1. FRANTA Motataianu Mircea XII-A

2. Numele de FRANTA provine de la denumirea latina Francia care înseamnă tărâmul Francilor . Francia desemna la origine o regiune din nordul Europei, populată, sau mai degrabă dominată de către poporul războinic germanic ce se numeau ei înşişi Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotaţie geo-politică, ci mai mult geografică sau sociologică, similară cu termenele actuale Maghreb sau Balcani. Poporul francilor era în principal un popor de războinici şi îşi alegea un şef numit Rex Francorum (Regele Francilor). Din perioada domniei lui Hugo Capet acest termen este folosit în mod strict pentru a face referire la Regatul Franciei. Din 1190 regele începând să poarte denumirea de Rex Francie ce devine mai târziu Roi de France (Regele Franţei ).

3. Franţa (franceză France), oficial Republica Franceză, este o ţară situată în Europa de Vest (Franţa metropolitană), care cuprinde şi diverse insule şi teritorii situate în alte părţi ale planetei (Franţa de peste mări). Dintre marile state europene, Franţa este cel mai vechi stat constituit în jurul unui domeniu regal, iniţial organizat în jurul regiunii Île-de-France a cărei capitală este Parisul. Franţa este membră a Consiliului Europei, membră fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro şi a Spaţiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite şi unul din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de securitate ONU. Face parte şi din Uniunea Latină, Organizaţia Internaţională a Francofoniei şi din G8.

4. Franţa metropolitană se întinde de la Marea Mediterană la Canalul Mânecii şi Marea Nordului şi de la Munţii Alpi şi Râul Rin până la Oceanul Atlantic. Datorită formei geometrice a teritoriului Franţei continentale, ţara este denumită colocvial ca Hexagonul (franceză: L'Hexagone). Se învecinează cu: Belgia (620 de km), Luxemburg (73 de km), Germania (450 de km), Elveţia (572 de km), Italia (515 km Monaco (4,5 km), Andora (57 de km) şi Spania (650 de km).

5. Suprafaţa totală a Franţei metropolitane este de 551.659 de km², Franţa fiind clasată astfel ca al 47-lea stat după suprafaţă. Suprafaţa totală, ce cuprinde toate regiunile, colectivităţile şi teritoriile de peste mări, este de 674.843 de km², ceea ce reprezintă 0,45% din suprafaţa totală a uscatului de pe Pământ. Zona Economică Exclusivă a Franţei o clasează pe aceasta pe locul al doilea, după Statele Unite şi înaintea Australiei cu o suprafaţă totală de 11.035.000 de km², ceea ce reprezintă 8% din totalul Zonelor Economice Exclusive.

6. Franţa avea o populaţie de 62.998.773 locuitori la data de 1 ianuarie 2006, din care 61.166.822 erau în Franţa metropolitană, ceea ce corespunde la aproximativ 1% din populaţia mondială. Din 1801 s-a organizat, la intervale regulate câte un recensământ naţional general, din 2004 acesta devenind permanent. Creşterea demografică înregistrată de Franţa este una dintre cele mai dinamice din Europa şi este datorată unui nivel al natalităţii superior mediei europene şi unui sold migrator pozitiv (aproximativ 100.000 persoane anual). Densitate: 92,86 loc./km² Cele mai mari densitati ale populatiei se inregistreaza in regiunea pariziana (890 locuitori/km2 ,adica 2% din suprafata Frantei si 19% din populatia tarii), in regiunea Nord-Pas de Calais (320 locuitori/km2), Marseille-Nice (290 locuitori/km2), Lyon-St Etienne (280 locuitori/km2) si in Alsacia (196 locuitori/km2).

7. Franţa posedă o largă varietate de relief, de la câmpiile din nordul şi vestul ţării până la lanţurile muntoase din sud (Munţii Pirinei) şi sud-est (Munţii Alpi), aceştia din urmă având cel mai înalt punct din vestul Europei, Mont Blanc (4.810 de metri). Mai există regiuni muntoase cum ar fi Masivul Central sau Munţii Vosgi, precum şi largi bazine ale unor râuri cum ar fi Loara, Ronul, Garonne şi Sena.

8. Parcul Naţional Cevenne (franceză Parc National des Cévennes ) este situat în sudul Franţei în regiunea muntoasă Cevennes, având suprafaţa de 3213 km². Regiunea are o floră şi faună bogată reprezentată prin plante ca: „Roua cerului”, lalele, crini , orhidee alpine, lavande şi castani. Animalele mai reprezentative ale parcului sunt: muflonii, căproare şi cerbi, sau capra de stâncă, castorul şi ciocănitoarea. Parcul Naţional din Pirinei ( franceză Parc national des Pyrénées ) este un parc naţional francez ce a fost înfiinţat în anul 1967. Parcul se întinde pe o lungime de aproape 100 de km de-a lungul graniţei cu Spania şi are o lăţime maximă de 15 km. Parcul are suptafaţa de 457 km² fiind cel mai mare parc natural din Munţii Pirinei. Regiunea parcului cuprinde munţii din sudul comunei Lescun Franţa, până la „Valleé d'Aspe” în vest şi „Valleé d'Aure” în est. Locurile cele mai cunoscute din parc sunt comuna Gavarnie şi masivul Vignemale care este punctul cel mai înalt din Pirineii francezi.

9. Parcul Naţional Port-Cros franceză( Parc National de Port-Cros) a fost decretat la data de 14 decembrie 1963 de preşedintele Franţei Pompidou. Regiune din jurul insulei Port-Cros se află la 10 km depărtare de Côte d'Azur, la est de Toulon şi Hyères. Parcul naţional cuprinde aproape toată regiunea din jurul insulei Port-Cros şi insulelor mai mici Bagaud, Gabinière şi Rascas, ca şi o fâşie cu o lăţime de 600 m de pe coastă. Ocupând pe coastă o suprafaţă de 700 ha de uscat şi 1288 ha suprafaţă de apă, el este primul parc naţional din Europa, care reuneşte o suprafaţă protejată pe uscat şi apă. Fauna este reprezentată prin ca. 114 specii de păsări, mai multe specii de gecko (şopârle), broaşte pe insule care nu există pe continent. Parcul Naţional Vanoise (franceză Parc National de la Vanoise , prescurtat PNV) este un parc naţional situat în Alpii Graici (Alpes grées) din Franţa. El a fost iniţiat în anul 1963 pentru protejarea caprei negre din regiune, fiind primul parc naţional din Franţa.

10. CLIMA In Franţa există mai multe zone climatice, care variază dinspre nord înspre sud. Astfel,în nord-vest predomină clima temperat-maritimă, cu ierni blânde şi veri răcoroase, precipitaţiile fiind repartizate uniform de-a lungul lunilor anului. În centrul ţării, clima este temperată de tranziţie, cu ierni mai reci şi veri mai calde. Litoralul sudic al ţării are climă subtropical-mediteraneană, în timp ce în sud-vestul ţării, datorită munţilor Pirinei clima poate fi, la înălţimi de peste 1.500 de metri, temperat alpină.

11. ECONOMIA Franţei este o combinaţie de multe întreprinderi private (peste 2,5 milioane companii înregistrate) şi de importante (dar în scădere) intervenţii ale guvernului care păstrează o influenţă puternică asupra anumitor sectoare economice fiind principalul acţionar la numeroase societăţi considerate drept strategice (cale ferată, electricitate, construcţii de aeronave, etc.). Totuşi guvernul a început să îşi relaxeze controlul asupra anumitor sectoare şi a început să vândă o parte din acţiunile sale la anumite companii cum ar fi France Télécom, Air France, precum şi numeroase societăţi din domeniul asigurărilor, finanţelor şi din industria apărării.

12. Infrastructura de transport este foarte bine dezvoltată cu un număr mare de kilometri de cale ferată, autostrăzi şi drumuri naţionale şi peste 400 de aeroporturi. Reţeaua de cale ferată are peste 30.000 km cu ecartament standard de 1.435 mm din care peste 14.000 km sunt electrificaţi. Franţa este renumită pentru sistemul de trenuri TGV ce pot circula, pe linii dedicate, cu viteze comerciale de până la 320 km/h. Reţeaua rutieră are peste 890.000 km drumuri publice, marea majoritate asfaltate, din care reţeaua de autostrăzi are peste 10.000 km, majoritatea fiind cu taxă şi unele sunt operate de companii private. De asemenea există o reţea bine dezvoltată de drumuri naţionale, de peste 30.000 km, care leagă principalele oraşe. Piaţa auto este dominată de producătorii interni cum ar fi Renault (27% din piaţa auto în 2003), Peugeo t (20,1%) şi Citroën (13.5%).

13. TURISM Opera pariziana Domul Invalizilor Cu peste 75 milioane de turişti străini în anul 2003, Franţa este clasată ca prima destinaţie turistică din lume. La aceasta se adaugă procentul important de francezi ce îşi petrec vacanţele în diferite regiuni ale ţării. Atractivitatea turistică se explică prin marea varietate de puncte de interes şi prin numărul lor foarte mare la care se adaugă diversitatea peisajelor, bogăţia patrimoniului şi climatul temperat precum şi facilităţilor de acces şi a infrastructurii turistice şi de transport foarte bine dezvoltate. Parisul şi împrejurimile sunt destinaţiile cele mai importante, urmate de Castelele de pe Valea Loarei, Mont Saint-Michel, Coasta de Azur şi staţiunile montane din Alpi, pentru a enumera doar cele mai prestigioase destinaţii

15. Catedrala Sacre-Coeur

16. Luvru

17. Palatul de la Versailles

19. Castele de pe Valea Loarei

20. Disneyland Paris