Profil psihologic fidel castro

UNIVERSITATEA BUCURESTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI
Profil Psihologic
Fidel Castro
-disertatie de masterat-
Masterand:
2010

UNIVERSITATEA BUCURESTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI
Profil Psihologic
Fidel Castro
-disertatie de masterat-
Masterand:
Coordonator: Prof. Ion Duvac
2

2010
Cuprins
INTRODUCERE......................................................................................................................................3
CADRUL TEORETIC.................................................................................................................................4
OBIECTIVELE CERCETARII......................................................................................................................7
METODOLOGIA. ANALIZA COMPORTAMENTALA...................................................................................8
PROFILUL PSIHOLOGIC..................................................................................................................10
CARACTERISTICI REMARCAILE............................................................................................................10
CARACTERISTICILE FUNCTIONARII LUI FIDEL CASTRO........................................................................21
STILUL DE CONDUCERE........................................................................................................................27
CONTEXTUL DE DEZVOLTARE SI IPOTEZELE PSIHOLOGICE GENERALE.......................31
CONCLUZII OPERATIVE..................................................................................................................35
REZUMAT.............................................................................................................................................36
RESUME.................................................................................................................................................37
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................38
CURRICULUM VITAE........................................................................................................................40
Introducere
Structura de personalitate a unui lider, opozitia dintre ceea ce este aparent si
ceea ce este ascuns, intre deghizari si dorinta a constituit o tema de interes major a
psihologiei de cand a inceput sa se contureze ca domeniu stiintific si pana in prezent.
Desi oamenii de stiinta sunt oarecum sceptici in ceea ce priveste aceasta abordare,
istoricii si psihologii au incercat sa stabileasca modul in care un lider politic poate
influenta cursul evenimentelor. Ca si rezultat avem foarte multi presedinti sau lideri
politici mai vechi sau mai noi care au fost supusi unor evaluari psihologice. Cei vechi
au valoare istorica iar cei contemporani au o insemnatate mai degraba practica, fiind
utili in diverse jocuri politice.
Inscriindu-se intr-o optica a dualitatii, comportamentul unui lider descrie in
mod direct raspunsurile constiente si inconstiente ale Eului la solicitarile si presiunile
interne si externe, iar acesta a fost de asemeni un vast subiect de dezbatere. Posedam
multe cercetari valoroase, teoretice si clinice ( calitative si cantitative ) consacrate
explorarii personalitatii si comportamentului unui lider politic, precum si a relatiei
dintre acestea.
3

Studiul de fata analizeaza tipul de comportament si a politicile lui Fidel
Castro dintr-o abordare psihologica. Aceasta analiza incearca sa identifice tiparele
comportamentale ale lui Castro si de a le deduce din trasaturile lui de personalitate:
caracteristici deosebite, caracteristici functionale, precum si stilul de conducere. In
plus, studiul analizeaza caracteristicile psihologice ale dezvoltarii sale si incercarile
de a lega aceste caracteristici cu modelele sale curente de comportament. Analiza
strategica se desprinde din stilul sau de conducere si incearca sa identifice modele
tipice operationale ale lui Castro bazandu-se pe cursurile sale anterioare pe actiunile
si modul in care el eschiveaza in anumite situatii.
Cadrul teoretic
O analiza a comportamentului lui Fidel Castro, din punct de vedere psihologic,
arata ca acesta este usor instabil din punct de vedere emotional. Acest lucru se poate
observa, prin nevoiea exagerata de a controla mediul exterior. Castro este un om de
actiune, care necesita o stimulare constanta si rareori se bucura de perioade de liniste
si relaxare. Datorita nevoii de libertate pe care o resimte, nu este gata sa accepte
autoritatea altora si nu tolereaza un litigiu cu privire la statutul sau. Este suspicios fata
de dusmani si nu are multi prieteni de incredere, in mod similar simte nevoia sa-si
demonstraze superioritatea fata de adversari si de prieteni. Se percebe ca un
extraordinar lider istoric. Abilitatile interpersonale sunt caracterizate de relatii aparent
normale, care decurg din nevoia de a ajuta si de a controla si manipula in acel timp.
Se pare ca pentru Fidel Castro, autenticitatea are o mare importanta si face
apel din cand in cand la abilitatea sa de a dramatiza. Isi adapteaza cu multa pricepere
stilul si mesajul pe care doreste sa il transmita publicului tinta, foloseste repetarea si
4

exagerarea limbajul corpului alaturi de limbajul eufemistic si sfaturi pentru a putea
sugera ceea ce un poate exprima prin cuvinte. Este capabil sa minta daca este cazul,
fara ca ascultatorii sai sa observe asta. Are tendinta de a acuza Statele Unite ale
Americi de conspiratie pentru a-l putea persecuta.
El insusi se vede ca un simbol al poporului cubanez. Acest lucru poate fi
observat cu usurinta in stilul lui. Poarta uniforma clasica militara tot timpul, atat la
intalnirile politice cat si la interviurile cu presa. S-ar putea spune ca ar avea o
personalitate unidimensionala: atentia si interesele sale sunt orientate catre problemele
politice. Tine mult la onoarea lui si isi doreste respectul cuvenit in fiecare situatie. De
asemeni tine foarte mult ca el sa aiba un rol in istoria lumii. Vrea să fie amintit ca tata
al revolutiei cubaneze, nu ca cel sub care a luat nastere ci ca cel care a incheiat-o, ca
eliberator al Cubei. El Lider Maximo este caracterizat prin hotararea si tenacitatea
orientate spre stop; nu renunta si nu se preda chiar si atunci cand se confrunta cu o
situatie disperata. Are o capacitate surprinzatoare de a recupera, rabda si de a mentine
credinta si speranta in inimile poporului sau.
Fidel Castro a trecut prin situatii delicate si crize pe tot parcursul vietii sale,
dintre care unele chiar i-au pus viata in pericol, dar a reactionat foarte bine in aceste
situatii. Si nu da dovata doar de rezistenta, ci si de o mare satisfactie, atunci cand
actioneaza impotriva unui adversar mai puternic (de exemplu, SUA), nu ezita sa ia
decizii dificile, arata curaj, si este gata sa se sacrifice pentru obiectiv. In aceste
situatii, el refuza sa cedeze presiunii externe si dicteaza, demonstrand o lipsa de
pregatire in vederea unui compromis in aceasta directie.
Stilul de conducere este caracterizat prin centralizare extrema. El este sursa
autoritatii si decide asupra celor mai importante proleme. Stilul sau este ierarhic si
relativ rigid, el fiind arbitrul final. Chiar si atunci cand se consulta cu asistentii lui, isi
rezerva pentru sine decizii cu privire la probleme cu adevarat importante:
comploteaza pozitiile principale si planurile operative.
Faptul ca a plecat din casa parintilor sai de la o varsta frageda ( 6 ani), mutarea
in casa invatatoarei sale apoi la diverse internate, au fost etape cruciale in dezvoltarea
psihologica si de formare a personalitatii. Aceste evenimente l-au determinat sa invete
sa fie pe cont propriu de la o varsta frageda, intarindu-i ideea ca pentru a supravietui
trebuie sa se bazeze doar pe fortele proprii. Inca de pe atunci s-a simtit tradat si
nebagat in seama.
Din analiza stilului de lider, rezulta ca El Jefe actioneaza cu toate
caracteristicile unei gandiri strategice si planificare pe termen lung, cum ar fi:
definirea viziunii si stabilirea unor obiective clare atat politice cat si militare,
identificarea principalilor factori, a avantajelor, profitand de toate oportunitatile
pentru atingerea obiectivelor, de recunoastere a constrangerilor si alegerea de cai de
actiune pe baza avantajelor relative.
Strategia revolutionara poate fi observata in negocierile cu SUA, Rusia sau
alte mari puteri internatioale, unde Castro si-a pastrat verticalitatea cat de mult a putut
astfel incat sa nu fie afectat. Comparand situatia Cubei de la inceputurile conducerii
lui Castro cu cea de la apusul sau pe scena politica observam un progres semnificativ.
Acesta a reusit sa-si mentina pozitia, incercand chiar sa se relaxeze, spre deosebire de
eroziunea din pozitiile americane.
O caracteristica suplimentara strategica este si succesul lui Castro in deplasarea
luptei in terenul care i se potriveste. Stie cand sa se expuna si cand sa stea in umbra.
Astfel, inainte de atacul cazarmii Moncada s-a folosit de biroul national al Partidului
Ortodox din Prado, intrucat acolo venea zilnic multa lume care prezenta tot felul de
probleme. A reusit sa stranga cat mai multe informatii pentru a le putea utiliza ulterior
5

in planurile sale. Nici macar tovarasii sai nu au stiut care ii sunt planurile, pana in
ultimul moment. Erau antrenati in ideea ca vor afla obiectivul atunci cand vor fi
mobilizati. Sau in timpul luptei de la Sierra Maestra a facut in asa fel incat
garnizoana din Santiago de Cuba sa se revolte pentru a da impresia unei miscari
civico-militare care actiona in stansa legatura cu Armata Rebela.
In desfasurarea negocierilor, Castro obisnuieste sa tina un ritm si rareori sunt
situatiile in care trece dincolo de el. De asemeni nu are o problema in a intinde coarda
la maxim si a schimba tactica in utimul moment sau a emite noi reguli in aceeasi
problema. Intotdeauna lasa o deschidere pentru cererile suplimentare pentru a acorda
sprijin tarilor care se confrunta cu o situatie similara cu cea a Cubei. Astfel, printre
altele, colaboreaza cu vietnamezii dupa victoria din 1975 impotriva Statelor Unite,
contribuie la unitatea oamenilor din Nicaragua, Salvador, Guatemala, trimte ajutoare
algerienilor care se luptau pentru independenta tarii, impotriva Frantei.
Inca de la inceput a incercat sa se faca cat mai placut poporului sau. Si
actioneaza pe doua cai diferite: pe de o parte subliniaza dorinta de pace, pe de alta
parte face diverse presiuni, uneorii fiind acuzat ca incalca drepturile omului. Castro
vede dezacordurile din cadrul societatii si chinurile prin care a trecut poporul inaite ca
el sa dea lovitura ca pe o slabiciue a oamenilor. Si asta cotribuie semnificativ la
cresterea dorintelor sale de a schimba politica din Cuba.
Astfel, de exemplu, constient de problemele din interiorul Cubei in ceea ce
priveste controlul oamenilor asupra propriei tari, Castro incurajeaza atacurile asupra
colonistilor si asupra armatei lui Batista care tolera aceasta politica. Si se pare ca a
calculat destul de bine intrucat a obtinut sprijinul poporului in actiunile sale.
In domeniul relatiilor externe, Castro se vede nevoit sa coopereze cu Rusia,
care de altfel dorea sa-si echilibreze puterea la nivel international . Cu toate acestea,
face ceea ce poate pentru a reduce dominatia ruseasca in procesul politic si face un
efort in a transforma disputa americano-cubaneza intr-o problema internationala. Se
straduieste de asemeni sa intoduca mediatori si din alte tari. Această politică are drept
scop diminuarea puterii Statelor Unite de a actiona in teritoriile latino-americane.
Rusii, care i-au fost aproape lui Castro pentru buna bucata de vreme accepta o
negociere cu SUA si isi retrag intr-un final fortele armate de pe teritoriul Cubei, fara a
obtine insa acordul Cubei. Aceasta a fost una din loviturile pe care El Lider Maximo
le-a primit in orgoliu.
Evita o confruntare directa cu organizatiile din opozitie, atata timp cat acestea
nu ameninta in mod direct domina sa, deoarece el insusi se percepe ca un lider al
tuturor cubanezilor.
6

Obiectivele cercetarii
Una din problemele fundamentale ale omenirii, daca nu cea mai veche a fost si
ramane descifrarea enigmei personalitatii umane si a legaturilor dintre aceasta si tipul
de comportament. Complexitatea fenomenului constituie o veritabila piatra de
incercare in calea cercetarii riguroase si sistematice a personalitatii, precum si cauza
diversitatii si a opozitiei, mai mult sau mai putin evidente, dintre diferitele teorii si
modelele descriptiv-explicative elaborate pana in prezent.
Un fapt usor de constatat este acela ca, in decursul vietii popoarelor, in
momentele de criza sociala, se face intotdeauna apel la formarea personalitatii
membrilor societatii, mai ales a celor tineri, incercandu-se valorizarea aspectelor
pozitive si diminuarea sau chiar inlaturarea celor negative.
Avand in vedere ca intotdeauna restructurarile profunde de la nivelul
societatii, schimbarile politice, sociale si economice, detemina modificari esentiale la
nivelul persoanliatii, se pune problema daca exista structuri de personalitate care
faciliteaza adaptarea sau adoptarea unor noi valor sociale, etice si morale. In ipoteza
existentei unor asemenea trasaturi se poate vorbi de faptul ca manifestarea si
valorificarea lor este limitata de predominatea comportamentului in detrimetul
7

personalitatii sau invers, o personalitate foarte puternica impiedica expriarea
comportamentului avand drept consecinta imediata aparitia fenomenului de inadaptare
sociala.
Fara a pretinde intentionarea epuizarii subiectului sau elucidarea tuturor
enigmelor personajului Fidel Castro, aceasta lucrare poate oferi un punct de vedere
asupra caracteristicilor functionarii, stucturii de personalitate si stilului de conducere
ale fostului presedinte cubanez.
Metodologia. Analiza comportamentala.
O scurta incursiune in metodologia de specialitate scoate la suprafata doua
metodologii cheie prin care se poate realiza profilul psihologic al unui lider politic:
Metoda cantitativa: cum ar fi complexele integrate in expresiile liderilor
(Suedfeld, 1994; Suedfeld si Bluck, 1993; Suedfeld si Granatstein, 1995; Suedfeld,
Tetlock si Thachuk, 1996; Marfleet, 2000; Schafer si Crichlow, 2000; Wallace,
Suedfeld, and Thachuk, 1996; Wallace, Suedfeld, and Thachuk, 1993); codificarea
operationala a discursurilor si expresiilor (Marfleet, 2000; Schaefer si Crichlow, 2000;
Walker si Schaefer, 2000). Aceste metodologii permit alegerea aleatorie de probe de
material si stabilirea ratingului cantitativ si sunt mai putin sensibile la inclinatiile
subiective ale cercetatorului tinzand sa furnizeze o mai mare doza de incredere pentru
compararea diferitilor lideri din diferite perioade de timp. Cu toate acestea, ele
acopera doar cateva dintre caracteristicile de personalitate ale unui lider politic.
Metoda calitativa, in care anchetatorii schiteaza un profil psihologic bazat pe
diverse informatii (biografii, marturii, articole de ziar, interviuri in mass-media, etc.)
Aceste profile se bazează pe analiza calitativa a continutului si intr-o anumita masura,
pe intuitia psihologica si interpretarea investigatorului. Unele dintre studii se
8

focuseaza pe descrierea si analiza caracteristicilor remarcabile de lider, fara a sublinia
teoriile specifice de personalitate (Choiniere si Keirsey, 1992; Dekleva si Post, 1997;
Greenstein, 1994; Heifetz, 1994; Kofodimos, 1990). Alte studii se bazeaza pe teorii de
personalitate si incearca sa explice procesele psihologice ascunse (Renshon, 1996;
Swansbrough, 1994). Dar mai sunt si studii calitative si cantitative care se
concentreaza pe identificarea si clasificarea tipurilor de personalitate ale liderilor
(Barber, 1972; Hermann, 1994; Hermann şi Preston, 1994; Lyon, 1997).
Avantajul relativ al studiilor calitative consta in capacitatea acestora de a
expune o viziune ampla asupra personalitatii liderului, precum si de a prezenta teoriile
psihologice si comentariile care permit o intelegere mai profunda.
Acest articol descrie în mod obiectiv profilul psihologic al lui Fidel Castro
folosind metodologia calitativă de analiza de comportament, bazata pe analiza de
continut (Kimhi, 2001). Metodologia a fost elaborata in urma unei incercari de a crea
un profil psihologic derivat atat din analiza clinica cat si din analiza practica politica.
Analiza comportamentala se bazează in principal pe un esantion larg dein
comportamentul liderului, fara notiuni preconcepute derivate din teorii specifice de
dezvoltare a personalitatii.
Abordarea teoretica se bazeaza pe metoda analizei de comportament descris
de Madi (1989). El vede in personalitate un set de tendinte si caracteristici care
determina comportamentul comun precum si fluctuatiile de comportament la persoane
diferite (ganduri, emotii, actiuni) care au o continuitate de-a lungul timpului dar care
nu pot fi intelese ca rezultat al presiunilor biologice sau sociale.
Analiza comportamentala prezinta o mare varietate de comportamente pe
diferite niveluri, asa cum sunt raportate in mass-media si se refera la expresii, ganduri,
sentimente si actiuni care au o continuitate de-a lungul timpului si care se petrec doar
in anumite conditii. In plus, metodologia distinge intre ipotezele psihologice si
constatarile reale din datele care au fost colectate. In acesta lucrare ipotezele
psihologice sunt aduse la sfarsitul fiecarui capitol, dar sunt prezentate si in concluziile
finale.
Acest studiu se bazează pe o colectare sistematica a datelor a caror surse sunt
publicatiile din interiorul si din afara Cubei, publicate anterior literatura de
specialitate despre Fidel Castro. Sursele includ:
 Publicatii despre Castro in ziarele locale si straine in varianta online
 Carti, biografii (Ramonet, 2009; Salvador Diaz, 1960)
Materialul de baza provine inca din 1959. Printre informatiile culese, am
preferat informatiile a caror sursa a fost chiar el (interviuri cu mass-media), precum si
rapoartele celor apropiati lui.
9

Profilul psihologic
Caracteristici remarcaile
Stabilitatea emotionala
Fidel Castro are o nevoie crescuta de a controla mediul exterior, fiecare
situatie, fiecare moment si de a ghida evenimetele. Aceasta dorinta se exprima in
diverse moduri:
Isi rezerva dreptul de a avea ultimul cuvant in evolutiile politice in ceea ce
privese tara lui.
Incearca sa contoleze chiar si detaliile mai putin importante ale autoritatii
cubaneze.
Ia initiativa in timpul interviurilor pe care le acorda iar atunci cand primeste
intrebari incomode se eschiveaza usor raspunzand printr-o intrebare sau schimba usor
directia interviului
Controleaza presa scrisa si televiziunea
El este cel care stabileste programul zilnic iar ceilalti se adapteaza dupa el.
10

In ciuda acestei dorinte de a controla mediul Castro este un tip calm, fara
izbucniri de furie impotriva partenerilor sai de dialog. In cartea sa, „Fidel Castro,
biografie pe doua voci”, Ignacio Rmonet scrie: „Am descoperit astfel un Fidel intim,
aproape timid foarte bine educat, aproape afabil, care acorda atentie fiecarui
interlocutor si care vorbeste fara afecte. Cu un comportament si cu gesturi de o
eleganta usor invechita care il fac sa merite pe deplin, uneori, calificativul de ultim
cavaler spaniol. Intotdeauna atent la cei din jur, mai ales la colaboratorii sai, la
insotitori, fara sa ridice tonul. Nu l-am auzit niciodata dand vreun ordin. Dar exercita
o autoritate absoluta in anturajul sau. Prin coplesitoarea sa personalitate. Acolo unde
se afla nu se aude decat o singura voce: vocea sa”.1
Nu devine violent nici macar
atunci cand i se contesta autoritatea sau nu i se acorda suficient respect, aspect la
liderul cubanez tine forte mult. Desi afla despre actiunile ascunse ale ministrului de
Interne, Abrantes si tentativele acestuia de a musamaliza transporturile de droguri de
pe teritoriul Cubei, actiuni total impotriva politicii lui Castro, acesta din urma
cerceteaza in amanunt situatia si abia atunci cand are o certitudine asupra faptelor
reactioneaza, inlaturandu-l din politica. O alta situatie este cea cu James Cason, seful
Biroului de Interese al Statelor Unite. Cand diplomatul american proaspat sosit la
Havana a amenintat si a facut declaratii jignitoare vis-a-vis de atitudinile si politicile
sefului statului cubanez, Fidel Castro a reactionat cu calm prin cateva declaratii si
interviuri. L-a tratat cu respect pe Cason, nu a atentat la siguranta lui, in schimb a luat
masuri de precautie prin arestarea asazisilor disidenti. Ba chiar a tinut un discurs
ironic la adresa lui: „Deoarece Cuba este intr-adevar inspaimantata, o sa hotaram cat
de calm punem modul in care trebuie sa ne comportam fata de acest extrem de ciudat
functionar”.2
La fel de calma este reactia lui si in celebrul caz cu Armando
Valladares, „poetul lumii” inchis pentru acte de terorism si atentate cu bomba. Opinia
publica a fost extrem de sensibilizata afland ca El Comandante tine in inchisoare un
poet paralitic din cauza tratamentului ingrozitor suferit in inchisoare. Atunci, Castro a
chemat un grup de experti care sa probeze starea de sanatate a lui Valladares.
Descoperind ca acesta din urma este perfect sanatos, ba chiar intr-o excelenta forma
fizica, El Lider Maximo i-a oferit libertatea, dandu-i posibilitatea sa paraseasca tara,
cu condititia sa urce si sa coboare din avion pe propriile picioare. A reusit astfel sa
demonstreze una dintre inselatoriile si falsele acuzatii la adresa politicii si masurilor
luate de el. Prin rabdare si autocontrol a trecut peste toate aceste situatii incercand sa-
si pastreze imaginea nealterata.
Exprima modestie si constanta in actiunile sale si se percepe ca un aparator
temperat si echilibrat al unitatii. In celebra carte a lui Ignacio Ramonet, declara: „Nu
pot spune decat ca tara noastra, in ceea ce o priveste, nu a dorit niciodata sa se laude
cu ceea ce a facut si a refuzat sa vorbeasca despre ispravile vitejesti duse la capat cu
atata dezinteres si cu spirit de solidaritate” 3
. Modest si cumpatat se limiteaza la a-si
exercita autoritatea doar asupra poporului sau, neintervenind in politica interna a altor
tari.
Dar in acelas timp are tendinta de a prezenta pozitii nerealiste, de a exagera si
de a se prezenta ca o victima a conspiratiei americane.
A fost excesiv de activ inca din tinetete iar in timpul scolii s-a remarcat prin
deosebita sa conditie fizica si este posibil chiar sa fi fost clasificat ca un copil
hiperactiv. Aceasta hiperactivitate continua sa-l insoteasca toata viata , exprimandu-se
in numerosele sale ore de munca, in programul sau de zi cu zi, in incapacitatea sa de a
1
Ignacio Ramonet, Fidel Castro, biografie pe doua voci, p. 29
2
Ignacio Ramonet, Fidel Castro, biografie pe doua voci, p.679
3
11

se relaxa, de a se deconecta de la probleme, in calatoriile frecvente in intreaga lume si
in discutiile sale interminabile.
Independenta
Fidel Castro este foarte sensibil la acest capitol si nu accepta autoritatea altora.
Acest atribut l-a dezvoltat de la o varsta frageda si se pare ca l-a caracterizat toata
viata, slabiciunea fiind vizibila si in viata politica. Nu tolereaza dispute in ceea ce
priveste pozitia sa si generlizeaza facand din conflictele personale, conflicte nationale.
Un exemplu foarte bun este relatia sa cu alti lideri polititici, in special cu cei
americani, cu care se afla intr-o lupta continua. Desi reactiile sale sunt controlate si
non violente, niste masuri sunt totusi luate. Cuvintele sale sunt elocvente: „Daca
cineva se pregateste sa traga in tine si isi creeaza toate conditiile necesare sa pentru a
face acest lucru, cum poti sa eviti sa fii impuscat? Lasandu-te omorat?...Nimeni nu
actioneaza fara convingeri profunde: trebuie sa aperi tara, tara se afla in pericol, tara
este amenintata, totul este nedrept” 4
.
Se implica in toate problemele tarii, de la cele majore, la cele minore. Astfel se
duce sa negocieze personal cu cei care deturneaza avioane sau ambarcatiuni dorind sa
emigreze catre SUA, intervine personal in unele cazuri de frauda sau abuzuri, cum ar
fi celebrele furturi din fabricile de medicamente din 2005, scrie si publica articole in
cele mai importante ziare din Cuba, isi scrie singur discursurile.
Independenta sa merge pana intr-acolo incat ajunge sa isi sustina singur
apararea inchis fiind pentru atacul cazarmii Moncada: „ ...cand incepe judecata, in
ziua de luni, 21 septembrie 1953, imi asum rolul de avocat, in propria-mi
aparare.”5
Are spirit critic, este increzator in fortele proprii si nu da inapoi nici atunci
cand intalneste dificultati.
Suspiciozitatea
Dorinta lui Castro de a fi independent este insotita si de o doza crescuta de
suspiciozitate. Acest lucru il putem observa printre altele prin masurile de securitate
pe care si le ia: automobilul oficial, un masiv Mercedes negru blindat, arma din
dotare. Din 2 decembrie 1956 data in care a debarcat de pe vasul Granma, poarta tot
timpul arma asupra sa. Aceasta masura este oarecum de inteles intrucat s-a atentat in
mai multe randuri la viata sa, de peste 600 de ori, dupa cum declara chiar el. Un
suspicios mereu in alerta, am putea spune. Atunci cand descopera ca Ochoa, Erou al
Republicii Cuba, soldat in coloana lui Camilo Cienfuegos, are conturi in stainatate, nu
se lasa pacalit de meritele lui, si porneste o investigatie ampla. De asemeni
marturiseste ca a avut parte de un numar foarte mic de tradari, in special tradari
militare in timpul revolutiei. Tradari politice si mai putine, intrucat pastreaza distanta
si in principiu stie la ce sa se astepte.
4
Ignacio Ramonet, Fidel Castro, biografie pe doua voci, p. 684-685
5
Ignacio Ramonet, Fidel Castro, biografie pe doua voci, p 252
12

Cu toate acestea este luat prin surprindere de ministrul Abrantes si de actiunile
ascunse pe care acesta le savarseste, de generalul Del Pino, un combatant de calitate
care i-a fost alaturi in lupta de la Giron. Toate acestea sunt dovezi ca Fidel Castro nu
prea acorda incredere in general, doar celor apropiati sau celor cu care colaboreaza,
pe care simte ca ii poate controla.
Nevoia de a demonstra excelenta si superioritate
Fidel Castro are o nevoie crescuta de a demonstra excelenta si superioritatea.
Aceasta atitudine se observa in primul rand prin pozitia sa politica, prin verticalitatea
si prin imunitatea pe care o are la tentativele celorlalti de a-l influenta. Dupa caderea
URSS-ului toti liderii politici au crezut ca si tara lui va avea acceasi soarta. A refuzat
diplomatic sfaturile Spaniei, aceleasi sfaturi primite si de Gorbaciov inainte de declin
si si-a mentinut pozitia, demonstrand ca tehnicile lui sunt cele mai bune pentru
pastratea republicii.
Excelenta pregatire a armatei sale, curajul si dorinta cubanezilor de a tine piept
unei puteri atat de mari precum Statele Unite sunt rezultatul muncii lui Fidel Castro.
A reusit prin metodele proprii sa-i manipuleze, sa-i motiveze si sa le insufle imensa
iubire pentru tara, aspecte estentiale intr-o confruntare armata.
Cauta sa iasa tot timpul in evidenta prin actiunile pe care le intreprinde. Se
implica astfel in razboiul din Angola, dovedind atat americanilor cat si celorlalte state
ca este un strateg exceptional si ca revolutia i-a adus nu doar victoria ci si experienta.
Ii critica pe cei slabi ca nu au stiut sa-si pastrese pozitia, in special pe conducatorii
rusi si subliniaza de fiecare data ca metodele lui sunt cele mai eficiente.
Incearca sa fie un model pentru poporul sau. Atunci cand sustine diverse cauze
sau campanii, inainte de a le promova, ia in primul rand masuri la adresa propriei
persoane. In interviul acordat lui Ignacio Ramonet, declara: „ Auzind atata despre
nevoia unei lupte impotriva obezitatii, sedentarismului, obiceiului fumatului, m-am
convins ca cel mai de seama sacrificiu pe care trebuia sa il fac in favoarea sanatatii
publice din Cuba, era sa ma las de fumat. Sa fac din exemplul personal cea mai buna
predica”. 6
Intrebat fiind ce lider politic cunoscut personal l-a influentat in mod deosebit,
Francois Mitterrard a raspuns: „ O sa numesc trei personalitati: De Gaule, Gorbaciov
si Fidel Castro...Castro pentru capacitatea lui de a anticipa viitorul si pentru simtul
istoriei pe care il poseda”.7
Relatiile interpersonale
Diverse rapoarte, citand surse apropiate ale lui Castro, indica relatiile
interpersonale ca fiind unele normale. Trateaza cu respect pe oricine, indiferent daca ii
sunt prieteni, dusmani sau neutrii. Respectul si atitudinea calma izvorasc in primul
rand din dorinta de a-i controla pe cei din jurul lui. Prietenii, colegii, se simt relaxati
6
7
13

in preajma lui, subalternii il apreciaza si il respecta nu datorita fricii ci datorita
atitudinii comandantului. Printre tacticile aplicate cu subordonatii se numara:
respectul, vorbirea calma, ferma, coerenta, incurajarile, laudele atunci cand este cazul.
Cand cineva greseste sau incalca regulile revolutiei este judecat si pedepsit. Dar mai
intai i se cere sa recunoasca vina sau greseala comisa.
Marturiile despre relatiile interpersonale ale lui Castro, datand de la inceputul
vietii politice indica o capacitate a sa de a-i influenta si manipula pe cei din jur
precum si o apropiere fata de cei care ii impartasesc ideile. Prietenia cu celebrul
Ernesto Guevara este cea mai semnificativa. S-au cunoscut in momente dificile in
care amandoi erau tineri si plini de sperante. Impreuna au calatorit, au impartasit
emotii, setimente, probleme, griji si tot impreuna au biruit. Desi erau camarazi, El Che
nu a avut niciodata probleme in a-i recunoaste autoritatea lui Fidel. Aveau idei
apropiate insa teluri diferite, niciodata nu au fost rivali. Prietenia lor a durat pana la
moartea lui Guevara. Astazi, cel mai drag prieten al lui Castro, dintre liderii politici,
este presedintele venezuelan, Hugo Chavez. Are relatii apropiate cu oameni de
diverse profesii, din intreaga lume: francezul Andre Voisin, specialist in tehnici
legate de agricultura, oceanologul Cousteau, Presedintele Mitterand, Evo Morales,
actorul Gerard Depardieu, pictorul Guayasamin.
Incearca sa ii aduca pe cei din jur pe drumul sau, sa ii pregateasca pentru a trai
in societatea si dupa politice construite de el. Cei slabi, aflati in incapacitate de a se
apara fizic: batranii, femeile, copiii, au parte de un tratament mai special. Accepta si
asculta si alte puncte de vedere dar in final el este arbitru final.
Autenticitatea
Pentru Fidel Castro autenticitatea este un aspect important. Vede ca pe o
onoare capacitatea sa de a-si pastra verticalitatea si de a fi diferit. Inca din copilarie a
avut parte de o educatie aleasa. Cultura si manierele franceze invatate in casa
invatatoarei Belen au avut un rol important in formarea sa intelectuala si in
constructia gandirii politice. Pentru baietelul liber, nascut la tara, cu parinti ocupati
care nu se ingrijeau de comportamentul copiilor, a fost o oroare mutarea in casa
invataoarei sale, un loc plin de formalitati. Asa cum declara chiar el: „Nasa Belen a
facut mari eforturi pentru a ne invata bunele maniere. In particular, ne cerea ca, atunci
cand ne asezam sa mancam - chiar daca in acea casa se manca foarte prost - sa avem
un comportament corect la masa. Sa stim sa ne purtam cum se cuvine, conform
canoanelor burgheze – cum sa folosim corect tacamurile, sa nu mancam cu gura plina,
sa mestecam cu gura inchisa, sa nu sorbim din supa, sa nu punem coatele pe masa, sa
nu ridicam vocea...toate aceste lucruri de baza care la Biran nu erau importante...Mi-
am dat seama mai tarziu ca acea educatie formala franceza era foarte utila. Chiar si in
Sierra, ulterior, in ciuda numeroaselor dificultati ale razboiului si ale vietii de
campanie, am incercat mereu sa avem un comportament corect, cu maniere elegante,
din respect pentru noi insine si fata de cei din jur. Niciodata nu am folosit pretextul
sau alibiul vietii extrem de aspre din acei munti pentru a ne transforma in niste
salatici”.8
Un aspect important care a avut un rol decisiv in formarea culturii sale este
pasiunea pentru lectura. A citit Victor Hugo, Honore de Balzac, Marx, Lenin, De
8
14

Gaulle Marti dar si scriitori mai putin cunoscuri cum ar fi: Romain Rolland, Jean-Paul
Sarte in special tot ce are legatura cu razboiul sau societatea: „ Le-am studiat pe toate.
Cu foarte multa atentie. De la Razboiul din Vietnam la ultimul Razboi din Irak,
trecand prin cel din Golf, cel din Bosnia, Kosvo si altele.”9
„ Am citit, mai ales in
timpul celor doi ani pe care i-am petrecut in inchisoare. Aproape ca am nostalgii
legate de acea perioada de detentie, deoarece atunci am avut timp ca niciodata
altcandva in viata pentru lectura. Citeam fara intrerupere douasprezece, cincisprezece
ore pe zi. Citeam orice. Chiar daca ma aplecam in primul rand asupra eseurilor
politice, cartilor de istorie, mult Marti, citeam si orice fel de literatura si romane. Acea
detentie a fost, pentru mine, o adevarata universitate culturala. O inchisoare feudala,
asa cum a spus un istoric.”10
„ De la Marti am preluat inspiratia, exemplul personal si
multe altele, dar in mod fundamental etica, in primul rand etica...Din punct de vedere
al comportamentului etica este esentiala, o bogatie care nu cunoaste limite. De la
Marx am primit conceptul a ceea ce este societatea umana. Fara Marx nu puteti utiliza
nici un argument prin care sa interpretati intr-o forma rationala evenimentele istorice,
sa deduceti tendintele si devenirea posibila a unei omeniri care nu si-a incheiat inca
evolutia din punct de vedere social.”11
. Simtul istoriei este profund inradacinat in
Fidel Castro, asa cum este si sensibilitatea extrema fata de tot ceea ce are legatura cu
identitatea nationala. Il fascineaza stiintele, cercetarea stiintifica, doreste sa
raspandeasca pe intreaga planteta santatea si stiinta, medicina si educatia.
El Comandante este o inspiratie pentru generatii de adepti ai stangii din
America Latina. Impresionat insa la Fidel Castro este comportamentul sau de de lider
carismatic, abilitatea sa naturala de a comunica, capacitatea de a se ridica si cobori la
orice nivel. Profita de aceasta calitate pentru a promova obiectivele sale in randul
miscarii revolutionare, castigand recunoastere si sprijin in randul poporului. Are o
nevoie exagerata de comunicare si este constient de de faptul ca puterea cuvantului,
pe care o detine, capteaza atentia, electrizeaza, convinge si indupleca. Asa cum spune
Ramonet in cartea sa, nici un spectacol nu poate fi comparat cu cel al oratorului Fidel:
„ Intotdeauna in picioare, isi leagana corpul, apuca microfonul, vorbeste cu voce
tunatoare, face pauze lungi, fixeaza privirea asupra multimii, isi agita bratele ca un
imblnzitor de fiare salbatice, didica degetul aratator si il idreapta catre un public
numaidecat vrajit…Scriitorul Gabriel Garcia Marquez, care il cunoaste bine, vorbeste
in felul urmator despre modul sau de a se adresa multimilor: Incepe intotdeauna cu o
voce abia auzita, sovaielnic, dar profita de fiecare clipire din ochi pentru a castiga
teren, palma cu palma, pana cand prinde in ghiare auditoriul, posedandu-l. Este vorba
de inspiratie despre starea de gratie iriezistibila si naucitoare pe care o contesta numai
cei care au avut onoarea de a o trai.” 12
Priceperea sa in arta oratoriei este uimitoare.
Cu un “torent de cuvinte simple”, “o avalansa verbala insotita de gestica unui balerin”
tinde sa-si transmita mesajele utilizand gesturi, metafore si simboluri, adaptandu-si
stilul de exprimare in functie de publicul tinta.
Autoritatea sa carismatica este instabila si tinde sa se transforme de-a lungul
timpului. Adora provocarile, jocurile de cuvinte, nu prezinta complexe si raspunde
chiar si intrearilor agresive. In timpul unui interviu in Caracas, declara: „El spune ca
n-am nevoie de a fi introdus. Daca asa m-a introdus, ar fi fost mult mai bine sa nu ma
9
10
11
12
15

fi introdus deloc. El a vrut sa spuna ca sunt o personalitate a secolului si multe alte
asemenea lucruri”.13
Sigur pe el, apeleaza la ironie atunci cand doreste sa iasa din situatii mai
delicate:
„As dori sa-mi cer scuze pentru ca am intarziat cateva minute(...)Pana acum, in mod
obisnuit, toti au intarziat. Ieri m-am intalnit cu oamenii de afaceri. Nici unul dintre ei
n-a venit la timp, asa ca a trebuit sa-i astept. Mai tarziu, m-am intalnit cu oamenii de
stanga si a trebuit sa-i astept. Si mi-am spus: daca oamenii de afaceri si oamenii de
stanga au procedat asa, ce sa ma astept atunci de la intelectuali si artisti. Si s-a
intamplat ca voi ati venit la timp!”.14
Este capabil sa-si schimbe pozitiile asa cum doreste, isi foloseste farmecul si
este un diplomat impecabil sau face apel la capacitatea sa naturala de a dramatiza.
Aceasta tendinta puternica de exagerare acopera diverse domenii: de la acuzatiile
Statelor Unite de conspiratie, coruptie si atentate la adresa lui la progresele absolute
facute de societatea cubaneza. Acest pattern comportamental intra in joc in special
atunci cand este atacat de mass-media externa, spre exemplu, imediat dupa tentativele
cubanezilor de a emigra catre SUA, dupa acuzatiile de trafic de droguri pe teritoriul
Cubei, de copii sau dupa atacuri teroriste.
Fig.1,2 Fidel Castro in timpul discursurilor
13
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-07-21/l-am-vazut-pe-fidel-castro-xv.html
14
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-07-21/l-am-vazut-pe-fidel-castro-xv.html
16

Simbolul revolutiei cubaneze
Atat el, cat si cei din jurul lui il percep ca un simbol al Revolutiei cubaneze.
Asocierea proprie cu un simbol revolutionar este exprimata in mai multe moduri, dar
in special in aspectul sau exterior. Fiecare detaliu este semnificativ: chipul neras,
chipiul de pe cap, uniforma militara purtata in cadrul intalnirilor politice sau a
intalnirilor cu presa. Stilul de viata si conditiile de guerila nu-i permit luxul de a se
rade. Toate acestea sugereaza calea lui si lupta armata, caruia i-a dedicat intreaga
viata.
Barba l-a facut faimos pe Fidel Castro inca de pe vremea guerillei. Impreuna
cu pletele, barba a fost semnul distinctiv al luptatorilor din Sierra Maestra. Atat de
mult s-au identificat cu barba si pletele Fidel Castro, Che Guevara, Camilo
Cienfuegos, incat intreaga lume, taranii, ziaristii, dar mai ales presa mondiala i-au
numit „Barbudos” (barbosii). Aceste aspecte serveau drept elemente de identificare si
protectie inainte de a fi transformate in simoluri de guerila. Daca un spion ar fi dorit
sa se infiltreze, ar fi avut nevoie de o pregatire de cel putin sase luni inainte. Ulterior
El Comandante a pastrat barba pentru a duce simbolul mai departe. Chiar el schiteaza
un portret al avantajelor economice ale barbii: „daca inmultiti cinsprezece minute
zilnice cu numarul de zile dintr-un an, veti observa ca dedicati acestei activitati 5 500
de minute. Cum o zi de lucru de opt ore reprezinta 480 de minute, iata ca, fara sa va
17

mai radeti, veti castiga zece zile pe an pe care le puteti dedica muncii, lecturii,
sportului, orice doriti dumneavoastra. Nici nu vorbesc despre economiile facute
pentru lame, sapun, lotiune dupa ras, apa calda...A lasa barba sa creasca prezinta
unele avantaje practice si in plus este o chestiune profitabila din punct de vedere
economic.”15
In mod similar, prin aceleasi motive de om in criza de timp se explica o alta
nota celebra lui Fidel Castro: purtatul uniformei. „E in primul rand o chestiune
practica: cu uniforma nu mai am nevoie de cravata. Problema de alegere a costumului,
a camasii sau a sosetelor şi problema de a le combina sunt astfel rezolvate. Nu port
costum decat in ocazii extrem de particulare, in timpul conferintelor internationale sau
al vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, sau cu ocazia intalnirii unui sef de stat, desi Cuba a
simplificat mult protocolul rezervat unei astfel de imprejurari. Daca tin eu bine minte,
am aparut in public in costum civil pentru prima data la Intalnirea ibero-americana de
la Cartagina de Indii, in Columbia, in 1994. Gazdele noastre columbiene au cerut
tuturor sefilor de stat şi de guvern de a-si pune guayabera (camasa tropicala purtata
peste pantaloni, cu maneci scurte). De atunci, asa cum ati remarcat, ma imbrac in civil
la fiecare intalnire internationala, dar, de asemenea, cu prilejul unor evenimente
particulare aici, in Cuba. Dar aceasta uniforma pe care o port intotdeauna, din vremea
in care ma aflam in Sierra, este imbracamintea mea normala, m-am obisnuit cu ea si
ma simt extrem de confortabil asa. Nu este o uniforma sofisticata. Este o uniforma
simpla aidoma celei pe care o foloseam in razboi. Nu i s-au adus decat mici
modificari, nimic mai mult. Am si o alta uniforma pentru receptii pe care o port in
anumite ocazii, dar are guler si cravata, ceva mai formala. Dar ceasta uniforma este
cea in care ma simt cel mai comod.” 16
Purtatul uniformei sugereaza lupta sa continua
revolutiei cubaneze.
El Lider Maximo acorda o atentie deosebita armei sale, un Browning cu 15
gloante pe care il poarta tot timpul. Asa cum marturiseste chair el, este un foarte bun
tintas. In urma unu accident la bratul drept, primul lucru pe care l-a facut dupa ce si-a
revenit, a fost sa verifice daca mai poate trage cu arma: „ Primul lucru pe care l-am
verificat a fost sa vad daca mai aveam suficienta forta in brat pentru a manevra
aceasta arma asa cum am facut-o intotdeauna. Am apucat incarcatorol, am incarcat
arma, am pus siguranta, am scos-o, am scos incarcatorul, glontul, apoi mi-am spus:
poti sa stai linistit...Simteam ca aveam forta necesara pentru a trage cu arma.”17
.
Toate acestea simbolizeaza calea lui si lupta armata, caruia i-a dedicat intreaga
viata. Intareste astfel mitul din jurul imaginii sale, pe care a construit-o de-a lungul
anilor, de parinte al revolutiei si creator de simboluri. Aspectul sau exterior se afla in
opozitie cu aspectul diplomatic acceptat de lume. Castro a internalizat acest simbol al
luptei pentru independenţa cubaneza, facand-o parte integranta a identitătii sale
interne.
Locul in istorie
La aceasta imgine El Jefe tine foarte mult. Castro este cazul clasic de dictator
care nu apare din centrul istoric al societatii, ci din periferiile sale morale si fizice.
15
16
17
18

Tatal sau a fost un cultivator obisnuit de zahar, venit din nordul sarac al Spaniei. Este
o situatie tipica pentru mai multi dictatori, cu origini diferite de tara pe care au
condus-o: Napoleon era corsican, Stalin venea din Georgia iar Hitler era austriac .
Acesti lideri apar in general in momentele de criza ale unei natii, declarand ca nu
doresc altceva decat sa aduca salvarea pentru poporul care sufera.
El lider Maximo este o combinatie captivanta de seductie si violenta. De mic
incearca sa dea foc casei parintesti sau sa incendieze masina tatalui atunci cand nu ii
sunt ascultate cererile. Temperamentul sau razboinic se observa si la felul in care isi
face intrarea extrem de resimtita in politica. La 26 iulie 1953, la doar 26 de ani
incearca sa ia cu asalt a doua cazarma a tarii, cea de la Moncada.
Castro practica avocatura pentru o perioada scurta de timp. Planuieste sa intre
in parlament ca membru al Partidul Ortodox, dar lovitura de stat a lui Batista si
anularea alegerilor ii schimba planurile. Ca si consecinta, il acuza pe Batista in
instanta de violarea drepturilor Constitutiei. Cerea fiind anulata, El Jefe se hataraste sa
atace Baracile Moncada la 26 iulie. O parte din atacatori sunt ucisi, iar Castro devine
prizonier. Iesit din inchisoare doi ani mai tarziu, pleaca in exil in Mexic si Statele
Unite unde formeaza Miscarea 26 iulie. Ulterior revine in Cuba si il inlatura pe
Batista de la putere. Inca de pe atunci incepe sa isi exercite influenta si foloseste toate
tehnicile de manipulare cunscute pentru a educa poporul si a-l alinia la standardele
sale.
Dintr-o revizuire a declaratiilor sale ies la iveala cateva aspecte importante: In
primul rand vrea sa fie amintit ca tata al revolutiei cubaneze, nu ca cel sub care a luat
nastere, ci ca cel care prin munca dificila si multe sacrificii a reusit sa o incheie.
Pentru prima data in istoria tarii, Cuba nu depinde de nici un imperiu, nici de Spania,
nici de SUA, nici de Uniunea Sovietica. In al doilea rand vrea sa fie amintit ca omul
care a inceput cu o organizatie mica si a ajuns sa formeze o tara cu toate capcanele
unui stat independent, recunoscut in intreaga lume. Sub conducerea lui, Cuba a putut
sa desfasoare o politica de mare putere la scara mondiala, ba chiar sa isi masoare
fortele cu Statele Unite, ai carei lideri nu au izbutit sa il rastoarne, nici macar sa
modifice drumul Revolutiei cubaneze. In al terilea rand, o serie de fenomene cum ar
fi: mortalitatea infantila, foametea, analfabetismul, numarul ridicat al celor fara
adapost, fara loc de munca, al celor ce nu beneficiaza de acces la sistemul sanitar, al
cersetorilor, copiilor strazii, drogurile, criminalitatea, sunt inexistente sau aproape
necunoscute in Cuba. In cadrul conversatiilor cu Ignacio Ramonet, afirma: „ Nicio
alta tara nu ar putea sa trimita unei tari-surori din America Centrala lovita de un
ciclon o mie de medici, asa cum am trimis noi in Guatemala in toamna anului 2005.”18
Se pare ca eforturile sale de a schimba cursul evenimentelor nu a fost in zadar,
intrucat, Frei Betto, fostul consilier al presedintelui razilian Lula, declara : „Fidel
Castro si-a eliberat poporul nu numai de foamete ci si de analfabetism, de saracie, de
criminalitate si de obedienta in fata poporului.”19
Determinarea si orientarea spre scop
Una din caracteristicile proeminente ale lui Fidel Castro este determinarea lui
si orientarea spre scop. Nu da inapoi, nici atunci cand se trezeste ca se confrunta cu o
18
19
19

situatie fara iesire. De-a lungul vietii sale furtunoase si-a mentinut obiectivele pe
termen lung. Prima lovitura glorioasa a dat-o in noiembrie 1956 cand a pleacat din
Mexic, pe un vas gaurit, cu 82 de oameni la bord, printre care care afla si Ernesto
Guevara. Numai doisprezece dintre ei au scapat cu viata si au fost martori la victorie.
Urmatoarea cucerire a fost cea din Siera Maestra sase luni mai tarziu. Dar a primit si
multe lovituri puternice, una dintre ele in aprilie 1961, pe Plaja Giron, in Insula
Porcilor. A trebuit sa mobilizeze armata intr-un timp foarte scurt sa faca rapid un plan
de actiune si sa lupte in forta, consecutiv. A obtinut victoria intr-o faza incipienta,
dupa o lupta crancena in care s-au pierdut multe vieti omenesti. I s-au adus acuzatii,
insulte, provocari, insa a trecut cu fruntea sus peste tate aceste obstacole. Multi lideri
ar fi renuntat, insa el, a revenit mereu in arena, gata pentru a relua lupta.
Pentru a rezista acestor incercari, este, evident, dotat nu numai cu o mare
determinare, dar si cu o capacitate uimitoare de a recupera, pentru a mentine speranta
fara disperare, pentru a fi la nesfarsit rabdator, pentru a inspira credinta in poporul
cubanez, precum si in conducerea de varf si de a manevra in asa fel incit sa faca fata
cererilor schimbatoare. Toate acestea l-au motivat sa continue si sa-si mentina pozitia
in fruntea ierarhiei. Este, de asemenea, dispus să se sacrifice pentru scopurile sale.
Sustine ca sacrificiile facute de revolutionari ii obliga pe cubanezi sa continue lupta
cu hotarare, astfel ca suferinta trecuta si pierderea nu vor fi in zadar. Micile infrangeri
nu-l dau inapoi, nu-i schimba atitudinea, din contra, il fac si mai vigilent. Incearca pe
cat se poate sa isi recunoasca greselile sau erorile strategice si sa fie intotdeauna acolo
unde este nevoie de el. Stie pentru ce lupta, ce vrea sa schimbe, punctul in care trebuie
sa ajunga, focalizand intreaga atentie si resursele catre obiectiv. Toate aceste
caracteristici ii dau o mai mare sansa de castig.
Demonstreaza o mare capacitate de supravietuire, forta fizica si politica.
Supravietuieste multor tentative de crima, peste 600, dupa cum spune chiar el, lupte,
accidente precum si eforturile oponentilor de a-l rasturna. Chiar daca numerele sunt
exagerate, nici nu putem nega uimitoarea lui capacitate de a ateriza cu picioarele pe
pamant. Are o buna intuitie in a anticipa amenintarile, de a sa adapta la schimbari si
de a reactiona rapid la evolutia din jur. Nu doar organizeaza si supravegheaza
armatele, ci lupta cot la cot cu soldatii, de cele mai multe ori in frunte. Controleaza
bine situatiile de criza, poate lua deciziile cele mai bune sub presiune, se mobilizeaza
usor si ii mobilizeaza si pe cei din jur. Chair si pe punctul de a fi infrant, nu renunta la
oamenii lui, refuzand oportunitatea de a se salva. Le da mai mult elan luptatorilor sai
atunci cand se arata plin de incredere si curaj.
Peste toate aceste calitati, o nota dominanta a comportamentului sau trebuie
adaugata. El Comandante incearca, si uneori chiar are succes, sa transforme
infrangerile politice in victorii, cel putin in perceptia cubanezilor. Exemplele sunt
nenumarate, dar cele mai vizibile sunt izolarea Cubei fata de restul tarilor sau
incercarea disperata a oamenilor de a emigra catre Statele Unite. Cu toate acestea tine
fruntea sus, acuza de conspiratie, complot si pune lucrurile intr-o lumina favorabila lui
20

Caracteristicile functionarii lui Fidel Castro
Functionarea cognitiva
Fidel Castro este omul cu o misiune care tinteste in centru problema
cubanezilor. Chiar el marturiseste ca este preocupat de acest ideal si ca traieste pentru
el. Cu toate acestea se adapteaza schimbarilor, concentrandu-se si pe alte subiecte
exterioare centrului sau de interes. Pentru a-si atinge scopurile, intrucat are o
conceptie revolutionara, tine predici, examineaza personal noii recruti, incearca sa le
inteleaga motivatiile si sa le insufle norme de organizare si de comportament.
El Jefe este dotat cu o memorie excelenta pentru detalii, in special in ceea ce
priveste oamnenii. Poate vorbi usor in procente atunci cand vine vorba despre cat la
suta din populatie sufera de o anumita problema. Intelege pocesele psihologice, modul
de functionare al acestora si poate emite judecati: „ Cand au aparut mijloacele de
difuzare in masa au pus stapanire pe mintile oamenilor si au guvernat pe baza
reflexelor conditionate, afectand capacitatea de gandire a oamenilor. Si nu e acelas
lucru sa fii dezinformat sau sa-ti fi pierdut capacitatea de gandire din cauza faptului ca
in creierul tau predomina reflexele: socialismul este rau, socialismul este rau. Astfel,
ignorantii, analfabetii, toti expluatatii vor repeta acest lucru. Asa sunt invatati sa
vorbeasca papagalii, sa danseze ursii, sa se culce respectuos la pamant leii.” 20
In
cartea sa, Ramonet scrie despre impresia lasata de El comandante in timpul vizitei
20
21

sale in Cuba: „ Ii plac precizia, exactitatea, punctualitatea. In privinta oricarui subiect
efectueaza calcule aritmetice cu o iuteala ametitoare. Cu el nu exista aproximari.
Adeseori, in timpul conversatiilor noastre ni s-a alaturat eminentul istoric Pedro
Alvarez Tabio, care l-a ajtat, daca era nevoie, sa puncteze o anumita informatie, o
data, un nume, o imprejurare... Uneori precizarea era legata de propriul sau trecut (La
ce ora am ajuns la ferma Siboney inainte de atacul de la Moncada? ) sau de orice
aspect marginal al unui eveniment indepartat ( Cum se numea al doilea lider al
Partidului Comunist din Bolivia, cel care nu voia sa il ajute pe Che?) O a doua
memorie pe langa propriile-i amintiri, a caror bogatie este oricum uimitoare, pare
uneori sa impiedice sa reflecteze intr-o maniera sintetica. Gandirea lui Fidel este
arborescenta. Totul se ramifica, se inlantuie, totul are legatura cu totul. Digresiuni
constante, paranteze neincetate. Dezvoltarea subiectului duce, prin asocierea ideilor,
prin rememorarea unei anumite situatii sau personaj, la evocarea unei teme paralele si
a alteia, si tot asa, indepartandu-se de problema centrala. Moment in care
interlocutorul se teme, pentru o clipa, ca a pierdut firul povestii. Dar Fidel Castro
descalceste imediat ghemul incurcat si reia din nou ideea principala .”21
Constient de limitarile economice, financiare, tehnologice ale tarii sale,
incearca sa utilizeze pe cat de mult inteligenta, strategia, viclenia. Stabileste in mod
clar obiective atat pentru el cat si pentru mediul sau. Desi manat de orgoliu, poate
aprecia atunci cand o situatie nu-l avantajeaza. In octombrie 1962 nu a pus problema
unei autorizatii din partea lui pentru a impierdica retragerea rachetelor sovietice de pe
teritoriul cubanez, intrucat ar fi intrat in conflict cu ambele puteri: SUA si Uniunea
Sovietica, fapt ce, asa cum apreciaza insusi Castro, ar fi fost mult prea mult pentru
tara lui. Cu toate ca este pasionat de armament refuza ideea producerii de arme
nucleare gandindu-se la costurile imense de productie si la inutilitatea lor in fata
Statelor Unite care poseda mii de astfel de arme. In schimb incearca sa gaseasca
avantaje din orice situatie, chiar si in cele mai delicate. Cu cat Statele Unite il izoleaza
mai mult, cu atat construieste mai multe relatii cu restul lumii. Din 1965 incepe
colaborarea cu Angola, Conco si Cabinda, sprijinind lupta lor pentru independenta
prin pregatirea de cadre de razboi si trimiterea in zonele afectate de instructori si
ajutoare medicale. Asta pentru ca intelege ce isi doresc ceilalti si stie unde sa
intervina. Apreciaza importanta populatiei in Revolutia cubaneza si face tot posibilul
pentru a o obtine de partea sa. Plateste taranilor ceea oamenii lui consuma, oferidu-le
chiar un pret mai bun. Aratand respect fata de munca, de recoltele de animale, de
familiile si fata de copiii lor, primeste sustierea necesara impotriva inamicului care
ucidea, talharea si ardea totul in cale.
Nu renunta la planurile sale iar ceilalti sunt nevoiti sa se acomodeze. Claritatea
obiectivelor lui Castro sunt ca un reflector care-i lumineaza calea. Dotat cu un
extraodinar simt analitic poate interpreta situatiile si intamplarile in amanunt.
Stabileste punctele forte si slabiciunile adversarului facandu-si intrarea acolo unde
este loc. Gaseste viduri in politica si in sistemul de conducere a lui Batista, il
haituieste provocandu-i esecuri si il demoralizeaza. Slabit fiind acesta din urma se
vede nevoit sa renunte. Intelege diferenta intre razboiul conventional si cel
neconvetional anticipand consecintele sau modul in care va fi judecat in urma
actiunilor sale: „Diferenta dintre razboiul nostru neconventional si cel pe care l-au
organizat dusmanii, consta in faptul ca noi am fost intotdeauna in actiune,
supraveghind inamicul pentru a-l lovi intr-un punct fix sau in miscare intr-o forma sau
21
22

alta, iar acest spirit nu era apanajul membrilor bandelor care practicau lupta armata ce
a fost numita, dupa cele intamplate in Nicaragua – razboi murdar”22
.
De asemeni isi permite sa interpreteze diverse evenimente internationale care
nu il privesc in mod direct, cum ar fi asasinarea lui Kennedy. El Lider Maximo nu
crede versiunea oficiala a modului in care fostul presedinte al Statelor Unite a fost
ucis. Neavand toate informatiile necesare nu poate face altceva decat sa presupuna
insa chiar si asa isi exprima opinia vis-a-vis de modul in care Kennedy a fost asasinat,
din punctul de vedere al unui specialist in arme: „ Eu nu posed toate elementele
necesare, nu pot face altceva decat sa emit speculatii. Tot ce pot sa confirm...este
imposibilitatea fizica a impuscaturilor, care ma obliga sa pun sub semnul intrebarii
verdicitatea explicatiilor oferite in legatura cu acest asasinat.”23
„ Totul este folarte
ciudat. Datorita experientei dobandite in tirul de precizie, nu imi pot imagina ca o
pusca cu luneta telescopica trage un foc, se raincarca si trage din nou, totul in cateva
clipe. Cand tragi cu luneta telescopica, arma se deplaseaza cativa milimeti, iar tinta se
pierde. Daca tintesti o farfurie, sa zicem, care se afla la 500 sau 600 de metri, prin
recul tinta se pierde, asa ca trebuie sa o cauti din nou. Daca te afli la o fereastra si
tragi, trebuie sa reincarci imediat, sa cauti iarasi tinta si sa tragi, iar cautarea unei tinte
in miscare cu luneta telescopica in cateva fractiuni de secunda este foarte dificila.
Trei focuri atat de precise ale unui individ...sunt greu de conceput.”24
Ca regula generala, El Comandante poate indura orice daca stie ca in final va
ajunge sa obtina ce isi doreste. Constuind propria strategie are intotdeauna curajul de
a pleca de la zero. Porneste Revolutia cu o mana de oameni, tine piept atacurilor
americane cu o armata inferioara numeric si din punct de vedere al tehnologiei. In
circumstante ostile si neasteptate da dovada de tenacitae si curaj. Realizeaza actiuni
individuale si de grup din cele mai deosebite. In timpul asaltului cazarmii Moncada,
oamenii lui au avut misiunea de a captura dormitoarele soldatilor si de a-i directiona
pe acestia in curte, desculti, dezbracati, fara arme si aproape adormiti, pentru a-i putea
lua prizonieri. Dezvolta si diversifica tipurile de ambuscada. Incepe cu un prim atac
impotriva avangarzii pentru a face coloana iniamica sa se retraga continua cu un atac
din flanc si incheie cu un atac asupra ultimelor randuri care devin primele atunci cand
executa o retragere. Ataca ziua, noaptea, cu arme automate sau orice are la indemana,
foloseste mine pentru vehicule blindate, le ia cu asalt cand avanseaza la deal sau pe un
drum forestier. Daca nu reuseste sa surprinda inventeaza mereu alte si alte tehnici
pentru a fi cu un pas inainte. Cauta sa intervina acolo unde nimeni nu isi poate
imagina sau intreprinde actiuni secrete. O buna sursa de armament sunt armele
soldatilor luati prizonieri. Vorbind despre lupta dusa pe plaja Giron, Castro afirma:
„Era o epoca in care razboaiele conventionale se mai purtau inca sub forma unei lupte
intre oameni, intre comandanti, intre brigazi, batalioane, armate; in acea epoca erai
nevoit sa prevezi o debarcare navala. Principala cale de ocupare a unei tari, in acest
caz o insla, era debarcarea navala; trebuia sa ai in vedere si debarcarile aeriene, dar nu
aceasta era metoda fundamentala. Masura principala pe care trebuia sa o adoptam era
legata de posibilele debarcari de pe mare. Observam desfasurarea tehnologica a
transporturilor de trupe si posibilele locuri de atac, tinusem cont, in special, de
apararea zonelor strategice...Cu atatea locuri adecvate unei debarcari navale si luand
in calcul posibilele debarcari aeriene eram obligati sa ne mobilizam sustinut si sa ne
pregatim constiincios aproape in intreaga tara.”25
22
23
24
25
23

Prefera sa astepte si sa avanseze cu pasi marunti iar atunci cand are victoria
aproape garantata, ataca in forta. Spre exemplu, in timpul asaltului de la Sierra
Maestra lasa impresia unei revolte civico-militare a garnizoanei din Santiago de
Cuba, ca si cum ar actiona in stransa legatura cu Armata Rebela. Induce astfel
adversarul in eroare castigand teren si economisind vietile multor soldati. O
caracteristica strategica importanta la Fidel Castro este modul acestuia de selectie al
armatei. Tehnicile de selectie sunt relativ simple, se poate inrola oricine doreste si are
suficient curaj. Pe parcurs recrutii sunt instruiti fizic dar mai ales psihologic. Nu se
recurge la violenta sau teroare dar se face apel la tehnica manipularii. In constructia
strategiei face apel la cartile si scrierile citite despre razboi, despre organizare.
Este caracterizat prin munca ordonata, lucrul in echipa, ascultarea diferitelor
opinii, discutiile despre politica pe termen lung, clarificarea alternativa, determinarea
obiectivelor. Astfel, la intalnire, oamenii sunt aliniati ca la armata. Fiecare are un
obiectiv, o misiune si este raspunzator pentru ceea ce face. Are un plan de actiune, nu
este imprevizibil, iar subalternii stiu la ce sa se astepte de la el.
Viata de familie
Liderul cubanez a fost intotdeauna discret in ceea ce priveste viata personala.
Stilul de viata al tatalui sau, care pentru o perioada si-a impartita viata intre „doua
sotii” se pare ca l-a urmarit si pe Fidel Castro. Astfel, in 1955 divorteaza dupa sapte
ani de casnicie de Mirta Diaz Balart. Pe langa Fidelito, fiul rezultat in urma casatoriei,
mai are alti sapte copii, cu trei femei diferite.
Unele rapoarte sustin ca au mai fost si alte iubiri respectiv copii, in special in
perioada in care si-a sarbatorit eliberarea din inchisoare. Cea mai cunoscuta dintre
iubirile sale de dupa divort a fost Natalua Ravuelta, o frumoasa aristocrata, aparatoare
infocata a revolutiei, cu care are o fiica, Alina Fernandez.
Intrebat care este numarul copiilor sai, in cadrul unui interviu pentru Vanity
Star in 1993, El Jefe a raspuns: „ aproape un trib”.26
Majoritatea copiilor au respectat
cererea tatalui sau de a nu face publice detalii personale sau de a vorbi despre
privilegiile lor. Cel mai cunoscut dintre toti este Fidelito, fiul cel mare, care si-a facut
iesirea de pe scena politica in urma unei erori comise. Vorbind despre acest episod,
Castro declara: „A fost concediat pentru incompetenta. Nu este monarhie!” 27
Ultima
dintre iubite este, se pare, Dalia Soto del Valle, cu care are cinci copii.
Din punct de vedere psihologic, cel mai important este faptul ca in ciuda
acestor fluctuatii, programul si stilul sau de lucru nu au suferit modificari. Prioritatile
i-au ramas aceleasi si lucreaza pana la epuizare. Acesta poate fi si motivul pentru care
nu s-a recasatorit, mentinandu-si mitul de tata al revolutiei.
Stilul de viata si obiceiurile de munca
Diverse rapoarte ale persoanelor care intra in contact cu El Lider Maximo
prezinta un stil de viata al unui om conectat la munca sa cu obiceiuri de lucru greu de
26
http://www.realitatea.net/fidel-castro-are-cel-putin-10-copii--potrivit-unei-noi-carti_625417.html
27
http://www.realitatea.net/fidel-castro-are-cel-putin-10-copii--potrivit-unei-noi-carti_625417.html
24

schimbat de-a lungul timpului, in ciuda schimbarilor politice. Programul sau include
de obicei un somn de patru cinci ore, trezitul dimineata, mic dejun sanatos, miscare,
multe intalniri si statul la birou pana la cele mai tarzii ore ale noptii. De altfel,
intalnirile cele mai importante au au loc in timpul noptii, pana la primele ore ale
diminetii. Intre acestea intervin calatoriile, deplasarile, reuniunile, vizitele, toate intr-
un ritm sustinut. La capatul unei zile de lucru toti asistentii sai sfarsesc rapusi de
oboseala.
Din punct de vedere psihologic este remarcabil felul in care reuseste sa faca
fata unui astfel de orar pe care reuseste sa si-l adapteze in functie de situatie. Stilul sau
de viata si programul de zi cu zi pare sa fie mai degraba al unui revolutionar decat al
unui sef de stat. Continua sa fie ocupat de toate detaliile de organizare mai mult sau
mai putin importante, intervenind in orice situatie. Cere note rapoarte, telegrame,
statistici, rezultatele sondajelor de opinie, stiri de presa si televiziune. Infinit de curios
nu se opreste sa cerceteze, sa verifice sa gadeasca. Intotdeauna alert, in actiune,
efectueza misiuni extreme gandind, construind, dezmembrand si asambland din nou.
Vorbind despre deturnarile din aprilie 2003, declara: „ In timp ce lucram, aproape de
orele 11 ale noptii, toate fortele disponibile, patrulele de coasta, toti erau deja la fata
locului.”28
Nici atunci cand este bolnav sau sufera un accident nu intrerupe lucrul. In
urma cazaturii in public din 2003 in care si-a fracturt bratul si piciorul, a cautat sa isi
revina cat mai curand posibil. A practicat sport, natatie in special, insa nici o clipa nu
s-a deconectat de la problemele tarii.
In ciuda programului aglomerat gaseste timp si pentru plimbari, relaxari,
intalniri amicale cu prieteni sau diversi lideri politici. Ii invita pe toti sa calatoreasca
in Cuba si de cele mai multe ori ii insoteste la petreceri, manifestatii sau pescuit. In
ciuda faptului ca este un tip flexibil si se adapteaza situatiei, stilul de viata si
obiceiurile de lucru, au ramas aproape neschimbate de-a lungul anilor.
Varsta si starea de sanatate
Fidel Castro s-a nascut in august 1926 la ferma Manacas din Biran, Mayari,
vechea provincie Oriente. De-a lungul timpului a avut o stare de sanatate excelenta
fiind atent la alimentatie si la exercitiile fizice. A fumat forte mult, chiar de la o varsta
frageda, primul trabuc primindu-l de la tatal sau la varsta de saptisprezece ani. Cele
mai multe poze, inca de pe vremea revolutiei il surprind cu un trabuc. A renuntat la
adoratele trabucuri intr-o campanie pentru sanatate, prezentand un exemplu de vointa
si respect pentru actiunile intreprinse si pentru poporul sau. Un alt element in ceea ce
priveste starea de sanatate este practicarea regulata a exercitiilor fizice. Inca din
copilarie deborda de energie si era pasionat de tot ce inseamna sport extrem sau
solicitant. In timpul scolii s-a remarcat in special prin caliatile si conditia fizica, mai
putin prin notele obtinute la stiinte. In ciuda presiunii si a zilelor de lucru foare
incarcate gaseste timp si pentru activitati relaxante cum ar fi cititul, privitul la
televizor, plimbarea.
O schimbare in ceea ce priveste starea de sanatate a avut loc in octombrie
2004, cand la sfarsitul unui discurs in Santa Clara s-a impiedicat si a cazut,
fracturandu-si piciorul stang si bratul drept. A fost imobilizat pentru o perioada de
timp, insa tot timpul a fost constient. Chiar si in timpul operatiei a solicitat medicilor
28
25

sa nu-i administreze sedative pentru a nu-si pierde luciditatea. Ulterior au aparut
diverse zvonuri iar CIA-ul a anuntat un an mai tarziu ca ar suferi de Parkinson. Castro
profita de acest incident acuzand Statul american de conspiratie si afirmatii false care
aveau drept scop excluderea lui. Isi face ulterior aparaitia in public infirmand
speculatiile.
In toata aceasta perioada, singurul succesor de care pomeneste este fratele sau
mai mic, Raul Castro. Diferenta de varsta fiind relativ mica, patru ani, este de parere
ca adevaratul succesor va fi un personaj mult mai tanar, dintr-o alta generatie.
Functionarea sub presiune
Fidel Castro a trecut prin multe situatii delicate in timp iar unele dintre ele
chiar i-au pus viata in pericol. Revizuind descrieri ale comportamentul liderului in
perioade de criza se poate concluziona ca acesta functioneaza bine sub presiune,
gaseste noi solutii sau schimba tactica. Faptul de a nu renunta, de a nu se da batut in
fata problemelor este unul dintre principiile sale de viata, care il calauzeste inca de pe
vremea Revolutiei. Astfel, in timpul crizei din octombrie 1962 intelege ca unconflict
cu SUA este inevitabil si se hotaraste sa sa isi asume riscul. Nici macar nu a luat in
calcul posibilitatea renuntarii fara lupta. Decizia luata este transmisa in scris aliatului
sau, Hrusciov: „ ... Este vorba despre o actiune generata de legitima aparare, oricat de
dura si de ingrozitoare ar fi solutia necesara, este unica solutie posibila...Vom luptam
impotriva conjuncturii nefavorabile, vom depasi dificultatile actuale si vom merge
inainte, fara ca nimic sa ne distruga legaturilede prietneie si gratitudinea eterna fata de
URSS.”29
In plus poate fi remarcat ca El Jefe simte o mare satisfactie atunci cand
actioneaza unei forte mai puternice decat el. Porneste Revolutia cu o mana de
oameni, se mobilizeaza excelent, ii mobilizeaza si pe ceilati si cauta sa-si faca cat mai
multi aliati. In urma victoriei din Golful Porcilor ii creste onoarea si valoarea atat in
ochii sai cat si in fata opiniei publice. Vorbind despre acest subiect, El Lider Maximo
declara: „Nu este nimic mai rau decat a intoarce spatele dusmanului, pentru ca ii
trezeste acest instinct de urmarire, instinctul fiarelor, iar un imperiu este mult mai
mult decat un animal salbatic – chiar si psihologia celor care conduc un imperiu si ii
administreaza armele este cea a unor fiare salbatice...Fiarele trebuie infruntate. In
primul rand imperiul trebuie sa stie ca va exista o lupta si ca pretul va fi ridicat”.30
Analizand aceste situatii am putea spune ca doreste sa strarneasca, sa provoace.
Mentine pozitia Cubei la masa negocierilor pentru eliberarea Africii de Sud-Vest,
tinand inca o data piept fortei americane.
Din punct de vedere psihologic se pare ca astfel de momente ii ridica moralul.
Este optimist, nu ezita sa ia decizii extreme, prezinta curaj si este dispus sa-si sacrifice
oamenii pentru o cauza nobila. Refuza sa se supuna presiunii exterioare si nu face
compromisuri decat atunci cand nu are alternative.
29
http://www.jfklibrary.org/jfkl/cmc/cmc_castro_khrushchev.html
30
26

Stilul de conducere
Obiective strategice
Acest subcapitol prezinta caracteristicile strategiei lui Fidel Castro ca si
rezultate directe ale structurii de personalitate, conditiile de mediu si jucatorii
implicati. El Comandante si-a construit strategia axandu-se pe doua obiective:
conservarea statutului sau de lider al cubanezilor si mentinerea aceleiasi linii politice.
O intrebare esentiala in ceea ce priveste strategia adoptata de Castro este daca
acesta functioneaza ca un strateg sau reactioneaza instinctiv si emotional la
evenimente. Concluzia acestui studiu este ca El Lider Maximo utilizeaza toate
caracteristicile de gandire strategica si planificarea pe termen lung: definirea unei
viziuni si stabilirea unor obiective clare; identificarea jucatorilor; utilizarea tuturor
instrumentelor posibile, in scopul atingerii obiectivelor sale; alegerea traseului
inclusiv identificarea avantajelor posibile din fiecare situatie.
Datorita strategiei adoptate si existenta anumitor factori de mediu (cum ar fi
dorinta poporului cubanez de a-l inlatura pe Fulgerico Batista) are realizari
impresionate. Ajunge in fruntea organiatiei revolutionare, devine lider popular si
ulterior un simbol revolutionar. Stabileste in mod clar obiectivele personale si ale
celor implicati in scena politica. Nu renunta la planurile sale decat atunci cand nu are
alternative, iar ceilalti sunt nevoiti sa accepe.
Acuza in permanenta SUA de conspiratie la adresa lui si a poporului cubanez.
Accentueaza orice eroare si o imbraca in diverse forme, ii demonizeaza, oferind
poporului si chair subalternilor o astfel de imagine. Nu doreste o apropiere cu Statele
27

Unite ba chair se teme ca popuatia luand contact cu o viata mai buna, si-ar dori sa-l
inlature. Se mai indulceste abia dupa caderea blocului soviedic cand poporul cubanez
ramane fara alternative. Incearca o usoara fuziune si hotaraste dezvoltatea turismului
abia atunci cand nu mai are piata de desfacere pentru zahar si ramane fara furnizori de
combustibil. In acelas timp incearca o minimalizare a dependentei fata de Uniunea
Sovietica.
Fata de popoarele care trec prin situatii similare cu tara sa arata compasiune si
in masura in care poate trimite si ajutoare: armate, instructori militari sau cadre
medicale. Doreste sa ii fie recunoscute meritele si implicatia pe care o are in
eliberarea sau dezvoltatea tarilor respective. Prin aceste actiuni incearca sa se puna
intr-o imagine pozitiva si sa echilibreze astfel balanta.
Toate aceste actiuni le savarseste in cunostinta de cauza duapa o strategie bine
elaborata care sa-i asigure o supravietuire cat mai indelungata pe scena politica si care
sa-i dea posibilitatea sa si ajute poporul cubanez.
Luarea deciziilor
El Lider Maximo este cea mai importanta sursa de autoriate, ia decizii cu
privire la toate problemele, mari si mici. Informatiile in cadrul organizatiei sale
circula pe orizontal in special intre cei de la baza piramidei. Cu cat se urca pe scara
functiilor cu atat fluxurile de informatii circula mai mult pe verticala. Uneori tinde sa
se consulte cu ceilati, cu asistentii sai, sau direct cu cei reponsabili de problema, insa
deciziile privind chestiuni cu adevarat importane le ia de unul singur. Acesta este si
modivul pentru care nu accepta nici o clipa sa fie deconectat de la problemele statului,
da la ultimele noutati. Indiferent daca este plecat sau daca este bolnav, este in
permanenta la curent cu orice intamplare sau modificare produsa.
O parte din deciziile importante sunt apropbate de organele oficiale, de
Consiliul de Stat sau de Adunarea Poporului. Insa in cadrul acestor organizatii El Jefe
are influenta si autoritate. Chiar daca oficial el nu poate numi in functii, ceilalti
membrii ai adunarii tind sa asculte parerea sefului lor.
Experienta sa de revolutionar isi face simtita prezenta si in viata politica. Are o
strategie proprie de a ataca, de a sta in umbra si a da celorlati senzatia ca ei sunt cei
care controleaza, de a da ordine intr-o maniera mascata. Subalternii executa sarcinile
fara probleme fiecare avand un rol si un post bine stabilit. Tinde sa controleze si sa
monitorizeze tot, doreste puterea absoluta. Pedepseste mai degraba pe cei care sunt
impotriva politicii sale si care instiga sau provoaca populatia decat pe cai care intr-
adevar comit delicte grave, cum ar fi crima. Cu toate acestea, Castro afirma ca nu este
un dictator, dimpotriva, acuza mai degraba pe Bush, ca ar avea un astfel de stil de
conducere: „ Ce este un dictator? Este o persoana care ia decizii arbitrare,
unipersonale, care actioneaza ignorand institutiile, pe deasupra legilor, care nu
recunoaste alt tip de control decat propria-i vointa si prpriile-i toane... In acest caz
poate fi acuzat Bush pentru ca poate lua decizii fara sa se consulte cu nimeni, ba chiar
28

poate dezlantui un razboi nuclear fara sa ceara acordul Senatului, fara sa intrebe
Camera Reprezentantilor si nici macar propriul caminet.”31
Dar tot in cadrul aceleiasi
declaratii afirma: „ Fireste ca am autoritate, autoritate reala”. 32
Indiferent cat de mult
isi doreste sa para un sef simplu si modest, atitudinile sale sugereaza controlul
exagerat pe care il exercita asupra tuturor.
Lupta armata
Lupta armata este elementul cheie si punctul de plecare in strategia lui Fidel
Castro. Debutul pe scena politica l-a facut printr-o lupta armata. Acorda importanta
constuirii unei armate puternice si cauta sa identifice elementele necesare in vederea
realizarii acestui lucru. Mai presus de armament, munitie si stategie armata este forta
umana. Soldatul este nucleul si lui ii acorda cea mai mare atentie, inca de la recrutare.
Tehnica de selectie este una simpla, bazata pe voluntariat. Ulterior recutii sunt
antrenati sa faca fata pana si celor mai speciale situatii. Inferiori numeric, Cuba fiind o
tara mica, in comparatie cu Statele Unite spre exemplu, soldatilor li se insufla curaj si
o dorinta uimitare de castig. Dezvolta o serie de tehnici noi bazandu-se pe studiile de
istorie si arta razboiului. Flexibilitatea in viata de guerila este relativ mica iar
pedeapsa pentru tradare este moartea.
Intotdeauna El Lider Maximo a fost comandantul suprem al armatei. A inceput
ca si combatant si sef de grupare, lasand ulterior acest post pentru cel de conducator.
Odata stabilite scopul si regulile Revolutiei le-a respectat cu intru totul si a avut grija
ca si ceilati sa procedeze la fel. El Jefe tinde sa plaseze mingea la el in teren si sa
joace dupa propriul standard. Deviaza campania din arena politica in domeniul militar
in conformitate cu cerintele strategice, pentru ca intelege ca doar in felul acesta poate
produce schimbari. Ordinele le da ferm, cu respect si nimeni nu este in masura sa
conteste.
Odata ajuns la putere, El Comandate isi mai domoleste spiritul razboinic
indreptandu-se mai mult catre negocieri.
Negocierile politice
In timpul negocierilor Castro tinde sa-si fixeze un ritm si nu se abate prea mult
de la el. Datorita abilitatilor de comunicare si a curajului reuseste sa-si mentina
punctele de vedere castigand admiratia sau invidia opozantilor. Astfel liderii politici
din America Latina sau din Africa, care au avut un destin apropiat cu cel al lui Castro,
il admira si accepta in masura in care este posibil sa si colaboreze. Tinde sa
exploateze punctele slabe si sa intervina acolo unde este cazul.
Castro s-a bucurat de mai multa liberate in ceea ce priveste politica externa. Si
nu datorita functiei sale de sef de stat ci datorita faptului ca intotdeauna a fost
avocatul dedicat Revolutiei. Nu accepta negocieri in ceea ce priveste suveranitatea
Cubei si chiar incearca sa-si intareasca puterea sprijinind si alte tari din Lumea a treia
31
, 33
32
29

pentru a adopa aceleasi masuri ca si poporul cubanez. Astfel dupa suportul acordat
Africii de Sud si Angolei, insoteste la masa negocierilor liderii politici sustinuti, in
cadrul Acordurilor de Pace de la sediu ONU, facandu-si inca o data aparitia in tabara
adversa Statelor Unite.
Cuba a capatat respect in randul tarilor din Lumea a treia. Abilitatea regimului
cubanez de a influenta evenimentele internationale a fost in stransa legatura masurile
luate de Uniunea Sovietica. In acest fel a reusit sa deschida diplomatic mai multe usi
la nivel international. El Comandante se supune dorintelor sovieticilor de a retrage
trupele din Angloa, chiar daca aceasta decizie intra in contradictie cu opinia lui.
Elementele care au facut posibile aceasta uniune au fost interdependenta si respectu
reciproc pentru ca in realitate exista diferente de conceptie in domeniul strategic si
tactic.
Opinia publica
Opinia publica este un element la care El Lider Maximo tine foarte mult.
Incearca sa influenteze si sa mobilizeze opinia publica pentru a primi suport in
actiunile sale. Utilizand propaganda, discursurile publice bazate pe exagerari si
manipulare cauta sa atraga de partea sa cati mai multi adepti. Se prezinta astfel ca un
sustinator al pacii, al prosperitatii care se starduiste sa infrunte politica neoliberalista
si dominanta a Statelor Unite. Sustine libertatea, productia, munca cinstita, condamna
expluatarea, foametea, actiunile antisociale si teroriste. Doreste sa infiinteze scoli,
spitale, noi locuri de munca.
Identifica dezacordurile din randul populatiei ca un semn clar de slabiciune si
incearca sa profite de toate acestea in favoarea sa. Aceasta intelegere a sa face ca
cererile sa devina tot mai extreme deoarece presupune ca slabiciunea va duce la
flexibilitate si in cele din urma va inclina balanta in directia dorita.
Incearca pe cat posibil sa influenteze procesul de luare a deciziilor. Chair daca
sustine ca nu este deloc implicat si ca legal nu are acest drept, in realitate controleaza
intregul sistem. Sustine libertatea de exprimare, libertatea presei, dar manipuleaza
totul pana la cel mai mic detaliu. Astel in ziare sau la televizor difuzeaza doar
materiale care sustin Revolutia, nimic in contradictoriu, nimic instigator. Nu accepta
oameni sau situatii care sa-i submineze autoritatea.
30

CONTEXTUL DE DEZVOLTARE SI IPOTEZELE PSIHOLOGICE
GENERALE
Copilaria
Din punct de vedere psihologic, copilaria unui om, cu atat mai mult al unui
conducator este foarte importanta in formarea si evolutia sa ulterioara, intruct omul nu
este in totalitate stapanul propriului destin. Omul mai este si rodul circumstantelor, al
dificultatilor, al luptei iar problemele il modeleaza. Omul nu se naste revolutionar, se
formeaza, iar circumstantele sunt esentiale.
Radacinile istorice au o insemnatate aparte pentru Fidel Castro: nasterea in
sanul unei familii instarite, studierea in scoli religioase. Anii de formare intelectuala
coincid cu doua perioade tragice: prima dictatura a lui Fulgerico Batista si cel de-Al
Doilea Razboi Mondial. Toate aceste lucruri au avut o influenta majora asupra
educatiei, dar mai ales asupra transformarii si dezvoltarii in latura politica si
revolutionara.
Mai multe biografii descriu ca El Comandante este rezultatul legaturii
extraconjugale dintre tatal sau si o servitoare de la mosia din Biran, Lina Ruz si ca
abia dupa moartea primei sotii, Angel Castro s-a casatorit cu mama lui Fidel. Acest
eveniment, la care se adauga o doza de autoritarism spaniol, un respect generalizat, il
transforma pe micutul Fidel intr-un copil cu usoare deficiente emotioale la care se
adauga si dorinta de a fi independent. In aceste conjuncturi, au loc primele revolte,
impotriva invatatoarei si impotriva tatalui sau.
Interactiunea cu cele doua medii sociale, cel sarac si cel bogat, reprezinta
iarasi un aspect important. Regiunea in care s-a nascut era una saraca si o buna
perioada a trait inconjurat doar de oameni modesti, fara dogme, intr-o libertate
31

deplina, colindand camputile, padurile, calarind sau mergand la vanatoare. Ulterior, la
Santiago da Cuba, dar mai ales la Havana a urmat colegii de privilegiati unde invatau
doar copii de mosieri. Si in acest mediu s-a integrat bine, chiar daca avea alte
preocupari, cum ar fi: sportul sau calatoriile pe munte. Conditia fizica excelenta
dobandita in copilarie l-au ajutat ulterior in viata de guerila si in lupta armata.
Studiului propriu zis a acordat o atentie redusa la inceput.
Toate aceste evenimente l-au determinat pe Castro sa inteleaga ca trebuie sa
fie foarte bun si foarte bine pregatit pentru a se adapta, pentru a putea supravietui. A
mai dezvoltat o perspectiva asupra vietii care presupune o oarecare doza de
suspiciozitate si o nevoie permanenta de a fi in top, de a le arata celorlalti cat este de
bun. Acesta necesitate se mai exprima si in incercarile sale de a rasturna intregul
sistem politic si in dorinta de a avea ultimul cuvant. Astfel de porniri explica probabil
si covingerea ca el este sigura persoana in masura sa administreze politica miscarii
cubaneze. Ar putea fi motivul care l-a facut sa adere la un stil de conducere centrat pe
propria persoana.
Fidel Castro educat de Ordinul Iezuitilor pentru „misiuni
confidentiale”
Prima scoala urmata de El Lider Maximo este „La Salle School”, in Santiago
de Cuba, scoala organizata si condusa de misunea „Fratilor crestini”. In ciuda faptului
ca ideologia lor era una de drapta, franchista, reactionara, Castro recunoaste ca aceia
au fost cei mai buni profesori din punct de vedere al disciplinei si personalitatii.
Ulterior, in urma unui conflict, a unei agresiuni fizice fata de un supravegetor, Castro
este transferat la „Dolores School”, scoala care apartinea ordinului iezuit. Intrebat
despre acest episod si despre razvratirea sa, El Jefe, declara: „ Metdoda agresiunii
fizice, a violentei, mi se parea de neconceput. A treia oara...a fost ultima data cand m-
a mai lovit, deoarece imediat a urmat contraatacul. Clocotind de manie, am sarit pe el
ca o mica fiara, cu muscaturi, cu lovituri de picioare si pumni. Eram un simplu elev,
iar el, autoritatea care comitea abuzuri si ma umilea”33
. Observam inca o data spriritul
sau liber si independent.
In 1942, Fidel Castro se inscrie la „Belen High School”, liceu condus tot de
iezuiti. Si aici, El Comandante se remarca prin aptitudinile fizice si pasiunea pentru
sport. Ulterior, se inscrie ca membru in „Convivo”, societate de tip elitista, intemeiata
de unul dintre profesori, unde erau selectati doar elevi ce prezentau talente politice.
Acest episod a fost unul esential al formarii intelectuale si politice ale lui Castro,
intrucat „Convivo” milita pentru o America Latina libera, unita, opusa
imperialismului. Un an mai tarziu, semneaza un „pact secret” prin care se angajeza sa
lupte toata viata pentru idealurile lui Convivo”. Se poate remarca aici ca in spatele
hispanismului se ascundea catolicismul iar anglo-americanii aparau religia
protestanta. Iar religia a fost o buna sursa de inspiratie pentru El Jefe, intrucat Vechiul
Testament este intesat de razboinici si episoade ramarcabile.
Ulterior, Armando Lorente, parinte iezuit al facultatii, declara la acea vreme: „
Fidel Castro este un om al destinului. In spatele lui se afla mana lui Dumnezeu. El are
o misiune de implinit si o va indeplini, impotriva oricaror obstacole”. Se pare ca
33
32

analiza profesorului de spaniola si retorica a fost una excelenta, intrucat in urmatorii
ani, Castro a schimbat istoria Cubei.
Castro ca supravietuitor. Lupta continua.
Castro insusi se percepe ca un supravietuitor, intr-o lupta permanenta pentru
existenta proprie, persecutat de americani care doresc sa-l omoare. In ciuda tuturor
incercarilor de a-l lichida sau de a-l elimina din pozitia de lider, el si-a invins
dusmanii si a supravietuit. Mai mult, a adus poporului sau realizari impresionante, de
la o tara colonizata la rangul de stat independent.
Practic, El Comandante vede aceasta lupta ca pe un mod de viata. Se percepe
ca un om puternic, care si-a depasit toti adversarii de acel nivel cu el sau poate mai
puternici. Supravietuirea sa este probabil legata de dezvoltarea si de fondul sau de
educatie. Inca de tanar a fost nevoit sa dezvolte aceasta capacitate de a supravietui, de
a iesi mereu in frunte, de a face fata realitatii dificile. Printre alte caracteristici, a
devenit activ, a invatat sa conduca si sa manipuleze copiii din mediul sau si tot de la o
varsta tanara si-a indreptat toate eforturile catre lupta politica.
O persoana care si-a petrecut toata viata intr-o lupta constanta isi poate adapta
cu greu stilul la o viata armonioasa bazata pe incredere si cooperare. Astfel, chiar daca
in timp isi mai tempereaza spiritul razboinic, duce aceeasi politica revolutionara.
Poate analiza cu usurita procesele si intamplarile istorice si tinde sa plaseze mingea in
terenul propriu de joc. Se agata de Uniunea Sovietica pentru a se punde la adapost de
americani, iar cand are loc caderea URSS-ului, incearca o degajare usoara. Acesta, pe
langa lovitura data la intratea pe scena politica, este una din marile sale incercari si
reusite de a supravietui. Pentru ca supravietuirea nu este un merit, un privilegiu, nu
poti face abstractie de experienta si de greutatea pe care o capata aceasta in timp.
Autoperceptia
El Lider Maximo intelege nevoile personale si isi adapteaza intreaga viata
cautand sa le satisfaca. Astfel ia decizia de a se dedica revolutiei Cubaneze si politicii
bazate pe revolutie, fara insa a-si neglija viata personala. Chiar daca intotdeauna a
incercat sa pastreze discretia asupra vietii personale, a copilariei sau a primei tinereti,
lucrurile esentie au fost facute publice.
Fidel Castro se autopercepe ca un om cu vocatie de lider, cu carisma, capabil
sa schimbe cursul evenimentelor. Tendinta catre putere este evidenta si este una dintre
componentele cheie ale caracterului sau iar tendinta catre excelenta exista intr-o
anumita legatura cu dorinta de putere si are la baza mai degraba personalitatea sa de
tip narcisic decat o autentica dorinta de performanta.
Idealul
33

De-a lungul vietii, Fidel Casto a incercat sa se apropie cat mai mult de idealul
sau si uneori chiar a reusit. Prin atacul revolutionar si-a implinit doar un vis. Restul, a
cautat sa le obtina la conducerea tarii. A luptat pentru o tara libera, neatarnata,
recunoscuta la nivel international. A schimbat intreaga infrastructura a tarii si a pus
noi baze. Sistemul de educatie si sanatate, aproape inexistente le-a ridicat la cele mai
inalte niveuri, concurand cu tarile dezvoltate. Intotdeauna Castro si-a dorit sa iasa in
evidenta, sa depaseasca barierele, sa lase ceva in urma sa. Chiar daca este impotriva
cultului personalitatii: nu are statui, mausolee, strazile sau fundatiile nu-i poarta
numele, a dorit sa-i fie recunoscute meritele si talentul sau deosebit de a face lucruri
cu adevarat marete.
Rezumatul atributelor personale
Conform DSM IV, Fidel Castro nu indica o anume tulburare de personalitate,
insa in multe situatii o serie de patternuri functionale sugereaza elemente specifice
personalitatii narcisiste.
In spatele arogantei si increderii aparente se ascunde indoiala si sentimentul
de inadaptare care-l conduc in permanenta in cautarea atentiei si admiratiei din partea
audientei. Aceasta necesitate s-a accentuat de-a lungul anilor, devenind din ce in ce
mai vizibila. Inca de la inceputul carierei politice, Castro parea sa prinda puteri atunci
cand se simtea apreciat. Se crease un arc elecric intre el si popor, care-l alimenta cu
energie si care-i dadeau sentimentul de maretie, omniprezenta si forta. Indivizii care
se simt slabi in lipsa sentimentelor de maretie si omniprezenta, cauta surese ireale de
forta, iar aceasta este una dintre caracteristicile de baza ale lui Fidel Castro.
Carismele ii sunt de doua feluri, constructive si distructive. Carsima
constructiva a lui Fidel tinde sa-i vindece ranile psihologice, asa cum tinde el sa le
vindece pe cele ale societatii, in timp ce carisma distructiva tinda sa-i uneasca pe
oamenii sai si sa-i puna impotriva iniamicilor lui exteriori.
Pe de alta parte are o nevoie crescuta de control, de a-i manipula si expluata pe
ceilalti, nevoie de admiratie personala si de a fi recunoscut ca geniu. Pentru a-s putea
satisface toate aceste necesitati estge dotat cu extraordinar simt al realitatii. Tendinta
catre afiliere in schimb este una superficiala. Desi este sociabil si are o multime de
contacte, acestea ii folosesc mai mult pentru a-si atinge scopurile. Nu are nici o relatie
bazata pe sentimente autentice si nici nu isi doreste asa ceva. Subordoneaza totul
dorintei de putere.
34

Concluzii operative
Castro recurge la lupta armata numai daca un iese nimic bun in urma
negocierilor. Grandioasele operatiuni militare, cum ar fi atacurile, ambuscadele din
timpul revolutiei au facut din acesta un adevarat strateg militar. A construit o armata
puternica, bazata in primul rand pe o strategie foarte buna, nu neaparat pe dotarea cu
armament, in care se inroleaza in special voluntarii, gata sa se sacrifice pentru cauzele
liderului.
Presiunile economice asupra populatiei, a oamenilor de rand, a celor saraci si
expluatati au influentat in mod semnificativ deciziile lui Castro. Nu prezinta dificultati
in a face sacrificii pentru a schimba aceste lucruri si a lua masuri in favoarea celor
nevoiasi.
Presiunea americana nu-i schimba opinia cu privire la prolemele esentiale. Asa
cum am spus mai devreme, prefera sprijinul Rusiei pentru a slabi puterea Statelor
Unite. De asemeni are o dorinta crescuta de a i se recunoaste calitatile, influenta si
puterile pe care le are asupra Cubei.
Implicarea sa in politica internationala si ajutorul trimis statelor aflate in
conflict in special cu SUA au si un interes personal, nu doar politic. Chair daca nu a
cerut sau nu a cautat sa influenteze politica acelor tari a avut nevoie de un suport si de
o acceptate a sa de catre alti lideri politici, dupa izolarea impusa de Statele Unite.
35

Rezumat
Fidel Castro este astazi o legenda vie. Asta dupa ce a reusit sa-si rezerve un
loc in istoria mondiala a personalitatilor care au luptat pentru dreptate sociala si care
au dat dovada de libertate cu cei oprimati de pe aceasta planeta. A rezistat la putere
peste jumatate de secol, supravietuind multor tentative de asasinare si comploturi
internationale, ba chiar prabusirii ale comunismului. S-au scris despre el mii de carti,
au fost avansate sute de ipoteze si de teorii menite sa explice acest destin cu totul iesit
din comun. Timp de decenii, americanii l-au prezentat drept pionul rusilor din
America latina, un “cap de pod” al comunismului la poarta Statelor Unite. Chiar daca
s-a retras, “Fidel va continua să traiasca, cum traieste astazi si va trai vesnic, dincolo
de existenta sa fizica. Si trebuie sa continue sa traiasca, o stie si el si in anii următori.
Inca mai avem nevoie de tine”34
declara prietenul sau, presedintele venezuelan, Hugo
Chavez.
Un aparent cult al personalitatii s-a nascut in jurul lui , desi a incercat sa-l
descurajeze. Si chiar daca adversarii lui Castro nu accepta acest lucru, loialitatea
majoritatii cubanezilor fata de Revolutie este o realitate politica. Este faimos pentru
discursurile sale lungi si detaliate, ce de obicei dureaza cateva ore si contin multe date
si referinte istorice.
Fidel Castro este revolutionarul cubanez ce l-a dat jos pe Fulgencio Batista si a
transformat Cuba in primul stat comunist din emisfera de vest. Si-a tinut titlul de
premier pana in 1976, cand a devenit presedintele Consiliului Statului si Consiliului
Ministrilor. El a fost prim-secretar al Partidului Comunist Cubanez (PCC) de la
formarea sa in 1965. Fratele sau Raul a fost al doilea oficial din tara si cel care a
preluat puterea dupa demisia lui Fidel din februarie 2008.
Castro si-a consolidat controlul asupra tarii prin nationalizarea industriei,
exproprierea proprietatii private, colectivizarea agriculturii si impunerea de politici
din urma carora credea ca populatia va avea de castigat. Multi cubanezi au fugit insa
din tara, majoritatea in Miami si Florida.
Regimul lui Fidel Castro a fost de nenumarate ori acuzat de abuzuri la adresa
drepturilor omului, in special tortura, incarcerare arbitrara, procese nedrepte si
34
http://www.ziare.com/articole/fidel+castro+cuba
36

executii extra-judiciale. Grupuri ca Amnesty International si Human Rights Watch
critica lipsa libertatii presei, drepturilor civile, alegeri libere si democratice, dar in
special scoaterea in afara legii a grupurilor si organizatiilor politice de opozitie. In
schimb, el a fost cel care a imbunatatit starea educationala a cubanezilor. Campania
lui s-a concentrat asupra zonelor rurale, unde analfabetismul era mare. Din 1960,
aproape 270.000 de profesori si studenti au fost trimisi sa-i invete pe toti sa scrie, sa
citeasca, iar cei care reuseau erau nevoiti sa-i scrie o scrisoare lui Fidel Castro.
Campania a reusit: rata analfabetismului a scazut de la 20% la 4%.
In urma interventiei chirurgicale intestinale, Castro a transferat
responsabilitatile sale fratelui sau mai tanar Raul Castro, pe 31 iulie, 2006. La 19
februarie 2008, cu cinci zile inainte de mandatul sau sa expire si-a anuntat demisia. La
24 februarie 2008, Adunarea Nationala l-a ales pe Raul Castro, ca presedinte al Cubei.
RESUME
Fidel Castro is now a legend. That happened after he managed to book a place in the history
of world personalities who fought for social justice and gave freedom to those who were oppressed. He
lasted in power for over half a century, surviving several assassination attempts and international
conspiracies, and even the collapse of communism. There have been about a thousand books written
about him, hundreds of hypotheses have been advanced and theories designed to explain his quite
extraordinary destiny. For decades, Americans have thought of him as a Russian pawn, a "bridgehead"
of communism in Latin America that the United States tolerates. Although retired, "Fidel will continue
to live, as alive as today, and will live forever, beyond his physical existence. And he must continue to
live in subsequent years. „I still need you”, said his friend, Venezuelan President Hugo Chavez.
An apparent cult was born around him, although he tried to discourage this.
Even if Castro's opponents do not accept this, the loyalty of most Cubans to the
Revolution is a political reality. He is famous for his lengthy and detailed speeches,
which usually lasted for several hours and contain a lot of data and historical
references.
Cuban revolutionary Fidel Castro kicked out Fulgencio Batista, and
transformed Cuba into the first communist state in the western hemisphere. He held
the title of Premier until 1976, when he became chairman of the State Council and
Council of Ministers. He was first secretary of the Cuban Communist Party (CCP)
from its inception in 1965. His brother Raul was officially second in command in the country and
took power after Fidel's resignation in February, 2008.
Castro consolidated control over the country by the nationalization of industry, expropriation
of private property, collectivization of agriculture and the imposition of policies which he believed
would benefit the population. Many Cubans fled the country, mostly to Miami, Florida.
Fidel Castro's regime was repeatedly accused of human rights abuses,
particularly torture, arbitrary jailing of people, and unfair, extra-judiciously trials and
executions. Groups like Human Rights Watch and Amnesty International criticized
the lack of freedom of the press, civil rights, free and democratic elections, and
especially the outlawing of political opposition groups and organizations. In spite of
these accusations, he was the one who improved the educational status of the Cubans. His campaign
has focused on rural areas, where illiteracy was high. Since 1960, nearly 270,000 teachers and students
were sent to teach everyone to write and read, and those who succeed to learn were encouraged to write
a letter to Fidel Castro. The campaign succeeded; the illiteracy rate dropped from 20% to 4%.
After intestinal surgery, Castro transferred his responsibilities to his younger brother, Raul
Castro, on July 31, 2006. On February 19, 2008, five days before his mandate expired, he announced
his resignation. On February 24, 2008, the National Assembly elected Raul Castro as Cuba's president.
37

Bibliografie
• Curs, Metodologia Cercetarii – Conf. Dr. Marian Popa.
• Curs, Psihologia Intelligence-ului – Prof. Dr. Ion Duvac
• Ignacio Ramonet – Fidel Castro: biografie pe doua voci, editura Minerva,
Bucuresti, 2009
• Jorge R Schwartz si Ellen R. Butts - Fidel Castro Biography, Paperback,
ianuarie 2005
• Tad Szulk- Fidel: A critical portrait, Paperback ,februarie 2000
• Julia Sweig -Inside de Cuban revolution: Fidel Castro and the Urban
Underground, Paperback, octombrie 2004
• Leycester Coltman - The Real Fidel Castro, Paperback, martie 2005
• Fidel Castro, Mervyn M Dymally, Heffrey M. Elliot - Fidel Castro:
Nothing Can Stop the Course of History, Paperback, iulie 1986
Texte de Fidel Castro :
• «La historia me absolverá»
• El diálogo de civilizaciones, libro -de descarga libre- de Castro.
• La paz en Colombia, libro -de descarga libre- de Castro.
• Recopilación de las Reflexiones del Comandante en Jefe.
• Recopilación de discursos e intervenciones de Fidel, disponible en varios
idiomas.
Biografie despre Fidel Castro :
• Sitio web sobre Fidel Castro.
• Biografía en la Fundación CIDOB.
• La vida de Fidel Castro.
Documente istorice :
• LaJiribilla.co.cu (texto completo de la entrevista de Herbert Matthews a
Fidel Castro, en el New York Times, el 17 de febrero de 1957).
Articole de presa :
• BBC.co.uk («Un siglo, diez historias»).
• CubaDebate.cu (200 personalidades del mundo hablan sobre Fidel Castro).
• ElMundo.es (artículo acerca de Dalia Soto del Valle, esposa de Fidel
Castro).
• EUD.com/2004/10/17 (Canek Sánchez Guevara, nieto del Che Guevara,
habla de Fidel Castro).
38

• Spanish.People.com.cn (entrevista en el periódico chino Diario del
Pueblo, donde Fidel Castro reconoce la capacidad de Raúl Castro para
dirigir al país).
Site-uri :
• http://en.wikipedia.org/wiki/Fidel_Castro
• http://en.wikipedia.org/wiki/Opposition_to_Fidel_Castro
• http://en.wikipedia.org/wiki/26th_of_July_Movement
• http://es.wikipedia.org/wiki/Fidel_Castro#Infancia_y_juventud
• http://en.wikipedia.org/wiki/Alpha_66
• http://en.wikipedia.org/wiki/Omega_7
• http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-07-21/l-am-vazut-pe-fidel-
castro-xv.html
• http://www.scritube.com/personalitati/Fidel-Castro-biografia-
secreta1331131216.php
• http://www.cuba.cu/gobierno/discursos/
http://www.cidob.org/es/documentacion/biografias_lideres_politicos/ame
rica_central_y caribe/cuba/fidel_castro_ruz
• http://www.calificativ.ro/FIDEL_ALEJANDRO_CASTRO_RUZ__FIDE
L_CASTRO_-a8121.html
• http://www.ziare.com/actual/international/02-19-2008/biografia-lui-fidel-
castro-documentar-244058
39

Profil psihologic fidel castro

Profil psihologic fidel castro

Empfohlen

Empfohlen

Weitere ähnliche Inhalte

Empfohlen

Empfohlen (20)

Profil psihologic fidel castro