1. BULETIN
INFORMATIV
PublicaţiebianualăaBibliotecii
NaţionaleaRepubliciiMoldova
Fondată din anul 2013
Nr. 1 (5), 2015
Ediţie specială a Festivalului
Naţional al Cărţii şi Lecturii
din Republica Moldova, Ediţia
a V-a, 2015

2. BULETIN INFORMATIV, 2015
Publicaţie a Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii din
Republica Moldova,
Ediţia a V-a, 31 August - 5 septembrie, 2015
Nr. 1 (5)
Festivalul are menirea de a da o nouă dimensiune și valoare activităților de
promovareacărțiișilecturii prinimplicarea factorilordedeciziepoliticășifinanciară,
organelor administrative locale, bibliotecarilor, scriitorilor, editorilor, profesioniștilor
din domenii adiacente, partenerilor, cercurilor largi de utilizatori, etc.
Ediția a V-a a Festivalului va fi inaugurată la 31 august, de Sărbătoarea Naţională
„Limba noastră”.
Editori:
Biblioteca Naţională a Republicii Moldova
Director:
Elena Pintilei, director general al Bibliotecii Naţionale
a Republicii Moldova
Colegiul de redacţie:
Vera Osoianu, director adjunct, Departamentul Cercetare și
Dezvoltare în Biblioteconomie al BNRM; Nadejda Pădure, director
BPR „M. Sadoveanu”, Străşeni; Galina Davâdic, director BPR
„M. Eminescu” Rezina; Alla Andrieş, specialist principal, Serviciul
„Dezvoltare în Biblioteconmie”, BNRM; Victoria Vasilica, şef serviciu
„Studii şi Cercetări”, BNRM; Valentina Popa, șef Centru Statistică și
Sondaje, BNRM
Secretari responsabili:
Ecaterina Dmitric
Irina Cozlov
Redactor:
Raisa Plăieşu
Redactor artistic:
Dragoş Popa-Miu
Procesare computerizată:
Diana Stoian

3. 3
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
CUPRINS :
Emilian GALAICU-PĂUN „Lectura îmi oferă mai multă substanță pentru visare decât
orice altă experiență de viață”................................................................................. 4
Promovarea cărții. Politici de stat. Experiența Islandei ........................................ 9
Elena CARAUȘ, Promovarea lecturii în contextul valorilor europene ................ 11
Lecturi artistice: Cinci cărți recomandate de cinci directori de bibliotecă.................. 15
Lectura – motivaţie umană. Despre lectură ............................................................ 19
Cercetări privind lectura ......................................................................................... 23
Tendințe noi în promovarea lecturii........................................................................ 24
Biblioteci stradale în Republica Moldova............................................................... 26
Cognoscere.............................................................................................................. 27
Informații utile ........................................................................................................ 28

4. 4
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
EMILIAN GALAICU-PĂUN:
„LECTURA ÎMI OFERĂ MAI MULTĂ
SUBSTANȚĂ PENTRU VISARE DECÂT
ORICE ALTĂ EXPERIENȚĂ DE VIAȚĂ”
– Una dintre devizele aflate pe site-ul
Editurii „Cartier” este „citesc, deci scriu”. În
ce fel vă reprezintă?
– Într-un poem, Pocitania, dedicat vechiului
meuprieten, Al.Cistelecan(acăruicartededebut,
Poezie şi livresc, o cumpărasem la Moscova, de
la librăria „Drujba”, pe la 1988) spuneam pe
final: „În joacă/ mi-am pierdut la cărţi viaţa / la
cărţi de citit / de scris, viaţa”. Această „pierdere”
s-a întors într-un imens câştig – graţie cititului
(înainte de a fi redactor-şef al editurii „Cartier”,
sunt redactor de carte pentru o bună parte de titluri
apărute la noi; totodată, de 8 ani de zile prezint la
Radio Europa liberă – www.europalibera.org –
rubrica de autor „Carte la pachet”, în fiecare luni
seara, efort de curând răsplătit prin decernarea
Premiului Galex al Ligii Bibliotecarilor din
Republica Moldova pentru Cel mai bun scriitor
promotor al cărţii şi lecturii), îmi câştig bucăţica
de pâine, nu neapărat „în sudoarea frunţii”, dar
de bună seamă şi din contul cărţilor mele (încă)
nescrise. Adevărul este, că pentru un autor livresc
până-n vârful unghiilor (repet şi eu, după Danilo
Kis: „Citesc mult. Iar lectura îmi oferă mai multă
substanţă pentru visare decât orice altă experienţă
de viaţă. Îmi place să citesc mai ales cărţi făcute
din alte cărţi: este un sentiment liniştitor pentru
noi, cei care ne petrecem întreaga viaţă citind.
Şi mi se pare firesc nu doar să visez despre ce
citesc, ci să le fac loc acelor lecturi în viaţă şi în
cărţile mele.”), această „frumoasă zăbavă” face
toţi banii, atât în plan profesionist (ceea ce au
remarcat absolut toţi criticii care au scris despre
poezia & proza mea), cât şi pe plan fiinţial (cu
mâna pe inimă, mărturisesc că la fiecare etapă
a vieţii mele, întâlnirile cruciale au avut loc
în biblioteci, cu autori & titluri noi; până şi cu
viitoarea mea nevastă, o vreme ne-am dat rendez-
vous în… Biblioteca Naţională, pe-atunci „N.K.
Krupskaia”, din Chişinău!). Aşadar, accentul
cade pe „citesc”; cât despre acel „deci scriu”,
lucrul acesta se întâmplă doar atunci când reuşesc
să înving forţa de rezistenţă a materialului cetit/
trăit. De regulă, „decolez” de pe pista unei fraze,
idei, cărţi străine – exact ca-n Meşterul Manole,
unde zidurile mănăstirii se înalţă pe temelia unei
altei construcţii. Pe de-altă parte, aş putea număra
pe degetele unei singure mâini cărţile pe care mi-
ar fi plăcut să le scriu eu (şi, oricum, aş fi făcut-o
altfel!). Scurt pe doi, „mallarméian scriindu-[mi]
Singura Carte, revizuită şi adăugită cu fiece ediţie,
nuanţată sau rescrisă în viziuni complementare”
(N. Leahu), de timpuriu am înţeles că „nu ai
dreptul să deschizi o carte dacă nu te angajezi să
le citeşti pe toate” (R.M. Rilke, Malte Laurids
Brigge). Qed!
– Există nenumărate legi, instituţii, proiecte
etc. care ar putea ajuta scriitorii să trăiască un
pic mai bine din ceea ce scriu. Mulţi dintre
ei nu sunt la curent sau nu au o structură
pragmatică care să-i îndrepte către „reţete”
prolifice. Credeţi că dacă s-ar aplica legile cum
trebuie, iar ONG-urile şi instituţiile, statul
sau sponsorii privaţi ar fi într-o armonie, s-ar
putea trăi din scris?
– Hai să punem întrebarea într-un mod mai
radical: dar câţi scriitori trăiesc cu adevărat
PENTRU scris?! Frică mi-i că, punându-se
accentul pe „legi, instituţii, proiecte etc. care ar
putea ajuta scriitorii” să trăiască DIN scris, nu
neapărat cei mai valoroşi autori vor beneficia
de aceste „reţete prolifice”, ci firile pragmatice
& bine informate. Să fiu bine înţeles: am fost
şi sunt pentru implementarea unor mecanisme
care ar susţine nu atât cultura la modul abstract,
cât personalităţi din domeniu – figuri notorii
sau tinere talente –, nu doar în baza unor merite
„istorice”, ci a unor proiecte concrete de moment
(între paranteze amintesc că am făcut parte din
comisia Cultură a Fundaţiei Soros-Moldova, iar
printre proiectele realizate cu brio se numără şi
acordarea unor burse anuale de creaţie în valoare
de 1.200 $ pe domenii: literatură, teatru, muzică,
arte plastice; asta pe lângă tipărirea unor serii
de cărţi – Prima verba, la editura “Arc”, Raftul
întâi la „Cartier” – ale autorilor contemporani,

5. 5
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
sau montarea unor spectacole, sau editarea unor
albume etc., etc.). Or, înainte de ipotetica aplicare
„cum trebuie” a acestor legi în domeniul culturii,
ce-ar fi să vedem, în ce măsură funcţionează
mecanismele statale (că, dragă Doamne, există
doar ministere ale Culturii de-o parte şi de-alta
a Prutului) în societate?! Bunăoară, cum se
achiziţionează cărţi pentru biblioteci? Cum se
finanţează noi titluri? După ce criterii (şi cine se
face responsabil) se alcătuiesc asemenea liste,
mai cu seamă când vine vorba de finanţarea
unor manuscrise pe care nu le-a văzut nimeni
(mă refer în special la Hotărârea Colegiului
Ministerului Culturii din RM, din 28 februarie
2012 de a edita 34 de titluri, într-un tiraj de 1.000
exemplare per titlu, indiferent de gen; alături de
alţi colegi editori, sunt pur şi simplu siderat că
o asemenea practică de – hai să-i zic pe nume!
– planificare, nu fără concursul USM, poate
avea loc în cel de al treilea an de guvernare al
Alianţei pentru Integrare Europeană. 34 de titluri
înmulţit cu 1000 de exemplare înseamnă 34.000
de cititori – raportaţi la cei 33.700 km pătraţi ai
RM, avem câte un cititor pe km pătrat. Doar că,
de data asta, cantitatea nu are cum se transforma
în calitate!). Nu în ultimul rând, ce presupune de
fapt „a trăi din scris”: să fii asistat în perioada
producerii cărţii (şi atunci devii un rentier al
hectarelor de pixeli!) sau să existe nişte politici
„protecţioniste” în materie de litere (şi atunci
devii un fermier al aceloraşi hectare de pixeli).
Altfel spus, înainte de a pleda clauza profesiunii
celei mai favorizate, e bine să redefinim statutul
scriitorului în societatea noastră.
– Cel mai recent roman al dvs. este Țesut
viu. 10 x 10, Editura Cartier, 2011. Scris pe o
perioadă de 14 ani, volumul atinge subiecte
delicate, până la evenimentele din 7 aprilie
2009 din Chişinău.
– Apropo despre geneza scrierii, cred că toată
viaţa mea (sau cel puţin de la 7 ani în sus) nu a fost
decât o ciornă a romanului, pe care am început
să-l transcriu efectiv pe curat prin 1997 (chit că
există nişte pagini datând din 1987 încorporate
în text), după ce am prins ritmul de “scrânciob-
cimitir” (vezi fraza inaugurală a Cap. 8. Scriere
la patru mâini), esenţial în respiraţia – acesta-i
cuvântul – naraţiunii. Toată cartea stă în această
“legănare” (între viaţă şi moarte sau, mai exact,
între Cei vii şi Cei adormiţi); fiecare capitol n-a
făcut decât să mărească amplitudinea mişcării
de du-te-vino ce ritmează naraţiunea (între
paranteze, te rog să observi că aproape mereu
se pleacă sau se vine de undeva, pe distanţe din
ce în ce mai lungi). Cam pe atunci mi-a venit şi
titlul Ţesut viu. 10 x 10, iar odată cu acesta şi
structura cărţii, de Decalog versus Decameron,
via… şotronul. Oricât de tare mi-ar fi plăcut
să creez într-un „turn de fildeş”, realitatea la
„z” m-a coborât de fiecare dată cu picioarele
pe pământ – or, pământul nostru (vezi în mod
special Cap. 10. „Ibi sunt leones…”) e mai puţin
unul al Făgăduinţei, ci (cu asupra de măsură!) al
Suferinţei (congenitale, aş zice – pe urmele lui
Eminescu, cel care exclama, la oftică: „…tu-i
neamul nevoii!”). Scrisul este felul meu de a
compătimi & de a mărturisi suferinţele neamului
meu, întocmai cum mărturiseşti o credinţă, acolo
unde nu pot ajuta efectiv; în acest sens, deja Cel
bătut îl duce pe Cel nebătut, atât poemul cât şi
volumul, constituie (şi) un manifest politic, de
uz propriu (N. Leahu vorbeşte chiar de „teribila
presiune a scriiturii politice (…) oricât ar părea
de straniu, la un estet”). Demersul s-a radicalizat
în cazul redactării romanului, pânza epică de
mari dimensiuni – Ţesut viu… acoperă ultimii 40
de ani, de la moartea lui Iuri Gagarin, din 1968,
la evenimentele din 7 aprilie 2009 – funcţionând
ca un soi de veronică (iar uneori, şi de giulgi!)
ce lasă să transpară adevăratul chip al neamului
nevoii, pe cât de chinuit, pe atât de prefăcut
(şi una şi alta – schingiuirea & prefăcătoria –
datorându-se în mare politicului). Pur şi simplu
nu cred că se poate scrie cinstit româneşte – o
limbă martirizată în R(SS)M, dar şi prefăcută &
consfinţită ca atare în actuala Constituţie a RM
în… „moldovenească” – fără să atingi partea
sensibilă a fiinţei naţionale, ruptă în două. Deloc
întâmplător nucleul romanului îl constituie Cap.
5. „Jus vitae necisque”, unde trecerea graniţei,
încolo şi încoace, echivalează cu o afirmare/
anihilare (după caz) a fiinţei (identităţii). Scriu o
literatură de frontieră – dintre oameni (de acelaşi
sângeşineam),darşidintrelumi(aceastadinurmă
mai puţin opacă decât s-ar crede). Lucrat frază
cu frază ca un poem, romanul se vrea totodată
şi un construct unitar, hai să-i zic Unu-Adunat-
Împreună, drept care toate întâmplările narate,
până la cele mai mici detalii, sunt asamblate într-
un circuit „în serie” – e suficient să nu „lucreze”
un singur bec, şi toată ghirlanda se stinge (sau nu
se mai aprinde). Nu în ultimul rând, scriitura este
chemată să transforme grefele „biografice” (mult
mai greu de realizat decât cele de organe) – şi aici

6. 6
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
rolul „chirurgiei estetice” este greu de subestimat
– în ţesut viu!
– În Ţesut viu. 10 x 10 aveţi şi indicaţii de
lectură pentru cititori. Personajele rămân
aceleaşi, locurile se schimbă, lumile fizice şi
cele adormite sunt interşanjabile.
– Dar este cât se poate de firesc să existe un
minim „control” la intrarea în lumea unui roman,
doar că cel ce ar trebui să-l efectueze nu-i autorul
acestuia, ci chiar cititorul care vrea să-i pătrundă
misterele (sau pur şi simplu sensul). Or, Micul
îndreptar de lectură de la pag. 6 nu face decât să-l
ajute în acest sens, pentru ca mon semblable, mon
frère să nu se pomenească în afara lumii zămislite
de mine, chiar dacă a parcurs-o cap-coadă în litera
(hélas! nu şi în spiritul) ei. În ce priveşte Ţesut
viu. 10 x 10, ei bine tocmai acest „10 x 10”
propune codul de lectură: în afara faptului, pe
care nu voi osteni să-l repet, că Decalog-ul îşi
dă mâna cu Decameron-ul, fiecare capitol poate
fi „încrucişat” cu oricare altul, existând însă şi
„încrucişări recomandate”. Altfel spus, cele 10
capitole ale romanului se potenţează reciproc,
păstrându-şi totodată autonomia „fabulei”. Altfel
spus, eu am gândit romanul ca pe un organism
foarte complex, care o fi având el o piele bine
întinsă la suprafaţă (stilul/scriitura), dar de
funcţionat o face graţie „organelor interne”, poate
mai puţin nobile (la urma urmei, inima nu-i decât
o pompă, ficatul un burete şi rinichii o distilerie),
în întregime ascunse privirii şi labirintice (vezi
Cap. 4. Portretul artistului nepereche în chip de
mulţime, deoarece acesta funcţionează pe post de
„aparat circulator” – având tot atâtea replici, sub
diferite forme, în fiecare din cele 10 capitole – al
corpusuluidetextesudateîntr-untotîntreg)!Iartă-
mi-se comparaţiile fiziologice, dar pentru un băiat
crescut (7 ani de-acasă!) la ţară şi care a asistat
de fiecare dată la tăierea porcului de Crăciun, o
frază perfectă seamănă cu intestinele spălate din
care gospodinele fac cârnaţi – pe cât de lungi şi
încolăcite, pe atât de funcţionale. Scurt pe doi,
lumea interioară a omului – cea fizică, dar mai
cu seamă cea spirituală – constituie un sistem de
labirinturi ce comunică între ele, în care poţi rătăci
la nesfârşit dacă nu ai, pe post de fir al Ariadnei,
cuvântul (scris). Incredibil cum te poate scoate la
lumină! Dar şi – Nota Bene – înfunda… Aşa că
cititorii care au citit cu adevărat romanul meu nu
prea au şanse să „scape” din labirinturile textului,
dar pot foarte bine să şi le aproprie, populându-
le cu propriile lor amintiri, obsesii, fantasme şi
de ce nu? – Ariadne… În ultimă instanţă, singura
persoană rămasă captivă à jamais în labirint, pe
post de Minotaur, este chiar autorul – nu vă fie
frică de el, abia aşteaptă să fie domesticit!
– Alexandru Vakulovski a scris şi spus
că „prin acest roman Emilian Galaicu-
Păun împiedică moartea literară a prozei
optzeciste”. Care sunt cele mai puternice
influenţe ale acestei generaţii de scriitori?
– Nu sunt eu „girovitalul” Generaţiei ’80,
departe de asta. Şi nici Generaţia ’80 nu e pe ducă!
Dovadă, ultimele cărţi ale lui Alexandru Vlad,
Nichita Danilov, Ioan Groşan, Marta Petreu,
Daniel Vighi; Cristian Teodorescu ş.a. Cât despre
influenţe, ei bine, păstrez o scrisoare deosebit de
emoţionantă de la regretatul Gheorghe Crăciun,
care se arătase foarte interesat de roman, după
ce citise în Vatra mai multe capitole, în special
Cap. 9. Drăguţa lui Şaleapin (ceea ce e oarecum
de înţeles – ne întâlnim în multe privinţe cu
cel care a dat literelor române Pupa russa, de-
ar fi să amintesc doar obsesia pentru o scriitură
corporală – vezi şi opinia dr. hab. Aliona Grati
care, scriind despre Gesturi. Trilogia nimicului,
Cartier, 1996, observa: „Ca şi la Gheorghe
Crăciun, personajul echivoc al lui Emilian
Galaicu-Păun exersează ritualuri de descoperire
a trupului volatil. Microscopia conglomeratului
de senzaţii în halou devine echivalentă cu o
experienţă spirituală. Simţul tactil prevalează,
mâna efectuând arpentajul fiinţei pentru a-i da
acesteia consistenţă textuală”). Mai mult decât
atât, în toamna lui 2006, tot Gheorghe Crăciun se
prinsese să-mi fie redactor de carte, amintindu-
mi că la rându-i a avut şansa de a-l avea pe MHS
(care a şi scris prefaţa romanului Pupa russa). Nu
a mai apucat, săracul! Alte câteva (zeci de) nume
s-ar cuveni pomenite, dar las pe seama criticilor
plăcerea de a le descoperi, între pliurile scriiturii.
– Ce s-a schimbat în literatura română de
când sunteţi redactor- şef la Editura „Cartier”?
Cum au fost primiţi scriitorii de peste Prut în
mişcările literare ai ultimilor ani?
Încă de la primele titluri scoase de editura
„Cartier”, am fost conştienţi că intrăm pe o piaţă
de carte ce se extinde de la Chişinău la Timişoara,
Arad, Oradea, Satu Mare (ca să mă limitez doar
la fruntariile noastre vestice, chit că odată cu
lansarea primelor volume în format e-book
acestea au fost depăşite cu brio), şi că oricât de
„capitalişti” (aici - de la capitala RM) am fi, tot
Bucureştiul e micul nostru Paris! Nici nu se putea

7. 7
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
altfel, de vreme ce alături de scriitorii originari
din Basarabia au publicat la „Cartier”, din
chiar primii ani, nume de referinţă ale literelor
române (Gheorghe Crăciun, Alexandru Muşina ş.
a.). Totodată, volumul de poeme al lui Nicolae
Popa, Lunaticul nopţii scitice, Cartier, 1995,
a fost distins cu premiul USR (după ce-l luase
pe cel al USM), iar volumul Poezia generaţiei
’80, de Nicolae Leahu întruneşte sufragiile
cvasi-unanime ale criticii, fiind considerată una
dintre cele mai consistentă monografie dedicată
fenomenului optzecist. Aşadar, nici vorbă de
„prejudecăţi comunitariste” vis-à-vis de noi
(decât doar în culise: un ins supărat pe toată lumea
lăsa să se înţeleagă că am fi finanţaţi - nici mai
mult, nici mai puţin - de KGB-ul lui Putin, ca să
distrugem cultura română din interior!); dar nici
„clauza naţiunii celei mai favorite” n-am avut-o,
autorii noştri fiind trataţi cu aceeaşi (dreaptă?
lipsă de?) măsură ca şi orice alt scriitor de pe piaţa
românească de carte. Iar faptul că tot mai multe
nume de primă mărime au apărut (sau se vor
publicate) în Poesis (regretatul Cezar Ivănescu,
Emil Brumaru, Ana Blandiana, Mircea Dinescu,
Matei Vişniec ş.a.) şi în Rotonda e un argument
în acest sens! Ca să dau un singur exemplu,
sunt foarte mândru că un poet de calibrul lui
Şerban Foarţă ne-a propus anume nouă volumul
de poeme Nu ştiu alţii cum sunt…; mi se pare
semnificativ şi faptul că Domnia Sa apărea
într-o serie (Rotonda) cu Claudiu Komartin,
Dan Coman, Radu Vancu. Altfel spus, se poate
vorbi de fenomenul „vaselor comunicante” între
autorii / textele de valoare, Prutul fiind în acest
caz doar o frontieră geopolitică. (Nu-i mai puţin
adevărat că pentru numeroşi scribi din RM el
este graniţa de vest al „rezervaţiei păşuniste”,
care s-a grăbit să-i instaureze – la nici un an
de la moarte! – bustul lui Adrian Păunescu pe
Aleea Clasicilor din Chişinău, alături de cel al
lui Grigore Vieru, şi el întronat în pripă.) În acest
sens, atât cărţile autorilor basarabeni apărute la
edituri din România, cât şi cele ale scriitorilor din
Ţară scoase la Cartier-ul (Latin) din Chişinău,
schimbă din mers faţa literelor române în sensul
în care aceasta nu mai „râde / plânge într-un singur
ochi”. Altminteri, întrebarea s-ar putea pune şi
de la celălalt capăt, al neprimirii – de-o parte şi de
alta – a unor valori certe ale literelor noastre. Iar
răspunsul la ea ar presupune o paranteză ceva mai
largă. Povestea o ştiu de la mai mulţi intelectuali
moldoveni din „prima generaţie încălţată”, cei
care au mers la şcoală în primul deceniu de
după război şi au intrat la facultate în anii ’60:
fii şi fiice de ţărani „de la coada vacii/sapei”,
majoritatea dintre ei au învăţat carte „pe rupte” –
dar literalmente! –, adică „rupând” ceva timp de
la muncile din gospodărie, dar şi smulgând pagina
17 (aia cu ştampila instituţiei) din cărţile luate
cu împrumut (horribile dictu!) de la biblioteca
sătească. Mai mult sau mai puţin îngăduitori
câtă vreme odraslele lor îşi făceau temele pentru
acasă, aceiaşi părinţi i-ar fi snopit în bătăi să-i fi
prins cu „lecturi de plăcere”. Şi atunci, câte un
copil mai inteligent, rudă săracă a Voinicului-cel-
cu-cartea-în-mână-născut, pur şi simplu rupea
pag. 17/18, cu ştampila bibliotecii, prefăcându-se
apoi că învaţă din manualul şcolar. De cele mai
multe ori, foaia cu pricina era aruncată înainte să
fie citită – sute şi mii de pag. 17/18 sacrificate pe
altarul cunoaşterii. Paradoxal, tocmai generaţia
’60 avea să aducă „primăvara pragheză” în
cultura noastră, după decenii de proletcultism.
Şi tot aceşti oameni de două ori culţi (cum ar
veni de la culturile agricole la cea a spiritului!),
ajunşi în anii ’70-’80 universitari & scriitori, ne-
au pus în mâini primele cărţi adevărate, acum cu
toate paginile prezente (mai puţin cele scoase
de cenzură), doar că… de citit printre rânduri/
pe sub masă! Ori de câte ori comunic cu colegii
mei de breaslă din România, îmi dau seama că
le lipseşte hélas! tocmai această „dimensiune a
absenţei” – de bună seamă, la ea acasă, literatura
română se simte suficientă sieşi şi fără pag. 17/18
a culturii basarabene (pe care Ion Simuţ o vede,
nici mai mult nici mai puţin, drept „a cincia
roată la căruţă”). Faptul că o duzină de scriitori
moldoveni sunt perfect integraţi în literatura
română contemporană nu schimbă deloc datele
problemei – la urma urmei, aceştia fac parte
din Republica Literelor anume de aceea că n-au
rămas la acea pag. 17/18 smulsă (& necitită)
a generaţiei ’60. Or, printre autorii şaizecişti
există câteva valori certe, încă neomologate pe
plan naţional. Cine-i duce dorul, la Bucureşti,
prozatorului Vasile Vasilache, un fel de „Milan
Kundera rural” al nostru? Şi lui Aureliu Busuioc?
Vladimir Beşleagă? Vlad Ioviţă etc., etc. (lista
rămânedeschisă)?Şiinvers,bunăpartedincolegii
mei de breaslă din Republica Moldova, chit că au
conştiinţa apartenenţei la o singură literatură, de
facto rămân la aceeaşi pag. 17/18, rescriind-o la
nesfârşit (de unde nu au citit-o la timpul potrivit)
şi chiar revendicându-şi statutul de „poeţi

8. 8
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
naţionali” ai Moldovei (vezi Doamne! avem şi o
Alee a Clasicilor în plin centrul Chişinăului, cu
Grigore Vieru & Adrian Păunescu instalaţi acolo
la doar un an de la moarte… Alte câteva figuri,
unele mai degrabă dubioase, sunt împinse în faţă,
nu atât din dragoste pentru postumitatea lor lipsită
de glorie, cât spre a le face loc celor ce se văd
deja, de son vivant, instalaţi printre clasici). Or,
dacă în tinereţea lor ei sacrificau partea pentru a
păstra întregul, acum partea a luat locul întregului
şi le conferă un anumit prestigiu local.
– Sunteţi membru al Uniunii Scriitorilor
din Republica Moldova și din România.
Ce elemente comune regăsiţi în cele două
uniuni? Care sunt cele mai bune programe din
USR Moldova, care ar putea funcţiona şi la
USR România, în favoarea scriitorilor?
- Nu calitatea mea de membru al unor uniuni
de creaţie mă validează ca scriitor, totuşi am
conştiinţa apartenenţei la o breaslă din care fac
parte atât mari valori (Angela Marinescu, Ion
Pop, Emil Brumaru, Ion Mureşan ş.a.m.d.), cât
şi o solidă „masă de manevre” (de regulă, foarte
activă pe plan mediatic). Cum însă nu mă pricep la
administraţie, pur şi simplu nu am dreptul moral
să mă dau acum cu părerea despre funcţionarea
acestor uniuni – pot spune doar că, hélas! noua
conducere a USM mai e târâtă prin judecăţi de ex-
preşedintele Cimpoi, incapabil să-şi recunoască
înfrângerea în alegerile din 2010; aşadar, despre
ce fel de „cele mai bune programe din USR
Moldova, care ar putea funcţiona şi la USR
România, în favoarea scriitorilor” ar putea fi
vorba?! (Mai degrabă ar fi cazul să se ia exemplul
de la USR, unde succesiunea la preşedinţie s-a
făcut totuşi fără vărsare de sânge, şi nici de
cerneală – prin tribunale…) Acestea fiind spuse,
voi încheia prin a-i îndemna pe „beligeranţi” să
îngroape securea războiului şi să revină cât mai
curând la uneltele care i-au consacrat. La urma
urmei, nu tuturor literaţilor li-i dat să lucreze „în
favoarea scriitorilor”; dar dacă eşti un adevărat
profesionist, poţi cel puţin (vorba vine – nu-i
deloc puţin!!!) lucra în favoarea scrisului. Şi
atunci toată lumea are de câştigat…
Reluare : http://www.agentiadecarte.
ro/2012/05/lectura-imi-ofera-mai-multa-
substanta-pentru-visare-decat-orice-alta-
experienta-de-viata/

9. 9
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
PROMOVAREA CĂRȚII. POLITICI DE STAT.
EXPERIENȚA ISLANDEI
Islanda, țara unde un locuitordin zece este scriitor
Andrei a râs când a citit știrea asta. Tibi a
râs și el, glumind: „Deci ăștia se bat în familii,
care publică mai mult”. Optimiști și hyper cum
suntem, nouă, redactorilor de la Hyperliteratura,
ne place să credem că literatura deține un loc de
cinste în societatea oricărui stat dezvoltat. Se
pare că așteptările ne-au fost depășite, în chip
fericit, de către un stat mic și izolat din Europa.
În Islanda se scrie, se publică și se citește cel mai
mult.
Având o populație aproape cât cea a Cluj-
Napocii (324,576 loc.), Islanda (321,857) se poate
lăuda cu o performanță nemaipomenită nicăieri
altundeva: unul din zece locuitori ai săi publică
o carte. Culți oameni islandezii… Să fie cumva
relativa izolare geografică de vină? Literatura
preia rolul unui instrument de comunicare,
un fel de shout out to the world? Sau cu cât o
comunitate este mai mică, cu atât se pot afirma
mai bine vocile individuale?
Tânăra romancieră Kristin Eirikskdottir
sesizează amploarea competitivității: „Locuiesc
alături de mama şi de partenerul meu, care sunt
şi ei scriitori cu normă întreagă. Dar încercăm să
publicăm în ani diferiţi ca să nu concurăm prea
mult unii cu alţii”. Cam dificil, deci, de evitat
prezența scriitorilor când aceștia îți pot fi chiar
rude apropiate.
În limba islandeză, există o expresie care
desemnează aplecarea islandezilor către scris:
„ad ganga med bok I maganum”, în traducere,
„toată lumea are o carte în stomac”. Poveștile sunt
răspândite de altfel și în spațiul public islandez,
nu doar în imaginația locuitorilor. Unele clădiri
publice sunt decorate cu plăci narative, povești
datând din secolul al XIII-lea despre normanzii
care au început să populeze insula în secolul IX.
Acest tip de texte epice datând din Evul Mediu în
Islanda și Norvegia, precursor ale romanului din
epoca modernă, se numește saga.
Șervețelele sau ceștile de cafea pot fi decorate
cu o minibiografie a unor islandezi de seamă
din perioada 930-1030, iar lângă gheizere și
cascade se pot citi, de asemenea, povești cu eroi
și eroine de demult. Pe bănci sunt lipite coduri
de bare prin care se poate asculta o poveste la
smartphone. Literatura respiră nestingherită în
Islanda, din stomacuri până la băncile din parc.
Agla Magnusdottir, director al Centrului
Islandez pentru Literatură, prin care statul oferă
susţinere financiară pentru literatură şi traduceri,
declara: „Scriitorii sunt respectaţi aici. Trăiesc
bine. Unii dintre ei chiar primesc un salariu”.
Ea a adăugat că islandezii scriu de toate: saga
moderne, poezie, cărți pentru copii, ficțiune
erotică, iar cu cel mai mare succes la public,
genul crime. Adevărul este că Islanda inspiră
cadre și toposuri de vis, prin curgerile de lavă,
vulcanii înalți și râurile ca de basm.
„Suntem o naţie de povestitori. Când era
întunecatşifrig,nuaveamnimicaltcevadefăcut,”
spune romancierul Solvi Bjorn Siggurdsson.
El adaugă că scriitorii actuali trebuie să le fie
recunoscători celor din trecut: „Mulțumită

10. 10
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
poeticilor edda (culegeri de cântece eroice) și
medievalei saga, am fost mereu înconjurați de
povești. După obţinerea independenţei faţă de
Danemarca în 1944, literatura ne-a ajutat să ne
definim identitatea”.
În prezent, fiecare casă respectabilă de
islandezi primește un catalog de cărți la ușă,
care se răsfoiește cu entuziasm, ca un catalog
cu mobilă. De Crăciun, toată lumea dăruiește și
primește… cărți, desigur! E incredibil cu câtă
aviditate se consumă literatura în Islanda. În
2008 însă, un alt popor nordic se afla în fruntea
lecturii nesățioase în Europa.
„Finlanda are, statistic vorbind, cel mai
mare număr de cititori activi: pe lângă cărţile
cumpărate, fiecare finlandez împrumută de la
bibliotecile publice o medie de 15 cărţi pe an,
drept care sociologii şi statisticienii pieţei de
carte europeană i-au numit pe finlandezi the
bookworms of Europe”, aflam acum ceva timp
într-un articol din Dilema.
Atracția țărilor nordice pentru lectură se
explică printr-o serie de factori importanţi,
spunea Angus Phillips, conferenţiar la Oxford
University. Aceştia sunt clima, timpul liber,
nivelul de educaţie, numărul de biblioteci,
venituri, preţul cărţii şi tipul de urbanizare.
Halldór Kiljan Laxness este singurul islandez
care a câştigat premiul Nobel pentru literatură, în
1955.
Reluare : http://hyperliteratura.ro/islanda-
tara-unde-un-locuitor-din-zece-este-scriitor/

11. 11
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
PROMOVAREA LECTURII ÎN CONTEXTUL
VALORILOR EUROPENE
Cartea şi lectura în contextul promovării
valorilor europene
Argument
În prezent, asistăm la o reevaluare a rolului
şi impactului culturii asupra societăţii, inclusiv
a rolului bibliotecilor. Bibliotecile publice
treptat se transformă în centre complexe de
informare, care îşi extind funcţiile şi serviciile.
Marile provocări - tehnologiile informaţionale,
în special digitizarea şi accesul la Internet, oferă
bibliotecilor posibilităţi practic nelimitate de a-şi
recăpăta rolul de instituţii de elită în societate, care
ar putea astfel deveni actori activi în promovarea
valorilor democratice şi, ca rezultat, ar putea
contribui la procesul de transformare a societăţii
într-una cu-adevărat europeană. În acest context,
în Republica Moldova, Conferinţa Directorilor
Bibliotecilor Publice (CODIBIP) a declarat anul
2015 – Anul promovării valorilor europene.
Politici europene
Instituţiile europene studiază atent necesităţile
de lectură a cititorilor europeni şi accesul
acestora la operele literare. Politicile europene
în domeniul culturii în ultimul deceniu capătă
o amploare remarcabilă, fiind considerate drept
nişte oportunităţi excepţionale de consolidare a
relaţiilor externe, şi în acelaşi timp, un factor al
creşterii economice.
Începând cu anul 2007, Comisia Europeană
(CE) efectuează, la nivel european, sondajul
de opinie Eurobarometru „Acces şi participare
la activităţi culturale”, ceea ce demonstrează
că CE acordă tot mai multă atenţie susţinerii şi
promovării sectorului cultural. Potrivit datelor
acestui sondaj în domeniul culturii, cea mai
răspândită formă de participare în ţările UE este
vizionarea sau audierea unui program cultural
la TV sau radio, după care urmează citirea
unei cărţi. De asemenea, potrivit acestui sondaj
lectura cărţilor scrise de un autor dintr-o altă
ţară europeană este cea mai răspândită formă de
implicare în cultura altei ţări, iar o treime dintre
europeni accesează internetul cel puţin o dată
pe săptămână pentru a căuta subiecte pe teme
culturale.
Potrivit Comisarului european pentru educaţie,
cultură, tineret şi sport, Tibor Navracsics,
scrierea, editarea, publicarea, traducerea,
citirea şi promovarea cărţilor sunt nişte acţiuni
fundamentale nu doar pentru comunicare, dar
şi pentru împărtăşirea valorilor şi culturilor
noastre, a evoluţiei, creaţiei şi istoriei noastre
ca europeni. Această tendinţă de edificare şi
dezvoltare comunitară prin carte şi lectură este
foarte importantă pentru societatea actuală, în
care dialogul şi interacţiunea sunt esenţiale prin
faptul că ne permit să învăţăm unii de la alţii, să
ne înţelegem şi să ne respectăm reciproc. Unul
dintre evenimentele care celebrează lectura
şi promovează marea diversitate a literaturii
europene de astăzi este Premiul UE pentru
Literatură.
După lansarea sa în 2009, Premiul UE
pentru Literatură şi-a pus scopul să stimuleze o
răspândire cât mai largă a lucrărilor literare noi
şi a celor de înaltă calitate artistică în întreaga
Europă. El contribuie la promovarea şi păstrarea
diversităţii culturale şi lingvistice a popoarelor
europene. Premiul implică cheltuieli financiare
pentru susţinerea operelor literare din toată
Uniunea Europeană care în prezent are 24 de
limbi oficiale, inclusiv româna, peste 60 de limbi
regionale sau minoritare, şi trei alfabete. Astfel,
traducerile literare fiind vitale, acestea sunt
susţinute prin „Europa Creativă”, program de
finanţare al Uniunii Europene pentru sectoarele
culturale şi creative. În anul 2015, Republica
Moldova a devenit şi ea parte la acest program
valoros. Ca să percepem amploarea acestui
program, este de menţionat că în perioada 2007-
2013, în scopul traducerilor literare, au fost
acordate 17.5 milioane de euro. Pe parcursul
acestei perioade, UE a contribuit la traducerea a
peste 3.200 de cărţi, inclusiv în limbile oficiale ale
tuturor celor 37 de ţări participante la program.
Împreună cu Europa Creativă, această
susţinere continuă să se extindă şi europenii sunt
mândri de această susţinere permanentă pentru
dezvoltarea literaturii europene. Programul
permite facilitatea accesului la marile opere
literare şi ajută scriitorii să găsească noi cititori şi
să le relateze istorii noi şi fascinante, distrugând

12. 12
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
astfel barierele lingvistice şi culturale.
Odată cu aderarea, în martie 2015, a Republicii
Moldova la acest program valoros, cititorii din
ţara noastră ar putea căpăta acces la literatura
europeană, iar scriitorii din Republica Moldova ar
obţine şansa de a se promova la nivelul întregului
continent european.
Context naţional
Cooperarea europeană în domeniul culturii,
lectura, biblioteca, politicile europene şi naţionale
privind editarea cărţii tradiţionale şi electronice
au fost discutate în cadrul unei Mese Rotunde,
care s-a desfăşurat la Biblioteca Naţională a
Republicii Moldova (BNRM), în cadrul Salonului
Internaţional de Carte, ediţia 2014. La evenimentul
intitulat “Cartea şi lectura în Europa: experienţe
şi oportunităţi de colaborare şi cooperare” au
participat reprezentanţi ai misiunilor diplomatice
şi ai ambasadelor acreditate la Chişinău,
viceministrul Afacerilor Externe şi Integrării
Europene al RM, directorii Bibliotecilor Naţionale
din Turcia şi din Republica Moldova, directorul
Institutului Cultural Român “M.Eminescu” din
Chişinău, directori ai editurilor din Moldova şi
România, scriitori şi oameni de artă.
Participanţii au salutat faptul că cetăţenii
RM pot circula liber în spaţiul UE şi astfel pot
fi implicaţi mai mult în activităţile de cooperare
culturală. A fost menţionată necesitatea ajustării
cadrului legal naţional privind editarea şi
traducerea literaturii străine în română, precum
şi a cărţilor editate în R.Moldova în limbile
europene şi completarea bibliotecilor din
regiunile rurale cu literatură de calitate în limba
română. De asemenea, reprezentanţii editurilor au
solicitat autorităţilor o asistenţă mai mare privind
negocierea şi obţinerea drepturilor de autor, iar
împreună cu Inspectoratul Fiscal să fie examinată
posibilitatea scutirii activităţii editoriale de
obligaţia achitării TVA, aceasta fiind o măsură
extrem de necesară pentru susţinerea activităţii
editoriale în RM, aducând în acest sens exemple
pozitive ale ţărilor europene, în special Turcia.
Această practică a fost confirmată de
reprezentanţiiBNaTurciei,prezenţilaeveniment,
care au menţionat despre susţinerea importantă
pe care o acordă autorităţile Turciei dezvoltării
sectorului cultural.
Spre exemplu, doar în anul 2013, operele
scriitorilor turci au fost traduse în 58 de limbi
străine de către 42 de edituri, aceste opere fiind
difuzate în 62 de ţări. Cât priveşte publicaţiile în
format electronic, doar în 2013 au fost publicate
1981 de titluri, ceea ce constituie o creştere de
500 % faţă de anul precedent. De asemenea, în
Turcia este foarte dezvoltat sectorul asociativ în
domeniul culturii, existând mai multe asociaţii
ale editorilor şi vânzătorilor de cărţi.
Apropierea Republicii Moldova de
Uniunea Europeană: percepţii şi atitudini
ProiectulBarometrulUEdevecinătate,finanțat
în cadrul programului regional de comunicare
al DC Dezvoltare și Cooperare (EuropeAid),
Regional Communication Programme desfășoară
sondaje de opinie și monitorizează mass-media
în cele 16 țări partenere și teritorii participante la
politica europeană de vecinătate, inclusiv Rusia.
Potrivit datelor ultimului Barometru pentru
vecinătate al UE, cetăţenii Republicii Moldova,
în general, percep pozitiv atât UE, cât şi relaţiile
RM cu UE: din cele peste 1000 de persoane
intervievate, 42 % au o atitudine pozitivă faţă de
UE, 25 % - negativă şi 29 % - o poziţie neutră.
La întrebarea privind relaţiile Republicii
Moldova cu Uniunea Europeană, 56 % din
respondenţi le-au apreciat ca fiind foarte bune,
24 % le consideră foarte rele, 10 % au menţionat
că Moldova nu are relaţii cu UE, iar 15 % nu
au fost pregătiţi să ofere un răspuns la această
întrebare.
Între 47-56 % dintre cetăţenii Republicii
Moldova consideră că UE este un partener
important al RM. RM şi UE au suficiente valori
comune care să ducă la consolidarea cooperării,
susţinerea UE contribuind mult la dezvoltarea
ţării şi la asigurarea păcii şi stabilităţii în regiune
Cât priveşte nivelul de informare a societăţii
din Moldova cu privire la UE, 51 % dintre
intervievaţi consideră că acest segment are o
acoperire suficientă, iar 42% consideră că nu sunt
informaţi într-o măsură suficientă. 42% consideră
că comunicarea din partea UE despre Moldova
este uşor de înţeles, în comparaţie cu 49 % care
nu înţeleg sensul mesajelor din partea UE.

13. 13
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
Aceste date ar putea fi o provocare pentru
bibliotecile publice, care ar putea desfăşura
activităţi care să explice pe înţelesul tuturor
mesajele instituţiilor europene.
Itinerarul european al Republicii
Moldova: informare şi comunicare
În contextul Anului Bibliologic 2015 – Anul
promovării valorilor europene, este necesară
o abordare complexă a rolului bibliotecilor, cu
referire la trei componente esenţiale : formarea
cadrelor, instrumentele şi metodele de promovare.
Astfel, devine crucial rolul bibliotecarului în
calitate de ghid printre imensitatea surselor de
informare europeană, care ar putea da răspuns
la orice întrebare adresată de beneficiarii acestor
lăcaşe culturale, dar care ar putea fi şi iniţiatorii
comunicării pe diverse subiecte cu tematică
europeană. În linii generale, subiectele cel mai
frecvent abordate ar putea fi divizate pe mai
multe compartimente, printre care:
• Informaţii generale despre organizaţiile
europene, politicile şi activitatea acestora; Evoluţia
parcursului european al Rep. Moldova şi beneficiile
integrării în UE;
• Asistenţa oferită Rep. Moldova de către UE
şi statele sale membre;
• Viaţa în UE şi posibilităţile de cooperare.
Implementareacusuccesaactivităţilordepinde
într-o măsură esenţială de utilizarea eficientă a
instrumentelor de promovare şi a tehnologiilor
informaţionale, datorită cărora este asigurat
accesul la cele mai diverse surse informaţionale,
printre care se regăseşte şi cartea, fie tradiţională,
fie în format electronic...
Centrul Pro-European de Servicii şi Comuni-
care (CPESC), în parteneriat cu Centrul de
Resurse „Dialog-Pro”, a organizat o serie de
seminare de instruire pentru bibliotecari, în cadrul
cărora au fost prezentate detaliat principalele
surse de informare europeană. Tot în scop de
informare şi promovare este menţinut portalul
de bloguri al CPESC, pe care utilizatorii, dar în
special bibliotecarii, îl pot exploata la maxim
pentru a cunoaşte principalele baze de date
europene şi avea acces la ele, pentru a fi la curent
cu ultimele evenimente, publicaţii şi documente
privind integrarea europeană a Republicii
Moldova, şi pentru a accesa e_publicaţii sau a
localiza cărţile în format tradiţional prezente în
colecţiile CPESC. Pentru a fi la curent cu ultimele
postări, doritorii se pot abona la fluxurile RSS.
Resursele informaţionale de care dispune CPESC
sunt promovate şi prin intermediul reţelelor de
socializare Twitter şi Facebook.
Cât priveşte activităţile de comunicare ale
CPESC, acestea au la bază metodele tradiţionale
utilizate de biblioteci: prezentarea şi lansarea de
carte, de asemenea şi panelurile de discuţii pe
marginea unei publicaţii, seminarele cu tematică

14. 14
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
europeană, orele informative, mesele rotunde la
care sunt abordate probleme actuale, dezbaterile
la care sunt invitaţi să se implice în special tinerii,
concursul naţional de proiecte şi eseuri „Europa
la noi acasă”, participarea la campanii naţionale
de informare, cum ar fi Zilele Europei. Toate
activităţile desfăşurate de CPESC sunt reflectate
pe blogul „Documente şi comunicare”.
În cadrul Anului Bibliologic 2015, Centrul Pro-
European a desfăşurat o campanie de completare
a colecţiilor bibliotecilor publice cu literatură,
cu tematică europeană. La realizarea acestui
obiectiv au contribuit în mare măsură Delegaţia
UE în Republica Moldova, Consiliul Europei,
Cancelaria de Stat a RM, Centrul de Resurse
„Dialog-Pro” şi diverse asociaţii obşteşti. Sperăm
în continuitatea activității acestei campanii pe
viitor.
Sfidările integrării europene a Republicii
Moldova
Între 20-21 mai 2015, la Riga şi-a desfăşurat
lucrările Summit-ul Parteneriatului Estic. Gazda
acestui eveniment a fost Biblioteca Naţională
a Letoniei, fapt semnificativ care arată rolul
culturii şi al cărţii în viaţa statelor europene.
Nici de această dată liderii UE nu au oferit o
perspectivă clară de aderare a celor şase ţări
membre ale Parteneriatului Estic (Armenia,
Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica
Moldova şi Ucraina), îndemnând ţările respective
să înfăptuiască reforme reale. Participanţii la
Summit au reafirmat importanţa democraţiei,
statului de drept şi a drepturilor omului – în
calitate de nucleu al Parteneriatului Estic.
Implementarea acestor 3 valori fundamentale :
democraţia, statul de drept şi drepturile omului
în toate statele europene trebuie asigurate fără
nicio excepţie. La încheierea Summit-ului, toate
ţările Parteneriatului Estic au obţinut o nouă
oportunitate pentru a crea condiţiile necesare
pentru o viaţă mai bună a cetăţenilor.
În discursul susţinut la Summit, Preşedintele
Nicolae Timofti a pledat cauza europeană a
Republicii Moldova, precizând că majoritatea
cetăţenilor îşi văd viitorul doar împreună cu
Uniunea Europeană, în pofida unei propagande
antieuropene intense, unor probleme politice de
ordin intern şi a unor presiuni intense din exterior.
În acest context, pentru menţinerea şi
consolidarea cursului european al Republicii
Moldova, este importantă informarea şi
comunicarea cu cetăţenii, cu atât mai pronunţat
devine rolul tuturor actorilor societăţii, inclusiv
al bibliotecilor în acest proces complex.
Concluzie
Având în vedere tendinţele la nivel european
privind consolidarea rolului culturii în societate,
dar şi consolidarea rolului bibliotecilor la nivel
naţional,bibliotecileînprezentsuntînmăsurăsă-şi
consolideze valoarea sa în societate, implicându-
se mai activ în promovarea literaturii şi a valorilor
europene: drepturile omului, democraţia, statul
de drept. De asemenea, este oportună crearea
unei platforme la nivel naţional care ar permite
un schimb de experienţă între aceste instituţii.
O primă încercare a fost făcută în aprilie 2015,
prin lansarea paginii pe Facebook „Biblioteca
publică - promotor al valorilor europene”, care
este menţinută de mai mulţi administratori şi a
cărui impact va fi evaluat pe parcurs.
Bibliografie :
1. Barometrul privind vecinătatea UE 2014: Percepţia pozitivă a veciniilor UE în ceea ce priveşte
cooperarea cu aceasta // http://euneighbourhood.eu/
2. Discursul Preşedintelui Nicolae Timofti la Summit-ului Parteneriatului Estic de la Riga /
Serviciul de presă al Preşedintelui RM. – Chişinău, 22 mai 2015.
3. Europa Creativă - Sub programul Cultura // http://www.europa-creativa.eu/cultura
4. Premiul UE pentru Literatură // http://www.euprizeliterature.eu/
5. Sondajul de opinie Eurobarometru „Acces şi participare la activităţi culturale” // http://ec.europa.
eu/public_opinion/archives/eb_special_399_380_en.htm#399
Elena CARAUŞ,
Centrul Pro-European de Servicii şi Comunicare (CPESC), BNRM

15. 15
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
LECTURI ARTISTICE:
Cinci cărți pe care le recomandă cinci directori de bibliotecă
Bibliotecarul are menirea să îndrume lectura cititorilor. Dar ce citesc bibliotecarii? Să găsim
răspunsul la întrebare împreună cu cinci directori de biblioteci: Mariana Harjevschi, director general
al Bibliotecii Municipale “Bogdan Petriceicu Hasdeu”; Valentina Plămădeală, director BPO „Petre
Ştefănucă”, Ialoveni; Rodica Dermengi, director BPR „Andrei Ciurunga”, Cahul; Eugenia Răilean,
director al Centrului Raional de Informare și Documentare “M. Sadoveanu”, Soroca; Nadejda
Pădure, director BPR “Mihail Sadoveanu”, Străşeni,
Mariana HARJEVSCHI,
director general, Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu”
1.Hoțul de cărți de Warkus Zusak
Eram prin luna martie 2015, într-o vizită de
documentare la Biblioteca Judeţeană ”O.Goga”.
Nu am ezitat să trec şi pe la librării. Aşa am
cumpărat Hoţul de cărţi de Markus Zusak, deşi
realizam că o pot găsi şi la Biblioteca Municipală
„B.P.Hasdeu”. Cunoşteam, că este o carte ce se
menţine în topul celor mai bune vânzări de cărţi
şi este tradusă în multe limbi, că a câştigat peste
zeci de premii literare şi este inclusă în numeroase
liste cu cele mai bune cărţi ale anului. Aşa că nu
am stat la îndoială, şi am cumpărat-o.
Acest roman m-a impresionat enorm. Pe tot
parcursul lecturii am trăit emoţiile eroilor. Hoţul
de cărţi este genul de roman în care durerea prin
care trec personajele îți şopteşte să te opreşti, dar
dorinţa de a şti ce urmează te face să dai pagina
mai departe şi să mai citeşti.
Este un roman remarcabil care descrie
povestea fetiţei Liesel. Fiind o fetiţă timidă, acasă
– în familia sa adoptivă, la şcoală – alături de
colegii săi de clasă, ea mereu încerca să schimbe
lucrurile. Tatăl ei adoptiv, Hans Hubermann, este
cel care o deprinde pe mica Liesel cu enigmele
cititului. Această ocupaţie a fascinat-o atât de
mult pe Liesel, încât îşi va face un obicei din a
fura cărţi … doar lecturând romanul am înțeles
acest gest.
Deşi cartea realizează despre evenimentele
istorice triste din timpul Germaniei naziste, totuşi
rămâne a fi o poveste cu mesaj extraordinar de
pozitiv, evenimente ce schimbă destine, lecţii de
viaţă ce modelează caractere.
Sunt atât de multe de povestit despre eroii
acestei cărţi, dar mai bine vă invit de a o lectura
şi de a simţi emoţia aceea care vă va copleşi cu
siguranţă. O carte pe care într-adevăr nu am să o
uit niciodată şi care cred că o voi reciti în viitor.

16. 16
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
Fluturele Alb: roman / Nicu Nicolaescu;
cop. : Andrei Dorgan. – Ed. A II-a. - Ch., 2013
(Î.S.F.EP. Tipog. Centrală”). – 136 p.
„Viața noastră nu începe în clipa în care ne
naștem, ci cu nouă luni înainte. La fel este și în
cazul morții. Unii dintre noi mor cu mult înainte
de a muri...”
Tânărul romancier basarabean Nicu Nicolaescu
(NicolaeCiobanu),originardinsatulMolești,raionul
Ialoveni, propune cititorului volumul Fluturele
Alb, titlul căruia tăinuiește o mulţime de simboluri
și de sensuri, care pot fi descoperite și înțelese în
adevărata lor dimensiune doar lecturând cele 136
de pagini ale cărții. De la filozofie la credință, de
la acţiune la dramă, acest roman impresionează
atât prin subiect, cât și prin expresie. Autorul a
reușit să îmbine momentele de extremă suferință
și de fericire, elementele tragice cu cele comice,
zâmbetul cu plânsul, înțelepciunea cu ignoranța etc.
Eroii principali: Maxim și Mila - două ființe
cu caractere întru totul antagonice, care înțeleg
frumusețea şi fidelitatea în diferite feluri, ajung
într-un timp foarte scurt după căsătorie să
trăiască o dramă de nedescris. Maxim – ucigaș
plătit, Mila - pasionată de fluturi (preocupări şi
caractere incompatibile care, în loc să apropie -
îndepărtează, în loc să unească - dezbină). Unii
oameni își dau seama de adevărata valoare a
anumitor lucruri anume după ce le pierd. La fel
se întâmplă și în Fluturele Alb, unde Maxim
unul dintre eroi cunoaște semnificația iubirii,
a frumuseții, a devotamentului, abia după ce își
pierde jumătatea.
Lupta pentru bani și putere îl transformă adesea
pe om într-o fiară care, deși câștigă milioane, deși
se bucură de autoritate, moare trăind; se golește
pe dinăuntru de înțelegere și sentimente, ducând
spre pieire. Maxim, a cărui mamă murise când el
era încă copil, iar taică- său era alcoolic, a crescut
într-o sărăcie lucidă, hrănindu-se adesea numai
cu pomușoarele taigalei din preajma Munților
Ural. De mic visase să devină bogat, ceea ce
s-a și întâmplat. Cunoscuse opulența ucigând
oameni, crud de tot dar, ucigând pe alții, se ucidea
întâi de toate pe sine. Bătălia dintre conștient și
inconștient, dintre morală și bestia interioară îl
poartă pe erou întru arătarea adevărului, pe cele
mai prăpăstioase înălțimi.
FlutureleAlbesteunromanîncareinstinctulși
spiritul omului se află într-o perpetuă confruntare.
Capitolul „Căderea”, prin caracterul halucinant
al eroului, prin faptele sale trecute adesea de
linia bunei cuviințe, pune cititorul într-o situație
delicată. El, cititorul, ajunge să se regăsească
pe sine însuși în postura de greșitor ordinar.
Personajele secundare, printre care Ivan și Aliona
Tarasova, Artiom Ostrovskii, Filip (fratele lui
Maxim), prin aparițiile lor episodice, reușesc să
dea contur și să amplifice stările dramatice ale lui
Maxim și ale Milei.
Romanul Fluturele Alb este unul deosebit.
Acest roman în care autorul descrie dragostea,
frica, ura m-a impresionat până la lacrimi. El sărac
şi frumos, ea bogată, dar nu atât de atrăgătoare.
Această poveste de dragoste neîmpărtăşită ne
învaţă că banii nu aduc decât nenorociri; pentru
a cunoaşte adevărata fericire trebuie să ierţi,
să iubeşti, să suferi. Fluturele Alb a reușit să
trezească în mine toate stările pe care le-ar putea
avea o persoană. De la milă la regrete, de la iubire
la ură, de la bucurie la tristețe și, în sfârșit, de la
tristețe la o părere de rău. Da, mi-a părut rău că
Valentina PLĂMĂDEALĂ,
director BPO „Petre Ştefănucă”, Ialoveni
2. Fluturele alb de Nicu Nicolaescu - un roman care merită citit!

17. 17
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
cele 136 de pagini s-au perindat atât de repede
prin fața ochilor mei încât nu am realizat cât de
repede am ajuns la finalul unei povești incredibile.
M-a impresionat Mila, personajul pozitiv
și inocent care m-a bucurat dar și întristat
totodată. Avea de toate. Şi bani, şi casă cu trei
nivele… Mama era autoare de cărţi pentru
copii. Tata lucra la primărie. Mila era pasionată
de fluturi. Dacă un om se naște pentru a lumina
„cărarea” altuia în viață, atunci pentru ce trăiește?
Iubește în secret și înzadar omul căruia i-a fost
dat, dar care rămâne inconștient la semnalele pe
care le primește și se îndreaptă spre alte direcții
total greșite, direcții care îl conduc la pierzanie.
Ultimele momente de inconștiență distrug orice
urmă de „lumină”, întrucât apare o voce care
strigă în ecouri „E prea târziu…Alim”. „Câtă
vreme pot să fiu de piatră? Un nesimţit? Ajunge!
Am greşit destul! A fost nevoie de un singur vis
ca să ajung la o cunoaştere completă a fiinţei tale.
Un vis de dragoste aducător. Mila, te iubesc!”.
Un vis divin poate provoca uneori schimbări
radicale în mintea omului. Dacă omul, primind
un „ghid” spre adevăratul lui destin, ce anume
poate fi atât de puternic încât să îl facă să devină
un monstru fără pereche, o fiară care controlează
un corp uman?
Ultimul capitol Fluturele alb te lasă copleşit
de iluzii, regrete, simţiri profunde… „Cerul, deşi
îl vedem, nu-l putem atinge, nu ştim unde începe,
unde se termină….”. Tot atunci, chiar deasupra
feţei îmbălzămate, surprinsei cum zboară un
fluture… un fluture Alb. Îl vede cineva? Autorul.
Citind Fluturele Alb o să vă răspundeți la
multe întrebări care vă frământă.
Nu dau mai multe detalii, vă las pe Voi, dragi
cititori, să descoperiți comoara de înțelepciune
ascunsă în 136 de pagini de poveste emoționantă,
impresionantă, captivantă și răvășitoare...
Lectură plăcută!
Rodica DERMENGI,
director BPR „Andrei Ciurunga”, Cahul
3. Tema pentru acasă de Nicolae Dabija
Cartea care m-a impresionat cel mai mult.
Subiectul cărţii abordează drama deportaților
basarabeni umiliţi în regimul comunist pentru că
gândeau altfel. Acţiunea romanului se desfăşoară
înainte de venirea sovieticilor în 1940. Eroii
romanului sunt: Mihai Ulmu - profesor şi Maria
Răzeşu - elevă. Profesorul Ulmu este arestat în
timpul lecţiei de limba română, pentru că şi-a
asumat vina de a arunca portretul lui I. Stalin după
catedră şi este numit “duşman al poporului”. Înainte
ca să încheie lecţia, profesorul lasă elevilor săi o
temă pentru acasă, întrebarea: „…A fi om în viață
e o artă sau un destin?”. Răspunsul îl află după 13
ani de închisoare, chin, înjosire, calvar și pierderea
persoanelor dragi în Siberia, la lagărul Zarianca.
La “cea mai umană puşcărie din lume”, aşa cum
o considera şeful închisorii Kudreavţev, deţinuţii
munceau şi erau permanent ameninţaţi cu moartea.
Profesorul Ulmu se împăcase cu soarta. Totul a fost
până când la Zarianca venise Maria, fosta lui elevă
și viitoarea lui soție ca să-i întoarcă o datorie mai
veche – o carte de poezii scrisă de M. Eminescu şi
să-i spună cât de mult îl iubește. Tot Maria l-a ajutat
să evadeze de două ori, dar au fost prinşi.
Pentru nesupunere şi evadare Ulmu a acumulat
mulţi ani de închisoare. Maria naşte un băiat pe
care îl numesc Mircea. După doi ani (aşa era
regula) copilul îi este luat şi dus la orfelinat la
o distanţă de 10 kilometri de lagăr. Plecată pe
ascuns să-și salveze copilul bolnav de tifos ea este
împușcată de un soldat. Deţinuţii sunt eliberaţi pe
5 martie 1953. Mihai revine acasă la Poiana şi
îşi găseşte fiul la orfelinat. La final profesorul se
întâlneşte cu elevii săi, deja oameni în toată firea,
ca să le asculte tema pentru acasă.

18. 18
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
Eugenia RAILEAN,
director al Centrului Raional de Documentare
și Informare “M. Sadoveanu”, Soroca
4. Învaţă-mă să mor de Igor Volniţchi
- Pentru situații când regretăm că nu am fost
destul de duri, ca am dat dovadă de slăbiciune, că
am iertat pe cineva care n-a meritat și am tolerat
atitudini care se meritau pedepsite. Vă recomand
spre lectură lucrarea tânărului prozator Igor
Volnițchi Învață-mă să mor.
Vă veți convinge că Dumnezeu / viața nu scapă
din vedere nicio faptă de rea credință a creștinilor,
iar la sfârșitul aflării noastre pe pământ ne cere
socoteală pentru toate.
Nadejda PĂDURE,
director BPR „Mihail Sadoveanu”, Străşeni
5. Hronicul Găinarilor de Aureliu Busuioc
Hronicul Găinarilor este un roman despre
apariția unei noi clase sociale și politice, odată cu
înființarea unui sat, Găinari, compus din găinarii
alungați din alt sat. Deloc întâmplător, fondarea
Găinarilor are loc în 1812, anul ocupației țariste.
Acțiunea se încheie în 1970, când „noii găinarii”
sunt „perfecți”, sunt o clasă socială și politică
bine definită. Hoții de găini, niște scursuri ale
societății rurale, după ce sunt ținuți la distanță,
sunt luați în brațe de puterea sovietică, care le
transformă defectele în mari calități, tot ce era
hoție, rușine – devine act de eroism și jertfire.
Hronicul Găinarilor relatează despre formarea
clasei nomenclaturiștilor sovietici. E un roman
istoric parodic, la lectură se râde mult, mai ales
că majoritatea dintre noi au apucat realitatea pe
care ne-o arată Aureliu Busuioc, mai ales că ea
nu s-a sfârșit, doar s-a transformat. Amintește și
de Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, poate
că de acolo și vine numele Filimon al unui boier
din Hronic.
Hronicul Găinarilor acoperă o perioadă
falsificată din punct de vedere istoric, chiar și
literar. Este timpul în care Moldova a putrezit
zgomotos, iar din zgomot unii au dorit să audă o
orchestră de lăutari. Aureliu Busuioc a povestit
la rece istoria. La rece e de râs. De aici apare și
punctul de vedere postmodernist. Noi încă trebuie
să descoperim literatura noastră valoroasă.
Aureliu Busuioc este un nume care contează.
(http://www.moldova.org/hronicul-
gainarilor-opinie-240627-rom/)

19. 19
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
LECTURA - MOTIVAŢIE UMANĂ.
DESPRE LECTURĂ
Citatul te citează să citeşti,
Cititul te citeşte cine eşti.
Cunoaşterea cunoaşte şi cutează,
Citind cunoşti şi ceilalţi te citează”.
Cornel Stelian Popa
“Citesc, citesc. Lectura este evaziunea mea, laşitatea mea cotidiană, justificarea incapacităţii
mele de a lucra, scuza pentru toate, valul care-mi acoperă eşecurile şi neputinţele”
Emil Cioran
CÂTEVA DEFINIŢII
Lecturaesteunmijlocdeobţinereainformaţiei,
păstrarea capacităţii de a gândi, judeca, de a căuta
soluţii în rezolvarea unei probleme. Lectura este
şi o motivaţie umană, o necesitate zilnică de a
cunoaşte.
Lectura rapidă este lectura destinată unui
lector avansat caracterizată prin ameliorarea
capacităţii de înţelegere a textului, având ca efect
economisirea timpului.
Lectura exploratorie constă în recuperarea
unui simbol sau a unui grup de simboluri din
ansamblul unui text. Acest gen de lectură se
focalizează asupra unui singur punct pe care
cititorul îl explorează.
Lectura literară singura deosebire faţă de
lectura receptivă şi este dată de specia textului
care poate fi: roman clasic sau modern, poem,
teatru, etc. E nevoie să precizăm că aici e foarte
importantă forma textului, cititorul fiind interesat
mai mult de cum se spune, decât de ceea ce se
spune.
Lectura receptivă este o variantă ameliorată
a lecturii rapide caracterizată prin parcurgerea
integrală a textului, dar cu atenţie la nuanţe şi cu
o anumită variaţie de viteză. Lectorul explorează
astfel punctele strategice (introducerea, punctul
culminant, concluzia) pentru a înregistra cât mai
bine şi cu o maximă acurateţe ceea ce transmite
textul.
Lectură liniară este forma de lectură care se
foloseşte din obişnuinţă. Prin ea, textul e parcurs
integral de la început până la sfârşit, în acelaşi
ritm.
Lectura informativă globală este o lectură
selectivă prin care se urmăreşte obţinerea unei
idei de ansamblu asupra textului (parcurgerea
rapidă a unui articol, răsfoirea unei cărţi, etc.)
Lectorul caută idei-cheie sau puncte de sprijin
pentru a-şi putea face o părere asupra textului
pe care îl are în faţă. Aceasta vizează un cititor
obosit sau nerăbdător.
Lectură cognitivă sau de cercetare este
o formă de lectură prin care se efectuează
procesul de cunoaştere. Cunoaşterea urmăreşte
dezvăluirea unor lucruri necunoscute până atunci
lectorului.
Modalităţile de abordare a textului sunt:
hipologografică şi hiperlogografică.
Metoda hipologografică constituie un stadiu
al perioadei de învăţare, stopată înainte de
finalizare din diverse motive. Ea se caracterizează
printr-o mecanică aditivă, care angajează
treptat identificarea literelor, apoi a silabelor,
cuvintelor, propoziţiilor şi a frazelor. Sensul se
formează astfel printr-un demers integrativ şi
liniar, în ordinea strictă a derulării textuale.
Metoda hiperlogografică reprezintă recunoaş-
terea simultană a mai multor cuvinte. Ea devine
formă matură a lecturii, este silenţioasă, capătă
autonomie şi funcţionalitate.
Sunt cunoscute modelele de lectură lui al lui
Gray, Rutten, Frank
Modelul de lectură al lui Gray presupune:
percepţia cuvintelor, asimilarea literară, deter-
minarea semnificaţiilor, depistarea sensului,
reacţia faţă de ideile autorului, reacţii critice,
răspunsurile, concluziile, raportarea celor citite
la valorile cititorului.
Modelul de lectură al lui Rutten se caracterizează
prin: percepţia vizuală, determinarea semnelor şi
producerea rezultatelor.

20. 20
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
Metoda de lectură a lui Frank oferă
posibilitatea de a studia o limbă străină pentru
a citi facil cărţi fără ajutorul dicţionarului,
percepând sistemul limbii şi dactilografierea
vocabularului. Exploatarea sistematică a acestei
metode facilitează lectura cărţilor în limbi
străine datorită aranjării neobişnuite a textului
original şi concomitent a traducerii lui.
Practicarea lecturii
Ca să puteţi practica arta lecturii, antrenaţi-
vă o minte curioasă, flămândă, dornică să afle
raspunsuri, apoi căutaţi aceste răspunsuri în cărţi.
Ori de câte ori deschideţi o carte, voi deschideţi
de fapt o poartă către orizonturile nelimitate ale
cunoaşterii, înţelepciunii şi inspiraţiei, ce vor
lărgi dimensiunile vieţii voastre.
Plăcerea lecturii este una din cele mai nobile
din câte există. Lectura înseamnă aplecarea minţii
asupra unui subiect pentru a învăţa mai multe
despre el. Ea face parte din procesul de învăţare şi
se realizează prin : observare, punerea de întrebări
şi reflecţie. Lectura în grabă, fără a reflecta asupra
celor citite, simpla răsfoire a unei cărţi sau cititul cu
o minte care rătăceşte în altă parte – este o lectură
pasivă, care nu contribuie la elevarea gândirii
sau la acumularea de cunoştinţe. Simpla lectură
nu poate fi considerată studiu decât atunci când
cititorul îşi propune cu fermitate să reţină ceea ce
citeşte, să asimileze şi să aplice cunoştinţele astfel
dobândite în marea lecţie a vieţii.
„Dacădoreştisăextragitotceemaibunîntr-o
carte, obişnuia să spună Richard Le Gallienne,
petrece un sfert de oră cu lectura şi trei sferturi
de oră gândindu-te la ceea ce ai citit”.
Alegerea cărţilor
Principalul obiect al lecturii ar trebui să fie
dobândirea unor cunoştinţe utile, dublat de
întărirea, rafinarea şi înnobilarea caracterului
personal. Alegerea cărţilor trebuie să facă
deosebirea între cărţile bune şi cele foarte bune.
Arătaţi-mi biblioteca unui om, tipul de cărţi pe
care le citeşte, iar eu îi voi cunoaşte caracterul.
Mai mult, voi putea citi chiar în viitorul său, cu
destulă certitudine.
Cărţile care ne învaţă să ne ajutăm singuri,
servind drept pietre de temelie pentru idealuri
mai înalte şi pentru scopuri mai nobile în viaţă,
sunt de departe cele mai preţioase ajutoare pe
care le putem primi. Orice cămin ar trebui să aibă
unul sau mai multe rafturi cu asemenea ghiduri
pentru dezvoltarea de sine, spirituală, mentală şi
fizică. Principalul obiect al lecturii ar trebui să fie
revelarea de sine şi dobândirea unor cunoştinţe
folositoare, care pot fi aplicate apoi în viaţă de
zi cu zi. Asemenea cărţi au menirea de a întări,
rafina şi înnobila caracterul cititorilor lor.
Aforisme
Mi-a plăcut să caut frumuseţile limbii şi
puterea vie a imaginilor. Le-am găsit în multe
cărţi ale trecutului spre care m-am aplecat
totdeauna cu interes şi preţuire,... le-am învăţat
de la înaintaşi şi de la dascălul meu de limbă... “
Mihail SADOVEANU
Literatura se face prin cultură, iar cultura
prin lectură.
SENECA
Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va
deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini.
Mihai EMINESCU
Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi
ca îngerii.
Andrei PLEŞU
Adesea mi-e milă de oamenii care nu citesc
cărţi. Ei nu ştiu că pierd şansa de a trăi o viaţă
în plus.
Scott CORBETT
Lectura spulberă sterilitatea minţii, incită
gândirea şi deschide câmp larg imaginaţiei.
Lectura este un mijloc de regăsire a inspiraţiei.
Daniel VARUJAN
Un cititor trăieşte o mie de vieţi până moare.
Un om care nu citeşte trăieşte o singură dată.
George R.R.MARTIN
Cărţile sunt albinele care duc polenul
însufleţitor de la o minte la alta.
James RUSSELL LOWELL
Cărţile sunt prietenii cei mai liniştiţi şi
constanţi, consilierii cei mai accesibili şi înţelepţi
şi profesorii cu cea mai multă răbdare.
Charles W. ELIOT
Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri.
Victor HUGO

21. 21
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite
le lasă omenirii, care sunt date din generaţie în
generaţie ca daruri pentru posteritatea celor
care nu s-au născut încă.
Joseph ADDISON
Cărţile sunt cărăuşii civiizaţiei. Fără cărţi,
istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa
paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate.
Barbara TUCHMAN
O carte este un dar pe care îl poţi deschide
iar şi iar.
Garrison KEILLOR
Cărţile sunt cloroformul binecuvântat al
minţii.
Robert CHAMBERS
Cărţile sunt mici şi nostime fragmente
portabile de gândire.
Susan MONTAG
Cartea trebuie să fie un spărgător de gheață
care distruge marile înghețate dinăuntrul
sufletelor noastre.
Franz KAFKA
Cărțile pot fi extrem de periculoase. Pe cele
mai bune dintre ele trebuie de pus un avertisment:
Atenție! Îți pot schimba viața !” .
Helen EXLEY
Stăpânește cărțile și nu le lăsa să te conducă.
Citește pentru a trăi, nu trăi pentru a citi.
Owen MEREDITH
Iubitorii cărților mă vor înțelege și vor
recunoaște simțământul, că plăcerea unei
biblioteci constă în simplul fapt al existenței ei.
Jan MORRIS
Cititul este pentru minte ceea ce înseamnă
exercițiul fizic pentru trup.
Richard STEELE
Mi-a plăcut să caut frumuseţile limbii şi
puterea vie a imaginilor. Le-am găsit în multe
cărţi ale trecutului şi în creaţia anonimă a
folclorului spre care m-am aplecat întotdeauna
cu interes şi preţuire....
Mihail SADOVEANU
Cartea este o luminiţă pe care altcineva a
aprins-o pentru tine să-ţi lumineze clipele de
singurătate.
ANONIM
Lectura este pentru omul modern un viciu sau
o osândă. Citim ca să trecem examenele, să ne
informăm sau citim din profesiune. Mă gândesc
însă că lectura ar putea implica şi funcţii mai
nobile, adică mai fireşti.
Mircea ELIADE
Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare
spirituală continuă, nu numai un instrument de
informaţie sau contemplaţie.
Mircea ELIADE
Știu când o carte e ”bună”. Criteriul este
simplu: ea trebuie să te mute în lumea pe care o
deschide.
Gabriel LIICEANU
Cărțile, consider că, au puterea de a opri
timpul în loc, de a-l face să se retragă sau să se
arunce în viitor.
Jim BISHOP
Cărţile nu sunt făcute ca să stea în bibliotecă,
dar totuşi, nu e nicio mobilă mai frumoasă ca un
raft plin de cărţi.
Henry WARD BEECHER
Ești la fel astăzi ca peste cinci ani, cu excepția
oamenilor pe care îi întâlnești și cărților pe care
le citești.
Charlie JONES
Cultivarea este ceea ce rămâne când încheiem
cititul. Din nefericire, mulți citesc ceva ușor, ca
să le vină somnul, în timp ce lectura este ca să
ne trezim.
Cuviosul PAISIE AGHIORITUL
Să nu laşi să treacă o zi fără să auzi, să vezi
sau să citeşti ceva frumos.
Goethe
ASOCIAȚIA FRANCEZĂ
Asociaţia franceză a lecturii sugerează
șase condiţii pentru a deveni cititor :
• A fi martor al actului de citit;
• A fi asociat la practicarea lecturii;
• A fi familiarizat cu tot felul de lecturi;
• A fi destinatar al scrisului;
• A avea statutul de cititor;
• A avea putere pe propria viaţă.

22. 22
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
Manifestul cititorului
Autorul și ilustratorul american Grant Snyder,
care a publicat celebrele comixuri sub titlul de
„Benzi desenate incidentale”, a publicat recent pe
site-ul său „Manifestul cititorului” destinat inițial
ziarului columbian El Espectador. În Manifestul
cititorului, Snyder a precizat, că un adevărat fan
al lecturii întrunește-n sine mai multe funcții care
deseori nu au nimic comun cu literatura. Imaginile
din manifest seamănă mai mult cu niște schițe
poetice pe care nu pur și simplu le răsfoiești, ci
este necesar să le acorzi timp ca să nu scape nimic
important. Grant Snyder, concomitent a creat un
internet-magazin a posterelor în care Manifestul
Cititorului poate fi achiziționat cu 18 dolari.
Sursa : www.teleread.com/comics
Selecție : Irina Cozlov
„Bookmate” în Bielorusia
Bookmate este un proiect de promovare a
lecturii, reprezentând o resursă electronică pentru
a citi cărți electronice, achitând un abonament.
Cititorii din Bielorusia vor avea acces la mai
mult de 500.000 de cărţi, în 9 limbi, accesibile
pe orice tip de gadget. Pentru abonații bieloruși
partenerii Bookmate - operator de telecomunicații
a sistemelor telemobile - serviciul operează în
condiţii avantajoase.
„În piaţa de prestare a serviciilor noastre ne
străduim să anticipăm și să înțelegem cerințele
cititorilor noştri,” menționa fondatorul compa-
niei britanezul Simon Dunlop, la lansarea oficială
a proiectului Bookmate. Oamenii din Bielorusia
au salutat inițiativa Bookmate.
„Suntem foarte norocoși să avem ca partener
MTS pentru a lansa - sisteme telemobile care
împărtăşesc viziunea noastră de abordare a
dezvoltării pieţei de e-cărți. Numai împreună
cu partenerii noștri vom crea cea mai bună
platformă pentru lectura mobilă în Bielorusia”,
a precizat la deschidere directorul proiectului
Simon Dunlop. Prezentarea Bookmate-ului a
avut loc în Minsk la Expoziţia de telecomunicații
moderne, tehnologii și informații bancare.
Suplimentar, serviciul va fi disponibil gratuit în
toate spațiile publice din Bielorusia.
Mai multe detalii despre proiectul Bookmate
pot fi accesate pe : http://kyky.org/business/kak-
priuchit-belorusov-platit-za-elektronnye-knigi-
v-belarus-prishel-servis-bookmate

23. 23
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
CERCETĂRI PRIVIND LECTURA
În 2014 a fost efectuat un studiu „Cât de
îndrăgită este lectura de către moldoveni?”,
privind interesul cetăţenilor pentru diverse forme
delectură,realizatdeBiroulNaţionaldeStatistică,
cu suportul Programului Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare (PNUD), a Entităţii Naţiunilor Unite
pentru Egalitatea de Gen şi Abilitarea Femeilor
(UN Women) şi Guvernului Suediei în cadrul
Proiectului ONU „Consolidarea Sistemului
Statistic Naţional”. Cercetarea a dezvăluit
nivelul dezvoltării personale a cetăţenilor, dar
și cel profesional, care depinde în mare măsură
de nivelul de informare al persoanei, inclusiv de
abilităţile dezvoltate. Mai multe detalii despre
studiu pot fi accesate : http://www.statistica.md/
public/files/publicatii_electronice/Utilizarea_
timpului_RM/Note_analitice_rom/09_brosur_
ROM.pdf
În anul 2014, organizaţia non-guvernamentală
„Literacy Trust” din Marea Britanie, a efectuat
al V-lea studiu al lecturii pe un eșantion de 32000
de copii şi adolescenţi la categoria de vârstă
cuprinsă între 8-18 ani cu scopul de a identifica
obiceiurile de lectură. Cercetarea respectivă a
constatat, că numărul respondenţilor care citesc
în afara bibliotecii este mai mare decât numărul
persoanelor care nu citesc deloc.
Principalele concluzii au fost următoarele :
• 54% dintre tinerii respondenţi citesc din
plăcere, 35% primesc puţină plăcere de la lectură
şi doar 10% dintre respondenți nu primesc nicio
plăcere.
• Indicatorii lecturii de zi cu zi în afara şcolii,
de asemenea, au crescut semnificativ. Comparativ
cu anul precedent, această cifră a crescut cu
aproape 9% – de la 32,2% în 2013 la 41,1% în
2014.
• Aproape jumătate (46,5%) dintre fete au
declarat, că citesc în fiecare zi în afara şcolii.
Procentul de băieți a fost de (35,8%). În 2013,
cifrele corespunzătoare au fost respectiv de
36,6% şi 28,2%.
În anul 2014 se constată o creştere a lecturii în
rândurile fetelor.
• 61,6% din respondenţi se bucură din plin de
lectură. În 2013, aceste cifre au fost mai scăzute,
respectiv 59,8% .

24. 24
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
TENDINȚE NOI ÎN PROMOVAREA LECTURII
Lectura se promovează prin diferite forme. Printre practicile reușite poate fi menționată elaborarea
unui jurnal de lectură spre evidența și continuitatea unei lecturi utile, mai ales pentru copii și
adolescenți. Un jurnal de lectură cu siguranță că va spori interesul pentru lectura de calitate.
Jurnalul de lectură sau cum ne creăm obişnuinţa de a ne autoinstrui
Motto:
Fiecare scriitor
îşi caută singur drumul spre literatură,
inventându-şi propria ştiinţă
E. Simion
Foarte des în ultimul timp se vorbeşte despre
o criză a lecturii şi a cărţii. Profesorii, părinţii,
editorii şi bibliotecarii privesc îngrijoraţi acest
fenomen şi an de an inventează practici de
promovare a cărţii şi lecturii, în special, în
rândurile copiilor şi adolescenţilor. Este nevoie,
însă, nu doar de activităţi de promovare, dar şi de
schimbarea atitudinii în abordarea de perspectivă
a lecturii, schimbare intervenită, de altfel, în
ultimul timp în multe ţări prin: apropierea
lecturii cursive de lectura metodică şi stimularea
interesului cititorului prin materiale audio-video.
Vacanţa mare aduce, pe lângă bine-meritata
odihnă şi o doză considerabilă de nepăsare cu
privire la lectura particulară. Familia, mereu
ocupată, mereu plecată, se reuneşte seara în jurul
televizorului sau a calculatorului, fiecare având
emisiunea preferată de urmărit, pe care, ulterior
o vor aduce, cel mai probabil, în discuţie la cină.
Un jurnal de lectură nu este doar un set de
cunoştinţe la pachet, cu mare grijă selectate în
fiecare proces de lecturare şi la care poţi reveni
oricând pentru înviorarea detaliilor despre subiect
şi personajele din cărţi, este şi modalitatea prin care
cu efort minim dezvolţi imaginaţia, creativitatea şi
stilul de comunicare orală. Felul acesta de caiet de
lectură, care este personal şi personalizat, oferă
copiilor şi adolescenţilor, mai ales, sentimentul de
mulţumire şi de intimitate în contextul procesului
de lectură. Brusc, toată munca aceasta prinde
formă şi mai ales una proprie, iar creaţia deduce
mândrie. În acest fel, lectura devine şi critică, nu
doar cursivă şi conştientă, pentru că trebuie să
înţelegi textul înainte de a-l putea transforma în
„pagină de jurnal”, iar sentimentul că părerea lor
contează foarte mult, că sunt ascultaţi, le sporeşte
interesul pentru această activitate.
Un jurnal de lectură răspunde la mai multe
întrebări legate de textul lecturat şi se face în
funcţie de scopul iniţial de lectură.
• TITLUL OPEREI
• AUTORUL
1. Poet
2. Prozator
• CE A MAI SCRIS AUTORUL
• LOCALIZAREAACŢIUNII
1. Indici de spaţiu
Lipeşte aici o ilustraţie reprezentativă
• TIMPUL
1. Indici de timp
Lipeşte aici o ilustraţie reprezentativă
• PERSONAJELE
1. Enumeră personajele principale
2. Enumeră personaje secundare
• MODALITĂŢI DE CARACTERIZARE
Se realizează de obicei un portret fizic
al personajului, prin descrierea chipului
personajului, a gesturilor făcute, a felului
cum este îmbrăcat. Se enumeră două trăsături
exemplificate prin fapte sau întâmplări din text.
• PERSONAJUL PREFERAT
De ce? Desenează-l aici sau lipeşte o ilustraţie
• REZUMĂ CONŢINUTUL CĂRŢII
• IMPRESIILE DESPRE CARTEA CITITĂ
• SUGERAREA UNUI DESEN PENTRU
COPERTĂ
Stimularea interesului pentru lectură în cadrul
comunităţilor valorifică imaginaţia şi latura
emoţională a lectorilor şi îi apropie empatic de
carte. Evenimentele sau alte situaţii descrise în
cărţi oferă tipare pentru înţelegerea propriei vieţi,
posibilitate de a raporta critic valorile prezente cu
actualitatea socială a lectorului.
Bloguri care conţin jurnale de lectură :
1. http://jurnaldelecturi.blogspot.com/
2.https://mariasleahtitchi.wordpress.com/jurnal-
de-lectura/
3. http://andreeaiuliatoma.blogspot.com/2014/10/
jurnal-de-lectura-dora-bruder-de.html
Victoria VASILICA,
Serviciul “Studii şi Cercetări”, BNRM

25. 25
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
Stand expoziție
Expoziția mobilă care poate fi prezentată
în orice compartiment a bibliotecii. Mai multe
detalii le puteți afla pe : www.sciencedirect.com/
science
Lectura și sportul
În Canada a fost efectuat un studiu foarte
curios printre amatorii lecturii. Studiul a identificat
influența poziției corpului cititorului în timpul
lecturii și cum influențează asupra atenției și
memorării celor lecturate. Studiul a depistat, că
acei care făceau sport în timpul lecturii aveau
succese mai mari, decât acei care citeau în poziție
orizontală. Manifestările comportamentale, neuro-
fiziologice ale participanţilor au arătat, că cei care
au citit, utilizând un aparat de alergat staționar,
aveauindicimaibunide memorizareșiinterpretare
a textului decât cei care citeau în poziție culcată.
Într-o altă cercetare realizată în Canada, s-a
constatat, că stilul de viață sedentar influențează
negativ sănătatea și crește riscul diabetului
zaharat cu 90%, mortalitatea se ridică cu 24%,
cazurile letale cardiace și de cancer constituie
18%. Este necesar, de a schimba modul de viață
sedentar în unul sănătos, dinamic și activ, mai
ales utilizând sportul în procesul lecturii.
Hemingway și Gogol scriau în picioare, pentru
că percepeau clar valoarea sănătății trupului.
Detalii pe : www.sciencedirect.com/science.
Lectura în baie
Lectura în baie poate provoca daune grave
cărții, dar în Japonia, s-a găsit modalitatea de
a proteja cărțile de apă. S-au inventat pachete
transparente impermeabile care nu se scufundă în
cadă, deoarece sunt umplute cu aer. Pe suprafaţa
de jos pachetele au 2 sloturi care sunt proiectate să
ţină cărţile și un mecanism de listare a paginilor.
Prețul acestui pachet neobișnuit de lectură
constituie 97 dolari. Informații suplimentare pe :
www.ebookfriendly.com/bizarre-products-
reading

26. 26
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
BIBLIOTECI STRADALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Proiectul Little free library
În Chișinău a fost lansată prima bibliotecă
stradală.
Little Free Library a fost amplasată în
preajma Centrului Republican pentru Copii şi
Tineret „Artico”. Biblioteca Stradală este o
premieră pentru Republica Moldova.
Little Free Library este o mişcare non-profit
care a luat naştere în Statele Unite ale Americii,
mai exact în Hudson, Wisconsin. Proiectul
presupune construirea şi întreţinerea unor
“adăposturi” pentru cărţi localizate în parcuri,
staţii, grădini publice şi alte locuri publice
preferate de locuitori.
Biblioteca stradală din Ungheni
În scuarul „Grigore Vieru” din orașul Ungheni
au fost instalate două mini-biblioteci. Acțiunea a
fost realizată cu scopul de a îndemna tinerii să
citească și are sloganul „Ia o carte, lasă o carte”.
Primăria orașului Ungheni îndeamnă locuitorii
să profite de posibilitatea de a citi cărți în aer liber,
dar și de a contribui la reînnoirea bibliotecii.
Biblioteca stradală din Orhei
O bibliotecă stradală a fost inaugurată în
orașul Orhei. Inițiativa aparține unui grup de
tineri din cadrul Consiliului raional al Tinerilor.
Cu ajutorul unui grant mic, în valoare de 1300
de lei, tinerii au putut amenaja biblioteca în
miniatură din centrul orașului. Scopul pe care și
l-au propus autorii proiectului, aplicând în cadrul
concursului de Granturi Mici ,,Start Școala
Liderilor Changemakers” este de a promova
lectura în rândul generaţiei tinere şi formarea
opiniilor și atitudinilor prin lectură și informare.
http://voceatinerilor.md/article/biblioteca-
stradala-in-orhei-259.html

27. 27
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
COGNOSCERE
Câștigătorul Premiului Nobel pentru literatură
în 2014 este romancierul și scenaristul francez
Patrick Modiano în vârstă de 69 de ani. Ceremonia
de premiere a avut loc la 10 decembrie, în mod
tradiţional în Stockholm. Patrick Modiano a
fost câștigătorul Marelui Premiu al Academiei
Franceze pentru romanul său Les Boulevards de
ceinture, și premiul Goncourt pentru romanul
Rue des boutiques obscures. Pentru câștigarea
Premiul Nobel pentru literatură în 2014 au luptat
210 participanți, 36 din ei au fost nominalizaţi
pentruprimadată.Principalii favorițiaiPremiului
Nobel pentru literatură au fost: scriitorul kenyan
Mary wa Thiongo, câştigător al premiului
Pulitzer, romancierul american Philip Roth şi
japonezul Haruki Murakami. Un sondaj realizat
de cititorii ziarului The Guardian a decis să
plătească premii bănești în proporție de 36% lui
Haruki Murakami și lui Philip Roth (28%).
Haruki Murakami a fost numit unul dintre cei
mai distinși nominalizaţi pentru Premiul Nobel,
dar nu a devenit câştigător. Este regretabil faptul,
că mulți ani la rând Haruki Murakami a fost
nominalizat pentru acest premiu, dar așa și nu a
devenit câștigător.
Traducere de Irina Cozlov
Despre orașul Byblos din Liban
Byblos - este unul dintre cele mai bogate locuri
arheologice din Liban şi din lume. Este unul
dintre principalii pretendenţi la titlul de cel mai
vechi oraş de pe glob. Savanţii moderni susțin,
că teritoriul unde este amplasat orașul Byblos a
fost locuit în urmă cu mai mult de 10.000 de ani.
Numele oraşului este derivat din cuvântul grecesc
„Biblion”, care înseamnă „carte”, de unde provin
şi cuvintele „Biblie” și „Bibliografie”. Cu mult
înainte de Grecia şi Roma, Byblos a fost un oraș
puternic și independent cu propriile : regi, cultură
şi comerţ înfloritor. Pe parcursul a mii de ani el
a fost numit “Gubla” şi mai târziu “Gebal”, în
timp ce numele de “Canaan” era utilizat pentru
a denumi coasta în general. În 1200 î.Hr. grecii
i-au dat acestei regiuni denumirea “Fenicia”,
iar oraşul a fost numit “Byblos” (“papirus”, în
greacă), pentru că oraşul a fost un important
centru de comerţ cu papirus.
Pe timpul domniei faraonilor egipteni în
mileniile III şi II î.Hr. Byblos era capitala
comerţului şi a religiei de pe coasta feniciană.
La acea vreme cărturarii din Byblos au dezvoltat
un alfabet fonetic, precursorul alfabetului nostru
modern, care în 800 î.Hr. ajungând în Grecia, a
schimbatpentrutotdeaunamodulîncareomenirea
comunică. Cea mai veche inscripţie în alfabetul
fenician găsită până în prezent este inscripţia
de pe sarcofagul regelui Byblos Ahirama, și se
păstrează acum în Muzeul Naţional al Libanului.
Byblos a fost, de asemenea, centrul cultului lui
Adonis - zeul fertilităţii, care conform legendei
moare în timpul iernii şi renaşte în fiecare
primăvară.
Alla ANDRIEȘ
Serviciul „Dezvoltare în biblioteconomie”,
BNRM

28. 28
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
INFORMAȚII UTILE
LECTURĂ // Ce ne RECOMANDĂ scriitorii
să CITIM în această vară
Recomandări // „Ne reprezintă pe noi toţi,
cei ieşiţi din totalitarism şi neajunşi încă în
democraţia autentică”
De când „cititul a devenit sexy”, majoritatea
oamenilor își iau o carte când stau la umbră în
grădină sau când se bronzează pe o plajă exotică.
Iar dacă mulți au citit deja cele mai populare cărți
și au rămas în pană de idei, câțiva scriitori din
R. Moldova, cititori înrăiți, ne recomandă lecturi
potrivite pentru perioada estivală.
Directorul Bibliotecii „Ștefan cel Mare”,
scriitorul Dumitru Crudu, se află în fiecare zi
printre cărți. Cu toate acestea, dânsul a rămas
impresionat de cea mai recentă carte pe care
a citit-o, romanul Studii în teren despre sexul
ucrainean de Oksana Zabușko.
Ce înseamnă să fii ucrainean „E unul dintre
cele mai bune romane postmoderniste din Europa.
Și unul dintre cele mai faine romane despre criza
spirituală în care se zbat Estul și Occidentul
în acești ani. E un roman foarte bun despre ce
înseamnă să fii azi ucrainean, cu o istorie atât
de vitregă în spate”, povestește entuziasmat
scriitorul.
Romanul nu este despre sex. Titlul e unul
amăgitor. „Cartea e despre condiția femeii într-o
lume din ce în ce mai misogină și mai narcisiacă,
despre condiția umană de azi, indiferent de
naționalitate. Despre criza în care se zbate
lumea, despre criza valorilor, despre declinul
civilizațiilor”, povestește scriitorul Dumitru
Crudu, care regretă că nu au fost traduse și
alte cărți ale acestei „uimitoare scriitoare din
Ucraina”.
„(…) Ca toate feministele, ea era sigură că men
are full of shit, dacă li se dă mână liberă, încep
războaie, lagăre de concentrare, foamete, declin
economic, se întrerupe apa caldă și curentul
electric, se reduc sumele alocate universităților
și atunci doctoratul trebuie să se prelungească”,
scrie romanciera în volumul care devine din ce în
ce mai popular, fiind tradus în opt limbi.
Drame și romane polițiste
Cartea sa Rusia la răspântie se află în topul
vânzărilor pentru luna iunie la Editura „Cartier”.
Deși este un scriitor admirat, Ambasadorul
R. Moldova în Franța, Oleg Serebrean, este
și un cititor pasionat, care ne oferă mai multe
recomandări.
„Romanul lui Archibald Cronin, Citadela,
e o absorbantă dramă social-psihologică, una
din marile cărți ale literaturii clasice engleze și
unul din romanele mele preferate. Cei cărora le-
am recomandat-o au plasat-o, invariabil, printre
lecturile lor favorite”, spune diplomatul.
Amatorilor de lecturi mai academice,
ambasadorul le sugerează volumul Oameni
printre ruine de Julius Evola, „o lucrare incitantă
a unuia dintre cei mai fascinanți filosofi ai
secolului XX”. Cei cărora le plac jurnalele și
memorialistica, Oleg Serebrean le propune să
citească Pagini din Kirschhorst de Ernst Jünger.
„Iar cei cărora le plac romanele cu detectivi
(bune, nu de duzină), le recomand excepționalul
roman al lui Friedrich Dürrenmatt - Judecătorul
și călăul său. E întâi de toate un roman psihologic
și e singurul detectiv inclus în programul școlar
la literatura maternă în țările germanofone”,
conchide ambasadorul.
Dragostea - unica speranță. Poeta Viorica
Nagacevschi a finalizat recent lectura volumului
doi al romanului Shantaram de Gregory David
Roberts. Poeta, care mai este și notar, spune că
această carte „fascinează cu emoții și sentimente
de toate culorile”. Cartea este plină de dragoste,
istorie, geografie, filosofie și atitudine.
„Lumeaestecreatădeafiîncentruluniversului,
iar războaiele sunt cele mai nesuferite momente
din viața omului. Dragostea rămâne a fi unica
speranță pentru a trăi viața frumos”, constată ea.
image: http://blog.theliteracysite.
com/wp-content/uploads/2015/03/
Raising-readers1.jpg

29. 29
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
Scriitoarea Maria Șleahtițchi citește cărțile cu
ochi critic și ar putea propune o mulțime de cărți.
Cu toate acestea, ea recomandă Un roman natural
al scriitorului bulgar Gheorghi Gospodinov,
apărută în traducerea Cătălinei Puiu.
„De ce anume această carte? Pentru că este
interesantă. Pentru că prezintă lumea bulgară din
distopia socialistă şi din cea a tranziţiei. Pentru că
ne reprezintă pe noi toţi, cei ieşiţi din totalitarism
şi neajunşi încă în democraţia autentică”, remarcă
Maria Șleahtițchi.
Nu se știe dacă vom ajunge vreodată în
democrația autentică, pentru că „această lume
este văzută prin cei o sută de ochi ai unei muşte,
pentru că realitatea este faţetată original. Pentru
că în povestea personajului Gheorghi Gospodinov
nimic nu estre sigur, precum nimic nu este sigur
în viaţa noastră”, spune scriitoarea.
Un roman natural este pentru „gurmanzii
cărţilor neordinare şi bine scrise”, conchide
Maria Șleahtițchi.
http://ziarulnational.md/recomandari-
estivale-ce-citim-in-aceasta-vara
Raise Lifelong Readers With These
Handy Tips
Booklovers are not born.An interest in reading
and a delight for stories found within the pages
of a book, is something that has to be carefully
fostered.
For kids who learn an early appreciation
for reading, the benefits can be extraordinary.
The British Cohort Study, for example, found
that reading for pleasure improves both literacy
and math skills. A study by the American
Academy of Pediatrics shows that reading daily
to young children, starting in infancy, can help
with language acquisition and literacy skills.
The research proves it… readers have a huge
advantage from early on!
Despite all the positive benefits that come
from reading to kids, some parents struggle to get
their little ones interested in reading.
Here’s five tips to help you teach your budding
book worm to love reading from an early age:
image: http://blog.theliteracysite.com/wp-content/uploads/2015/03/Raising-readers1.jpg

30. 30
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII
1. Read Aloud: Many parents do this when
their kids are young, but stop as the little ones get
older and can read on their own. Kids will enjoy
being read to for far longer than you might expect,
and the closeness of a shared activity together will
leave positive memories in your child for both you
and the experience of reading in general. Children
will benefit by hearing the rhythm and cadence of
language and learn correct pronunciation as they
listen to stories being read aloud.
2. Cater to your Child’s Interests: It’s
hard to keep anyone’s attention on topics that
they aren’t interested in, regardless of their age.
For kids who are reluctant readers to begin with,
books about topics that don’t interest them will
only feed their belief that reading as a whole isn’t
„for them.” Think about what they are currently
obsessed with. Whether it’s cars, ballet, horses,
or dinosaurs, there’s books about these and
hundreds of other topics waiting to be devoured
by your young reader. Use internet searches, as
well as help from booksellers and librarians, to
find these topic-specific books.
3. Find Favorite Authors: When your child
expresses appreciation for a particular story,
it might be worth exploring other titles by that
author. It might be the subject or the narrative
voice or the characters that hook your kiddo, but
the author probably replicates their recipe for
success across multiple titles. Paying attention to
authors can help kids become fans not only of
reading, but also of the authors themselves!
4. Visit the library: Making library visits
part of your routine allows your little bookworm
a vast array of titles to capture their imagination.
Libraries also often have events that cater to
readers of all ages, including summer reading
programs that encourage and reward young ones
for continuing to read during the break.
5. Be a Role Model: Kids are way more likely
to be interested in reading when they see grown-ups
reading. Make reading present in your home and a
valuable way to spend time no matter your age.
Want to do more to share the gift of a lifelong
love of reading? Our Gift That Gives More helps
get books into the hands of young readers
across the United States. You can help a child
love to read and succeed!
Read more at : http://blog.theliteracysite.com/
raising-eaders/#GYX2RyYM1ftJqSbf.99
The greatest books of all Time, as voted by
125 famous Authors
Why Tolstoy is 11.6% better than Shakespeare.
„Reading is the nourishment that lets you
do interesting work,” Jennifer Egan once said.
This intersection of reading and writing is both
a necessary bi-directional life skill for us mere
mortals and a secret of iconic writers’ success,
as bespoken by their personal libraries. The Top
Ten: Writers Pick Their Favorite Books asks
125 of modernity’s greatest British and American
writers – including Norman Mailer, Ann
Patchett, Jonathan Franzen, Claire Messud,
and Joyce Carol Oates – „to provide a list,
ranked, in order, of what [they] consider the ten
greatest works of fiction of all time – novels,
story collections, plays, or poems.”
Of the 544 separate titles selected, each is
assigned a reverse-order point value based on the
number position at which it appears on any list -
so, a book that tops a list at number one receives
10 points, and a book that graces the bottom, at
number ten, receives 1 point.
In introducing the lists, David Orr offers a
litmus test for greatness:
If you’re putting together a list of ‘the greatest
books,’ you’ll want to do two things: (1) out of
kindness, avoid anyone working on a novel; and
(2) decide what the word ‘great’ means. The first
part is easy, but how about the second? A short
list of possible definitions of ‘greatness’ might
look like this:
1. ‘Great’means ‘books that have been greatest
for me.’
2. ‘Great’ means ‘books that would be
considered great by the most people over time.’
3. ‘Great’has nothing to do with you or me – or
people at all. It involves transcendental concepts
like God or the Sublime.
4. ‘Great’? I like Tom Clancy.
From David Foster Wallace (#1: The
Screwtape Letters by C.S. Lewis) to Stephen
King (#1: The Golden Argosy, a 1955 anthology
of the best short stories in the English language),
the collection offers a rare glimpse of the
building blocks of great creators’ combinatorial
creativity - because, as Austin Kleon put it, „you
are a mashup of what you let into your life.”

31. 31
BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)BULETIN INFORMATIV NR. 1 (5)
The book concludes with an appendix of
„literary number games” summing up some
patterns and constructing several overall rankings
based on the totality of the different authors’
picks. Among them (*with links to free public
domain works where available):
TOP TEN WORKS OF THE 20th
CENTURY
1. Lolita by Vladimir Nabokov
2. The Great Gatsby by F. Scott Fitzgerald
3. In Search of Lost Time by Marcel Proust
4. Ulysses* by James Joyce
5. Dubliners* by James Joyce
6. One Hundred Years of Solitude by Gabriel
Garcia Marquez
7. The Sound and the Fury byWilliam Faulkner
8. To The Lighthouse by Virginia Woolf
9. The complete stories of Flannery O’Connor
10. Pale Fire by Vladimir Nabokov
TOP TEN WORKS OF THE 19th
CENTURY
1. Anna Karenina* by Leo Tolstoy
2. Madame Bovary* by Gustave Flaubert
3. War and Peace by Leo Tolstoy
4. The Adventures of Huckleberry Finn by
Mark Twain
5. The stories of Anton Chekhov
6. Middlemarch* by George Eliot
7. Moby-Dick by Herman Melville
8. Great Expectations* by Charles Dickens
9. Crime and Punishment by Fyodor Dostoevsky
10. Emma* by Jane Austen
TOP TEN AUTHORS BY NUMBER OF
BOOKS SELECTED
1. William Shakespeare – 11
2. William Faulkner – 6
3. Henry James – 6
4. Jane Austen – 5
5. Charles Dickens – 5
6. Fyodor Dostoevsky – 5
7. Ernest Hemingway – 5
8. Franz Kafka – 5
9. (tie) James Joyce, Thomas Mann, Vladimir
Nabokov, Mark Twain, Virginia Woolf - 4
TOP TEN AUTHORS BY POINTS
EARNED
1. Leo Tolstoy – 327
2. William Shakespeare – 293
3. James Joyce – 194
4. Vladimir Nabokov – 190
5. Fyodor Dostoevsky – 177
6. William Faulkner – 173
7. Charles Dickens – 168
8. Anton Chekhov – 165
9. Gustave Flaubert – 163
10. Jane Austen – 161
As a nonfiction loyalist, I’d love a similar
anthology of nonfiction favorites – then again,
famous writers might wave a knowing finger
and point me to the complex relationship
between truth and fiction.
http://www.brainpickings.
org/2012/01/30/writers-top-ten-favorite-books/

32. 32
FESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURIIFESTIVALUL NAŢIONALAL CĂRŢII ŞI LECTURII