare a leziunilor piramidale. Prezenţa clonusului rotulian denotă o leziune deasupra L2.
7. Clonusul plantar: flexia (pasivă) dorsală energică a piciorului, care determină elongarea
tendonului achilean, declanşează un reflex miotatic de contracţie şi relaxare a tricepsului sural, în
secuse succesive.
H) Reflexe apărute în leziunile lobilor frontali (reflexe frontale; reflexe de eliberare): sunt
prezente în mod fiziologic la nou născut şi sugar, dar dispar în urma dezvoltării ariei 6α şi a
funcţiei sale inhibitorii.
1. Reflexul de apucare al mâinii (grasping reflex): la stimularea proprioceptivă a degetelor mâinii
(mişcarea lor) pacientului, acesta apucă ferm mâna sau ciocanul cu care s-a făcut stimularea,
desprinzându-se cu dificultate.
2. Reflexul de apucare forţată->stimularea tactilă a tegumentului între police şi indice determină
apucarea fermă a stimulului
3. Reflexul de apucare al piciorului->stimularea proprioceptivă a degetelor de la picior duce la
flexie plantară
4. Reflexul tonic al piciorului sau al plantei
5. Reflexul de urmărire al mâinii (groping reflex, reflex de magnetizare): tendinţa bolnavului de a
întinde mâna sau întregul m.s. după un obiect care trece prin câmpul vizual.
6. Reflexul de apucare orală: excitarea tactilă a buzelor sau a tegumentelor peribucale, determină
deschiderea gurii în încercarea de a apuca obiectul excitator.
7. Reflexul de urmărire al capului, gurii, buzelor şi limbii: orientarea capului, buzelor, limbii spre
obiectele care apar în câmpul vizual.
8. Reflexul de urmărire al piciorului

6. 6. Clonusul rotulian: apariţia unor contracţii şi decontracţii succesive şi rapide ale cvadricepsului,
cu deplasarea sus-jos a patelei, provocate de apăsarea energică a marginii superioare a patelei în sens
distal (în jos), cu menţinerea poziţiei acesteia. Este o manifestare a exagerării reflexelor miotatice ca
urmare a leziunilor piramidale. Prezenţa clonusului rotulian denotă o leziune deasupra L2.
7. Clonusul plantar: flexia (pasivă) dorsală energică a piciorului, care determină elongarea
tendonului achilean, declanşează un reflex miotatic de contracţie şi relaxare a tricepsului sural, în
secuse succesive.
H) Reflexe apărute în leziunile lobilor frontali (reflexe frontale; reflexe de eliberare): sunt
prezente în mod fiziologic la nou născut şi sugar, dar dispar în urma dezvoltării ariei 6α şi a
funcţiei sale inhibitorii.
1. Reflexul de apucare al mâinii (grasping reflex): la stimularea proprioceptivă a degetelor mâinii
(mişcarea lor) pacientului, acesta apucă ferm mâna sau ciocanul cu care s-a făcut stimularea,
desprinzându-se cu dificultate.
2. Reflexul de apucare forţată->stimularea tactilă a tegumentului între police şi indice determină
apucarea fermă a stimulului
3. Reflexul de apucare al piciorului->stimularea proprioceptivă a degetelor de la picior duce la
flexie plantară
4. Reflexul tonic al piciorului sau al plantei
5. Reflexul de urmărire al mâinii (groping reflex, reflex de magnetizare): tendinţa bolnavului de a
întinde mâna sau întregul m.s. după un obiect care trece prin câmpul vizual.
6. Reflexul de apucare orală: excitarea tactilă a buzelor sau a tegumentelor peribucale, determină
deschiderea gurii în încercarea de a apuca obiectul excitator.
7. Reflexul de urmărire al capului, gurii, buzelor şi limbii: orientarea capului, buzelor, limbii spre
obiectele care apar în câmpul vizual.
8. Reflexul de urmărire al piciorului