Tribuna avocatului bibliotecii

TRIBUNA
AVOCATULUI
bibliotecii
http://www.slideshare.net/rmbiblioteci/tribuna-avocatului-bibliotecii

!
TRIBUNA
AVOCATULUI
bibliotecii
http://www.slideshare.net/rmbiblioteci/tribuna-avocatului-bibliotecii

Tribuna avocatului bibliotecii
Discuţiile despre rolul, importanţa, viitorul bibliotecilor în era Internetului şi a tehnologiilor se poartă din ce în ce mai
frecvent şi implică decidenţi politici şi financiari la diverse niveluri de responsabilitate, fondatori, utilizatori, membrii
comunităţii, etc. Nu există un consens în această problemă nici în mediul profesional. Un studiu realizat în anul 2012 printre
bibliotecarii americani scoate în evidenţă faptul că aceştea consideră că prioritatea numărul unu este de a demostra fondatorilor
şi decidenţilor valoarea bibliotecii pentru comunitate.
Este evident că tot mai mulţi factori îşi vor pune întrebarea şi tot mai mulţi biblioteconomişti vor încerca să răspundă
care este valoarea bibliotecii şi dacă beneficiile oferite membrilor comunităţii de către biblioteca publică costă mai mult sau
mai puţin decât cheltuielile necesare pentru întreţinerea ei. Bibliotecarii trebuie să fie pregătiţi pentru a pleda cauza bibliotecii
şi a fi avocaţii propriei profesii.
Pentru a susţine aceste eforturi Direcţia Cercetare şi Dezvoltare în Biblioteconomie a iniţiat Tribuna avocatului
bibliotecii http://clubbib2.wordpress.com/avocatul-bibliotecii-2 unde sunt plasate materiale relevante, incluzând
informaţii sau documente oficiale, articole, citate, gânduri, etc. privind rolul şi importanţa bibliotecilor pentru
comunitate.Materialele vor ajuta bibliotecarii să-şi facă strategia propria de promovare a imaginii şi valorii bibliotecii

LeonardKniffel
Leonard Kniffel este scriitor şi bibliotecar american, fost director executiv al revistei American
Libraries (1996-2011), membru al grupului editorial, începând cu anul 1988. Cartea cea mai recentă este
intitulată „Musicals on the Silver Screen: A Guide to the Must-See Movie Musicals”, a fost editată
în 2013 de Huron Street Press.
În anul 2011 a publicat cartea „Reading with the Stars: A Celebration of Books and Libraries”
care include interviuri realizate pe o perioadă de peste 10 ani cu personalităţi notorii precum Barack
Obama, Julie Andrews şi Jamie Lee Curtis, fondatorul Microsoft Bill Gates, fosta prima Doamna Laura
Bush, legenda sportului Kareem Abdul - Jabbar. A lucrat ca bibliotecar timp de 18 ani la Biblioteca
Publică din Detroit şi a călătorit foarte mult ca jurnalist şi ambasador al lecturii, reprezentând Federaţia
Internaţională a Asociaţiilor şi Instituţiilor Bibliotecare. Este, de asemenea, autorul memoriior de călătorie publicate în anul 2005
de Texas A&M University Press „A Polish Son in the Motherland: An American’s Journey Home”. Administrează blogul
Asociaţiei Bibliotecilor Americane (americanlibrariesmagazine) şi independent (polishson.com).
Leonard Kniffel
Leonard Kniffel is a writer and librarian and former publishing executive for the American Library Association in Chicago. He is
creator and publisher of the “@ your library” public awareness website (www.atyourlibrary.org), and he was editor-in-chief and
publisher of American Libraries, the magazine of the American Library Association, from 1996 to 2011 and was a member of the
editorial staff beginning in 1988. His most recent book is titled "Musicals on the Silver Screen: A Guide to the Must-See Movie
Musicals," published in 2013 by Huron Street Press. His earlier book, "Reading with the Stars:

A Celebration of Books and Libraries," was published in 2011 and features interviews he has conducted over the previous ten
years with such luminaries as President Barack Obama, entertainers Julie Andrews and Jamie Lee Curtis, Microsoft founder
Bill Gates, former First Lady Laura Bush, and sports legend Kareem Abdul-Jabbar. He worked as a librarian for 18 years at the
Detroit Public Library and has traveled extensively as a journalist and ambassadorfor reading through the International
Federation of Library Associations and Institutions. He is also the author of "A Polish Son in the Motherland: An American’s
Journey Home", a travel memoir published in 2005 by Texas A&M University Press. He blogs for the American Library
Association (americanlibrariesmagazine) and independent at Polish Son(polishson.com)

DeclaraţiaIFLA privindbibliotecileşi dezvoltarea
(Rezumat)
În luna august 2013, Biroul Executiv IFLA a
aprobat Declaraţia IFLA privind bibliotecile şi
dezvoltarea. Potrivit declaraţiei, accesul la informaţie
este un drept fundamental al omului care poate sparge
ciclul sărăciei şi susţine dezvoltarea. În multe localităţi
biblioteca este unicul loc unde oamenii pot accesa
informaţiile care-i ajută să-şi îmbunătăţească educaţia, să
dezvolte abilităţi noi, să găsească locuri de muncă, să
înceapă o afacere, să ia decizii argumentate informaţional
privind sănătatea, agricultura, să înţeleagă mai bine
problemele mediului înconjurător. Rolul unic pe care îl
joacă în comunitate fac bibliotecile parteneri importanţi
pentru dezvoltare, atât prin promovarea accesului la
informaţie în toate formatele, cât şi prin oferirea
serviciilor şi programelor care corespund necesităţilor de
informare într-o societate complexă, în continuă
schimbare. Prin această declaraţie IFLA se alătură
eforturilor Naniunilor Unite de creare a cadrului care va
ghida dezvoltarea mondială post – 2015 şi cheamă toţi
factorii de decizie să recunoască că în orice parte a lumii
bibliotecile pot fi mecanisme de nădejde în sprijinirea
programelor de dezvoltare, afirmând că:
 Bibliotecile oferă posibilităţi pentru toţi
 Bibliotecile ajută oamenii să se dezvolte individual
 Bibliotecile oferă acces la cunoaşterea din întreaga
lume
 Bibliotecarii oferă asistenţă calificată
 Bibliotecile sunt parte a unei societăţi complexe.
Prin această declaraţie IFLA îndeamnă, factorii de
decizie politică şi factorii antrenaţi în activitatea practică
de dezvoltare să folosească aceste resurse importante şi
să se asigure că orice agendă de dezvoltare post-2015:
 Recunoaşte rolul accesului la informaţie ca element
fundamental care sprijină dezvoltarea
 Recunoaşte rolul bibliotecii şi a bibliotecarului ca
agenţi ai dezvoltării
 Încurajează statele membre ale Naţiunilor Unite să
susţină dezvoltarea prin promovarea reţelelor, a
resurselor informaţionale şi umane, precum
bibliotecile şi alte instituţii de interes p

IFLA Statement on Libraries and Development
Access to information is a fundamental human right that can break the cycle of poverty and support
sustainable development. The library is the only place in many communities where people can access information
that will help improve their education, develop new skills, find jobs, build businesses, make informed agricultural
and health decisions, or gain insights into environmental issues. Their unique role makes libraries important
development partners, both by providing access to information in all formats and by delivering services and
programmes that meet the needs for information in a changing and increasingly complex society.
As the United Nations moves to establish a post-2015 framework to guide development worldwide, IFLA
calls upon all stakeholders to recognise that libraries, in every part of the world, can be reliable mechanisms for
underpinning the delivery of sustainable development programmes. IFLA affirms that:
Libraries provide opportunity for all
Libraries are found in all locations – in the countryside and in the city, on the campus and in the workplace.
Libraries serve all people, regardless of their race, national or ethnic origin, gender or sexual preference, age,
disability, religion, economic circumstances or political beliefs. Libraries support vulnerable and marginalised
populations and help ensure that no person is denied basic economic opportunities and human rights.

Libraries empower people for their own self-development
Libraries underpin a society where people from any background can learn, create and innovate. Libraries
support a culture of literacy and foster critical thinking and inquiry. Through libraries, people can harness the
power of technology and the Internet to improve their lives and their communities. Libraries protect the rights of
users to access information in a safe environment. Libraries are socially and culturally inclusive. They can help
all people engage with the public institutions they need to access services, and can act as gateways to civic
participation and new e-government services.
Libraries offer access to the world’s knowledge
Libraries are an essential part of a critical infrastructure that supports education, jobs and community growth.
They offer meaningful, convenient access to information in all its forms, whether it is manuscript, printed, audio-
visual or digital. They can support formal, informal and lifelong learning, the preservation of folk memories,
traditional and indigenous knowledge, and the national cultural and scientific heritage. When national information
policies aim to improve telecommunications and provide high-speed broadband networks, libraries
for the provision of public access to Information and Communication Technologies (ICTs) and networked
information resources.
Librarians provide expert guidance
Library staff are trained, trusted intermediaries dedicated to guiding people to the information they seek.
Librarians provide training and support for the media and information literacies people need to better understand
and participate in the information society. They are also cultural stewards, curating and providing access to
cultural heritage and supporting the development of identity.

Libraries are part of a multistakeholder society
Libraries work effectively with many different stakeholder groups in varied situations. They deliver
programmes and services alongside local and national governments, community groups, charities, funding
organisations, and private and corporate enterprises. Librarians are agile actors who are able to work alongside
others in governments, civil society, business, academia and the technical community to help deliver policy goals.
Libraries must be recognised in development policy frameworks
As libraries have a natural role in providing access to the information content and networked services that
underpin sustainable development, policymakers should encourage the strengthening and provision of libraries
and utilise the skills of librarians and other information workers to help solve development problems at
community levels.
IFLA therefore urges policymakers and development practitioners to leverage these powerful existing
resources and ensure that any post 2015 development framework:
 Recognises the role of access to information as a fundamental element supporting development
 Acknowledges the role of libraries and librarians as agents for development
 Encourages UN Member State support of the information frameworks underpinning development –
providing networks, information and human resources – such as libraries and other public interest bodies
Approved by the IFLA Governing Board in Singapore, August 16th
2013
În luna august 2013

Bibliotecile sunt valoroase pentru comunitate: 12 argumente
Materialul a fost elaborate în baza articolului „12 Ways Libraries
Are Good for the Country” semnat de Leonard Kniffel
http://www.americanlibrariesmagazine.org/article/12-ways-libraries-
are-good-country
Documentul este nu atât pentru bibliotecari, cât, mai ales, pentru
fondatori, factori politici, organe de decizie financiară, etc care
hotărăsc soarta bibliotecilor. Un asemenea document este bun de pus
pe masă atunci când sunt negociate salariile pentru bibliotecari şi
finanţele necesare pentru întreţinerea bibliotecilor.

1 Bibliotecile susţin democraţia
Bibliotecile oferă acces la informaţii şi diverse puncte de vedere,
astfel încât oamenii să poată lua decizii conştiente, privind politicile
publice, pe toată durata vieţii lor. Bibliotecarii ajută utilizatorii să
identifice date exacte şi veridice şi să utilizeze raţional resursele
informaţionale pentru a se informa. Biblioteca publică ajută la
combaterea ignoranţei.

2 Bibliotecile înlătură bariere
Bibliotecile oferă servicii şi programe pentru persoane cu nivel
diferit de alfabetizare, preşcolari, studenţi, persoane cu handicap fizic
sau social, persoane fără adăpost sau nevoiaşe. Bibliotecile lichidează
obstacole, care îngrădesc comunicarea şi instruirea.

3 Bibliotecile egalează în drepturi
Prin asigurarea accesului la resurse informaţionale şi tehnologii
disponibile pentru toţi, indiferent de venit, clasă socială, provenienţă,
biblioteca publică îi egalează pe toţi şi reduce decalajul dintre bogaţi
şi săraci. Bibliotecile adună oamenii şi fac resursele lor disponibile
tuturor membrilor comunităţii, indiferent de statutulsocial.

4 Bibliotecile sporesc valoarea.
Bibliotecile oferă posibilitatea alegerii între tendinţa generală şi
puncte de vedere alternative, între conceptele tradiţionale şi moderne,
între perspectivele monoculturale şi multiculturale. Uşile bibliotecii
sunt deschise pentru gândirea independentă, fără prejudecăţi.

5 Bibliotecile dezvoltă creativitatea.
Prin atmosfera care stimulează curiozitatea, bibliotecile creează
oportunităţi pentru învăţarea neformală şi pentru descoperiri noi. Ca
depozitare de cărţi, imagini, mass-media, bibliotecile oferă acces la
cunoştinţele acumulate de omenire şi asistenţa personalului
profesionist, care promovează aceste resurse prin biblioteca fizică,
web, servicii la distanţă, etc.

6 Bibliotecile lărgesc orizontul tinerilor
Bibliotecile pentru copii şi adolescenţi oferă ora poveştilor, discuţii
despre cărţi, lecturi şi activităţi pentru vacanţă, planificarea carierei,
proiecte artistice, concursuri, şi alte programe menite să suscite
imaginaţia tinerilor. În biblioteci copiii pot fi ghidaţi spre lucruri
extraordinare. Deoarece le pasa de necesităţile specifice de dezvoltare
ale fiecărei persoane, care vine la bibliotecă după ajutor, bibliotecarii
specializaţi în servirea copiilor lucrează diferenţiat cu diverse
categorii, începând cu ora poveştilor pentru preşcolari şi terminând cu
planificarea carierei pentru studenţi.

7 Bibliotecile aduc plusvaloare
Bibliotecile aduc plusvaloare comunităţilor pe care le servesc – de
la 1.30 la 10 dolari pentru fiecare dolar investit. Bibliotecile publice
şi şcolare puternice fac municipiul ori oraşul mai atrăgător ca spaţiu
de afaceri. Americanii împrumută de la bibliotecile publice în mediu
pe an mai mult de şapte cărţi şi aceasta îi costă aproximativ 34 dolari
în taxe – sau aproximativ costul unei singure cărţi cu copertă tare.

8 Bibliotecile consolidează comunităţile
Oamenii se adună la bibliotecă pentru a căuta, găsi şi partaja
informaţii, pentru a acumula experienţe şi a experimenta în domeniul
artei şi mass media, pentru a se angaja în discuţii şi jocuri specific
locului. Nici o definiţie îngustă nu poate exprima esenţa bibliotecii.
Există comunităţi ale savanţilor, societăţi ale persoanelor cu dificultăţi
auditive, comunităţi bazate pe interese similare etc, fiecare cu
bibliotecile şi colecţiile lor speciale. Bibliotecile validează şi unifică,
ele salvează vieţi, literalmente şi prin conservarea documentelor
despre acele vieţi.

9
Bibliotecile sprijină familiile
Bibliotecile oferă locuri alternative pentru părinţi şi copiii lor în
scopul consolidării activităţilor desfăşurate în mod tradiţional la
domiciliu, punând la dispoziţie spaţii pentru pregătirea temelor pentru
acasă, resurse pentru părinţi, programe extra-şcolare, resurse care pot
fi accesate de la distanţă, lecturi individuale, programe în ajutor
alfabetizării timpurii. Ca şi familiile pe care le servesc, bibliotecile de
pretutindeni se adaptează pentru a face faţă provocărilor economice şi
sociale ale secolului XXI. În biblioteci, familiile descoperă
profesionişti dedicaţi prestării unor servicii prietenoase, care oferă o
selecţie bogată de materiale, asociate necesităţilor persoanelor din
diverse substraturi sociale.

0
10 Bibliotecile ajută la dezvoltarea competenţelor
tehnologice
Serviciile şi programele bibliotecare dezvoltă gândirea critică şi
alfabetizarea informaţională. Aproape 100% din bibliotecile americane
oferă acces la internet şi asistenţă în rezolvarea problemelor.
Bibliotecarii dezvoltă aptitudini de gândire inter-disciplinară, competenţe
de a răspunde la solicitări cu caracter ştiinţific, abilităţi de lider,
angajament civic, conştientizează problemele de sănătate şi de mediul
înconjurător la nivel mondial. Utilizatorii bibliotecilor caută online locuri
de muncă, perfectează CV-uri cu ajutorul software-lor de procesare de
text, completează aplicaţii, cercetează profesii noi, participă la
workshop-uri în probleme de carieră, caută posibilităţi de asistenţă
financiară. Bibliotecile publice servesc drept centre tehnologice, oferind
utilizatorilor o gamă largă de servicii gratuite de acces public la
computere şi internet.

11 Bibliotecile oferă spaţii sigure şi bine reglementate
Prin oferirea unei atmosfere care stimulează gândirea, bibliotecile
induc un sentiment de linişte şi transcendenţă, care predispune spre
idei şi interpretări noi. În bibliotecă utilizatorul nu răspunde de nimic.
Poate fi singur cu gândurile, fanteziile, speranţele şi visele proprii, şi
liber pentru a nutri ceea ce este cel mai preţios - tovărăşia tăcută a
persoanelor care împărtăşesc aceleaşi interese.

12 Bibliotecile prezervează trecutul
Bibliotecile sunt depozitare pentru istoria comunităţii, obiceiurile
orale, înregistrările audiovizuale a evenimentelor, şi atunci când
aceste resurse locale sunt digitalizate şi plasate online în biblioteci
digitale, comunităţile aflate la mii de kilometri depărtare pot împărtăşi
aceste experienţe. Biblioteconomia şi ştiinţa informării şi tehnologiile
permit comunicarea în timp şi spaţiu. O bibliotecă este un miracol.

De ce viitorul nostru
depinde de biblioteci,
lectură şi fantezie
GAIMAN, Nail. Why our future depends on libraries, reading and
daydreaming// http://www.theguardian.com/books/2013/oct/15/neil-gaiman-future-
libraries-reading-daydreaming
La 14 octombrie 2013, scriitorul englez Neil Gaiman a ţinut această prelegere la Centrul Barbican din
Londra, la solicitarea Agenţiei Lecturii Riding Agency.
Riding Agency a fost iniţiată în anul 2012 ca o platformă pentru scriitori şi gânditori renumiţi pentru a
distribui idei originale şi îndrăzneţe despre lectură şi biblioteci.
Nail Gaiman argumentează necesitatea existenţei bibliotecii într-un mod foarte original. Povesteşte că i s-a
întâmplat să asiste la o discuţie despre viitorul industriei private de construcţie a închisorilor în SUA. Întrebarea
era de câte închisori va fi nevoie peste 15 ani. Algoritmul a fost găsit foarte simplu, pornind de la întrebarea câţi
copii în vârstă de 10-11 ani nu pot citi acum. Şi mai ales nu pot citi de plăcere.
Potrivit lui Nail Gaiman: alfabetizarea este mai importantă acum ca niciodată. Oamenii trebuie să ştie să
scrie şi să citească, să înţeleagă ceia ce citesc, să înţeleagă nuanţe şi să se facă înţeleşi. Este foarte important ca
membrii comunităţii să cunoască ce înseamnă biblioteca şi bibliotecarul ca să le poată apăra pentru binele lor şi
pentru binele copiilor lor.
În prelegere se explică de ce folosirea imaginaţiei şi îndemnul altora de a o folosi pe a lor este o obligaţie a
tuturor cetăţenilor.

* * *
„ Cea mai simplă cale de a creşte copii educaţi este de a-i învăţa să
citească şi a-i convinge că lectura este o activitate plăcută. Găsiţi
cărţile care să le placă, oferiţi-le acces la aceste cărţi şi lasaţi copiii să
le citească ”.

* * *
„ În anul 2007 am fost la prima întrunire din istoria Chinei, aprobată
de partid, despre literatura ştiinţifico-fantastică (SF). La un moment
dat am întrebat oficialităţile de ce acum? SF n-a fost încurajată mai
mult timp în această ţară. Ce s-a schimbat acum? Este simplu mi-au
spus. Chinezii strălucesc în a executa lucruri după schiţe făcute de
alţii. Dar ei nu inovează şi nu inventează. Ei nu-şi pot imagina. Aşa că
au trimis o delegaţie în SUA la Apple, la Microsoft, la Google. Au
vorbit cu oamenii de acolo. Şi au descoperit că toţi în copilărie au citit
literatură ştiinţifico-fantastică ”.

* * *
„ Eu am fost fericit. Am crescut într-o bibliotecă locală excelentă. În
vacanţa de vară, în drum spre serviciu părinţii mei mă duceau la
bibliotecă, iar bibliotecarii nu se supărau pe băieţelul care în fiecare
dimineaţă le păşea pragul şi scotocea printre fişele de catalog în
căutarea cărţilor cu stafii, vrăjotoare, vampiri, detectivi şi minuni. Şi
când am terminat de citit cărţile pentru copii m-am apucat de cărţile
pentru maturi.
Erau bibliotecari buni. Iubeau cărţile şi le plăcea ca acestea să fie
citite. Ei mă tratau doar ca pe un alt cititor- nici mai mult nici mai
puţin- ceia ce însemna că mă tratau cu respect ”.

* * *
„ Bibliotecile înseamnă libertate. Libertatea de a citi, libertatea ideilor,
libertatea comunicării. Bibliotecile înseamnă educaţie (care nu se
termină odată cu terminarea şcolii sau a universităţii).Bibliotecile
înseamnă destindere, spaţii sigure şi acces la informaţie”

* * *
„ Am teamă că în secolul XXI oamenii nu înţeleg cu adevărat ce
reprezintă bibliotecile şi care este menirea lor. Dacă percepi
biblioteca doar ca pe un raft cu cărţi, poate să pară depăşită, într-o
lume în care multe cărţi, dar nu toate, există şi în format digital. Dar
aceasta este o greşeală fundamentală ”.

* * *
„ Bibliotecile sunt într-adevăr porţi spre viitor. Aşa că este regretabil
că pretutindeni în lume se găsesc autorităţi locale care percep
închiderea bibliotecilor ca pe o posibilitate de a salva mai uşor nişte
finanţe, fără a realiza că fură de la viitor ca să plătească pentru azi. Ei
închid porţi care ar trebui să fie deschise”.

* * *
„ Noi avem obligaţia de a sprijini bibliotecile. De a utiliza bibliotecile,
de a încuraja pe alţii să utilizeze bibliotecile. Dacă nu preţuiţi
bibliotecile, atunci nu preţuiţi informaţia, nici cultura, nici
înţelepciunea. Ştergând urmele trecutului, prejudiciaţi viitorul”.

„Gardieni ai adevărului şi ai cunoaşterii, bibliotecarilor
trebuie să le mulţumim pentru rolul lor de apărătoriai dreptului
la intimitate, la instruire, la gândire independentăşi mai presus
de orice, la lectură”
Semnificaţia Cuvântului
Barack Obama
Acest articol publicat în American Libraries, în august 2005 este o adaptare a
discursului Preşedintelui Barack Obama la deschiderea sesiunii generale a
Conferinţei Anuale ALA, care a avut loc în Chicago, iunie, 2005, unde, pe atunci
senatorul de Illinois, Barack Obama a fost invitat în calitate de keynote speacher.
Discursul a fost ascultat cu mare interes si audienţa a răsplătit mesajul
transmis, ovaţionând în picioare vreme îndelungată. După stabilirea lui Barack
Obama în Casa Albă, discursul a revenit în actualitate. Articolul poate fi accesat pe
site-ul revistei American Libraries www.ala.org.

„Bibliotecilesunt pentru noi o religie”.
James H. Billington,
directorul Bibliotecii Congresului
Conform Guiness World Records, Bibilioteca Congresului Statelor Unite
ale Americii este cea mai mare bibliotecă publică din lume, după numărul de
rafturi, numărul de cărţi şi obiecte deţinute.
Construită în 1800 de către Congresul american , a avut pe toată durata
secolului al XIX lea sediul în clădirea Capitolului Statelor Unite. După o
perioadă de declin pe la mijlocul secolului al XIX lea , biblioteca şi-a revenit
rapid crescând ca importanţă şi mărime culminând cu construirea unei clădiri
separate. În zilele noastre biblioteca deţine 3 clădiri pe care îşi desfăşoară activitatea :clădirea Thomas
Jefferson, clădirea John Adams şi clădirea memorială James Madison iar din 2007 cea mai nouă clădire a
bibliotecii Campusul Packard pentru conservarea materialelor audio-vizuale. Deşi este numită bibliotecă
publică şi este deschisă publicului, doar înalţii oficiali ai guvernului,membrii ai Congresului au dreptul să
consulte cărţile aflate în bibliotecă.
Bibioteca conţine mai mult de 30 de milioane de cărţi şi alte materiale tipărite în peste 470 de limbi
din toată lumea , mai mult de 61 de milioane de manuscrise şi cele mai rare colecţii de cărţi din America de
Nord inclusiv forma nefinisată a Declaraţiei de Independenţă. Mai mult decât atât biblioteca deţine şi o
copie a bibliei lui Gutenberg, peste un milion de ediţii al ziarelor din toată lumea de aproximativ 3 secole
,peste 6.000 de benzi desenate, 4,8 milioane de hărţi ,2,7 milioane de înregistrări şi peste 1,7 milioane de
imagini şi poze dar şi importante piese de artă ca Betts Stradivarius, Cassaveti Stradivarius.

„O bibliotecă înseamnă, deci, o ţară, lucru pe care noi l-am ignorat
mulţi ani şi continuăm s-o facem şi astăzi”
„... multe biblioteci şi mulţi bibliotecari de la noi fac dovada unei prezenţe
spirituale şi de spirit înnobilatoare. Ei au creat, între labirint şi paradis, un
spaţiu intermediar, o Oază de Bine în mijlocul răului general, oază care,
sunt sigur, până la urmă va salva societatea”.
„O bibliotecă în adevăr democratică trebuie să contribuie la fericirea omului, ori, mai exact
spus, trebuie să facă parte din fericiea omului. Nu voi pregeta să repet, că adevărata fericire nu
poate să existe în afara Limbii, Credinţei, Istoriei şi Locului neamului tău. În acest sens, pivotul,
temelia conţinutală a bibliotecii este ca şi cum un testament. Apoi, într-o bibliotecă democratică
cititorul trebuie să aibă dreptul şi posibilitatea de a alege ce să citească, de a alege timpul şi
spaţiul lectuii şi, de ce nu?, chiar bibliotecarul care să-l servască. Sunt sigur, că într-o civilizaţie
avansată postul de bibliotecar trebuie să fie eligibil, iar din cei câţiva lucrători ai unei biblioteci
cititorul şi-l alege pe acela în care simte apropiere, compatibilitate, încredere. La rândul său,
lucrătorul unei biblioteci democratice trebuie să exprime cinstea desăvârşită în comunitate,
iubirea faţă de cititori ca faţă de semeni. De unde revigorarea actuală a biblioterapiei şi
bibliopsihologiei, tratarea fobiilor cititorilor etc.”
Alexe Rău

„ Apocalipsa intelectualănu poate fi închipuitădecât ca o
lume fără biblioteci”
Ion Stoica
Ion Stoica (14 ianuarie 1936, Amărăştii de Sus, judeţul Dolj)
este un poet şi bibliolog. Este fiul Elisabetei (născută Pârjolescu) şi al
lui Mihail Stoica, preot. Face şcoala primară în comuna natală, apoi
Liceul „Carol I" din Craiova (1946-1949) şi liceul din Caracal,
încheiat în 1953. Urmează cursurile Facultăţii de Filologie la Universitatea din Bucureşti, secţia
biblioteconomie, absolvită în 1957.
Lucrează la Biblioteca Regională Bucureşti (1957-1960), apoi ca profesor în judeţul Teleorman
(1960-1964), şef de serviciu la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, unde va deveni
director adjunct (1969), director (1983) şi director general. În 1977 îşi susţine doctoratul în filologie,
iar din 1990 este cadru didactic la Departamentul de bibliologie şi ştiinţa informării la Facultatea de
Litere din Bucureşti, unde în 1998 e numit profesor.
Stoica s-a dedicat şi elaborării unor lucrări bibliografice. Astfel, în afara biobibliografiei Tudor
Vianu, în colaborare cu H. Zalis a mai repertoriat contribuţiile referitoare la modernism (1968) şi la
clasicism (1969) în literatura română. Se reţin, de asemenea, câteva incursiuni în istoria literară,
susţinute de un solid suport documentar, cum sunt, de pildă, studiul intitulat Biblioteca lui Titu
Maiorescu sau valorizarea unor documente inedite de la Panait Istrati.

Valoarea economic şi impactul bibliotecilor publice în Letonia // Economic value
and impact of public libraries in Latvia, 2012
http://www.kis.gov.lv/download/Economic%20value%20and%20impact%20of%20pu
blic%20libraries%20in%20Latvia.pdf
Un studiu foarte interesant despre valoarea economică şi impactul bibliotecilor
publice din Letonia demonstrează că rata de cost-beneficiu de la investiţiile în
computere şi internet este de 1:3.
Un studiu asemănător „Valoarea bibliotecii publice” a fost elaborat de Svanhild
Aabo (Oslo Norvegia). Studiul poate fi accesat pe site-ul
IFLA:http://archive.ifla.org/IV/ifla71/papers/119e-Aabo.pdf. Cifrele prezentate în
concluziile studiului atestă clar beneficiile obţinute de utilizatorii bibliotecilor publice
care „sunt mai mari decât costurile pentru promovarea serviciilor de bibliotecă,
demonstrând o rată de cost-beneficiu de aproximativ 1:4. Cu alte cuvinte pentru fiecare
NOK plătită sub formă de taxe pentru întreţinerea bibliotecilor publice, populaţia
primeşte de 4 ori mai mult beneficiu. http://www.slideshare.net/cdbclub/valoarea-
bibliotecii-publice-ca-resurs-comunita

„Este cunoscut faptul că percepţia bibliotecii de către membrii comunităţii nu ţine pasul cu schimbările care au
loc în societate şi în comunitate. Imaginea bibliotecii a rămas blocată în trecut şi nu depăşeşte cu mult percepţia de
loc unde utilizatorii vin pentru a împrumuta cărţi. Toate sondajele recente demonstrează acest lucru. Bibliotecarii
trebuie să înveţe cum pot extinde imaginea spre a include informaţia, servicii de calitate, etc şi cum pot implica
utilizatorii în promovarea imaginii pozitive a bibliotecii. Un exemplu excelent în acest sens poate servi
blogul Libraries Changed My Lifehttp://librarieschangedmylife.tumblr.com. Este un blog foarte util despre
rolul bibliotecii în viaţa oamenilor, a familiilor şi a comunităţilor. Conţine istorii reale despre cum bibliotecile au
schimbat în bine viaţa unor utilizatori şi idei pentru argumentarea importanţei şi necesităţii bibliotecii. Blogul
oferă şi puncte de reper pentru cei care pledează cauza bibliotecilor, pentru „avocaţii” bibliotecii şi ai profesiei.
Libraries Changed My Life (LCML) este o mişcare inţiată de două bibliotecare din SUA: Ingrid,
bibliotecar pentru copii din New York şi Natali, bibliotecar de reţea din Florida. Scopul blogului este crearea unui
spaţiu virtual, unde oamenii pot să povestească despre relaţiile lor cu biblioteca, promovând dragostea pentru
bibliotecă, carte, lectură, etc. Persoanele preocupate de promovarea valoarii bibliotecilor pot vedea care este
impactul acestora asupra oamenilor. Într-un mesaj plasat pe blog la 21 mai 2013 un „veteran” al bibliotecii
publice scrie „nu există suficiente cuvinte pentru a exprima ce a însemnat biblioteca noastră publică pentru
familia mea. De mai bine de 50 de ani noi vizităm biblioteca pentru cărţile corespunzătoare vârstei, video, reviste,
programe în susţinerea lecturii, utilizarea computerului, întruniri, programe privind lectura de vară a copiilor,
discuţii în cadrul Clubului Cărţii, jocuri, şahmate, socializare cu alte personae, învăţarea regulilor de
comportament într-o bibliotecă, protecţia cărţilor şi a echipamentelor… Dacă n-ai descoperit biblioteca locală este
pierderea ta”.
Este evident că cei mai buni avocaţi ai bibliotecii sunt chiar utilizatorii ei. Iată câteva titluri reprezentative
din articolele publicate pe blogul Libraries Changed My Life:
Bibliotecile: surse de minuni
Unii dintre prietenii mei apropiaţi sunt cei pe care i-am întâlnit la bibliotecă
Gnomul (bibliotecarul) care mi-a schimbat viaţa
Cele mai bune locuri din lume”.V.O.

„O bibliotecă este un ținut vrăjit, un palat cu desfătări, un adăpost în care te poți adăposti împotriva furtunilor”.
„Oricine va avea cheia de aur care deschide ușa tăcută a bibliotecilor va găsi în ele încurajare și mângâiere, odihnă
și fericire”
Lubbock, John
(1834-1913),antropolog englez
„Până la cărţi, rămânea mărturie cimitirul. L-a învins biblioteca. Cartea ţi-e ţară, ţi-e fiică, ţi-e surioară, prietena şi
iubirea”.
Tudor Arghezi
„… Dintre toate ştiinţele, bibliologia este poate cea mai importantă, pentu că omul modern trăieşte doar în măsura
în care îşi apropie, prin intermediul cărţii, realitatea spiritului dinainta lui şi din cercurile dinafara lui. Dacă
filogenetic fiinţa umană descinde din maimuţă, indiscutabil omul modern, produs al unei miraculoase mutaţii,
descinde de carte şi este, finalmente, o creaţie a cărţii”.
Rappaport
Biblioteca este patria cuvintelor care au avut ceva de spus.
Octav Bibere
Biblioteca este un frigider pentru conservarea gândurilor.
Herbert Samuel
Cultura de consum macină, a mâncat o parte din lumea care trăia în biblioteci. Biblioteca era o manieră de evadare
din real, nu erau ziare, televiziuni. Era coadă la brânză, la carne şi la biblioteci.
Mircea Dinescu

Dacă ai o grădină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie.
Cicero
Biblioteca este templul învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie.
Carl Thomas Rowan
Am iubit şcoala pentru că acolo era biblioteca.
Octav Bibere
Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii
şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam…
Bibliotecă: grădină de cărţi.
Costel Zăgan
Fără biblioteci ce ne-ar mai rămâne? N-am mai avea nici trecut şi nici viitor.
Ray Bradbury
Jorge Luis Borges
O bibliotecă este o uşă spre numeroase vieţi.
Sharon Creech
Dacă citatele ar dispărea pe neaşteptate, am cunoaşte adevărata greutate a bibliotecilor.
Fabrizio Caramagna
O mică bibliotecă ce creşte în fiecare an este o parte onorabilă din istoria unui om.
Henry Ward Beecher

Bblioteca din bibliotecă
Prietenul vechi ca vinul
şi rar ca potopul este bibliotecar
îl caut mereu prin cărţi
el însuşi fiind un morman de cărţi
încât nu mai sunt sigur
în care bibliotecă mă aflu
mai ales când nu ne-nţelegem
mă gândesc că de-o muri cândva
din el vor ieşi două suflete
unul al său şi unul al bibliotecii
Marin Ifrim
Savant
Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost,
Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost;
Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut,
În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi… a-ncăput:
Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar
Am dori să mai încapă şi un bibliotecar
Ion Luca Caragiale
Mai multe citate și reflecții despre carte și lectură accesați lucrarea: Dimitrie Poptămaş. Reflecţii desprecarte, bibliotecă şi lectură.
Disponibilă: http://www.bjmures.ro/bd/P/001/04/index.php#

DECLARAȚIE SCRISĂ
adresată în conformitate cu articolul 123 din Regulamentul de procedură referitoare la impactul bibliotecilor publice la nivelul comunităţilor
europene1
1. Dintr-o anchetă privind serviciile de biblioteci publice desfăşurată în 2013 în 18 ţări europene reiese că, anul trecut, aproape 100 de
milioane de europeni şi-au vizitat bibliotecile publice, iar 14 milioane au apelat la acestea pentru a beneficia de acces la internet;
2. În cursul ultimelor 12 luni, 24 de milioane de europeni (cel mai adesea persoane în vârstă, persoane aparţinând comunităţilor entice ş-i
persoane din mediul rural) au utilizat bibliotecile publice pentru a participa la activităţi de învăţare non-formală ş-i informală;
3. 83% dintre persoanele care au recurs la serviciile gratuite de utilizare a calculatorului şi de acces la internet oferite de bibliotecile publice
au declarat că efectele resimţite asupra vieţii lor sunt pozitive, economisind timp şi bani, ameliorându-şi aptitudinile, obţinând acces la
serviciile administraţiei publice şi la resurse legate de încadrarea în muncă şi de sănătate;
4. Pe parcursul ultimului an, 1,5 milioane de europeni şi-au depus candidatura în vederea ocupării unui loc de muncă, iar 250 000 şi-au găsit
un loc de muncă utilizând accesul gratuit la internet oferit de bibliotecile publice;
5. Bibliotecile publice reprezintă unica modalitate de acces gratuit la internet pentru 1,9 milioane de europeni aflaţi în situaţie de
marginalizare;
6. Prin urmare, se solicită Comisiei să recunoască serviciile esenţiale pe care bibliotecile publice le pun la dispoziţia comunităţilor locale şi a
grupurilor defavorizate în ceea ce priveşte incluziunea digitală, incluziunea socială, învăţarea pe tot parcursul vieşii şi modalităţile de
încadrare în muncă, precum şi rolul exercitat de serviciile respective prin asistenţa pe care o acordă la realizarea obiectivelor Uniunii
Europene;
7. Prezenta declaraţie, însoţită de numele semnatarilor, se transmite Consiliului şi Comisiei.
1 În conformitate cu articolul 123 alineatele (4) şi (5) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European,în cazul în care declarţia
este semnată de majoritatea deputaţilor care compun Parlamentul, aceasta se publică în procesul-verbal împreună cu numele semnatarilor ţi
se transmite destinatarilor, fără ca prin aceasta să angajeze Parlamentul.
http://www.wdpubliclibraries.eu/wp-content/uploads/sites/27/2013/10/EP-WD-RO.pdf

Biblioteca – cel mai bun serviciu al anului”
În Finlanda anual este realizat un studiu pentru a determina instituția sau compania națională, care oferă cel mai
bun serviciu pentru public. Pe parcursul mai multor ani bibliotecile (ca rețea națională) au ocupat poziția a treia în
clasament. Anul acesta bibliotecile finlandeze au obținut cea mai înaltă apreciere a cetățenilor – locul întâi. În
listă au fost incluse aproximativ 100 de instituții (companii), iar criteriile de selecție au inclus: nivelul de servire
în general, prima impresie, timp mediu de așteptare și servire, atitudinea personalului, competența personalului,
corelația dintre preț și calitate, nivelul de confort al spațiului, flexibilitate, dorința de a mai veni. Locul doi în
clasament a fost ocupat de două bănci, locul patru de comania ALKO, locurile cinci și șase – de două farmacii.
Conform unui studiu realizat în anul 2004 Finlanda era considerată lider mondial în dezvoltarea serviciilor
bibliotecare. Eurobarometrul cultural realizat anul acesta demonstra că Suedia devansează Finlanda la doi
indicatori: vizite per capita la bibliotecă și se pare indicele mediu de lectură. Probabil aceasta nu schimbă situația,
iar nota cetățenilor țării este răsplata pentru eforturile depuse de bibliotecari pentru a ține biblioteca în prim planul
comunității. Este clar că acolo nu se pune problema supraviețuirii bibliotecii. Felicitări colegilor finlandezi!
http://clubbib2.wordpress.com/2013/12/07/biblioteca-cel-mai-bun-serviciu-al-anului

Program Model pentru bibliotecile publice
Mai multe municipalități din Danemarca au inițiat proiecte de reconstruire, reamenajare,
remobilare și chiar de construire a unor clădiri noi pentru biblioteci. Aproape două treimi din
minicipalități au inițiat proiecte de implementare a unor schimbări esențiale și mai mult de două
treimi au efectuat deja schimbări semnificative în ultimii ani. În toată Danemarca, bibliotecile sunt
modernizate pentru a face față noilor realități.
Într-un sondaj realizat de Agenția Daneză pentru Cultură, managerii bibliotecilor au fost
întrebați ce funcții trebuie să acopere biblioteca modernă. În percepția specialiștilor de la Agenția
Daneză pentru Cultură, biblioteca modernă are cinci funcții importane. Iată care sunt acestea, în
ordinea priorităților:
Posibilități de socializare și întruniri neformale
Posibilități și facilități pentru învățare
Posibilități de studiu individual sau în grupuri mici pentru studenți și elevi
Posibilități de folosire a serviciului clasic de împrumut
Posibilități de oferte ca platformă culturală locală
Pentru mai multe informații accesați: http://modelprogrammer.kulturstyrelsen.dk/en/

28 Beautiful Quotes About Libraries
The Long Room, Trinity College Library, University of Dublin – Dublin

University Club Library – New York City

Admont Abbey Library – Austria

Real Gabinete Português de Leitura – Rio de Janeiro

Suzzalo Library at the University of Washington – Seattle

Beinecke Rare Book & Manuscript Library, Yale University - Connecticut

Canadian Library of Parliament – Ottawa

George Peabody Library - Baltimore

Biblioteca Joanina, University of Coimbra - Portugal

Royal Library of the Monastery of El Escorial - Spain

Melk Monastery Library - Austria

Queen’s College Library, Oxford University - Oxford

Abbey Library of St. Gall - Switzerland

Harper Memorial Library, University of Chicago - Chicago
Mai multe informații accesați http://www.buzzfeed.com/wordsbydan/28-quotes-about-libraries-on-photos-of-beautiful-l-b6bd

Ce spun americanii despre biblioteci?
97% de părinţi consideră că este foarte important ca bibliotecile să ofere programe educaţionale
pentru copii şi adolescenţi
95% consideră că materialele şi resursele bibliotecilor joacă un rol important în a oferi fiecăruia
şansa de a avea succes
94% consideră că bibliotecile sunt foarte importante pentru copiii lor
94% consideră că bibliotecile îmbunătăţesc calitatea vieţii în comunitate
76% consideră că bibliotecile sunt importante pentru ei şi familiile lor
Majoritatea americanilor mai tineri iubesc să citească, media anului trecut constituind 13 cărţi
Mai mult de 80% cred că bibliotecile trebuie să fie cu siguranţă parte a soluţiei educaţionale
75% de americani consideră că bibliotecile sunt importante ca spaţii sigure pentru a sta, a citi, a studia
etc
77% consideră că bibliotecile oferă acces foarte important la calculatoare şi internet
81% consideră că bibliotecile oferă servicii preţioase
Traducere din imaginea postată de Asociaţia Bibliotecarilor Americani http://clubbib2.wordpress.com/2014/03/13/ce-spun-americanii-despre-biblioteci

Cunoscut scriitor şi jurnalist american Stephen J.Dubner la Tribuna avocatului bibliotecii
În zilele de 2-3 mai 2014, Biblioteca Congresului a găzduit un summit naţional dedicat viitorului bibliotecilor, organizat de
Asociaţia Bibliotecilor Americane.
Stephen J.Dubner, cunoscut scriitor şi jurnalist american, unul din cei patru keynote speakers a avut o pledoarie excelentă pro
bibliotecă. În discursul său acesta a menţionat că pentru el biblioteca este locul unde a învăţat să citească, să scrie, să facă
cercetări, etc. Fără biblioteca din micuţa localitate în care a crescut n-ar fi ajuns, cu siguranţă, scriitor. Biblioteca a fost prezentă
masiv în viaţa sa. În localitatea de baştină, precum şi în alte localităţi din vecinătate nu era magazin, nu era restaurant, dar toate
aveau câte o bibliotecă. Dovadă a importanţei acestei instituţii pentru comunitate!
Referindu-se la importanţa bibliotecii de azi, Stephen J.Dubner invocă drept exemplu cele 206 filiale ale Bibliotecii Publice din
New York care într-un singur an au înregistrat 40 milioane de vizitatori. Mai mult decât toate echipele profesionale sportive şi
toate instituţiile de cultură luate în ansamblu! Muzeul Metropolitan – şase milioane de vizitatori! Muzeul New York Yankees?
Într-un an bun – patru milioane. Şi 40 milioane de vizitatori în Biblioteca Publică New York! Ce fac aceştea în biblioteci? Nu doar
împrumută cărţi şi citesc periodice. Biblioteca publică a devenit un fel de instituţie diferită de cea tradiţională – cu un set nou de
oportunităţi şi probleme. Biblioteca este locul unde oamenii se întâlnesc, interacţionează, consumă şi produc orice oamenii ar
trebui să consume şi să producă la această etapă a dezvoltării. Pentru aceasta Stephen J.Dubner consideră că el şi ceilalţi 40
milioane de vizitatori ai BPNY trebuie să fie recunoscători bibliotecii. Scriitorul consideră, că chiar dacă o persoană niciodată n-a
pus piciorul în bibliotecă trebuie să fie recunoscătoare acestei instituţii.
Ca şi multe alte instituţii, biblioteca este un produs al istoriei vechi. Dacă un grup relativ mic de oameni n-ar fi decis cu mulţi ani
în urmă, că biblioteca publică este o instituţie care merită să fie finanţată, apreciată… am mai fi avut oare acum biblioteci? – se
întreabă scriitorul.
Pentru a demonstra importanţa bibliotecii în folosirea în comun a resurselor, scriitorul ne invită să ne închipuim o conversaţie cu
un editor. “Am vrea să cumpărăm un exemplar de carte şi apoi să permitem s-o citească gratuit o mie de oameni”. Ha! Toate
cărţile ar veni cu un mecanism de autodistrugere care ar exploda după cinci lecturi.
http://clubbib2.wordpress.com/2014/05/15/cunoscut-scriitor-si-journalist-american-stephen-j-dubner-la-tribuna-avocatului-
bibliotecii/

Lectura şi capriciile ei. Utilizatorii în sec al XXI-lea
Ne place sau nu, nevoia de lectură a cunoscut un aspect mai puţin „romantic” în ultimii ani ai secolului trecut şi se pare că
merge într-o direcţie în care, pe primul plan, se situează mai mult dorinţa de comunicare, dar o comunicare non-verbală. Omul nu
prea mai citeşte de plăcere cum se întâmpla cu „bunicuţele” din sec al XIX-lea, ci din nevoia de perfecţionare profesională.
Oamenii nu mai au timp să citească beletristică, unii îşi amână acestă plăcere pentru vremea pensionării, dar din păcate rămâne un
vis destul de îndepărtat. Utilizatorul din ziua de azi se află în faţa unei dileme. Din toate părţile este asaltat, de informaţie, care
îmbracă diverse forme, suport tadiţional (carte, periodice), magnetic (casete, microfilme), suport electronic (recenzii de carte,
lucrări ştiinţifice, cduri, publicaţii seriale, ziare şi reviste, on-line, cataloage de cărţi ) etc. Ce să aleagă? E destul de greu să se
oprească auspra unuia dintre elementele expuse mai sus. Fiecare dintre ele încearcă să îl atragă de partea sa prin culoare, format,
grafică, simplitate etc. Informaţia este supravegheată de „Măria Sa”, publicitatea. Nu mai există un criteriu de selecţiei bine
definit, şi din păcate valoare nu învinge întotdeauna.
În momentul de faţă utilizatorul sec al XXI-lea încă mai foloseşte toate aceste elemente de informare, dar le foloseşte
haotic, fiind mereu contra cronometru, şi ca atare acordă de cele mai multe ori importanţă unor probleme minore, scapând
esenţialul. În România se înregistrează un fenomen interesant din punct de vedere sociologic. De cele mai multe ori informaţia se
transmite pe cale orală. Să ne aplecăm puţin asupra acestei probleme. Un utilizator descoperă întâmplător o carte care îi este
necesară în procesul de formare profesională, carte ce nu apare în bibliografia cursului (noi încă mai lucrăm în proporţie de 95%
cu această formulă tradiţională). Şi imediat se pune un mecanism în funcţiune. Cartea respectivă în scurt timp urcă în topul celor
mai citite
(solicitate) cărţi, şi vrând, nevrând biblioteca este nevoită să mai achiziţioneze un exemplar, dacă are norocul ca ea să fie
editată în România, şi să mai existe în stocul editurii. Dacă încercăm să oferim utilizatorului un alt titlu care conţine informaţii
mult mai bune, sau la fel de bune, ca exemplarul solicitat, studentul ne spune că vrea „numai” cartea aceea. De cele mai multe ori
nu ştie nici autorul, şi nici titlul, cel mult ştie domeniul şi ştie sigur că o va găsi în biblioteca noastră, deoarece o colega i-a
recomandat-o ca find ideală pentru referatul său.
Informaţia este „perisabilă”, dacă putem să spunem aşa, deoarece piaţa de desfacere este foarte dinamică. Un exempul
concret îl avem în universităţile şi specializările care au apărut în România după revoluţie.
De ce spunem că lectura în secolul al XXI-lea e un capriciu? Să ne uităm la ce se citeşte, şi la felul în care se citeşte.
Conţinutul cărţii de specialitate este efectiv „mutilat”, deoarece utilizatorul apelează de multe ori la serviciile bibliotecii în ultima
clipă. Acest lucru se întâmplă cel mai adesea înainte de examen, sau când are de redactat un referat. Atunci din carte sunt
xeroxate anumite părţi sau sunt copiate anumite capitole, care se vor a deveni într-un final referate pe cinste.

Calitatea studiului individual a scăzut extrem de mult. Încă de la vârste fragede utilizatorul este introdus în această lume a
receptării informaţiei, sub formula de „hei-rup”. Această „metodă” folosită tot mai des de către profesori are rezultate
dezastruoase. Nu-i poţi da unui copil să citească până a doua zi un roman! Şi totuşi mai există şi astfel de situaţii care au un rol
nefast, deoarece îndepărtează şcolarul de lectură! În felul acesta, utilizatorul renunţă din start la citit. Elevul este îndrumat spre
bibliotecă, iar aici îl aşteaptă o surpriză neplăcută: toate exemplarele au fost împrumutate sau cartea respectivă nici nu există în
colecţii, deoarece, se ştie foarte bine că bibliotecile, nu dispun de fonduri suficiente pentru a răspunde în totalitate cerinţelor
pieţei. În cazul acesta utilizatorul e nevoit să apeleze la surse adiacente: roagă un coleg să-i povestească despre ce e vorba în
cartea respectivă, sau îşi cumpără o ediţie prescurtată din care citeşte introducerea sau cuvântul înainte. Şi uite aşa intră în
facultate şi continuă să se pregătească în acelaşi mod.
Apariţia Internetului a rezolvat pentru cititorul de azi problema, deoarece îşi poate luareferatele, gata rezolvate, din site-uri
speciale care conţin astfel de materiale.
Şcoala şi biblioteca ar trebui să comunice între ele, pentru a asigura un suport informaţional cât, de cât acceptabil tinerei
generaţii, cerinţa valabilă atât la nivelul bibliotecilor şcolare, cât şi al celor universitare. Dar această „colaborare”, în prezent, ţine
din păcate de domeniul fantasticului. Poate că o parte din vină o poartă şi sistemul actual de învăţământ care propune în fiecare an
o programă nouă, cu autori care nu s-au studiat pănă acum, şi ale căror lucrări nu au intrat în colecţiile bibliotecii, sau au fost
achiziţionate întrun număr insuficient de exemplare.
Cu aceaşi situaţie ne confruntăm şi în învăţământul superior. Studentul se trezeşte în braţe cu o bibliografie pe care nu prea
ştie unde să o caute. Şi atunci apelază la serviciile bibliotecii de specialitate căutând cu disperare informaţia. Dacă biblioteca
dispune de un catalog informatizat atunci misiunea lui este întru câtva uşurată. Dar când nu are această facilitate la dispoziţie, este
nevoit să caute într-un fişier traditional în special, în cel sistematic. Dacă nu este asistat de un specialist se poate rătăci, deoarece
poate confunda cota cu clasificarea zecimală a cărţii, sau mai rău se poate întâmpla ca titlurile care figurează în catalog, să nu mai
existe în colecţiile bibliotecii. Din nefericire se întâlnesc şi situaţii de genul acesta.
Dar să vedem concret ce se întâmplă cu unii utilizatori într-o sală de lectură. Activitatea de împrumut nu s-a dezvoltat şi nu
se poate dezvolta la capacitatea maximă, datorită lipsei fondurilor financiare şi insuficienţei spaţiului de depozitare Am ales acest
loc din bibliotecă, deoarece consultarea documentelor în sală, are pondere mult mai mare în raport, cu împrumutul în bibliotecile
noastre. Să luăm de exemplu o sală de lectură cu acces direct. Primul lucru pe care îl fac anumiţi utilizatori este să-şi
îngrămădească pe masă toate cărţile din acces pe care le au în bibliografie, după aceea, solicită cărţile care se află în
depozite. Deci, în scurt timp cititorul nostru se transformă într-un veritabil „depozitar”. După ce-şi aşează cărţile în faţă
începe să caute printre rafturi pentru a găsi ceva nou pentru subiectul pe care îl tratează şi în cadrul celorlalte domenii. În vederea
unei pauze de studiu, utilizatorul îşi alege şi o carte de beletristică de ultimă oră, despre care a auzit sau a citit în revistele de
specialitate. De cele mai multe ori cartea nu prea îl interesează, totuşi se apucă să o citească pentru că autorul respectiv e la modă.

Din start se pune o graniţă între util şi plăcut. Deja cititorul din secolul al XXI-lea este influenţat foarte mult în consumul său
cultural de marketingul editorial. Dacă publicaţia respectivă a fost mediatizată intens, ea are cu un avantaj enorm în faţa cărţilor
care poate sunt mai bune, dar care nu benficiază de o promovare adecvată.
Oare nu de calitatea lecturii depinde şi calitatea specialistului de mâine? Spiritul inventiv a dispărut, cititorul nostru
devenind un fel de compilator, lucrările prezentate în faţa instanţelor didactice fiind aproape integral constituite din ideile unor
autori consacraţi. Utilizatorul secolului nostru nu mai frecventează biblioteca exclusiv pentru studiu, deoarece biblioteca şi-a
deschis larg porţile. Ea nu mai este edificiul care depozitează valorile spirituale ale culturii româneşti şi al celor din patrimoniul
universal. Nu mai este o clădire cenuşie şi umedă (unele depozite se mai află şi azi în susbsoluri), şi care rulează aceste valori
culturale în rândul unui număr de „n” cititori. Activităţile ei s-au diversificat, transformându-o într-un organism viu, care îşi face
simţită prezenţa din plin în societatea pe care o deserveşte. Cei care o frecventează pot vizita expoziţii de artă contemporană şi nu
numai. În cadrul ei se pot ţine conferinţe, prezentări de carte etc. Biblioteca prin aceste facilităţi s-a transformat într-un veritabil
micropolis cultural. Dacă cititorul din trecut dispunea de informaţie pe suport hârtie şi pe alocuri magnetic, astăzi există un nou
tip de suport, cel electronic. Unele biblioteci au reuşit să-şi creeze „depozite” destul de complete de e-bookuri, în felul acesta se
conservă cartea, darpersonal credem că se distruge plăcerea de a lucra cu ceva palpabil, şi se pierde din plăcerea lecturii care
modelează spiritul. Lectura asistată de computer ni se pare destul de obositoare. Încă se mai lucrează pentru găsirea unor formule
optime care să asigure un confort cât de cât, al acestui proces.
În România suntem încă departe de aşa-zisa bibliotecă virtuală. Se fac destule eforturi pentru a intra în rândul bibliotecilor
de acest gen, dar până când nu vom avea o reţea naţională, cu o bază de date on-line unitară şi care să permită regăsirea
informaţiei din oricare punct al ţării; un suport legislativ şi tehnologic adecvat, care să asigure integrare în structurile
internaţionale, mare lucru nu vom realiza.
Limbajul şi instrumentele meseriei noastre au fost nevoite să se adapteze acestor structuri. Cititorul s-a transformat în
utilizator, cataloagele sunt acum baze de date on-line care se pot accesa şi din afara bibliotecii. Instituţia în sine a suferit o
transformare radicală, ea înscriindu-se într-o societate bine definită şi care are capacitatea de a-şi face singură reclamă prin
lucrările pe care le editează atât în format electronic cât şi pe suport de hârtie, iar pentru a se alinia tendiţelor de globalizare şi-a
creeat site-uri cu o prezentare grafică deosebită, ce permit utlizatorului să se informeze singur în legătură cu serviciile oferite de
către bibliotecă. De asemenea îi pune la dispoziţie şi adresa altor instituţii de profil, economisind astfel timpul de regăsire al
informaţiei.
Tendinţa generală este de a se renunţa la tradiţionala clădire care are drept scop depozitarea, conservarea şi difuzarea
valorilor naţionale şi universale. Biblioteca de azi e una transparentă, neîngrădită de ziduri. Cartea a fost înlocuită de calculatoare,
iar liniştea din sala de lectură a dispărut, de pretutindeni răsunând ţăcănitul tastaturilor care au înlocuit stiloul. O astfel de
bibliotecă este cea din Alexandria. Utilizatorul se plimbă printre vitrine uriaşe în care sunt închise preţioasele manuscrise ale

antichităţii. Dacă doreşte să afle mai multe amănunte despre o lucrare e suficient să se aşeze la una din mesele pe care tronează
calculatorul. Dar unde sunt bibliotecarii, ce rol mai au ei în toată povestea asta? Chiar dacă nu se văd, ei sunt acolo, în reţea. Ei
dirijează informaţia, o prelucrează şi o prezintă într-o haină nouă…
Având această imagine în minte, oare lectura a devenit un capriciu? https://prolibro.wordpress.com/2007/12/03/lectura-
sicapriciile-ei-utilizatorii-in-sec-al-xxi-lea/
Bibliotecile secolului al XXI-lea
În prezent există biblioteci imense. Imaginaţi-vă un raft de 850 km lungime, încărcat cu peste 29 de milioane de cărţi. Cam
asta e capacitatea celei mai mari biblioteci din lume, Biblioteca Congresului Washington din Statele Unite. În afară de cărţi,
biblioteca adăposteşte şi 2,7 milioane de casete audio şi video, 12 milioane de fotografii, 4,8 milioane de hărţi şi 57 de milioane
de manuscrise. În fiecare zi colecţia se îmbogăţeşte cu alte 7000 de materiale!
Biblioteca Britanică din Londra ocupă locul al doilea în lume ca număr de cărţi: peste 18 milioane de exemplare! Biblioteca
de Stat a Rusiei, de la Moscova, are 17 milioane de cărţi şi o colecţie de 632 000 de titluri de ziare. Biblioteca Naţională a Franţei,
una dintre cele mai vechi biblioteci europene care a supravieţuit până în zilele noastre, are 13 milioane de cărţi.
Cartea Library World Records spune despre ea că „a fost prima care a oferit acces prin Internet la textul integral al multor
lucrări“.
Cei care folosesc Internetul potavea mai uşorca niciodată acces la tezaurul de cunoştinţe al omenirii.
Acum, mai mult ca oricând, cantitatea de informaţii creşte într-un ritm fără precedent. Se estimează că volumul de cărţi la
nivel mondial se dublează o dată la patru ani şi jumătate. Numai în Statele Unite se tipăresc în fiecare an peste 150 000 de cărţi.
Deosebit de semnificativă este astăzi remarca pe care a făcut-o regele Solomon un învăţat din vechime, care era şi scriitor:
„Dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai termina şi multă învăţătură oboseşte trupul“ (Eclesiastul 12:12). Când
ne folosim cu înţelepciune de ele, bibliotecile rămân, aşa cum a afirmat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi
Cultură, „o poartă spre cunoaştere, pe care oricine o poate deschide“.
Assurbanipal, probabil Osnapar, menţionat în Biblie la Ezra 4:10, a fost contemporancu Manase, regele lui Iuda.
Pentru mai multe informaţii desprebibliotecile Alexandriei, vezi revista Treziţi-vă!, 8 ianuarie 2005.
Rolul bibliotecarului
Dacă nu găsiţi cartea de care aveţi nevoie în catalogul bibliotecii, nu disperaţi. Rugaţi-l pe bibliotecar să vă ajute. Nici nu
ştiţi de cât folos vă poate fi experienţa unui bun bibliotecar! Roderick, care a lucrat 20 de ani ca bibliotecar, spune: „Adesea
oamenii se simt intimidaţi de biblioteci şi bibliotecari. De multe ori ei ne abordează astfel: «Poate că întrebarea mea pare fără

sens, dar. . .». Nu există însă întrebări fără sens. Un bun bibliotecar trebuie să găsească materialul dorit, chiar şi când nu ştii cum
să-i ceri. Aici se vede iscusinţa lui“. http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102005365
Avantajele tehnologiei informaţiei şi a comunicării
Tehnologia informaţiei şi a comunicării oferă numeroase posibilităţi de ameliorare a serviciilor de bibliotecă prin
îmbunătăţirea accesului la informaţie, cunoştinţe şi cultură. Din păcate implementarea noilor tehnologii nu se face în mod
sistematic şi eficient prin crearea unor reţele bine coordonate cu servicii centralizate, care ar conduce la economisirea a numeroase
resurse materiale şi umane. Pe plan european, au fost identificate condiţiile prealabile pentru utilizarea integrală a tehnologiei
informaţiei şi a comunicării în bibliotecile publice, indiferent de mărimea lor. Acestea sunt următoarele:
1. Definirea standardelor comune pentru sistemele informatizate ale bibliotecilor municipale şi bibliotecilor şcolare.
2. Difuzarea normelor pentru bibliotecile publice şi bibliotecile şcolare de care trebuie să se ţină seama în scopulgarantării
schimbului de informaţii.
3. Restructurarea infrastructurii tehnice astfel încât fiecare comună să aibă un sistem standardizat de bibliotecă menit să
răspundă serviciilor de bibliotecă modernă.
4. Publicarea normelor recomandate pentru bibliotecile publice şi bibliotecile şcolare.
5. Atribuirea de subvenţii publice în funcţie de normele recomandate.
6. Achiziţionarea unui număr suficient de calculatoare pentru utilizatori (se recomandă 1/1000 de locuitori).
În privinţa gestionării informaţiei între partenerii din sectoarele publice şi private şi a contractelor care gestionează
societatea informaţiei între producători şi distribuitori se propune:
1. Luarea de măsuri regionale în scopul ameliorării serviciilor de bibliotecă pentru locuitorii comunelor mici şi mijlocii şi
pentru dezvoltarea centralizată a serviciilor destinate unei utilizări comune.
2. Diversificarea formelor de dezvoltare a personalului de bibliotecă destinat comunelor mici şi mijlocii.
3. Comunele aparţinând unei regiuni sau zone geografice trebuie să cadă de acord asupra formelor de cooperare şi
responsabilităţilor financiare pentru echiparea bibliotecilor.
4. Identificarea rolului bibliotecii în analiza şi transmiterea conţinutului educativ al documentelor şi în lanţul producţiei şi
transferului informaţiei.
Se cuvine să precizăm, că injectarea fondurilor publice în gestiunea naţională de informare este indispensabilă în societatea
informaţiei cel puţin pentru două motive: necesitatea de a întreţine diversitatea intelectuală care contribuie la capitalul intelectual
al unei ţări şi datoria de a garanta accesul cetăţenilor la informaţie, la cunoştinţe şi la cultură. Diversitatea şi democraţia sunt stâlpii
societăţii informaţionale moderne. Nici un capital intelectual nou nu se poate constitui dacă cetăţenii, artiştii, întreprinzătorii nu

pot utiliza la maximum patrimoniul cultural naţional şi universal. Implementarea sistemelor informatizate costă, în medie, pentru o
bibliotecă comunală 13.300€, la care se adaugă întreţinerea unei biblioteci medii comunale care costă 50.000€ anual.
http://www.lisr.ro/6-regneala.pdf
Biblioteci salvate virtual. Cărţi de valoare pot fi citite datorită unui scanner unicat
Era tehnologiei ţine cu bibliotecarii. Colecţia de cărţi care a aparţinut lui Gh. Theodorescu Kirileanu, bibliotecarul Regelui
Ferdinand I, şi care a fost ferită de ochii publicului, va putea fi accesată din orice colţ al lumii, pe Internet, doar cu un simplu click.
Asta datorită angajaţilor de la Biblioteca Judeţeană din Piatra Neamţ, care au creat un dispozitiv special cu ajutorul căruia pot fi
reproduse paginile de colecţie în doar câteva minute. Dispozitivul este unic în România, a fost conceput în mai puţin de două luni
şi a costatdoar 1.000 de euro.
Cu ajutorul acestui dispozitiv, în doar 20 de minute, un ziar complet de 16 pagini este scanat şi editat. Piesele cele mai
importante sunt aparatele de fotografiat şi reflectoarele, care trebuie să aibă lumină rece şi să nu depăşească 20 de waţi.
"A fost gândit pentru colecţiile de ziare care sunt destul de fragile şi scannerele normale de dimensiuni obişnuite nu ating
dimensiunea A2+," a explicat Bogdan Dănilă, inginer sistem Biblioteca Judeţeană G.T.Kirileanu.
După ce au fost fotografiate, următorul pas în procesarea colecţiilor este prelucrarea imaginilor care se face cu un program
special.
"Rezultatul final al utilizării acestui scanner este foarte important atât pentru utlizatorii noştri, specialişti, bibliotecari pentru
toţi cei care vor să cunoască documente vechi şi care sunt în general foarte greu accesibile," a adăugat Monica Jitianu, analist
programator Biblioteca Judeţeană G. T. Kirileanu.
Iar succesul nu a întârziat să apară. În doar şase zile de la publicarea în format digital a colecţiei ziarului Ceahlăul, site-ul
bibliotecii a avut aproape300 de vizitatori.
Adrian Alui-Gheorghe, director Biblioteca Judeţeană G.T.Kirilescu: "un scanner rece, sunt puţine de acest tip în ţară,
unul din ăla suprasofisticat există doar la Biblioteca Academiei unde se scanează documente şi lucruri rare, nu ne-am fi
putut permite pt că un scannere de la nivel de zeci de mii de euro în sus."
Fondul conţine aproape 36 000 de cărţi, publicaţii şi documente extrem de valoroase. Printre acestea se numără şi întreaga
colecţia a Ziarului Timpul, dar şi toată biblioteca ce i-a aparţinut lui Ion Creangă.
http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Iasi/Stiri/Biblioteci+salvate+virtual+Carti+de+valoare+pot+fi+citite+datori

Cetăţenia în societatea informaţiei
Cetăţeanul, ca element al societăţii informaţionale, trebuie să aibă drept şi acces la informaţie şi posibilitatea de a produce
informaţii. Noile aplicaţii tehnologice antrenează noi tipuri de competenţe în domeniul cetăţeniei. Accesul minim la informaţie
presupune ca fiecare cetăţean să obţină informaţiile necesare interesului său (metadate). Condiţiile prealabile ale dreptului
cetăţeanului în societatea informaţiei sunt determinate de:
1. infrastructura societăţii informaţiei;
2. drepturile fundamentale în societatea informaţiei;
3. competenţele în domeniul drepturilor cetăţeanului în societatea informaţiei.
Societatea informaţiei cere o infrastructură suficient de mobilă, care presupune o reţea de servicii de informare accesibile
tuturor. Societatea civilă a informaţiei oferă o infrastructură socială: forumurile de teledemocraţie pentru activitatea civică şi
participarea interactivă a cetăţenilor la luarea deciziilor.
Infrastructura societăţii informaţiei presupune:
1. infrastructură tehnică;
2. reţea de servicii de informare;
3. infrastructură socială;
4. servicii interactive.
Drepturile fundamentale ale societăţii informaţiei sunt o manifestare concretă a valorilor fundamentale ale dreptului la
informaţie, a accesului la cunoştinţe, a respectului vieţii private şi a protecţiei datelor (de exemplu, în calitate de consumatori) a
dreptului individului de a crea valori şi a produce cunoştinţe. Rezerva de date, precum colecţiile bibliotecilor şi arhivelor, dar şi
inovaţia, constituie o parte preţioasă a capitalului uman. Drepturile fundamentale ale societăţii informaţiei sunt: − drept la
informare; − acces la informaţii şi cunoştinţe; − protecţia datelor; − drepturi de proprietate imaterială, copyright. Pentru a reuşi în
societatea informaţiei şi a utiliza puterea sa creatoare, individul are nevoie de un număr crescând de competenţe şi de capacităţi de
percepţie. Egalitatea cetăţenilor nu va putea fi realizată dacă oamenii nu posedă aceste competenţe.
Competenţele privind calitatea de cetăţean a societăţii informaţiei presupun: − cultură tradiţională; − cultură informatică;
− cultură în domeniul informării; − cultură în domeniul media; − competenţe în domeniul cercetării documentare; −
competenţe în domeniul achiziţiei informaţiei; − competenţe în domeniul creării bunurilor culturale; − competenţe în
domeniul producţiei informaţiei. Utilizarea crescândă a reţelelor de informare şi accelerarea ritmului de acumulare a cunoştinţelor
cer competenţe în gestiunea informaţiei şi a cercetării documentare care sunt superioare competenţelor tradiţionale ale bibliotecii.
Instituţia care este reprezentată de bibliotecă constituie o infrastructură a serviciilor de informare educative, culturale şi tehnice. Ea
răspunde exigenţei drepturilor fundamentale ale omului, oferind informaţii, cunoştinţe şi cultură, educând în materie de cetăţenie

în societatea informaţiei. Biblioteca publică ia în sarcină gestiunea informaţiei şi disponibilitatea informaţiilor, cunoştinţelor şi
culturii publice în societatea informaţiei. http://www.lisr.ro/6-regneala.pdf
Importanţa cărţii în viaţa omului modern
Izvor nesecat de cultură, cartea începe să fie subestimată de către omul modern şi nu mai este la fel de apreciată ca
odinioară. Ştim cu toţii că se poate trăi şi fără ea – mulţi oameni au reuşit în trecut – însă, după părerea mea, în afara cărţii nu se
poate concepe în ziua de azi o cultură sistematică a omului şi, mai ales, a societăţii.
În primul rând, acest obiect livresc are disponibilitatea faţă de orice lector. O carte o putem citi când avem chef, unde vrem
şi cum dorim. Chiar dacă sunt preocupaţi mereu cu métro-boulot-dodo (monotonia care intervine în rutina zilnică; viaţa cotidiană),
unii adulţi reuşesc să îi rezerve dozei zilnice de lectură o parte din timpul lor liber. În ceea ce-i priveşte pe adolescenţi, majoritatea
optează pentru internet în defavoarea cărţilor, pe care le consideră doar concepte învechite, în timp ce acestea reprezintă bagaje de
cunoştinţe nelimitate.
Pe de altă parte, Internetul permite oricui să posteze orice oricând doreşte. Din această cauză informaţia furnizată în mediul
virtual s-ar putea să ne inducă în eroare. Din fericire, mai există şi unele site-uri (bloguri personale, de exemplu) unde drepturile de
autor nu permit oricărei persoane care accesează pagina respectivă să apeleze la arhicunoscutul copy-pastepentru a-şi însuşi
anumite informaţii.
În al doilea rând, apare efectul de catharsis pe care cartea îl are asupra cititorilor. Cu alte cuvinte, o carte bună ne provoacă
să întoarcem spatele realităţii şi să rămânem cu ochii larg deschişi spre uşile-perspective din faţa noastră. După spusele filosofului
Constantin Noica, nu doar trupul omenesc poate fi nespălat, ci şi mintea, spiritul. În acest caz, cartea se presupune a fi un soide
săpun spiritual. De asemenea, ea nu există doar în raport cu noi înşine, ea ne permite să stăm de vorbă cu departele fiecăruia dintre
noi şi să fim contemporani cu Aristotel sau Picasso (dacăvrem).

Chiar dacă mulţi sunt de altă părere, eu consider că secolul vitezei reprezintă un avantaj pentru iubitorii de carte. De
exemplu, după o lună de lectură, cititorii se află cu o treaptă mai sus decât cei care sunt dependenţi de site-urile de socializare
(pseudosocializare,).
Prin urmare, cartea rămâne esenţială în viaţa omului, indiferent că generaţiile se schimbă, iar lumea evoluează şi involuează
deopotrivă. Lenea şi faptul că nu reuşim să ieşim din zona noastră de confort ne ţin departe de surplusul de cultură. Orice carte
este dificil de citit cu adevărat. Trebuie să empatizezi măcar cu unul dintre personaje sau să ai o reacţie (pozitivă ori negativă) , să
îţi cunoşti limitele propriei subiectivităţi.
Să porţi cartea cu tine ca pe un strat solidificat de cunoştinţe în subconştient (în formă latentă, dar cu prezenţa vizibilă) şi,
cel mai important, să nu-ţi uiţi bagajele intelectuale în gara realităţii empirice atunci când te urci în trenul destinat imaginarului
artistic. Clonă a mai multor fiinţe dihotomice (trup şi suflet), cartea reprezintă viaţă. Viaţa un alt nivel.
Te poți alătura campaniei O poartădeschisăspre lectură chiar acum pentru a intra în lumea cititorilor și a scriitorilor!
http://bibliocarti.com/importanta-cartii-viata-omului-modern/
De ce e importantă o campanie de advocacy?
Să vă cunoașteți toate drepturile pe care le aveți în relația cu autoritățile locale, le spune Cristina Tătaru participanților la
începutul atelierului.
De multe ori, nu putem rezolva problemele din comunitate doar prin activități punctuale. Este nevoie de timp, de un grup
organizatși informat, de planificare și de anumite tehnici.

O campanie de advocacy reprezintă efortul unui grup de oameni care preiau probleme invizibile/neglijate ale comunității
lor și le aduc în fața autorităților. Prin activități organizate, grupul de cetățeni încearcă să pună presiune pe autorități, să le
influențeze și să le rezolve problemele comune cu care se confruntă.
O campanie de advocacy este importantă pentru, că pune accent pe oameni. Îi ajută să-și cunoască drepturile, să-și
înteleagă puterea și să o folosească pentru a participa la luarea unei decizii publice.
Poveștile oamenilorcare au reușit sunt importante pentru ceicare fac o campanie pentru prima dată.
Am început atelierul cu informații despre advocacy și am urmărit două povești de succes realizate de două grupuri de
inițiativă din București.
Pas cu pas am definit termenul de advocacy, la ce ne folosește o astfel de campanie, care sunt elementele importante pe care
trebuie să le aplicăm.
Am continuat cu alte două povești de succes încare am căutat răspunsuri pentru întrebările:
 Cine avea responsabilitatea de a rezolva problemele din cele două materiale video?
 La cine au apelat grupurile de inițiativă pentru a rezolva ce și-au propus?

 Ce acțiuni concreteau demarat pentru a rezolva problema?
Astfel, am descoperit care sunt factorii interesați de o campanie de advocacy. Cine poate fi țintă, aliat, susținător, adversar și
ce tactici putem folosi.
Photovoice saucum poți arăta problemele comune dintr-o comunitate
Metoda photovoice a fost prezentată participanților tot prin intermediul unui material video. Photovoice se mai numește și
fotografie participativă. Imaginile documentate trebuie să fie realizate de participanții implicați într-un proiect, tot ei trebuie să
descrie personajele sau scena fotografiată. Aceast instrument este folositor într-o campanie de advocacy pentru, că transmite
informații vizuale, grupul devine mai puternic pentru că sunt toți implicați, informațile despre probleme ajung mai ușor în exterior
pentru că accentul este pus pe povestea oamenilor, a comunității.
Dezbateriși grupuri de lucru
Întregul atelier a fost dinamic, după fiecare material video participanții s-au împărțit în grupuri de lucru, au propus o
problemă cu care se confruntă și au construit o structură a campaniei lor de advocacy. Apoi, au dezbătut fiecare punct, au căutat
resurse, aliați și au identificat și punctele slabe.

Comunicarea și-a făcut și ea loc în atelier. În partea a doua a atelierului, am vorbit despre cum trebuie să vorbim în public, la
o întâlnire cu un consilier sau într-o sedință publică. Planificarea informaților înainte de discurs a devenit importantă, tehnicile de
stăpânit emoțiile au fost notate și apoi am trecut la un exercițiu concret.
Este esențial să vorbim despre ceea ce facem, dacă oamenii nu știu ce se întâmplă, înseamnă că nu se întâmplă.Comunicarea
constantă cu grupurile țintă întărește campania de advocacype care vreți să o demarați. A începutun joc de rol. Ne-am imaginat o
întâlnire la primărie. Participanții au stabilit roluri, au creat o strategie, puncte pro, puncte contra de discuție și a începutsceneta.
După încheierea ei, participanții au făcut un cerc și au răspuns la următoarele întrebări: ce a reieșit din scenetă, ce le-a plăcut, ce
putea fi îmbunătățit?
În încheiere, Simona le-a vorbit desprecâteva puncte cheie legate de atitudine, gesturi, limbaj și prezență la o întâlnire sau
într-un loc public.

Atelierul s-a încheiat după o zi de lucru cu cei 60 de tineri din cele patru comunități. Însă, pe durata proiectului, Cristina și
Simona vor ține legătura cu participanții și le vor oferi sprijin pentru demararea campaniei de advocacy în fiecare comunitate. Le
urăm succes!http://fundatiapact.ro/cum-facem-o-campanie-de-advocacy-si-de-ce-este-important-sa-comunicam/#.VbnaUPmqqko
Despre advocacy
Advocacy (engl.) = proces de implicare a membrilor societăţii în promovarea schimbărilor în comunitate. Acţiunile de
advocacy vizează influenţarea activităţii autorităţilor publice în beneficiul întregii comunităţi.
Advocacy este o activitate complexă prin care se promovează valori, teme, idei, se exprimă opinii, se sprijină o cauză, o
propunere, se caută soluţii pentru a genera o schimbare. Activităţile de advocacy pot fi desfăşurate de organizaţii
neguvernamentale, alianţe de organizaţii neguvernamentale, instituţii ale societăţii civile. Activităţi specifice:
 Campanii de presă:
 Apariţii televizate
 Emisiuni radio şi TV
 Editoriale
Organizarea de evenimente publice:
 Grupuri de dialog
 Dezbateri
 Conferinţe
 Simpozioane
Crearea de reţele de comunicare pe internet:
 Website-uri
 Bloguri

 E-twinning
Editarea de materiale informative:
 Broşuri
 Pliante
 Reviste
Scopul activităţii de advocacy este acela de a formula şi înainta către factorii de decizie un document cu propuneri concrete
menite să îmbunătăţească o situaţie negativă existentă în societate. Elemente caracteristice ale activităţii de advocacy: un
organism specific al societăţii civile care să desfăşoare activităţi în folosul oamenilor; beneficiarii (grupul ale cărui drepturi sau
nevoi trebuie promovate / apărate / satisfăcute); situaţia de rezolvat; autoritatea publică – în calitate de oponent, factor
decizional care trebuie influenţat; viziunea clară asupra schimbării dorite; activităţile care compun strategia procesului de
advocacy.
http://www.calistrathogas.ro/doc/Advocacy.pdf
Bibliotecile – porți spre viitor și comori ale trecutului
Carlos María Domínguez, scriitor argentinian, spune că „A construi o bibliotecă înseamnă a crea o viață. Biblioteca nu va fi
niciodată o colecție întâmplătoare de cărți.” Dar câte biblioteci se mai construiesc azi? Câte ”vieți” mai sunt create? Câți dintre noi
conștientizează că ele au un rol important în dezvoltarea culturală a unei societăți?

Într-o eră în care tehnologia ia amploare și totul devine din ce în ce mai modernizat, ar fi bine să nu uităm de biblioteci,
pentru că ele reprezintă trecutul și viitorul nostru. Această modernizare a dus la crearea de biblioteci virtuale, cu cărți în format
electronic. Există, bineînțeles, o serie de avantaje ale acestora, însă, pentru mine, nimic nu se compară cu „mirosul” unei cărți, mai
ales a unei cărți vechi, și cu sentimentul pe care îl simt când pășesc într-o bibliotecă. Te ademenește pur și simplu spre tot mai
multă cunoaștere, spre o lume care poate să-ți ofere totul.
În toată lumea există multe biblioteci grandioase, unele mai vechi ca altele, unele care nu s-au schimbat cu trecere anilor, iar
altele care s-au modernizat și sunt spectaculoase. Și în România avem biblioteci frumoase, dar noi nu prea ne gândim la asta.
Trebuie să ne bucurăm și să prețuim ce avem, să criticăm mai puțin și să ne facem timp să trecem și pe la bibliotecă.
Poate puțini știu că Biblioteca Națională a României se află printre cele mai mari biblioteci din lume, depășind chiar și
Biblioteca Publică din New York, și are peste 11 milioane de cărți.
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București se află printre cele mai mari și mai frumoase biblioteci din
România. A fostincendiată în timpul Revoluției din 1989, fiind distruse mii de manuscrise șicărți rare.
Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași este cea mai veche bibliotecă universitară și una dintre cele
mai importante din țara noastră. Este o construcție deosebită cu săli impresionante și cu 30 de săli de lectură. Biblioteca deține
aproximativ 2,5 milioane de cărți.
Tot printre cele mai frumoase biblioteci universitare se află și Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj
Napoca și Biblioteca Centrală UMF „CarolDavila”dinBucurești, înființată încă din 1857.
Biblioteca Franceză Omnia din Craiova, filială a Bibliotecii Naționale, adună zeci de mii de volume și are sediul într-o
clădire, monument arhitectural, numită Casa Pleșia. Aceasta a fost fondată cu sprijinul Institutului pentru Dezvoltarea Relațiilor
Culturale cu România din Lyon, Franța, și cu ajutorul Primăriei din Lyon, imediat după Revoluție.
Biblioteca ASTRA din Sibiu este una din bibliotecile județe cu o istorie aparte. A fost fondată în 1886, iar înființarea ei a
reprezentat o afirmare a culturii și a literaturii românești într-un spațiu sub ocupație austro-ungară.

Acestea nu sunt singurele. Fiecare bibliotecă e frumoasă, indiferent că e mare, modernizată, cunoscută sau mai puțin
cunoscută. Toate au același scop, acela de a ne trece spre o lume imensă, o lume a cărților. Bibliotecile înseamnă cunoaștere,
educație, libertate de gândire și de exprimare.
Avem obligația de a sprijini bibliotecile. Trebuie să mergem și să-i încurajăm pe alții să meargă la bibliotecă. În
învălmășeala zilnică, când suntem împărțiți între școală, casă sau serviciu, trebuie să ne facem timp și pentru lectură și pentru
bibliotecă, căci acolo găsim tot ce ne trebuie pentru a ne simți împliniți.
Se pot spune multe despre biblioteci, dar închei printr-un citat de Ray Bradbury: „Fără biblioteci, nu există civilizație.”
http://bibliocarti.com/bibliotecile-porti-spre-viitor-si-comori-ale-trecutului/
Tehnologii şi abordări noi în biblioteci
Provocarea Facebook pentru bibliotecile publice din România
Dr. Octavia-Luciana Madge Colectivul de Ştiinţe ale Informării şi Documentării Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
E-mail: octavialuciana@yahoo.com
Laura Coşerea Specializarea Ştiinţe ale Informării şi Documentării Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti E-mail:
laura.cosereaa@gmail.com
Rezumat
Reţelele sociale şi-au câştigat rapid un loc în viaţa noastră şi în activitatea multor organizaţii şi instituţii publice şi private.
La nivelul bibliotecilor, reţelele sociale şi-au demonstrat utilitatea şi rolul în calitate de instrumente de marketing pentru o mai
bună comunicare cu utilizatorii. Bibliotecile publice din România au cunoscut în ultimul timp transformări mari în ceea ce priveşte
modul de abordare a relaţiei cu utilizatorii şi îmbunătăţirea activităţii lor. Au lansat, de asemenea, o serie de noi servicii pentru a
răspunde nevoilor comunităţii pe care o servesc şi pentru a atrage noi utilizatori. Implementarea şi utilizarea de noi aplicaţii
precum reţelele de socializare online, pentru bibliotecile publice din România exact Facebook, a fost una dintre aceste dezvoltări
recente. Această lucrare analizează modul în care reţelele sociale sunt utilizate la nivelul bibliotecilor publice din România prin

exemplul a trei biblioteci publice mari şi a modului în care aceste biblioteci îşi promovează serviciile prin intermediul reţelei
Facebook.
Cuvinte cheie:
biblioteci publice, servicii de bibliotecă, comunicare, utilizatori, Facebook, reţele sociale,
România
Introducere
În contextul evoluţiilor bazate pe noile tehnologii schimbările care au loc în comportamentul utilizatorilor în ceea ce
priveşte accesul la informaţii determină bibliotecile de toate tipurile să se adapteze la aşteptările de interactivitate ale publicului.
Accesarea zilnică a site-urilor reţelelor sociale şi comunicarea prin intermediul acestora a devenit un obicei pentru mulţi dintre noi
şi dacă luăm exemplul reţelei Facebook, putem vorbi de milioane de oameni care folosesc această aplicaţie. Un bun instrument de
marketing şi o bună modalitate de a afla mai multe despre utilizatori (1), în ultimul timp Facebook s-a dovedit a fi, de asemenea,
unul din mijloacele preferate de furnizare a informaţiei şi de comunicare cu utilizatorii pentru multe biblioteci, în special pentru
cele publice.
Facebook înlumea bibliotecilor
Facebook a fost lansat în 2004 ca o aplicaţie destinată să pună în contact studenţii de la Universitatea Harvard; a avut un
milion de utilizatori până la sfârşitul acelui an şi, în 2006, atunci când înregistrarea în această reţea a fost deschisă publicului larg,
a atins un număr de 12 milioane de utilizatori. În prezent, acesta este cel mai utilizat site de socializare pentru oameni şi
organizaţii. Bibliotecile au înţeles potenţialul reţelelor sociale precum Facebook, MySpace şi altele pentru comunicarea cu
utilizatorii şi pentru o mai bună interacţiune cu ei. Ahorny (2) consideră prezenţa reţelelor sociale în lumea bibliotecilor ca fiind o
provocare şi într-o analiză a utilizării reţelei Facebook de către bibliotecile publice şi universitare americane a constatat că ambele
tipuri de biblioteci îl folosesc în scopul de a furniza informaţii utilizatorilor, în cazul bibliotecilor publice în principal informaţii
despre diferite activităţi, iar în cazul bibliotecilor universitare informaţii despre colecţii. În afară de a fi "o resursă globală pentru
localizarea şi conectarea cu oamenii", Facebook prezintă, conform lui Neo & Calvert (3), care au investigat aspecte privind
adoptarea sa în bibliotecile publice din Noua Zeelandă, multe alte beneficii privind procesul de predare, colaborarea, comunicarea
cu utilizatorii şi consolidarea relaţiei cu comunitatea servită. Aceiaşi autori arată că avantajele adoptării Facebook depăşesc
dezavantajele. Phillip (4) consideră că Facebook este "în mod fundamental despre relaţii", iar unele dintre caracteristicile sale, cum
ar fi rapiditatea, caracterul informal, interactivitatea sunt percepute ca oportunităţi de a dezvolta şi de a îmbunătăţi relaţiile cu

utilizatorii. Mergând dincolo de simpla creare a contextului pentru o mai bună comunicare şi interacţiune cu utilizatorii, Facebook
este, de asemenea, o modalitate bună de a afla despre nevoile, preferinţele şi aşteptările utilizatorilor. (5) Bibliotecile publice din
România Bibliotecile publice din România par să fi înţeles în ultima vreme că inovaţia în toate formele sale este cheia pentru
succes şi că, pentru a răspunde nevoilor actuale şi preferinţelor utilizatorilor, dezvoltarea relaţiei bibliotecă-comunitate necesită cea
mai mare atenţie. În acest scop, noile aplicaţii care facilitează comunicarea şi interacţiunea cu utilizatorii reprezintă unul din
răspunsurile căutate. Ultimul deceniu s-a dovedit a fi o perioadă plină de schimbări pentru bibliotecile publice din România, iar
transformarea şi modernizarea serviciilor oferite utilizatorilor descriu cel mai bine evoluţia lor recentă. Accesul la calculatoare şi la
Internet este posibil acum în toate bibliotecile publice prin intermediul Biblionet. Acest program dezvoltat în parteneriat de către
IREX, Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR), autorităţile locale şi naţionale şi
bibliotecile din întreaga ţară a urmărit să ofere acces liber la informaţie pentru utilizatorii bibliotecilor publice din România.
Programul a avut patru componente: "facilitarea accesului public la informaţie, pregătirea bibliotecarilor din bibliotecile publice,
promovarea valorii bibliotecilor pentru comunităţi şi asigurarea sprijinului guvernamental". (6) Pe lângă furnizarea de noi servicii
pentru public, în ultimii ani au fost observate la nivelul bibliotecilor publice din România o lărgire şi îmbunătăţire a cunoştinţelor
şi abilităţilor bibliotecarilor şi, de asemenea, o extindere a colaborărilor. Acestea sunt aspecte care contribuie la satisfacerea noilor
aşteptări şi nevoi ale utilizatorilor. Implementarea şi utilizarea de noi aplicaţii precum reţelele sociale online, mai exact reţeaua
Facebook, este una dintre dezvoltările recente din bibliotecile publice din România.
Bibliotecile publice din România pe Facebook
Cea mai bună cale de a ilustra modul în care reţelele sociale, mai precis Facebook, sunt utilizate de bibliotecile publice din
România este prin exemple concrete, şi în acest scop am ales trei biblioteci publice mari din diferite zone ale ţării, pentru o scurtă
analiză a paginii lor de Facebook. Aceste biblioteci sunt Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Asachi" din Iaşi, Biblioteca Judeţeană
"Ion Heliade Rădulescu" din Dâmboviţa şi Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga" din Cluj. Am accesat site-urile acestor trei
biblioteci şi paginile lor de Facebook. Am verificat întâi dacă au pictograma Facebook pe site-ul lor şi, dacă printr-un clic pe
aceasta vizitatorii sunt direcţionati către pagina de Facebook a bibliotecii. Apoi am verificat anul în care a fost creată pagina de
Facebook. Activitatea de pe "Wall" (anunţuri pentru Octavia-Luciana Madge, Laura Coşerea - Provocarea Facebook pentru
bibliotecile publice din România 86 utilizatori, evenimente organizate de bibliotecă, postarea de fotografii etc.) a fost, de
asemenea, examinată. Toate cele trei biblioteci au pictograma Facebook pe site-urile lor şi oferă informaţii de contact pe paginile
de Facebook (adresă, telefon, e-mail, site web etc.). Prima prezentă pe Facebook a fost Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga" din

Cluj. Aceasta şi-a creat pagina pe 7 aprilie 2010, apoi a urmat Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Asachi" din Iaşi pe 11 octombrie
2011, urmată de Biblioteca Judeţeană "Ion Heliade Rădulescu" din Dâmboviţa pe 8 decembrie 2011. Aceste trei biblioteci folosesc
"Wall-ul" în scopuri promoţionale, cum ar fi promovarea de evenimente şi activităţi şi postarea de fotografii. Activitatea
Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Asachi" din Iaşi (7) este diversă, biblioteca postează în mod regulat pe pagina sa informaţii despre
proiecte şi programe culturale, vizite la alte biblioteci din judeţ, activităţi şi dezbateri judeţene şi naţionale, cursuri de limbi străine,
ateliere de dezvoltare profesională, proiecţii de film etc. Fiind o bibliotecă publică, se adresează tuturor categoriilor sociale şi
profesionale. Pagina sa are 1.273 de aprecieri. Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga" din Cluj (8) postează informaţii despre
programe europene, concursuri, evenimente judeţene la care oamenii de toate vârstele pot participa. În acest fel se oferă cetăţenilor
posibilitatea de a primi diverse informaţii. Biblioteca desfăşoară un program de orientare în carieră pentru elevii de liceu, program
organizat împreună cu Biblionet şi TechSoup România. Programul prevede sesiuni de ateliere publice online, în scopul de a oferi
elevilor informaţii actuale cu privire la piaţa forţei de muncă. Această bibliotecă organizează, de asemenea, un atelier de lucru care
se adresează în mod special bibliotecarilor şi persoanelor din lumea universitară: studenţi, masteranzi, doctoranzi, cadre didactice.
Biblioteca îndeamnă utilizatorii de pe pagina de Facebook să se înscrie la acest atelier, dacă ei se încadrează în categoriile
menţionate. Pagina are 1.730 de aprecieri. Postările Bibliotecii Judeţeane "Ion Heliade Rădulescu" Dâmboviţa (9) sunt despre
concursuri de creaţie literară, lansări de carte, întâlniri cu scriitori, festivaluri, concursuri culturale şi educaţionale, decernări de
premii. Această bibliotecă se concentrează pe concursuri literare, dezbateri literare, simpozioane şi lansări de carte, ceea ce
reprezintă o modalitate bună de a atrage utilizatori, deoarece concursurile sunt de interes general şi implică premii interes ante. Un
exemplu este Concursul Naţional de Literatură "Moştenirea Văcăreştilor", organizat de Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa
împreună cu Societatea Scriitorilor Târgovişteni şi Complexul Muzeal Naţional "Curtea Domnească", cu sprijinul Uniunii
Scriitorilor din România. Acest concurs de creaţie are patru secţiuni (poezie, proză scurtă, eseu şi teatru scurt), ajungând în prezent
la a paisprezecea ediţie. Utilizatorii de pe Facebook ai bibliotecii par foarte interesaţi de acest concurs, ei făcând trimiteri la
această pagina pe propriile profiluri. Pagina de Facebook a bibliotecii are 430 de aprecieri. Spre deosebire de celelalte biblioteci,
Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Asachi" din Iaşi are o mai mare colaborare cu utilizatorii. La o simplă analiză a paginii sale de
Facebook, se observă că utilizatorii sunt interesaţi de activităţile bibliotecii, având în vedere comentariile lor la fiecare pos tare
făcută de bibliotecă.
Aceste trei biblioteci publice îşi promovează activitatea prin postări frecvente, încercând astfel să atragă utilizatorii spre
serviciile, activităţile şi evenimente pe care le organizează. Se poate observa dorinţa de a inova, de a aborda comunitatea şi de a

atrage mai mulţi utilizatori în cazul tututor celor trei biblioteci. Concursurile par să capteze cel mai mult atenţia utilizatorilor.
Datele indică faptul că site-urile web ale acestor trei biblioteci sunt mai puţin accesate decât paginile lor de Facebook. Explicaţia
poate fi că pe Facebook utilizatorii îşi pot exprima opiniile şi pot comenta cu alţi utilizatori cu privire la informaţiile postate de
bibliotecă. Putem trage concluzia, pe baza acestei scurte analize şi în urma accesării şi studierii paginilor de Facebook, că cele trei
biblioteci ştiu cum să profite de oportunităţile oferite de această reţea socială pentru o mai bună comunicare cu utilizatorii lor şi
pentru o mai intensă promovare a serviciilor şi a activităţilor culturale şi educative pe care le oferă. Facilităţile de interacţiune nu
sunt utilizate de cele trei biblioteci prea mult, chiar dacă utilizatorii din România par a dori o comunicare şi o interacţiune mai
mare cu biblioteca prin intermediul reţelei Facebook.
Concluzii
Bibliotecile publice din România analizate în acest articol şi-au creat pagini pe Facebook şi acest lucru s-a dovedit a fi o
schimbare apreciată de utilizatori. Pentru biblioteci beneficiile constau mai ales în faptul că ajung la comunitatea lor mai uşor prin
această modalitate alternativă şi pot îmbunătăţi vizibilitatea serviciilor şi activităţilor culturale oferite. Acest scurt studiu poate
reprezenta un punct de plecare pentru o analiză mai adâncă a prezenţei bibliotecilor publice din România pe site-urile de
socializare.
http://www.lisr.ro/18-madgecoserea.pdf
Prin carte, ne înzecim bogăţia sufletului!
Criza spiritualităţii şi pandemia crizei morale, se pare că mărşăluiesc în paşi de solemnitate amară către îndepărtarea omului de
litera cărţii, pentru că avem de-a face cu un fenomen care semnalează o realitate dramatică în care prăfuirea literei cărţii devine un
semn indubitabil prin care se insinuează ignoranţa, incultura ca fenomen de masă! Apetenţa şi preocuparea oamenilor, dar mai ales a
tinerilor, pentru cultură, au scăzut atât de dramatic, încât ar trebui să fie găsită rapid o soluţie de oprire a derapajului spre dezastrul
numit incultură de masă.
Din cercetările care se fac la nivelul unor cercuri intelectuale care încearcă să mai salveze ceea ce poate fi salvat, se poate afla că
48% dintre români nu mai citesc cărţi, că mai bine de jumătate din populaţia ţării a abdicat de la exerciţiul minţii, de la „fericita
zăbavă” despre care cronicarul spunea că: „nu este alta nici mai frumoasă nici mai cu folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul
cărţilor”, de parcă stafia ignoranţei şi a inculturii bântuie cu nevolnicie sufletele noastre bolnave. Există oameni care nu au

Tribuna avocatului bibliotecii

Tribuna avocatului bibliotecii

Empfohlen

Empfohlen

Weitere ähnliche Inhalte

Was ist angesagt?

Was ist angesagt? (18)

Andere mochten auch

Andere mochten auch (20)

Ähnlich wie Tribuna avocatului bibliotecii

Ähnlich wie Tribuna avocatului bibliotecii (20)

Mehr von Biblioteca Națională a Republicii Moldova

Mehr von Biblioteca Națională a Republicii Moldova (20)

Tribuna avocatului bibliotecii