1. Redactor M RIA STANCIUĂ
CUVÎNT ÎNAINTE
Coperta de SIMONA DUMITRESCTJ
,,A declanşa o revolu ie este întotdeauna mai uşor decît a o duce pîn laţ ă
cap t".ă
ISBN: 973-44-0001-0
GUSTAVE LE BON
Evident c este o absurditate s conceap cineva o democra ie f r demos. A seă ă ă ţ ă ă
imagina şi mai cu seam a se încerca punerea în oper a unor guvern ri care să ă ă ă
ignore masele sau — înc şi mai r u — s se opun voin ei maselor este o anomalieă ă ă ă ţ
sanc ionat sever de istorie.ţ ă
De obicei se consider c acest adev r general nu numai c este admis, ci c esteă ă ă ă ă
şi în eles f r dificultate de toat lumea. Cu toate acestea, lucrurile nu sîntţ ă ă ă
deloc chiar atît de simple. Pu ini sînt cei încredin a i c un asemenea acord „deţ ţ ţ ă
principiu" nu are valoare (în primul rînd una practic !) decît în m sura în careă ă
cei interesa i cunosc, fie şi m car în linii mari, tipologia, caracteristicileţ ă
psihologice şi dinamica social a fenomenului denumit „mase". Faptele arat caă ă
nimeni nu se poate dispensa — nici m car mul imile înseşi — de o cunoaştereă ţ
ştiin ific a psihologiei mul imii, f r a se risca comiterea de erori dureroase,ţ ă ţ ă ă
adesea de-a dreptul tra¬gice. Or, tocmai acestei cerin e de prim ordin îi r spundeţ ă
lucrarea Psychologie des foules a lui Gustave Le Bon (1841 — 1931), profesor de
psihologie al Universit ii din Paris,. fondatorul psihosociologie!, dar şi foarteăţ
apreciat deschiz ¬tor de drumuri In alte domenii ale ştiin ei. Aşa se şi explică ţ ă
de ce, în rile cu o via democratic autentic , aceast i lucrare, de multţă ţă ă ă ă
devenit clasica, a fost şi este una din c r ile de c p tîi ale multor oameniă ă ţ ă ă
politici, oameni de stat, legislatori, magistra i, scriitori, artişti, ziarişti,ţ
poli işti, îndeosebi comandan i de unit i cu misiuni în direc ia men¬ ineriiţ ţ ăţ ţ ţ
ordinii publiceln cazul unor mişc ri de mase etc;. Sigmund Freud, recunoscîndu-iă
indiscutabila inut ştiin ific ,, o prezint pe larg în a sa Massenpsychologieţ ă ţ ă ă
und Ich-Analyse: (Psihologia maselor şi analiza eului)*, iar unii politologi o
clasific printre capodoperele genului. Poate c nu este,ă ă
* Lucrare înscris în programul de apari ii al Editurii Ştiin ifice..ă ţ ţ
lipsit de importan s men ion m faptul c unul dintre preşedin ii Statelor Uniteţă ă ţ ă ă ţ
ale Americii, Theodore Roosevelt (laureat al Premiului Nobel pentru pace), a inutţ
s p s¬treze la Casa Alb , al turi de Biblie, Psychologie des foules de Gustave,ă ă ă ă ■
Le Bon. în aceast ar , de altfel, cartea la •care ne referim continu s fieă ţ ă ă ă
sistematic reeditat , unele din cele mai recente edi ii datînd — potrivită ţ
informa iilor •de care dispunem — din anii 1960, 1969, 1979.ţ
Gustave Le Bon, despre care Yladimir Streinu scria — în prefa a la Psichologiaţ
popoarelor, traducere a cîtorva ca¬pitole selective din volumul Hier et Demain
(Editura Emi-nescu, colec ia Biblioteca „Orizontul", Bucureşti, f.a.) — c esteţ ă
„una din cele mai mari şi mai nobile inteligen e ale lumii civilizate", a fost maiţ
apoi considerat pe drept cu-vînt un profet al eşu rii socialismului şiă
comunismului (a se vedea A. "Widener, Gustave Le Bon. The Man and His Works,
Liberty Press, Indianapoiis, 1979, p. 30). In ale sale Psy¬chologie du socialisme
şi La psychologie des revolutions, scrise şi tip rite înaintea izbînzii revolu ieiă ţ

2. bolşevice din 1917, o-mul de ştiin francez demonstra c socialismul amenin sţă ă ţă ă
paralizeze marile surse de progres ale umanit ii, asfixiind ini iativeleăţ ţ
individuale şi deschizînd popoarelor perspectiva servitutii, mizeriei şi
dictaturii.
Oferim cititorilor prima versiune româneasc a c r ii Psychologie des foules (după ă ţ ă
edi ia a 40-a, Felix Alean, Paris, 1937), într-un moment de fierbereţ
revolu ionar , cînd la ordinea zilei la noi în ar se afl problema structur riiţ ă ţ ă ă ă
şi consolid rii unei democra ii viabile, bazat pe pluralism. O facem cuă ţ ă
convingerea c traducerea şi difuzarea acestei c r i este o imperioas necesitateă ă ţ ă
în planul instruirii politice, dar şi un act de cultur pur şi simplu, de care deă
mult ne mir m c ne-am putut lipsi.ă ă
Dr. LEONARD GAVRILTU
PREFAŢĂ
Ansamblul de caracteristici comune impuse de mediu şi ereditate tuturor
indivizilor unui popor constituie sufletul acelui popor.
Fiind de origine ancestral , aceste caracteristici sînt extrem de stabile. Dară
atunci cînd, ca urmare a unor diferite influen e, un anumit num r de oameni seţ ă
g sesc pentru moment laolalt , observa ia arat c la caracteristicile loră ă ţ ă ă
ancestrale se adaug o serie de caracteristici noi, cîteodat foarte diferite deă ă
acelea ale rasei. Ansamblul acestora con¬stituie un suflet colectiv plin de for ,ţă
dar momentan.
Mul imile au îndeplinit întotdeauna în istorie un rol important, niciodat totuşiţ ă
atît de însemnat ca ast zi. Ac iunea inconştient a mul imilor, substituită ţ ă ţ ă
activit ii conştiente a indivizilor, reprezint una din tr s turile dis¬tinctiveăţ ă ă ă
ale epocii actuale.
1 Nimic nu a fost schimbat în aceast lucrare, a c rei prim edi ie" a fostă ă ă ţ
publicat în anul 1895. Ideile expuse aici şi care, pe atunci p rea» paradoxale,ă ă
au devenit ast zi clasice. Psihologia mul imilor a fost tradus ' în numeroaseă ţ ă
limbi: englez , german , spaniol , rus ,'suedez ceh polo nez , turc , arab ,ă ă ă ă ă ă ă ă ă
japonez etc. Traducerea în limba arab se datoreaz ministrului egiptean ală ă ă
justi iei, Fathy Pacha. Versiunea japonez a fost precedat de un lung studiuţ ă ă
asupra lucr rilor autorului, semnat de baronul Motono, pe atunci ambasador laă
Petersburg, devenit apoi ministru al afacerilor externe al Japoniei.
INTRODUCERE ERA MUL IMILORŢ
Evolu ia epocii actuale. Marile schimb ri în civi¬liza ie sînt consecin aţ ă ţ ţ
schimb rilor intervenite în gîndirea popoarelor. Credin a modern în putereaă ţ ă
mul imilor. Ea transform politica tradi ional a statelor. Cum are locţ ă ţ ă
ascensiunea claselor popu¬lare şi cum se exercit puterea lor. Urm ri nece¬sareă ă
ale puterii mul imilor. Ele nu pot s exercite decît un rol destructiv. Prin eleţ ă
se des vîrşeşte disolu ia civiliza iilor care şi-au tr it traiul. Igno¬ran aă ţ ţ ă ţ
general cu privire la psihologia mul imilor. Importan a studierii mul imiloră ţ ţ ţ
pentru legislatori şi oamenii de stat.
Marile perturba ii care preced schimb rile de civiliza ie par, la o prim privire,ţ ă ţ ă
determinate de transform ri politice considerabile: invazii sau r sturn ri deă ă ă
dinastii. Dar un studiu atent al acestor evenimente descoper cel mai ade¬sea,ă
drept cauz real , înd r tul cauzelor aparente, o modi¬ficare profund în ideileă ă ă ă ă
popoarelor. R sturn rile istorice veritabile nu sînt acelea ce ne uimesc prină ă
amploarea şi violen a lor. Singurele schimb ri importante, de unde decurgeţ ă
reînnoirea civiliza iilor, au loc în opinii, concep ii şi credin e. Evenimenteleţ ţ ţ
memorabile sînt efectele vizibile ale unor schimb ri invizibile intervenite înă
sentimentele oamenilor. Dac ele se manifest arareori, este pentru c fondulă ă ă
eredi¬tar al sentimentelor unei rase constituie elementul cel mai
stabil al acesteia.
Epoca actual reprezint unul din momentele critice în care gîndirea uman este peă ă ă
cale de transformare.

3. Doi factori fundamentali se afl la baza acestei transfor¬m ri. Primul esteă ă
distrugerea credin elor religioase, politice şi sociale din care deriv toateţ ă
elementele civiliza iei noastre.ţ
9
Al doilea, crearea de condi ii de existen şi de gîndire cu totul noi, generateţ ţă
de descoperirile ştiin elor moderne şi de industrie.ţ
Ideile trecutului, deşi zdruncinate, fiind înc foarte pu¬ternice, iar acelea careă
trebuie s le ia locul nefiind decît în curs de formare, epoca modern este oă ă
perioad de tran¬zi ie şi de anarhie.ă ţ
Intr-o asemenea perioad , prin for a împrejur rilor cam haotic , nu este uşor deă ţ ă ă
spus de îndat ce se va putea întîmpla într-o zi. Pe temelia c ror ideiă ă
fundamentale se vor edifica societ ile care vor succede societ ii noastre? Nuăţ ăţ
cunoaştem înc . Dar înc de pe acum se poate prevedea c , în organizarea lor, voră ă ă
avea s in seama de o putere nou , suverana epocii moderne: puterea mul imilor.ă ţ ă ă ţ
Pe rui¬nele atîtor idei, socotite drept adev rate odinioar , iar ast zi moarte,ă ă ă
ale atîtor puteri rînd pe rînd sf rîmate de revolu ii, aceasta este singura ce s-aă ţ
în l at şi care pare c în curînd trebuie s le absoarb pe celelalte. Pe cîndă ţ ă ă ă
vechile noastre credin e se clatin şi dispar, pe cînd vechile coloane aleţ ă
societ ii se pr buşesc unele dup altele, ac iunea mul i¬milor este unica forăţ ă ă ţ ţ ţă
pe care nimic nu o amenin şi al c rei prestigiu creşte necontenit. Era In careţă ă
intr m va fi cu adev rat ERA MUL IMILOR.ă ă Ţ
în urm cu abia un secol, politica tradi ional a statelor şi rivalit ile dintreă ţ ă ăţ
principi constituiau principalii factori ai evenimentelor. Opinia mul imilor, celţ
mai adesea, nu conta. Azi cînt resc prea pu in tradi iile politice, tendin¬ eleă ţ ţ ţ
individuale ale suveranilor, rivalit ile lor. Vocea mul¬ imilor a devenităţ ţ
preponderent . Ea este aceea care le dic¬teaz regilor conduita. Nu în consiliileă ă
princiare, ci în adîncul sufletului mul imilor se preg tesc destinele na iunilor.ţ ă ţ
Intrarea claselor populare în via a politic , transforma¬rea lor treptat în claseţ ă ă
conduc toare este o caracteristic din cele mai proeminente ale epocii noastre deă ă
tranzi ie. In realitate, intrarea aceasta nu a fost marcat de sufragiulţ ă
universal, atît de pu in influent vreme îndelungat şi avînd o atît de facilţ ă ă
orientare la început. Naşterea puterii mul i¬milor a avut loc mai întîi prinţ
propagarea anumitor idei, încetul cu încetul implantate în spirite, apoi prin
asocierea progresiv a unor indivizi, care a determinat punerea în practic a unoră ă
concep ii pîn atunci teoretice. Asocierea aceasta a permis mul imilor s -şiţ ă ţ ă
formeze idei, dac nu absolut juste, cel pu in foarte apropiate de interesele lor,ă ţ
devenind astfel conştiente de for a lor. Ele întemeiaz sin-ţ ă
dicate în fa a c rora toate puterile capituleaz , burse ale muncii care, în pofidaţ ă ă
legilor economice, tind s impun condi iile muncii şi salariz rii. Ele trimit înă ă ţ ă
adun rile guver¬namentale reprezentan i lipsi i de orice ini iativ , reduşi celă ţ ţ ţ ă
mai adesea la a nu fi decît purt torii de cuvînt ai comite¬telor care i-au ales.ă
Ast zi revendic rile mul imilor devin din ce în ce mai nete, tinzînd s distrugă ă ţ ă ă
în întregime societatea actual , aducînd-o la starea comunismului primitiv care aă
fost starea normal a tuturor grup rilor umane înainte de zorii civili¬za iei.ă ă ţ
Limitarea orelor de munc , exproprierea minelor, a c ilor ferate, a uzinelor şi aă ă
p mîntului, repartizarea egal a produselor, eliminarea claselor suprapuse înă ă
favoarea cla¬selor populare etc, acestea sînt revendic rile.ă
Pu in apte pentru ra ionament, mul imile se arat în schimb foarte apte pentruţ ţ ţ ă
ac iune. Organizarea actual face ca for a lor s fie imens . Dogmele pe care leţ ă ţ ă ă
vedem luînd naştere vor dobîndi curînd puterea vechilor dogma, adic for aă ţ
tiranic şi suveran care s le pun îa ad post de discu ie. Dreptul divin ală ă ă ă ă ţ
mul imilor înlocuieşte dreptul divin al regilor.ţ
Scriitorii favoriza i de burghezia noastr şi care repre¬zint cel mai bine ideileţ ă ă
sale cam înguste, vederile sale cam mioape, scepticismul ei cam sumar, egoismul ei
uneori exce¬siv, îşi pierd capul înaintea noii puteri pe care o v d cres-cînd şi,ă
spre a combate dezordinea din spirite, adreseaz apeluri disperate for elor moraleă ţ

4. ale bisericii, pe care le-au dispre uit atîta odinioar . Ei vorbesc de falimentulţ ă
ştiin ei şi ne recheam s lu m aminte la adev rurile revelate. Dar aceşti noiţ ă ă ă ă
converti i uit c dac pe dînşii gra ia divin i-a înduioşat cu adev rat, ea nuţ ă ă ă ţ ă ă
ar putea s aib aceeaşi putere asupra unor suflete care se preocup prea pu in deă ă ă ţ
via a de dincolo. Mul imile nu-i mai vor azi pe zeii renega i ieri de vechii lorţ ţ ţ
st pîni care, astfel, au contribuit la distrugerea acestora. Fluviile nu mai urcă ă
spre izvoarele lor.
Ştiin a n-a dat nici un faliment şi nu este cu nimic ames¬tecat în actualaţ ă
anarhie a spiritelor, dup cum nu are nimic de-a face cu noua putere care creşteă
în mijlocul aces¬tei anarhii. Ea ne-a f g duit adev rul sau, cel pu in,ă ă ă ţ
cunoaş¬terea rela iilor accesibile inteligen ei noastre; nu ne-a f g ¬duitţ ţ ă ă
niciodat nici pacea, nici fericirea. Avînd o indiferen suveran fa a deă ţă ă ţ
sentimentele noastre, nu ne ascult lamen¬ta iile şi nimic nu ne-ar putea readuceă ţ
iluziile pe care ea le-a alungat.
10
11
Simptome universale demonstreaz la toate na iunile sporirea rapid a puteriiă ţ ă
mul imilor. Orice ne-ar aduce, va trebui s suport m. Recrimin rile reprezintţ ă ă ă ă
vorbe goale. Ascensiunea mul imilor va marca, poate, una din ultimele etape aleţ
civiliza iilor Occidentului, o reîntoarcere c tre acele perioade de anarhieţ ă
confuz ce precede ivirea de socie¬t i noi. Cum, îns , s-o împiedici?ă ăţ ă
Distrugerea civiliza iilor îmb trânite a constituit pîn acum rolul cel maiţ ă ă
desluşit al mul imilor. Istoria ne înva c în momentul în care for ele morale,ţ ţă ă ţ
arm tura unei socie¬t i, nu mai au efect, disolu ia final este dus laă ăţ ţ ă ă
îndeplinire de aceste gloate inconştiente şi brutale, pe drept calificate ca
barbare. Civiliza iile au fost create şi c l uzite pîn în prezent de o micţ ă ă ă ă
aristocra ie intelectual , niciodat de c tre mul imi. Acestea din urm nu auţ ă ă ă ţ ă
decît puterea distrugerii. Dominarea lor reprezint totdeauna o faz de dezordine.ă ă
O civiliza ie implic reguli fixe, o disciplin , trecerea de la instinctiv laţ ă ă
ra ional, previziunea viitorului, un grad ridi¬cat de cultur , condi ii care sîntţ ă ţ
cu totul inaccesibile mul i¬milor abandonate lor înseşi. Prin puterea lor exclusivţ
dis¬tructiv , ele ac ioneaz ca microbii care intensific disolu¬ ia corpuriloră ţ ă ă ţ
debilitate sau a cadavrelor. Cînd edificiul unei civiliza ii este ros de carii,ţ
mul imile îi aduc pr buşirea. Tocmai atunci se manifest rolul lor. Pentru moment,ţ ă ă
for a oarb a num rului devine singura filosofie a istoriei.ţ ă ă
Va fi la fel pentru civiliza ia noastr ? Ne putem teme c da, dar nu o ştim înc .ţ ă ă ă
S ne resemn m a suporta domnia mul imilor, deoarece mîini neprev zute au d rîmată ă ţ ă ă
succesiv toate barierele care le puteau înfrîna.
Aceste mul imi, de care am început s vorbim atît de mult, nu le cunoaştem aproapeţ ă
deloc. Psihologii profesionişti, tr ind departe de ele, le-au ignorat întotdeauna,ă
neocupîn-du-se de ele decît prin prisma crimelor pe care ele le pot comite. F ră ă
îndoial c exist mul imi criminale, dar exist de asemenea mul imi virtuoase,ă ă ă ţ ă ţ
mul imi eroice şi cîte altele înc . Crimele mul imilor nu constituie decît un cazţ ă ţ
particu¬lar al psihologiei lor şi nu ne-ar face s cunoaştem mai bine constitu iaă ţ
lor mental decît am cunoaşte-o pe aceea a unui individ în cazul în care i-amă
descrie numai viciile.
Totuşi, la drept vorbind, st pînii lumii, întemeietorii de religii sau de imperii,ă
apostolii tuturor credin elor, oamenii de stat eminen i şi, într-o sfer maiţ ţ ă
modest , simplii şefi ai micilor colectivit i umane au fost întotdeauna înă ăţ
mod

5. inconştient psihologi, avînd despre sufletul mul imilor o cunoaştere instinctiv ,ţ ă
adesea foarte sigur . Cunoscîndu-1 bine, au pus cu uşurin st pînire pe dînsul.ă ţă ă
Napoleon p ¬trundea de minune psihologia mul imilor de francezi, dar uneori oă ţ
ignora complet pe aceea a mul imilor ca ras dife¬rit 1. Ignoran a aceasta 1-aţ ă ă ţ
f cut s întreprind , îndeosebi în Spania şi Rusia, r zboaie care i-au preg tită ă ă ă ă
c derea.ă
Cunoaşterea psihologiei mul imilor constituie resursa omu¬lui de stat care vrea nuţ
s le guverneze — acest lucru deve¬nind în zilele noastre destul de dificil —, ciă
cel pu in s nu fie completamente guvernat de ele.ţ ă
Psihologia mul imilor arat m sura redus în care legile şi institu iileţ ă ă ă ţ
influen eaz natura lor impulsiv şi cît de incapabile sînt ele s aib vreoţ ă ă ă ă
opinie oarecare, în afara acelora ce le sînt sugerate. Regulile derivate din pura
echi¬tate teoretic nu ar reuşi s le conduc . Le pot seduce doar impresiile ceă ă ă
iau naştere în sufletul lor în mod provocat. Dac un legislator vrea, de exemplu,ă
s stabileasc un nou impozit, va trebui el s -1 aleag pe cel mai just din punctă ă ă ă
de vedere teoretic? Nicidecum. Impozitul cel mai nedrept va putea fi, practic, cel
mai bun, dac este cel mai bine mascat, cel mai pu in împov r tor în aparen . Ină ţ ă ă ţă
felul acesta un impozit indirect, fie el şi exorbitant, va fi întot¬deauna
acceptat de mul ime. Fiind prelevat zilnic, pe seama produselor de consum, f r aţ ă ă
dep şi cîteva centime, acest impozit nu-i stinghereşte obişnuin ele şi leă ţ
impresioneaz pu in. Inlocui i-1 cu un impozit propor ional asupra sala¬riilor sauă ţ ţ ţ
asupra altor venituri, pl tibil printr-un singur v rs mînt, fie el şi de zece oriă ă ă
mai pu in împov r tor decît cel lalt, şi ve i constata c provoac protesteţ ă ă ă ţ ă ă
unanime. Invizibilelor centime zilnice li se substituie, într-adev r, o sumă ă
total relativ ridicat şi, drept consecin , foarte impre¬sionant . Ea nu ar fiă ă ţă ă
trecut neobservat decît dac ar fi fost pus de-o parte b nu cu b nu ; dar acestă ă ă ă ţ ă ţ
procedeu economic reprezint o doz de prevedere de care mul imile sîntă ă ţ
incapabile.
Exemplul precedent pune foarte clar în lumin mentali¬tatea lor. Mentalitateaă
aceasta nu a sc pat unui psiholog ca Napoleon; dar legislatorii, ignorînd sufletulă
mul imilor, nuţ
1 De altfel, nici cei mai subtili dintre consilierii s i nu au în eles acestă ţ
lucru. Talleyrand îi scria c „Spania va întîmpina solda ii s i ca pe nişteă ţ ă
eliberatori". Ea i-a întîmpinat ca pe fiarele s lbatice. Un psi¬holog la curent cuă
instinctele ereditare ale rasei ar fi putut prevedea cu uşurin acest fapt.ţă
12
13
ar izbuti s-o în eleag . Experien a înc nu i-a înv at îndea¬juns c oamenii nuţ ă ţ ă ăţ ă
se c l uzesc niciodat potrivit prescrip¬ iilor ra iunii pure.ă ă ă ţ ţ
Multe alte aplica ii s-ar putea face în materie de psiho¬logie a mul imilor.ţ ţ
Cunoaşterea sa arunc o lumin vie asupra a numeroase fencmene istorice şiă ă
economice care, f r aceasta, ar fi total neinteligibile.ă ă
Chiar dac nu ar prezenta interes decît din unghiul purei curiozit i, studiereaă ăţ
psihologiei mul imilor înc ar merita s fie încercat . Este la fel de interesantţ ă ă ă
s descifrezi mobi-lurile actelor oamenilor ca şi descifrarea unui mineral sau aă
unei plante. ,
Studiul nostru referitor la sufletul mul imilor nu va putea fi altceva decît oţ
scurt sintez , un simplu rezumat al cercet rilor pe care le-am f cut. S nu-iă ă ă ă ă
pretindem mai mult decît cîteva unghiuri de vedere sugestive. Alte cerce¬t ri voră
adînci şi mai mult domeniul. Nu facem acum alt¬ceva decît s jalon m un teren încă ă ă
foarte pu in explorat2.ţ
a Rarii autori care s-au ocupat de studierea psihologic a mul i¬milor le-auă ţ
examinat, cum spuneam mai sus, doar din punct de vedere criminal. Deoarece nu am

6. consacrat acestui subiect decît un scurt capitol, voi trimite pe cititor la
studiile domnului Tarde şi la opusculul domnului Sighele: Mul imile criminale.ţ
Aceast din urm lucrare nu con ine nici m car o singur idee original , fiind oă ă ţ ă ă ă
compila ie de fapte de mare pre pentru psihologi. Concluziile mele referitoare laţ ţ
crimina¬litatea şi moralitatea mul imilor sînt, do altminteri, cu totul contrareţ
acelora ale celor doi autori cita i mai sus.ţ
Se vor g si în diferitele mele lucr ri şi îndeosebi în La psychologie duă ă
socialisme, cîteva consecin e ale legilor care guverneaz psihologia mul imilor.ţ ă ţ
De altfel, ele pot fi utilizate pe teme dintre cele mai diverse. Domnul A.
Gevaert, directorul Conservatorului regal din Bruxelles, a g sit recent oă
remarcabil aplica ie a legilor pe care le-am expus, într-o lucrare asupraă ţ
muzicii, calificat foarte just de c tre dînsul drept „art a mul imilor". „Tocmaiă ă ă ţ
cele dou lucr ri ale dumneavoastr — mi-a scris acest eminent profesor,ă ă ă
trimi îndu-mi memoriul s u — mi-au dat solu ia unei probleme socotite de mine maiţ ă ţ
înainte drept insolubil : uimitoarea aptitudine a oric rei mul imi de a sim i oă ă ţ ţ
oper muzical , de dat recent sau veche, indigen sau str in , simpl sauă ă ă ă ă ă ă ă
complicat , cu condi ia ca ea s -i fie prezentat într-o execu ie frumoas şi deă ţ ă ă ţ ă
c tre interpre i conduşi de un dirijor entuziast". D. Gevaert demonstrează ţ ă
admirabil de ce „o oper r mas neîn eleas de c tre muzicieni emeri i care citescă ă ă ţ ă ă ţ
partitura în solitudinea cabinetului lor va fi uneori în eleas dintr-o dat deţ ă ă
c tre un auditoriu str in de orice cultur tehnica". De asemenea, el explică ă ă ă
foarte bine de ce aceste impresii estetice nu las nici o urm .ă ă
Cartea întîi SUFLETUL MUL IMILORŢ
Capitolul I
CARACTERISTICILE GENERALE ALE MUL 1H1LOR. LEGEA PSIHOLOGIC A UNIT II LORŢ Ă ĂŢ
MENTALE
Ceea ce constituie o mul ime din punct de vedere psihologic. O mare aglomerare deţ
indivizi nu este suficient spre a forma o mul ime. Caracteristicile speciale aleă ţ
mul imilor psihologice. Orientarea fix a ideilor şi sentimentelor la indiviziiţ ă
care le com¬pun şi pierderea personalit ii lor. Dispari ia vie ii cerebrale şiăţ ţ ţ
predominarea vie ii medulare. Dec ¬derea inteligen ei şi transformarea complet aţ ă ţ ă
sentimentelor. Sentimentele transformate pot fi mai bune sau rnai rele decît
acelea ale indivizilor din care este compus mul imea. Mul imea este la fel deă ţ ţ
lesne eroic , precum şi criminal .ă ă
In sensul obişnuit al termenului, mul imea reprezint o reuniune de indiviziţ ă
oarecare, indiferent de na ionalitate, profesie sau sex, oricare ar fiţ
întîmpl rile care îi adun la un loc.ă ă
Din punct de vedere psihologic, expresia mul ime are o cu totul alt semnifica ie.ţ ă ţ
în anumite împrejur ri date, şi numai în aceste împrejur ri, o aglomerare deă ă
oameni posed caracteristici noi, diferite de acelea ale fiec rui individ ce intră ă ă
în componen a ei. Personalitatea conştient dispare, sentimentele şi ideileţ ă
tuturor sînt orientate în una şi aceeaşi direc ie. Se formeaz un suflet colectiv,ţ ă
f r îndoial tran¬zitoriu, dar care prezint tr s turi foarte distincte.ă ă ă ă ă ă
Colec¬tivitatea devine atunci ceea ce, în absen a unei expresii mai bune, o voiţ
numi o mul ime organizat sau, dac prefera i, o mul ime psihologic . Ea formeazţ ă ă ţ ţ ă ă
o singur fiin şi se supune legii unit ii mentale a mul imilor.ă ţă ăţ ţ
Faptul c mul i indivizi se g sesc accidental unul lîng altul nu le conferă ţ ă ă ă
caracteristicile unei mul imi organizate. O mie de indivizi reuni i din întîmplareţ ţ
într-o pia public ,ţă ă
15
f r nici un scop bine determinat, nu constituie nicidecum o mul ime psihologic .ă ă ţ ă
Pentru a dobîndi caracteristicile spe¬ciale ale acesteia, este necesar influen aă ţ
anumitor excitan i, c rora va trebui s le determin m natura.ţ ă ă ă
Estomparea personalit ii conştiente şi orientarea senti¬mentelor şi gindurilor înăţ
acelaşi sens, primele tr s turi ale mul imii pe cale de a se organiza, nu implică ă ţ ă

7. întotdeauna prezen a simultan a mai multor indivizi în acelaşi punct. Mii deţ ă
indivizi izola i pot la un moment dat, sub influen a anumitor emo ii violente,ţ ţ ţ
bun oar un mare eveniment na ional, s dobîndeasc tr s turile unei mul imiă ă ţ ă ă ă ă ţ
psihologice. O întîmplare oarecare reunindu-i, va fi suficient atunci pantru ca
purtarea lor s îmbrace de îndat forma specific actelor mul imii. La anumite oreă ă ă ţ
ale istoriei, o semiduzin de oameni pot s constituie o mul ime psihologic , peă ă ţ ă
cînd sute de indivizi reuni i accidental nu vor putea s-o constituie. Pe de altţ ă
parte, un întreg popor, f r a exista o aglomerare vizibil , devine uneori mul imeă ă ă ţ
sub ac iunea cut rei sau cut rei influen e.ţ ă ă ţ
De îndat ce mul imea psihologic s-a format, ea dobîn-deşte caracteristiciă ţ ă
generale provizorii, dar determinabile. Acestor caracteristici generale li se
adaug caracteristici particulare, variabile dup elementele din care se compuneă ă
mul imea şi care îi pot modifica structura mental .ţ ă
Mul imile psihologice sînt, aşadar, susceptibile de o cla¬sificare. Studiereaţ
acestei clasific ri ne va ar ta c o mul¬ ime eterogen , alc tuit din elementeă ă ă ţ ă ă ă
pestri e, prezint fa de mul imile omogene, compuse din elemente mai mult sauţ ă ţă ţ
mai pu in asem n toare (secte, caste şi clase sociale), caracteristici comune şi,ţ ă ă
pe lîng acestea, particularit i care ne permit s le diferen iem.ă ăţ ă ţ
înainte de a ne ocupa de diversele categorii de mul imi, s examin m mai întîiţ ă ă
caracteristicile comune tuturor. Vom opera ca naturalistul, începînd prin a
determina caracteris¬ticile generale ale indivizilor unei familii, apoi
caracteristicile particulare care diferen iaz genurile şi speciile pe care leţ ă
cuprinde aceast familie.ă
Sufletul mul imilor nu este lesne de descris, organizarea sa variind nu numai dupţ ă
ras şi compozi ia colectivit ilor, ci şi dup natura şi intensitateaă ţ ăţ ă
excitan ilor pe care îi suport . Aceeaşi dificultate se semnaleaz , de altfel, şiţ ă ă
în studierea psihologic a unei fiin e oarecare. Indivizii se manifest cu ună ţ ă
caracter constant in romane, dar nu în via a real . Nu¬mai uniformitatea mediilorţ ă
creeaz uniformitatea aparentă ă
16
a caracterelor. Am ar tat în alt parte c toate structurile mentale con ină ă ă ţ
virtualmente caracteristici care se pot revela sub influen a unei bruşte schimb riţ ă
survenite în mediu. Astfel, printre cei mai feroci conven ionali* se g seau şiţ ă
burghezi inofensivi care, în împrejur ri obişnuite, ar fi fost paşnici notari sauă
magistra i virtuoşi. De îndat ce furtuna a trecut, ei şi-au reg sit caracterulţ ă ă
lor normal. Napoleon şi-a recrutat dintre ei slujitorii cei mai docili.
Neavînd aici posibilitatea de a studia toate etapele for¬m rii de mul imi, le vomă ţ
examina mai ales în faza comple¬tei lor organiz ri. Vom vedea în felul acesta ceeaă
ce ele pot s devin , dar nu ceea ce ele sînt întotdeauna. Numai în aceast fază ă ă ă
avansat de organizare, pe fondul invariabil şi dominant al rasei, se suprapună
anumite caracteristici noi, speciale, care determin orientarea într-o direc ieă ţ
unic a tuturor sentimentelor şi gîndurilor. Numai atunci se mani¬fest ceea ce amă ă
numit mai sus legea psihologic a unit ii mentale a mul imilor.ă ăţ ţ
Numeroase caracteristici psihologice ale mul imilor sînt comune cu acelea aleţ
indivizilor izola i; altele, dimpotriv , nu se întîlnesc decît la colectivit i.ţ ă ăţ
Vom studia mai întîi caracteristicile speciale, spre a le reliefa bine
importan a.ţ
Faptul cel mai izbitor pe care îl prezint o mul ime psiho¬logic este urm torul:ă ţ ă ă
oricare ar fi indivizii care o compun, oricît de asem n toare sau de diferite ară ă
putea fi modul lor de via , ocupa iile lor, caracterul sau inteligen a lor,ţă ţ ţ
sim¬plul fapt c ei s-au transformat în mul ime îi înzestreaz cu un fel de sufletă ţ ă
colectiv. Acest suflet îi face s simt , s gîndeasc şi s ac ioneze într-un felă ă ă ă ă ţ
cu totul diferit de acela în care sim ea, gîndea şi ac iona fiecare din ei izolat.ţ ţ
Anumite idei, anumite sentimente nu apar şi nu se trans¬form în acte decît laă
indivizii incluşi în mul ime. Mul i¬mea psihologic este o fiin provizorie,ţ ţ ă ţă
compus din ele¬mente eterogene, sudate pe moment, exact aşa cum celu¬lele unuiă
corp viu formeaz prin reunirea lor o fiin nou , care manifest caracteristiciă ţă ă ă

8. foarte diferite de acelea pe care le posed fiecare dintre celule.ă
* Membri ai Conven iunii, adunare constituant francez rare, în timpul mariiţ ă ă
revolu ii, a succedat Adun rii legislative, a fondat prima Republic şi a guvernatţ ă ă
Fran a de la 21 septembrie 1792 la 26 octombrie; 1795. în toat aceast perioad ,ţ ă ă ă
Conven iunea a cunoscut diferite „colo¬raturi": girondin (care a abolit monarhiaţ ă
şi a votat condamnarea la moarte a regelui), montagnard (guvern excep ional,ă ţ
puterea fiind Oeni ra-lizat în mîinile unui Comitet de salvare public , dominată ă
deDanton şi Robespierre) şi thermidorian . (Nota trad.).ă
17
Contrar unei opinii, pe care ne mir m c o întîlnim într-o scriere a unui filosofă ă
atît de p trunz tor ca Herbert Spen-cer, în agregatul care constituie o mul imeă ă ţ
elementele aces¬tuia nu formeaz nicidecum o sum sau o medie, ci are locă ă
combinarea şi crearea de caracteristici noi. Ca în chimie. Anumite elemente, în
prezen a altora, de pild bazele şi acizii, se combin spre a forma un corp nou,ţ ă ă
dotat cu pro¬priet i diferite de acelea ale corpurilor care au servit laăţ
constituirea lor.
Putem constata cu uşurin cît de mult difer individul aflat în mul ime deţă ă ţ
individul izolat; dar cauzele unei ase¬menea deosebiri sînt mai pu in lesne deţ
descoperit.
Ca s ajungem s le întrevedem, trebuie s ne reamintim mai întîi de urm toareaă ă ă ă
observa ie a psihologiei moderne: c nu numai în via a organic , ci şi înţ ă ţ ă
func ionarea inteli¬gen ei un rol preponderent îl joac fenomenele inconştiente.ţ ţ ă
Via a conştient a spiritului nu reprezint decît o extrem de mic parte înţ ă ă ă
compara ie cu via a sa inconştient . Ana¬listul cel mai subtil, observatorul celţ ţ ă
mai penetrant nu reuşeşte s descopere decît un foarte mic num r din mobi-lurileă ă
inconştiente care îl c l uzesc. Actele noastre conştiente deriv dintr-un substrată ă ă
inconştient format îndeosebi din influen e ereditare. Acest substrat cuprindeţ
nenum ratele reziduuri ancestrale care constituie sufletul rasei. în spateleă
cauzelor m rturisite ale actelor noastre se g sesc cauze secrete, pe care leă ă
ignor m. Majoritatea ac iunilor noastre zilnice sînt efectul mobilurilor ascunse,ă ţ
care ne scap .ă
To i indivizii apar inînd unei rase se aseam n mai ales prin elementeleţ ţ ă ă
inconştiente ce compun sufletul rasei. Ei difer prin elementele conştiente, rodă
al educa iei şi mai cu seam al unei eredit i excep ionale. Oamenii cei maiţ ă ăţ ţ
dife¬ri i în ceea ce priveşte inteligen a au instincte, pasiuni şi sentimenteţ ţ
uneori identice. în tot ceea ce este sentiment: religie, politic , moral ,ă ă
afec iune, antipatii etc, oamenii cei mai eminen i nu dep şesc decît foarte rarţ ţ ă
nivelul indivi¬zilor obişnui i. între un matematician celebru şi cizmarul s uţ ă
poate exista un abis sub raport intelectual, dar din punctul de vedere al
caracterului şi credin elor deosebirea este adesea nul sau foarte neînsemnat .ţ ă ă
Or, tocmai aceste calit i generale ale caracterului, regi¬zate de inconştient şiăţ
pe care majoritatea indivizilor nor¬mali ai unei rase le posed aproximativ înă
acelaşi grad, sînt acelea care, în starea de mul ime, se g sesc puse în comun.ţ ă
Aptitudinile intelectuale ale oamenilor şi, în consecin ,ţă
18
individualitatea lor, se eclipseaz în sufletul colectiv. Etero¬genul se îneac înă ă
omogen, dominînd calit ile inconştiente. Aceast punere în comun a calit ilorăţ ă ăţ
obişnuite ne explic de ce mul imile nu ar putea s s vîrşeasc acte care cer oă ţ ă ă ă
inteligen ridicat . Deciziile de interes general luate de o reuniune de oameniţă ă
distinşi, dar de specialit i diferite, nu sînt sensibil superioare deciziilor peăţ
care le-au luat o reuniune de imbecili. Ei, de fapt, pot doar s asociezeă
calit ile medio¬cre pe care le posed toat lumea. în l imile acumuleaz nuăţ ă ă ă ţ ă
inteligen a, ci mediocritatea. Aşa cum se repet atît de adesea, nu lumea luat înţ ă ă

9. întregul ei are mai mult spirit decît Voltaire. Cu siguran c Voltaire are maiţă ă
mult spirit decît întreaga lume, dac „întreaga lume" reprezint mul imile. Dară ă ţ
dac indivizii în stare de mul ime s-ar limita la fuzionarea calit iloră ţ ăţ
obişnuite, am avea pur şi simplu media si nu, cum am spus, creare de
caracteristici noi. în ce mod se stabilesc aceste caracteristici? Să
cercet m.ă
Apari ia caracteristicilor speciale ale mul imilor este determinat de diverseţ ţ ă
cauze. Prima este aceea c individul inclus în mul ime dobîndeşte, prin simplulă ţ
fapt al num rului crescut de oameni din care face parte, un sentiment de putereă
invincibil care îi permite s cedeze unor instincte pe care, singur, şi le-ar fiă ă
reprimat obligatoriu. El va ceda acestora cu atît mai bucuros cu cît, mul imeaţ
fiind anonim şi, prin urmare, iresponsabil , sentimentul responsabilit ii, careă ă ăţ
în¬totdeauna îi re ine pe indivizi, dispare în întregime.ţ
O a doua cauz , contagiunea mental , intervine şi ea pentru a determina la mul imiă ă ţ
manifestarea caracteristici¬lor speciale şi, în acelaşi timp, orientarea lor.
Contagiunea este un fenomen uşor de constatat, dar neexplicat înc , ceea ce neă
face s -1 includem în fenomenele de ordin hipno¬tic, pe care le vom studiaă
numaidecît. într-o mul ime, orice sentiment, orice act este contagios, contagiosţ
în aşa m sur îneît individul îşi sacrific foarte uşor interesul personal, înă ă ă
favoarea celui colectiv. Avem aici de-a face cu o aptitudine contrar naturiiă
sale, de care omul nu devine cîtuşi de pu in capabil decît atunci cînd face parteţ
dintr-o mul ime. O a treia cauz , de departe cea mai important , deter~ min laţ ă ă ă
indivizii în stare de mul ime caracteristici speciale uneori foarte opuse aceloraţ
ale individului izolat. Vreau s m refer la sugestibilitate, a c rei contagiune,ă ă ă
men ionat mai sus, nu este de altfel decît un efect.ţ ă
Spre a în elege acest fenomen trebuie s avem prezente jn minte anumiteţ ă
descoperiri recente ale fiziologiei. Ştim
19
ast zi c un individ poate fi adus într-o asemenea stare încît, pierzîndu-şiă ă
personalitatea sa conştient , ascult de toate sugestiile operatorului care 1-aă ă
f cut s-o piard , s vîr-şind actele cele mai contrare caracterului şiă ă ă
obişnuin elor sale. Or, observa ii atente par s probeze c individul, cu¬fundatţ ţ ă ă
de cîtva timp într-o mul ime agitat , cade curînd — ca urmare a efluviilor ce seţ ă
degaj , ori dintr-o cu totul alt cauz , înc necunoscut — într-o stareă ă ă ă ă
particular care se apropie mult de starea de fascina ie a hipnotizatului aflat înă ţ
mîinile hipnotizatorului s u. Via a creierului fiind para¬lizat la subiectulă ţ ă
hipnotizat, acesta devine sclavul tuturor activit ilor sale inconştiente, pe careăţ
hipnotizatorul le diri¬jeaz dup bunul s u plac. Personalitatea conştientă ă ă ă
dispare, voin a şi discern mîntul sînt abolite. Sentimentele şi gîn-durile sînt înţ ă
cazul acesta orientate în sensul determinat de c tre hipnotizator.ă
Aceasta este, cu aproxima ie, starea individului care face parte dintr-o mul ime.ţ ţ
El nu mai este conştient de actele sale. La el, ca şi la hipnotizat, pe cînd
anumite facult i sînt distruse, altele pot fi aduse la un grad de exaltareăţ
exce¬siv . Influen a unei sugestii îl va lansa cu o irezistibil impetuozitateă ţ ă
spre comiterea anumitor acte. Impetuozitate înc şi mai irezistibil în mul imiă ă ţ
decît la subiectul hipno¬tizat, c ci sugestia, fiind aceeaşi pentru to iă ţ
indivizii, se intensific , devenind reciproc . Unit ile unei mul imi care ară ă ăţ ţ
poseda o personalitate destul de puternic spre a rezista sugestiei sînt în num ră ă
prea mic, iar curentul le duce cu el. Ele ar putea cel mult s încerce oă
diversiune, cu ajutorul unei sugestii diferite. Un cuvînt nimerit, o imagine
evocat la momentul potrivit au deturnat uneori mul imile de la actele cele maiă ţ
sîngeroase.
Aşadar, dispari ia personalit ii conştiente, orientarea pe calea sugestiei şiţ ăţ
contagiunea sentimentelor şi ideilor în acelaşi sens, tendin a de a transformaţ
imediat în acte ideile sugerate, acestea sînt principalele caracteristici ale
individu¬lui în starea de mul ime. El nu mai este el însuşi, ci un automat pe careţ
voin a sa este incapabil s -1 mai dirijeze.ţ ă ă

10. Prin simplul fapt c face parte dintr-o mul ime, omul coboar , prin urmare, maiă ţ ă
multe trepte pe scara civiliza iei. Izolat, poate c era un om cultivat, pe cîndţ ă
în mul ime este un instinctiv, aşadar un barbar. El are spontaneitatea, vio¬len a,ţ ţ
ferocitatea şi, de asemenea, entuziasmele şi eroismele fiin elor primitive. Seţ
apropie de acestea şi prin uşurin a cu ca¬re se las impresionat de cuvinte, deţ ă
imagini, precum şi condus
la acte care lezeaz interesele sale cele mai evidente. Individul In starea deă
mul ime este un gr unte de nisip în mijlocul altor gr un e de nisip, pe careţ ă ă ţ
vîntul le spulber dup capriciul s u Aşa se face c vedem juri dînd verdicte peă ă ă ă
care fiecare jur luat în parte le-ar dezaproba, adun ri parlamentare care adoptă ă
legi şi m suri pe care le-ar condamna în particular fiecare din membriiă
componen i. Lua i unul cîte unul, mem¬brii Conven iunii erau burghezi cu obiceiuriţ ţ ţ
paşnice. Reu¬ni i în mul ime, ei nu au ezitat, sub influen a cîtorva capi, sţ ţ ţ ă
trimit la ghilotin oameni v dit nevinova i; dup cum, contrar intereselor lor,ă ă ă ţ ă
ei au renun at la inviolabilitatea lor, decimîndu-se ei înşişi.ţ
Nu numai prin acte difer individul în stare de mul ime de Eul s u normal. Maiă ţ ă
înainte chiar de a-şi fi pierdut orice independen , ideile şi sentimentele saleţă
s-au transformat în aşa m sur încît avarul a devenit foarte darnic, scepticul ună ă
credul, omul onest un criminal, poltronul un erou. Re¬nun area la toateţ
privilegiile, votat de nobilime într-un moment de entuziasm, în faimoasa noapteă
de 4 august 1789, cu siguran c nu ar fi fost niciodat acceptat de nici unulţă ă ă ă
din membrii s i lua i izolat.ă ţ
Concluzia observa iilor precedente: mul imea este întot¬deauna inferioar dinţ ţ ă
punct de vedere intelectual fa de omul izolat. Dar, din punctul de vedere alţă
sentimentelor şi al actelor pe care aceste sentimente le provoac , ea poate fi,ă
dup împrejur ri, mai bun sau mai rea. Totul depinde de modul în care esteă ă ă
sugestionat . Lucrul acesta l-au subes¬timat autorii care nu au studiat mul imileă ţ
decît din punct de vedere criminal. Desigur, adesea mul imile sînt criminale,ţ
îns , tot adesea, ele sînt eroice. Sînt cu uşurin determinate s se lase uciseă ţă ă
pentru triumful unui crez sau al unei idei, pot fi entuziasmate pentru glorie şi
onoare, pot fi antrenate aproape f r dificultate şi f r arme, ca în vremeaă ă ă ă
crucia¬delor, s lupte pentru eliberarea din mîinile necredincioşilor aă
mormîntului lui Hristos, sau, ca în 1793, pentru ap rarea p mîntului patriei*.ă ă
Eroisme, evident, pu in cam incon¬ştiente, dar cu astfel de eroisme se faceţ
istoria. Dac nu s-ar pune la activul popoarelor decît marile ac iuni gîndite laă ţ
rece, analele lumii ar înregistra prea pu ine evenimente.ţ
* Autorul are în vedere b t lia de la Hondschoote, unde francezii au ob inut oă ă ţ
str lucit victorie, în zilele de 6—8 septembrie 1793, împo¬triva unei armateă ă
anglo-austro-olandeze comandat de ducele de York. (Nota trad.).ă
20
Capitolul II SENTIMENTELE Şl MORALITATEA MUL IMILORŢ
lor, ca şi altele înc , pot fi observate şi la fiin e care apar¬ in unor formeă ţ ţ
inferioare de evolu ie: s lbaticul şi copilul. Este o analogie pe care o semnalezţ ă
doar în treac t. Demon¬strarea sa ar dep şi cadrul acestei lucr ri. Ea ar fi, deă ă ă
alt¬fel, inutil pentru persoanele care sînt la curent cu psihologia primitiviloră
şi i-ar convinge cu greu pe acelea care nu o cunosc. Abordez acum, în mod
succesiv, diversele caracteristici uşor de observat la majoritatea mul imilor.ţ
1. Impulsivitatea, versatilitatea şi iritabilitatea mul¬ imilor. Mul imea esteţ ţ
juc ria tuturor instig rilor din exterior şi reflect varia iile neîncetate aleă ă ă ţ
acestora. Impulsurile pe care ea le sufer sînt des¬tul de imperioase pentru caă
interesul personal s fie eclipsat. Nimic nu este premeditat în actele mul imilor.ă ţ

11. Influen a rasei. 2. Sugestibilitatea şi credulitatea mul imilor. Supunerea lorţ ţ
fa de suges¬tii. Imaginile evocate în spiritul lor sînt luate drept realit i.ţă ăţ
Aceste imagini sînt asem n toare pentru to i indivizii care compun o mul ime.ă ă ţ ţ
Diverse exemple de iluzii c rora le cad prad to i indivizii dintr-o mul ime.ă ă ţ ţ
Imposibilitatea de a acorda vreun credit m rturiei mul imii. Unanimitatea aă ţ
numeroşi martori este una din cele mai rele probe ce poate fi invocat pentruă
stabilirea unui fapt. Sc zuta valoare a c r ilor de istorie. 3. Exagerarea şiă ă ţ
simplismul sentimentelor mul imii. Mul imile nu cunosc nici îndoiala, niciţ ţ
certitudinea şi merg mereu c tre extreme. Sentimentele lor sînt tot¬deaunaă
excesive. 4. Intoleran a, autoritarismul şi conservatorismul mul imilor. Motiva iaţ ţ ţ
acestor senti¬mente. Servili tatea mul imilor fa de o autori¬tate puternic .ţ ţă ă
Instinctele revolu ionare momen¬tane ale mul imilor nu le împiedic s fie extremţ ţ ă ă
de conservatoare. Sînt din instinct ostile schimb ¬rilor şi progresului. 5.ă
Moralitatea mul imilor. Mora¬litatea mul imilor, potrivit sugestiilor primite,ţ ţ
poa¬te fi mult mai sc zut sau mult mai înalt decît aceea a indivizilor care leă ă ă
compun. Explica ie şi exemple. Mul imile au rareori drept c l uz inte¬resul, careţ ţ ă ă ă
constituie cel mai adesea mobilul exclu¬siv al individului izolat. Rolul
moralizator al mul imilor.ţ
Dup ce am ar tat, într-un mod foarte general, care sînt principaleleă ă
caracteristici ale mul imilor, pornim acum la studierea lor in detaliu.ţ
Unele caracteristici speciale ale mul imilor, cum sînt impulsivitatea,ţ
iritabilitatea, incapacitatea, de a ra iona, absen a judec ii şi spirituluiţ ţ ăţ
critic, exagerarea sentimente-
1. Impulsivitatea, versa ilitatea şi iritabilitateaţ
mul imilorţ
Mul imea, aşa dup cum am spus-o studiind caracteris¬ticile ei fundamentale, esteţ ă
condus aproape în exclusivitate de c tre inconştient. Actele sale se afl multă ă ă
mai mult sub influen a m duvii spin rii decît sub aceea a creierului. Ac iunileţ ă ă ţ
s vîrşite pot fi perfecte în ceea ce priveşte execu¬ ia, dar ele nu sînt dirijateă ţ
de c tre creier, individul ac io-nînd potrivit hazardului instig rii. Juc rie aă ţ ă ă
tuturor stimu-len ilor exteriori, mul imea reflect neîncetatele varia ii aleţ ţ ă ţ
acestora. Este, aşadar, sclava impulsurilor primite. Indivi¬dul izolat poate fi
supus aceloraşi provoc ri ca şi omul aflat în starea de rmil ime, dar cum ra iuneaă ţ ţ
sa îi arat inconve¬nientele de a ceda acestora, el nu cedeaz . Din punct deă ă
vedere fiziologic putem defini acest fenomen spunînd c individul izolat posedă ă
aptitudinea de a-şi domina refle¬xele, pe cînd mul imea este lipsit de aceasta.ţ ă
Diversele impulsuri de care ascult mul imile vor putea fi, potrivit cu naturaă ţ
provoc rilor, generoase sau crude, eroice sau laşe, îns ele vor fi întotdeaunaă ă
atît de impe¬rioase încît însuşi instinctul conserv rii va p li în fa a lor.ă ă ţ
Excitan ii susceptibili s sugestioneze mul imile fiind varia i, iar acestea dinţ ă ţ ţ
urm ascultînd întotdeauna de ei, mul imile sînt extrem de versatile. Le vedemă ţ
trecînd într-o clip de la ferocitatea cea mai sîngeroas la generozitatea sau laă ă
eroismul cel mai absolut. Mul imea este cu uşurin c l u, dar cu nu mai pu inţ ţă ă ă ţ ă
uşurin martir. Din pieptul ei au curs torentele de sînge cerute pentru triumfulţă
multor convingeri. E inutil s mergem pîn în vremurile eroice spre a vedea de ceă ă
sînt capabile mul imile. într-o r scoal ele nu-şi tîrguiesc niciodat via a şiţ ă ă ă ţ
sînt pu ini ani de cînd un general, devenit deodat popular, a g sit lesne o sutţ ă ă ă
22
23
de mii de oameni gata s se lase ucişi pentru cauza lui.ă
Nimic, deci, nu ar putea sa fie premeditat la mul imi. Sub influen a instig rilorţ ţ ă
de moment, ele pot parcurge succesiv întreaga gam a sentimentelor celor maiă

12. contrare. Sînt asem n toare frunzelor pe care uraganul le ridic , le împr ştie înă ă ă ă
toate p r ile, apoi le las s recad . Studierea anumitor mul imi revolu ionare neă ţ ă ă ă ţ ţ
va furniza cîteva exem¬ple de variabilitate a sentimentelor lor.
Aceast nestatornicie a mul imilor le face foarte greu de guvernat, mai alesă ţ
atunci cînd o parte din puterile pu¬blice a c zut în mîinile lor. Dacă ă
necesit ile vie ii de toate zilele nu ar constitui un fel de regulator invizibilăţ ţ
al eveni¬mentelor, democra iile nu ar putea s subziste. în plus, mul imile careţ ă ţ
vor ceva cu frenezie, nu vor lucrul acesta timp prea îndelungat. Ele sînt la fel
de incapabile de o voin de durat , cum sînt de gîndire.ţă ă
Mul imea nu este numai impulsiv şi nestatornic . Ca şi s lbaticul, ea nu admiteţ ă ă ă
obstacol între dorin şi realizarea dorin ei, cu atît mai pu in cu cît num rul îiţă ţ ţ ă
d sentimentul unei puteri irezistibile. Pentru individul aflat în starea deă
mul ime no iunea de imposibilitate dispare. Omul izolat simte prea bineţ ţ
c nu ar putea de unul singur s incendieze un palat, s jefuiasc un magazin:-ă ă ă ă
nu-i trece deloc prin minte s fac încercarea. F cînd parte dintr-o mul ime,ă ă ă ţ
el ia cunoştin de puterea pe care i-o confer num rul şi va ceda imediat primeiţă ă ă
sugestii de omor sau de jaf. Obstaco¬lul neprev zut va fi doborît cu frenezie.ă
Dac organismul uman ar permite perpetuitatea furiei, s-ar putea spune că ă
starea normal a mul imii contrariate este furia.ă ţ
în iritabilitatea mul imilor, în impulsivitatea şi versati¬litatea lor, precum şiţ
în toate sentimentele populare pe care le vom studia intervin totdeauna
caracteristicile fundamen¬tale ale neamului. Acestea constituie solul invariabil
în care germineaz sentimentele noastre. Mul imile sînt iritabile şi impulsive,ă ţ
f r îndoial , dar cu mari varia ii în ceea ce priveşte gradul. Deosebireaă ă ă ţ
între o mul ime latin şi una anglo-saxon , de exemplu, este frapant .ţ ă ă ă
Faptele recente ale istoriei noastre arunc o lumin vie asupra acestui aspect.ă ă
în 1870, publicarea unei simple telegrame care relata o presupus insult aă ă
fost suficient spre a determina o explo¬zie de furie, de unde a ieşit imediat ună
r zboi îngrozitor*.ă
* Referire la incidentul diplomatic (aşa-numita „ depeş de la Ems") regizat deă
Bismarck, care a dus la r zboiul franco-german din 1870 — 1871 şi la c derea luiă ă
Napoleon al III-lea. (Nota trad.).
Cî iva ani mai tîrziu, anun area prin telegraf a unui neîn¬semnat eşec la Langsonţ ţ
a provocat o nou explozie, care a dus la r sturnarea instantanee a guvernului*.ă ă
în acelaşi timp, eşecul mult mai grav al unei expedi ii engleze la Khartoum** nu aţ
produs în Anglia decît o slab impresie şi nici un ministru nu a fost schimbat.ă
Mul imile sînt pretu¬tindeni feminine, dar cele mai feminine dintre toate sîntţ
mul imile latine. Cine se sprijin pe ele poate urca foarte repede şi foarte sus,ţ ă
dar mergînd mereu de-a lungul pr pas-tiei tarpeene*** şi cu certitudinea c într-oă ă
zi va fi aruncat în ea.
2. Sugestibilitatea şi credulitatea mul imilorţ
Am spus c una din caracteristicile generale ale mul i¬milor este sugestibilitateaă ţ
excesiv , ar tînd totodat cît de contagioas este sugestia în orice aglomerareă ă ă ă
uman ; ceea ce explic orientarea rapid a sentimentelor într-un sens determinat.ă ă ă
Oricît de neutr am presupune-o, mul imea se g seşte cel mai adesea într-o stareă ţ ă
de expectativ favorabil suges¬tiei. Prima sugestie formulat se impune imediată ă ă
tuturor creierelor prin contagiune şi se stabileşte de îndat orien¬tarea. La ceiă
sugestiona i, ideea fix tinde s se transforme în act. Fie c este vorba de unţ ă ă ă
palat de incendiat sau de s vîrşirea unei opere de devotament, mul imea este gataă ţ
de ac iune cu aceeaşi uşurin . Totul va depinde de natura excitantului şi nu, caţ ţă
la individul izolat, de raporturile exis¬tente între actul sugerat şi motivele
ra ionale**** care pot fi opuse realiz rii sale.ţ ă
* Ocupat de trupele franceze în februarie 1885, localitatea Lang¬son dină
Indochina a fost evacuat la pu in timp dup aceea, ca urmare a unui atac dină ţ ă
partea chinezilor; interpretat cu exagerare înFran a, eşecul a dus la c dereaţ ă
guvernului Jules Ferry. (Nota trad.)
** Dezastrul din 1884 al trupelor coloniale britanice, ca urmare a a unor ac iuniţ

13. reuşite ale lui Mohammed Ahmed (al-Mahdi), capul r s¬coalei antiegiptene şiă
antibritanice izbucnite în Sudan în anul 1881. (Nota trad.)
*** Pant abrupt a Capitoliului (colin la Roma, pe care se ridica templul luiă ă ă
Jupiter), unde erau arunca i unii condamna i la moarte. (Nota trad.)ţ ţ
**** ala somme de raison» în textul original. (Nota trad.)
25
24
De asemenea, r t cind mereu în marginile inconştientu¬lui, supunîndu-se tuturoră ă
sugestiilor, animat de violen a sentimentelor proprii fiin elor ce nu pot faceă ţ ţ
apel la in¬fluen e ra ionale, lipsit de spirit critic, mul imea se arat de oţ ţ ă ţ ă
credulitate excesiv . Neverosimilul nu exist pentru dînsa şi se cuvine s neă ă ă
amintim mereu de lucrul acesta spre a în elege uşurin a cu care se pl smuiesc şiţ ţ ă
se propag legendele şi poveştile cele mai extravagante1.ă
Crearea de legende care circul cu atîta uşurin în rîndurileă ţă
mul imilor nu este numai rezultatul unei complete credulit i, ci şi alţ ăţ
deform rilor uluitoare pe care le sufer evenimentele în imagina ia indiviziloră ă ţ
strînşi laolalt . Gel mai simplu eveniment v zut de mul ime devine ună ă ţ
eveni¬ment desfigurat. Mul imea gîndeşte prin imagini, iar imagi¬nea evocat evocţ ă ă
ea îns şi o serie de alte imagini, f r nici o leg tur logic cu prima. Concepemă ă ă ă ă ă
f r greutate starea aceasta dac ne gîndim la bizarele succesiuni de idei la.ă ă ă
care ne conduce uneori evocarea unui fapt oarecare. Ra iu¬nea demonstreazţ ă
incoeren a unor asemenea imagini, dar mul imea nu o vede; iar ceea ceţ ţ
imagina ia sa deformant adaug la eveniment, mul imea confund cu evenimentul.ţ ă ă ţ ă
Incapabil s disting subiectivul de obiectiv, ea admite drept realeă ă ă
imaginile evocate în spiritul ei, deşi cel mai adesea nu are decît o leg tură ă
îndep rtat cu faptul observat. Deform rile la care o mul ime supune ună ă ă ţ
eveniment oarecare la care este martor ar trebui, se pare, s fie nenu¬m rate şiă ă ă
de sensuri diverse, dat fiind faptul c oamenii care o compun sînt deă
temperamente extrem de variate. Nimic, îns , din toate acestea. Ca urmare aă
contagiunii, deform rile sînt de aceeaşi natur şi au acelaşi sens pentru to iă ă ţ
indivizii din colectivitate. Prima deformare perceput de c tre unul din eiă ă
formeaz nucleul sugestiei contagioase, înainte de a ap rea pe zidurileă ă
Ierusalimului pentru to i crucia ii, este cert c Sf. Gheorghe nu a fost v zutţ ţ ă ă
decît de unul dintre dînşii. Pe calea sugestiei, miracolul semnalat a fost imediat
acceptat de toat lumea.ă
1 Persoanele care au asistat Ia asediul Parisului au constatat nume¬roase fapte
privind aceast credulitate a mul imilor pentru lucruri abso¬lut neverosimile. Oă ţ
luminare aprins la etajul de sus al unei case era de îndat socotit drept ună ă ă
semnal pentru asediatori. Dou secunde de reflec ie ar fi dovedit, totuşi, că ţ ă
asediatorilor le era absolut imposibili s z reasc lic rirea acelei lumin ri laă ă ă ă ă
cîteva leghe distan .ţă
26
Acesta este mecanismul halucina iilor colective, atît de frecvente in istorie şiţ
care par s aib toate tr s turile clasice ale autenticit ii, deoarece avem de-aă ă ă ă ăţ
face cu feno¬mene constatate de mii de persoane.
Calitatea mental a indivizilor din care se compune mul imea nu contrazice acestă ţ
principiu. Este un lucru f r importan . Din momentul in care fac parte dină ă ţă
mul ime, atît incultul cît şi savantul devin la fel de incapabili de observa ie.ţ ţ
Teza poate p rea paradoxal . Ca s-o demonstr m, ar trebui s relu m analiza unuiă ă ă ă ă
mare num r de fapte istorice, iar cîteva volume nu ar fi suficiente pentruă
aceasta.
Totuşi, cum nu vrem s -1 l s m pe cititor sub impresia unor aser iuni f r probe,ă ă ă ţ ă ă
îi voi da numaidecît cîteva exem¬ple luate la întîmplare din toate care s-ar putea

14. cita.
Urm torul fapt este unul din cele mai tipice, deoarece a fost selectat dină
halucina iile colective care au bîntuit o mul ime în care se g seau indivizi deţ ţ ă
toate soiurile, igno¬ran i cît şi instrui i. Este relatat incidental de c treţ ţ ă
locote¬nentul de marin Julien Felix, în cartea sa referitoare la curen ii marini.ă ţ
Fregata la Belle-Poule, naviga pentru a reg si corveta le Berceau, de care fuseseă
desp r it de o furtun violent . Era în plin zi însorit . Deodat omul de vegheă ţ ă ă ă ă ă ă
semnaleaz o ambarca iune dezorientat . Echipajul îşi îndreapt privi¬rile spreă ţ ă ă
punctul indicat şi toat lumea, ofi eri şi matelo i, z reşte o plut plin deă ţ ţ ă ă ă
oameni, remorcat de ambarca ii pe care fîlfîiau semnale de desperare. Amiralulă ţ
Desfosses ceru s fie echipat o ambarca ie, ca s sar în ajutorulă ă ţ ă ă
naufragia ilor. în timp ce se apropiau, matelo ii şi ofi erii care îi conduceauţ ţ ţ
vedeau „mase de oameni agitîndu-se, întinzînd mîinile, auzeau zgomotul surd şi
confuz al unui mare num r de voci". Ajunşi în apropierea pretinsei plute, s-auă
aflat pur şi simplu în fa a cîtorva crengi de arbori pline de frunze, smulse deţ ■
furtun de pe coasta din vecin tate, în fa a unei eviden e atît de palpabile,ă ă ţ ţ
halucina ia a disp rut.ţ ă
Exemplul acesta dezv luie cu toat claritatea mecanis¬mul halucina iei colective,ă ă ţ
aşa cum l-am explicat. De o parte mul imea, în stare de expectativ *; de alta,ţ ă
sugestia operat de omul de veghe care a semnalat un vas dezorien¬tat în largul■ ă
m rii, sugestie acceptat prin contagiune de « tre to i cei care asistau, ofi eriă ă ă ţ ţ
sau matelo i.ţ
* <ietat d'attention expectanten în textul original. (Nota trad.)
27
Nu este nevoie ca o mul ime s fie numeroas pentru ce facultatea sa de a vedeaţ ă ă
corect s fie distrus , iar faptele reale s fie înlocuite de halucina ii f ră ă ă ţ ă ă
leg tur cu acela fapte. Reunirea cîtorva indivizi constituie o mul ime şi, fie eiă ă ţ
chiar distinşi savan i, ei cap t atunci toate caracte¬risticile mul imilor înţ ă ă ţ
leg tur cu subiectele din afara specia¬lit ii lor. Facultatea de observa ie şiă ă ăţ ţ
spiritul critic pe care le posed fiecare din ei se evapor .ă ă
Un psiholog ingenios, d. Davey, ne furnizeaz un exem¬plu foarte ciudat, comunicată
în Annales des Sciences psychi-ques şi care merit a fi relatat aici. Convocînd oă
reuniune de observatori distinşi — între care şi unul din savan iiţ
de frunte ai Angliei, d. Wallace — d. Davey a executat în fa a lor —ţ
dup ce i-a l sat s examineze obiectele şi s pun sigilii unde doreauă ă ă ă ă
— toate fenomenele clasice ale spiritismului: materializarea spiritelor,
scrierea pe t bli e de ardezie etc. Ob inînd dup aceea de la aceştiă ţ ţ ă
spectatori iluştri raporturi scrise ce afirmau c fenomenele observate nu au putută
s fie provocate decît prin mijloace suprana¬turale, el le-a dezv luit apoiă ă
c ele erau rezultatul unor şiretlicuri foarte simple. „Cel mai uimitor lucru ală
investi¬ga iei domnului Davey, scrie autorul relat rii, nu este minu¬nea de farsţ ă ă
în sine, ci extrema lips de consisten a rapoar¬telor redactate de martoriă ţă
neini ia i. Deci, spune el, martorii 'pot s fac istorisiri detaliate, pozitive,ţ ţ ă ă
care s fie complet eronate, dar al c ror rezultat este c , dac se acceptă ă ă ă ă
ca fiind exacte descrierile lor, fenomenele pe care le descriu sînt
inexplicabile prin şiretlic. Metodele n scocite de d. Da¬vey erau atît de simpleă
încît este de mirare c a avut în¬dr zneala s le foloseasc ; dar el avea oă ă ă ă
putere atît de mare asupra mul imii încît putea s o conving c vedea ceea ceţ ă ă ă
nu vedea". Este, pîn una alta, puterea hipnotizatorului fa de hipnotizat. Dară ţă
atunci cînd o vedem exercitîndu-se asupra unor spirite superioare, puse în
prealabil în gard , este de în eles cu cît uşurin se iluzionează ţ ă ţă ă
mul imile obişnuite.ţ
Exemplele analoage sînt nenum rate. Acum cî iva ani, ziarele reproduceau istoria aă ţ
dou feti e înecate, pescuite în Sena. Aceşti copii au fost recunoscu i din primulă ţ ţ
mo¬ment, în modul cel mai categoric, de c tre o duzin deă ă
28

15. martori. în fa a unor afirma ii atît de concordante nu a r mas nici o îndoial înţ ţ ă ă
cugetul judec torului de instruc ie. Acesta a permis redactarea actului de deces.ă ţ
Dar în mo¬mentul în care era pe cale s se procedeze la înhumare, întîmplarea f cuă ă
s se descopere c presupusele victime erau perfect vii şi c nu aveau, de altfel,ă ă ă
decît o foarte slab asem nare cu micile înecate. Ca în multe din exempleleă ă
precedente, pe care le-am citat, afirma ia primului martor, victim a unei iluzii,ţ ă
a fost deajuns ca s -i sugestioneze pe to i ceilal i.ă ţ ţ
în cazurile similare, punctul de plecare al sugestiei este întotdeauna iluzia
produs la un individ prin intermediul reminiscen elor mai mult sau mai pu ină ţ ţ
vagi, apoi conta¬giunea prin afirmarea acestei iluzii ini iale. Dac primulţ ă
observator este foarte impresionabil, va fi suficient ca leşul pe care el crede a-
1 recunoaşte s prezinte — dincolo de orice asem nare real — vreoă ă ă
particularitate, o cicatrice sau un detaliu vestimentar, susceptibil s evoceă
pentru dînsul ideea unei alte persoane. Evocat , ideea aceasta devine atunciă
nucleul unui fel de cristaliz ri care invadeaz cîmpul în elegerii şi paralizează ă ţ ă
orice facultate critic . Ceea ce observatorul vede atunci, nu mai este obiectul caă
atare, ci imaginea evocat în spiritul s u. Aşa se explic recunoaş¬terea eronată ă ă ă
de cadavre de copii de c tre propria lor mam , cum este cazul urm tor, vechi deja,ă ă ă
unde vedem manifes-tîndu-se tocmai cele dou genuri de sugestie c rora le-amă ă
analizat mecanismul.
„Copilul fu recunoscut de c tre un alt copil — care se înşela. Se derula atunciă
seria de recunoaşteri inexacte.
Şi s-a v zut un lucru de-a dreptul extraordinar. A doua zi dup ce un şcolar 1-aă ă
recunoscut, o femeie a strigat: «Ah! Dumnezeule, e copilul meu!»
A fost adus în apropierea cadavrului, ea a cercetat lucrurile, a v zut oă ă
cicatrice pe frunte. « Este — a zis ea — chiar s rmanul meu b iat, pierdut în lunaă ă
iulie. Mi l-or fi
furat şi l-au omorît! »
Femeia era port reas pe strada Four şi se numea Cha-vandret. A fost adus cumnatulă ă
ei care, f r şov ire, a spus: « Iat -1 pe micul Philibeit». Mai mul i locuitoriă ă ă ă ţ
de pe strada men ionat 11 recunoscur pe Philibert Chavandret în copil, f r a-1ţ ă ă ă ă
mai pune la socoteal pe înv tor, pentru care indiciul era o medalie.ă ăţă
29-
Ei bine, vecinii, cumnatul, înv torul şi mama se înşe¬lau. Şase s pt mîni maiăţă ă ă
tîrziu, identitatea copilului era sta¬bilit . Era un copil din Bordeaux, ornorîtă
la Bordeaux şi, prin mesagerie, adus la Paris"2.
S remarc m faptul c recunoaşterile sînt f cute, în gene¬ral, de c tre femei şiă ă ă ă ă
copii, adic tocmai de c tre fiin ele cele mai impresionabile. Aceste recunoaşteriă ă ţ
arat ce va¬loare pot avea în justi ie asemenea m rturii. Afirma iile copiilor,ă ţ ă ţ
îndeosebi, nu ar trebui niciodat invocate. Magis¬tra ii repet , ca pe un locă ţ ă
comun, c la aceast vîrst nu se minte. O cultur psihologic mai pu in sumar i-ă ă ă ă ă ţ ă
ar înv a c la vîrsta aceasta se minte aproape întotdeauna. F r îndoial ,ăţ ă ă ă ă
minciuna copiilor este inocent , dar nu este mai pu in minciun . Mai bine ar fi să ţ ă ă
se trag la sor i condam¬narea unui acuzat decît ca ea s fie decis , cum s-aă ţ ă ă
f cut de atîtea ori, potrivit m rturiei depuse de un copil.ă ă
Ca s revenim la observa iile f cute de c tre mul imi, s conchidem că ţ ă ă ţ ă ă
observa iile colective sînt cele mai eronate dintre toate şi reprezint cel maiţ ă
adesea simpla iluzie a unui individ care, pe calea contagiunii, i-a sugestionat pe
ceilal i.ţ
Nenum rate fapte dovedesc completa neîncredere pe care trebuie s-o avem fa deă ţă
m rturia mul imilor. Mii de oameni • au asistat la celebra şarj de cavalerie deă ţ ă
la b t lia de la Sedan şi, cu toate acestea, este imposibil, în prezen aă ă ţ
m rtu¬riilor de la fa a locului cele mai contradictorii, s se ştie de c tre cineă ţ ă ă
a fost ea comandat . Într-o carte recent , gene¬ralul englez Wolseley* a dovedită ă
c pîn în prezent cele mai grave erori au fost comise cu privire la cele maiă ă
importante fapte privind b t lia de la Waterloo, fapte atestate, cu toate acestea,ă ă

16. de sute de martori3.
2 Eclair din 21 aprilie 1895.
* Sir Joseph Garnet Wolseley, comandant şef al armatei britanice în anii 1895-
1901. (Nota rad.)ţ
s Ştim noi, fie şi cu privire la o singur b t lie, cum s-a desf şurat ea exact?ă ă ă ă
M îndoiesc foarte mult. Ştim care a fost înving torii şi care învinşii, dară ă
probabil nimic mai miilt. Ceea ce d. D'Harcourt, partici¬pant şi martor, relatează
despre b t lia de la Solferino se poate aplica tuturor b t liilor: „Generaliiă ă ă ă
(informa i, fireşte, prin sute de m rturii) îşi transmit raporturile oficiale;ţ ă
ofi erii îns rcina i s vehiculeze ordi¬nele, modific aceste documente şiţ ă ţ ă ă
redacteaz proiectul definitiv; şeful de stat major îl contest şi îl reface cuă ă
noi osteneli. Este prezentat mareşalului, care strig : „V înşela iă ă ţ
absolutamente!"; şi îi substituie o nou redactare. Şi nu r mîne aproape nimic dină ă
raportul ini ial. Dom¬nul d'Harcourt relateaz faptul acesta ca pe o dovadţ ă ă
privind imposibi¬litatea în care ne g sim de a stabili adev rul asupraă ă
evenimentului cel mai palpabil, mai bine observat.
Toate aceste exemple demonstreaz , repet, ceea ce valo¬reaz m rturia mul imilor.ă ă ă ţ
Tratatele de logic încadreaz unanimitatea a numeroşi martori în categoriaă ă
dovezilor cele mai probante de exactitate cu privire la un fapt. Dar ceea ce noi
ştim despre psihologia mul imilor arat cît de mult se iluzioneaz ele în aceastţ ă ă ă
privin . Evenimentele cele mai îndoielnice sînt, cu certitudine, cele care auţă
fost obser¬vate de num rul cel mai mare de persoane. A spune c un fapt a fostă ă
constatat simultan de c tre mii de martori, este a spune c faptul real este, înă ă
general, foarte diferit de relatarea adoptat .ă
Din cele precedente decurge clar c trebuie s socotim c r ile de istorie dreptă ă ă ţ
lucr ri de pur imagina ie. Sînt relat ri fanteziste de fapte r u observate,ă ă ţ ă ă
înso ite de expli¬ca ii date dup consumarea evenimentelor*. Dac trecutul nu ne-ţ ţ ă ă
ar fi l sat moştenire opere literare, artistice şi de arhitectur , monumente, nuă ă
am cunoaşte nimic real. Cu¬noaştem un singur cuvînt adev rat despre via a mariloră ţ
oameni care au jucat roluri esen iale pe scena lumii, cum sînt Hercule, Buddha,ţ
Iisus sau Mahomed? Foarte proba¬bil, nu. In fond, de altfel, via a lor exact neţ ă
intereseaz pu in. Fiin ele care au impresionat mul imile au fost eroi legendariă ţ ţ ţ
şi nu eroi reali.
Din nefericire, legendele nu au ele însele nici o consis¬ten . Imagina iaţă ţ
mul imilor le transform neîncetat dup vremuri şi îndeosebi dup neam. Este mareţ ă ă ă
distan între Iehova cel sîngeros al Bibliei şi Dumnezeu al iubirii cum 11 vedeaţă
Sfînta Tereza, ca şi între Buddha adorat în China şi acela venerat în India, care
nu au nici o tr s tur comun . Nici m car nu este nevoie ca secolele s fi trecută ă ă ă ă ă
peste eroi pentru ca legenda lor s fie transformat de imagina ia mul imilor.ă ă ţ ţ
Transformarea are uneori loc în cî iva ani. Am v zut în zilele noastre legendaţ ă
unuia din cei mai mari eroi ai istoriei modificîndu-se de mai multe ori în mai
pu in de cincizeci de ani. Sub Burboni, Napoleon deveni un fel de personaj idilic,ţ
filantrop şi liberal, prietenul celor umili care, dup spusa poe ilor, trebuie s -ă ţ ă
i p streze amintirea timp îndelungat la umbra colibei. Treizeci de ani dup aceea,ă ă
eroul blajin devenea un despot sîngeros, uzurpator al puterii şi al libert ii,ăţ
care a sacrificat trei milioane de oameni numai pentru ambi ia sa. Legenda seţ
transform şi sub ochii noştri. Dup ce cîteva zeci de secole vor fi trecută ă
«apres coup » în textul original. (Nota trad.)
30
31
peste ea, savan ii viitorului, în prezen a acestor poveşti contradictorii, poateţ ţ
c se vor îndoi de existen a eroului, cum ne îndoim noi uneori de aceea a luiă ţ

17. Buddba, şi nu vor mai vedea în ea decît vreun mit solar sau o dezvoltare a
legendei lui Hercule. F r îndoial c ei se vor consola uşor cu privire laă ă ă ă
aceast incertitudine, c ci, mai bine ini¬ ia i decît cei de azi în psihologiaă ă ţ ţ
mul imilor, vor şti c istoria nu poate eterniza decît mituri.ţ ă
3. Exagerarea şi simplismul sentimentelor mul imiiţ
Bune sau rele, sentimentele manifestate de c tre o mul¬ ime prezint dublulă ţ ă
caracter de a fi foarte simple şi foarte exagerate. Din acest punct de vedere, ca
şi din atîtea altele, individul în starea de mul ime se apropie de oameniiţ
primi¬tivi, inaccesibili la nuan e, v zînd lucrurile în mare şi necu-noscîndţ ă
tranzi iile. în mul ime, exagerarea unui sentiment este fortificat prinţ ţ ă
faptul c , propagîndu-se extrem de rapid pe calea sugestiei şiă
contagiunii, aprobarea al c rei obiect devine sentimentul, îi sporeşteă
considerabil for a. Simplicitatea şi exagerarea sentimentelor mul imiiţ ţ
le fereşte de îndoial , de incertitudine. Ca şi femeile, ele merg imediat laă
extreme. Enun ul unei suspiciuni se transform de îndat în evidenţ ă ă ţă
indiscutabil . Un început de antipa¬tie sau de dezaprobare care, la individulă
izolat, ar r mîne pu in pronun at, devine numaidecît o ur feroce la individul înă ţ ţ ă
starea de mul ime.ţ
Violen a sentimentelor mul imilor este şi ea exagerat , îndeosebi în mul imileţ ţ ă ţ
eterogene, datorit absen ei responsa¬bilit ii. Certitudinea impunit ii, cu atîtă ţ ăţ ăţ
mai puternic cu cît mul imea este mai numeroas , iar no iunea unei puteriă ţ ă ţ
momentane considerabile este datorat num rului de participan i, fac posibileă ă ţ
pentru colectivitate sentimente şi acte imposibile pentru individul izolat. în
mul imi, imbeci¬lul, ignorantul şi invidiosul sînt elibera i de sentimentulţ ţ
nulit ii şi neputin ei lor, pe care le înlocuieşte ideea unei for e brutale,ăţ ţ ţ
pasagere, dar imense.
Exagerarea, în cazul mul imilor, are loc adesea, din nefe¬ricire, cu privire laţ
sentimentele rele, relicv atavic a instinc¬telor omului primitiv, pe care omulă ă
izolat şi responsabil se 32
vede obligat s şi le înfrîneze din teama de pedeaps . Astfel se explic uşurin aă ă ă ţ
cu care mul imile se dedau la cele mai. rele excese.ţ
Abil sugestionate, mul imile devin capabile de eroism şi. devotament. Ele sîntţ
chiar mai capabile de acestea decît individul izolat. Vom avea numaidecît ocazia
s revenim asupra acestui aspect studiind moralitatea mul imilor.ă ţ
Mul imea nefiind impresionat decît de sentimente exce¬sive, oratorul care vrea sţ ă ă
o seduc trebuie s abuzeze de afirma ii tari. Exagerarea, afirmarea, repetarea,ă ă ţ
f r a în¬cerca vreodat s demonstrezi ceva cu ajutorul ra ionamen¬tului, sîntă ă ă ă ţ
procedee de argumentare familiare oratorilor reu¬niunilor populare.
Mul imea reclam aceeaşi exagerare a sentimentelor şi din partea eroilor ei.ţ ă
Calit ile şi virtu ile lor aparente tre¬buie s fie mereu amplificate. La teatru,ăţ ţ ă
mul imea cere-eroului piesei virtu i, un curaj, o moralitate care niciodat . nuţ ţ ă
sînt practicate în via .ţă
S-a vorbit pe drept cuvînt de optica special a teatrului.. Exist una, f ră ă ă ă
îndoial , dar regulile sale sînt cel mai ade¬sea f r leg tur cu bunul sim şiă ă ă ă ă ţ
logica. Arta de a vorbi' mul imilor este de ordin inferior, dar cere aptitudini cuţ
totul speciale. Uneori, la lectur , nu se prea explic succesul anu¬mitor piese deă ă
teatru. Directorii de teatre, cînd le accept , ei înşişi în general nu sînt siguriă
de reuşit , c ci pentru a le-, judeca ar trebui s se transforme în mul ime4. Dacă ă ă ţ ă
am» putea dezvolta subiectul, ar fi uşor de ar tat şi influen a preponderent aă ţ ă
rasei. Piesa care entuziasmeaz mul imea într-o ar r mîne uneori f r nici ună ţ ţ ă ă ă ă
succes în alt ar sau nu ob ine decît un succes de stim şi conven ie, deoareceă ţ ă ţ ă ţ
ea nu pune în joc resorturile capabile s pun în mişcare noul ei public.ă ă
Inutil s ad ug m c exagerarea mul imilor are loc doar în ceea ce priveşteă ă ă ă ţ
sentimentele, nicidecum inteligen a. Prin,ţ
* Aceasta ne face s în elegem de ce unele piese refuzate de to î directorii deă ţ ţ
teatru ob in extraordinare succese cînd, din Sntîmplare, ele sînt jucate. Seţ
cunoaşte succesul piesei lui F. Copp6e, Pour la couronne,. refuzat timp de zeceă

18. ani de directorii celor mai mari teatre, în pofida numelui autorului ei. La
marraine de Charley, montat pe cheltuiala unui agent de schimb, dup repetateă ă
refuzuri, a ob inut dou sute de reprezent ri în Fran a şi peste o mie în Anglia.ţ ă ă ţ
F r explica ia dat mai sus, adic imposibilitatea directorilor de teatru de a seă ă ţ ă ă
substitui mental mul imilor, asemenea abera ii de judecat din partea unorţ ţ ă
indi¬vizi competen i şi extrem de interesa i s nu comit astfel de grosolaneţ ţ ă ă
erori, ar fi de neîn eles.ţ
33
singurul fapt c individul face parte din mul ime, nivelul s u intelectual, cum amă ţ ă
şi ar tat, scade considerabil. A constatat-o şi domnul Tarde cînd a efectuată
cercet rile sale asupra crimelor comise de mul imi. Aşadar, numai pe pla¬nulă ţ
sentimentelor mul imile pot urca foarte sus sau, dimpo¬triv , pot s coboareţ ă ă
foarte jos.
4. Intoleran a, autoritarismul şi conservatorismulţ
mul imilorţ
Mul imile necunoscînd decît sentimentele simple şi ex¬treme, ele resping sauţ
accept în bloc opiniile, ideile şi cre¬din ele care le sînt sugerate,ă ţ
considerîndu-le fie adev ruri absolute, fie erori nu mai pu in absolute.ă ţ
întotdeauna se întîmpl aşa cu credin ele determinate pe calea sugestiei, în îocă ţ
s fi fost generate pe calea ra ionamentului. Fiecare ştie cît de intolerante sîntă ţ
credin ele religioase şi ce autoritate despotic exercit ele asupra spiritelor.ţ ă ă
Neavînd nici o îndoial asupra a ceea ce ea crede a fi adev r sau eroare şi avînd,ă ă
pe de alt parte, no iunea clar a for ei sale, mul imea este pe atît deă ţ ă ţ ţ
autoritar pe cît de intolerant . Individul poate accepta contradic ia şiă ă ţ
discu ia, pe cînd mul imea nu le suport niciodat . In reuniunile publice, cea maiţ ţ ă ă
neînsemnat contradic ie din partea unui orator este imediat primit cu urlete deă ţ ■ ă
furie şi violente invective, urmate îndat de acte de violen şi expulzare cîndă ţă
oratorul insist cîtuşi de pu in. F r prezen a neliniş¬titoare a agen iloră ţ ă ă ţ ţ
autorit ii, adesea contrazic torul ar fi chiar linşat.ăţ ă
Autoritarismul şi intoleran a sînt generale la toate cate¬goriile de mul imi, darţ ţ
aceste caracteristici se prezint în grade foarte diferite; apare şi în cazulă
acesta no iunea funda¬mental de ras , dominatoare a sentimentelor şi gîndurilorţ ă ă
oamenilor. Autoritarismul şi intoleran a sînt dezvoltate mai ales la mul imileţ ţ
latine. Şi sînt dezvoltate în asemenea grad încît distrug sentimentul de
independen individual , atît de puternic la angîo-saxoni. Mul imile latine nuţă ă ţ
sînt sensi¬bile decît la independen a colectiv a sectei lor şi caracteris¬ticaţ ă
acestei independen e este nevoia de a aservi imediat şi violent credin ei lor peţ ţ
to i disiden ii. La popoarele latine,ţ ţ
iacobinii de toate vîrstele, începînd cu cei ai Inchizi iei, nu s-au pututţ
niciodat ridica la o alt concep ie despre libertate. Autoritarismul şiă ă ţ
intoleran a constituie pentru mul imi sentimente foarte limpezi, pe care ele leţ ţ
suport tot atît de lesne pe cît le practic . Ele respect for a şi sînt preaă ă ă ţ
pu in impresionate de bun tate, cu uşurin considerat drept o form deţ ă ţă ă ă
sl biciune. Simpatia lor nu s-a îndreptat niciodat c tre st pînitoriiă ă ă ă
îng duitori, ci c tre tiranii care le-au dominat cu vigoare. Oricum, acestora leă ă
înal ele cele mai impun toare statui. Dac ele calc în picioare cu pl cere peţă ă ă ă ă
despotul r sturnat, este pentru c acesta şi-a pierdut for a, intrînd în categoriaă ă ţ
celor slabi, dispre ui i şi nu temu i. Tipul de erou drag mul imilor va aveaţ ţ ţ ţ
întot¬deauna structura unui Cezar. Panaşul s u le seduce, autori¬tatea sa leă
impune, iar sabia sa le face fric .ă
Gata mereu s se ridice împotriva unei autorit i slabe,, mul imea se înclin cuă ăţ ţ ă
servilitate în fa a unei autorit i puternice. Dac manifestarea autorit ii esteţ ăţ ă ăţ
intermitent , mul imea, ascultînd întotdeauna de sentimentele sale ex¬treme, treceă ţ
alternativ de la anarhie la servitute şi de la servitute la anarhie.
De altfel ar fi s nu cunoaştem psihologia mul imilor dac am crede înă ţ ă
predominarea la ele a instinctelor revolu ionare. Doar violen ele lor neţ ţ

19. iluzioneaz asupra acestui aspect. Exploziile de revolt şi de distrugere sîntă ă
totdeauna foarte efemere. Mul imile sînt prea reglate de inconştient şi preaţ
supuse, în consecin , influen ei eredit ilor seculare, spre a nu se ar ta extremţă ţ ăţ ă
de conservatoare. Abandonate lor însele, le vedem curînd s tule de dezordinile loră
şi dirijîn-du-se din instinct c tre aservire. Cei mai mîndri şi mai refractariă
iacobini l-au aclamat energic pe Bonaparte cînd acesta a suprimat toate
libert ile, f cîndu-şi dur sim it mîna sa de fier.ăţ ă ţ ă
Istoria revolu iilor populare este aproape de neîn eles f r cunoaştereaţ ţ ă ă
instinctelor profund conservatoare ale ma¬selor. Ele vor cu tot dinadinsul să
schimbe numele institu¬ iilor lor şi adesea fac chiar revolu ii violente ca sţ ţ ă
ob in aceste schimb ri; dar fondul acestor institu ii este prea mult expresiaţ ă ă ţ
nevoilor ereditare ale rasei, pentru ca ele s nu revin mereu la ele.ă ă
Versatilitatea lor neîncetat pri¬veşte numai lucrurile de suprafa . Ele au, deă ţă
fapt, instincte conservatoare ireductibile şi, ca to i primitivii, un respectţ
fetişist pentru tradi ie, o oroare inconştient pentru nout ¬ ile capabile s leţ ă ă ţ ă
modifice condi iile lor reale de existen .ţ ţă
Dac actuala putere a democra iilor ar fi existat în epoca în care au fostă ţ
inventate meseriile din domeniul mecanicii, în epoca invent rii vaporului şi aă
drumului de fier, reali¬zarea acestor inven ii ar fi fost imposibil sau ar fiţ ă
avut loc doar cu pre ul unor revolu ii repetate. Din fericire pentru progresulţ ţ
civiliza iei, suprema ia mul imilor nu a luat naş¬tere decît atunci cînd marileţ ţ ţ
descoperiri ale ştiin ei şi indus¬triei erau deja f cute.ţ ă
5. Moralitatea mul imilorţ
Dac ataş m termenului moralitate sensul de respect con¬stant al anumitoră ă
conven ii sociale şi de represiune perma¬nent a impulsurilor egoiste, esteţ ă
absolut evident c mul i¬mile sînt prea impulsive şi prea nestatornice spre a fiă ţ
suscep¬tibile de moralitate. Dar dac în acest termen includem apa¬ri ia momentană ţ ă
a anumitor calit i, cum sînt abnega ia, devotamentul, dezinteresul, sacrificiulăţ ţ
de sine, nevoia de echitate, putem spune c , dimpotriv , mul imile sînt uneoriă ă ţ
.susceptibile de o moralitate foarte înalt .ă
Rarii psihologi care au studiat masele nu au f cut-o •decît din punctul de vedereă
al actelor lor criminale; şi dat fiind frecven a acestor acte, ei au atribuită ţ
mul imilor un nivel moral foarte sc zut.ţ ă
F r îndoial , mul imile fac adesea dovad de o morali¬tate sc zut ; dar de ce?ă ă ă ţ ă ă ă
Pur şi simplu pentru c instinctele de ferocitate destructiv sînt reziduurileă ■ ă
epocilor primitive •care dorm în profunzimea fiec ruia dintre noi. Pentruă
indi¬vidul izolat ar fi periculos s şi le satisfac , pe cînd absorb¬ ia sa într-oă ă ţ
mul ime iresponsabil unde, prin urmare, impu¬nitatea este asigurat , îi d toatţ ă ă ă ă
libertatea de a le manifesta. Neputînd de obicei s exercit m aceste instincteă ă
distructive asupra semenilor noştri, ne m rginim s ni le satisfacem fa deă ă ţă ■
animale. Pasiunea pentru vîn toare şi ferocitatea mul¬ imilor deriv din aceeaşiă ţ ă
surs . Mul imea care ucide ca în joac , prin lovituri date din toate p r ile, oă ţ ă ă ţ
victim lipsit de ap rare, d dovada unei cruzimi foarte laşe; dar este oă ă ■ ă ă
cruzime foarte înrudit , pentru filosof, cu aceea a vîn to-rilor care se strîng cuă ă
zecile ca s aib pl cerea de a asis¬ta la sfîşierea unui nefericit cerb de c treă ă ă ă
cîinii lor.
Dac mul imea este capabil de omoruri, de incendii şi de tot felul de crime, eaă ţ ă
este şi de acte de sacrificiu şi de dezinteres mult mai elevate decît acelea de
care este capa¬bil individul izolat. îndeosebi asupra individului în starea de
mul ime se ac ioneaz atunci cînd se invoc sentimente de glorie, de onoare,ţ ţ ă ă
sentimente religioase şi patriotice. Istoria abund de exemple analoage celor deă
pe timpul cruciadelor şi voluntarilor din '93*. Numai colectivit ile-sîntăţ
capabile de mari devotamente şi de acte de mare dezin¬teres. Cîte mul imi nu s-auţ
l sat masacrate pentru credin e şi idei pe care abia dac le în elegeau! Mul imileă ţ ă ţ ţ

20. care fa& grev o fac mai degrab pentru a asculta un cuvînt de ordine decît pentruă ă
a ob ine un spor de salariu. Interesul personal este rareori un mobil puternicţ
pentru mul imi, pe cînd el constituie mobilul aproape exclusiv al individuluiţ
izolat. Cu siguran nu interesul personal a fost acela care a c l u¬zit mul imileţă ă ă ţ
în atîtea r zboaie, cel mai adesea de neîn e¬les pentru inteligen a lor şi undeă ţ ţ
ele s-au l sat masacrate tot atît de uşor ca ciocîrliile hipnotizate de oglindaă
vîn -torului.ă
Pîn şi cei mai mari netrebnici, prin singurul fapt ca se g sesc reuni i într-oă ă ţ
mul ime, dobîndesc uneori principii: de moralitate foarte stricte. Taine faceţ
remarcat faptul c masacratorii din Septembrie1 veneau s depun pe masaă ă ă
comitetelor portofelele şi bijuteriile g site asupra victime¬lor, obiecte atît deă
uşor de sustras. Mul imea mizerabil care a invadat cu urlete, mişunînd caţ ă
furnicile, palatul Tui-leries in timpul Revolu iei de la 1848 nu a pus mîna peţ
nici unul din obiectele care îi lua ochii şi din care fie şi numai unul singur
însemna pîine pentru zile îndelungate,.
Moralizarea aceasta a individului de c tre mul ime nu; este, desigur, o regulă ţ ă
constant , dar ea se observ adesea,, chiar şi în împrejur ri mult mai criticeă ă ă
decît cele pe care le-am citat. La teatru, cum am şi spus-o, mul imea cere erouluiţ
piesei virtu i exagerate şi o asisten , alc tuit fie şi din elemente inferioare,ţ ţă ă ă
se arat uneori plin de virtu ii mincinoase. Chefliul de profesie, proxenetul,ă ă ţ
scandalagiul; zeflemist murmur adesea în fa a unei scene cam f r per¬dea sau înă ţ ă ă
fa a unui cuvînt lejer, cu toate acestea foarte anodine pe lîng conversa iile lorţ ă ţ
obişnuite.
* A se vedea nota de la p. 18 (Nota trad.)
1 Este vorba de evenimentele din 2 — 5 septembrie 1792, cînd de i¬nu iiţ ţ
considera i drept tr d tori ai na iunii au fost masacra i, în închi¬sori şiţ ă ă ţ ţ
m n stiri, de c tre revolu ionarii francezi. (Nota trad.)ă ă ă ţ
Aşadar, mul imile dedate adesea la instincte josnice, dau de asemenea dovad deţ ă
acte de moralitate ridicat . Dac dezinteresul, resemnarea, devotamentul absolută ă
pentruun ideal himeric sau real sînt virtu i morale, se poate spune c mul imileţ ă ţ
posed uneori aceste virtu i într-un grad pe care filosofii cei mai în elep iă ţ ţ ţ
rareori l-au atins. Desigur c ele le practic în mod inconştient, dar nu areă ă
importan . Dac mul imile ar fi ra ionat adesea şi şi-ar fi consultat intere¬seleţă ă ţ ţ
lor imediate, poate c nici o civiliza ie nu s-ar fi dezvol¬tat pe suprafa aă ţ ţ
planetei noastre, iar omenirea nu ar avea istorie.
Capitolul III
IDEILE, RA IONAMENTELE Şl IMAGINA IAŢ Ţ
MUL IMILORŢ
1. Ideile mul imilor. Ideile fundamentale şi ideile accesorii. Cum pot s subzisteţ ă
simultan idei contra¬dictorii. Transform rile pe care trebuie s le sufere ideileă ă
superioare ca s devin accesibile mul imi¬lor. Rolul social al ideilor esteă ă ţ
independent de partea de adev r pe care ele o pot con ine. 2. Ra¬ ionamenteleă ţ ţ
mul imilor. Mul imile nu pot fi influen¬ ate de ra ionamente. Ra ionamenteleţ ţ ţ ţ ţ
mul imilor sînt totdeauna de ordinul cel mai sc zut. Ideile pe care mul imea leţ ă ţ
asociaz , nu au decît apa¬ren a analogiei sau a succesiunii logice. 3. Ima¬gina iaă ţ ţ
mul imilor. Puterea de imagina ie a mul i¬milor. Ele gtndesc prin imagini, iarţ ţ ţ
aceste imagini se succed f r nici o leg tur logic . Mul imile sînt şocateă ă ă ă ă ţ
îndeosebi de latura miraculoas a lucrurilor. Miraculosul şi legendarul sîntă
adev ra¬tele suporturi ale civiliza iilor. Imagina ia popu¬lar a fost întotdeaunaă ţ ţ ă
baza puterii oamenilor de stat. Cum se prezint faptele în stare s frapezeă ă
imagina ia mul imilor.ţ ţ
1. Ideile muî imilorţ
Studiind într-o lucrare precedent rolul ideilor în evolu¬ ia popoarelor*, amă ţ
dovedit c fiecare civiliza ie deriv dintr-un mic num r de idei fundamentale,ă ţ ă ă
rareori înnoite. Am ar ¬tat cum aceste idei se aşaz în sufletul mul imilor; cuă ă ţ

21. cit dificultate p trund ele aici şi puterea pe care o au după ă ă
* Lois psychologiques de Vevolution des peuples. (Nota trad.)
39
ce au p truns. Am ar tat, de asemenea, c marile pertur¬ba ii istorice deriv celă ă ă ţ ă
mai adesea din schimb rile suferite de aceste idei fundamentale.ă ■
Deoarece am tratat suficient acest subiect, nu voi reveni acum asupra lui, ci mă
voi m rgini s spun cîteva cuvinte despre ideile accesibile mul imilor şi sub ceă ă ţ
form le concep acestea.ă
Le putem diviza în dou clase. într-una din clase vom repartiza ideile accidentaleă
şi pasagere pl smuite sub in¬fluen a momentului: admira ia exagerat pentru ună ţ ţ ă
indi¬vid sau pentru o doctrin , de exemplu. în cealalt clas vom repartiza ideileă ă ă
fundamentale c rora mediul, eredita¬tea, opinia le dau o mare stabilitate: aşaă
erau odinioar ideile religioase, aşa sînt ast zi ideile democratice şi sociale.ă ă
Ideile fundamentale ar putea fi reprezentate de masa apelor unui fluviu care îşi
def şoar lent cursul s u; ideile pasagere prin micile valuri, mereu schimb toare,ă ă ă ă
care agit suprafa a sa şi care, cu toate c nu au o real importan , sînt maiă ţ ă ă ţă
vizibile decît cursul fluviului însuşi.
In zilele noastre, marile idei fundamentale pe care le-au tr it p rin ii noştriă ă ţ
par din ce în ce mai nesigure şi, în •acelaşi timp, institu iile care se sprijinţ ă
pe ele au fost pro¬fund zdruncinate. Actualmente se formeaz multe din acele ideiă
de tranzi ie, de care vorbeam mai înainte; dar pu ine dintre ele par s capete înţ ţ ă
mod necesar o influen prepon¬derenta.ţă
Oricare ar fi ideile sugerate mul imilor, ele nu pot deveni •dominante decît cuţ
condi ia de a îmbr ca o form foarte simpl şi de a fi reprezentate în spiritulţ ă ă ă
lor sub aspectul «nor imagini. Nici o leg tur logic , de analogie sau deă ă ă
succesiune, nu asociaz între ele aceste idei-imagini; ele se pot substitui unaă
alteia ca sticlele lanternei magice pe care operatorul le scoate din cutia unde
ele se g seau suprapuse. Aşadar, în mul imi putem vedea succedîndu-se ideile celeă ţ
mai contradictorii. L sîndu-se antrenat de întîmpl rile mo¬mentului, mul imea vaă ă ă ţ
c dea sub influen a uneia din ideile •diverse înmagazinate în mintea sa şi, înă ţ
consecin , va co¬mite actele cele mai discrepante. Completa sa lips de spiritţă ă
•critic nu-i permite s disting contradic iile.ă ă ţ
De altfel acesta nu este un fenomen specific mul imilor. li întîlnim la mul iţ ţ
indivizi izola i, nu numai la f pturile primitive, ci la to i cei care printr-oţ ă ţ
latur oarecare a spiri¬tului lor — de exemplu, membrii unei secte religioaseă
fana¬tice — se apropie de primitivi. Personal am observat lu-
40
crul acesta la indienii cultiva i, educa i în universit ile noastreţ ţ ăţ
europene, de exemplu, şi care ob inuser cu to ii diplome. Pe fondul lor imuabilţ ă ţ
de idei religioase sau sociale ereditare se suprapusese, f r a le alteraă ă
nicidecum, un strat de idei accidentale, f r leg tur cu cele dîntîi.ă ă ă ă
Potrivit cu întîmpl rile momentului, unele sau altele îşi f ceau apa¬ri ia, cuă ă ţ
cortegiul lor special de discursuri, în aşa fel c acelaşi individ prezentaă
contradic iile cele mai flagrante. Contradic ii mai mult aparente decît reale,ţ ţ
pentru c numai ideile ereditare sînt destul de puternice la individul izolat caă
s devin veritabile mobiluri de conduit . Numai atunci cînd, prin interfer ri,ă ă ă ă
omul se g seşte între impulsuri de ereditate diferit , actele acestuia pot fi,ă ă
de la un moment la altul, cu totul contradictorii. E inutil s insist m aiciă ă
asupra acestor fenomene, cu toate c importan a lor psiho¬logic este capital .ă ţ ă ă
Consider c sînt necesari cel pu in zece ani de c l torii şi observa ii spre a seă ţ ă ă ţ
ajunge la în elegerea lor. Ideile nefiind accesibile mul imilor decît dup ce auţ ţ ă
îm¬br cat o form foarte simpl , spre a deveni populare ele trebuie să ă ă ă
sufere adesea cele mai importante schimb ri. Cînd este vorba de ideiă
filozofice sau ştiin ifice mai înalte, putem constata profunzimea modific rilorţ ă
care le sînt nece¬sare, pentru a coborî din p tur în p tur social , pîn laă ă ă ă ă ă
nivelul mul imilor. Aceste modific ri depind îndeosebi de rasa c reia apar inţ ă ă ţ

22. mul imile respective; ele sînt îns întot¬deauna împu in toare şi simplificatoare.ţ ă ţ ă
în consecin , nu exist de fapt, din punct de vedere social, o ierarhie de idei,ţă ă
adic idei mai mult sau mai pu in elevate. Doar prin faptul c o idee ajunge laă ţ ă
mul imi şi le poate mişca, ea este des¬puiat de aproape tot ceea ce o f cea sţ ă ă ă
fie elevat şi pli¬n de grandoare.ă ă
Valoarea ierarhic a unei idei este, de altminteri, f r importan . Sînt de luată ă ă ţă
în seam doar efectele pe care ea le produce. Ideile creştine ale evului mediu,ă
ideile democra¬tice ale ultimului secol, ideile sociale de ast zi nu sînt,ă
desi¬gur, foarte înalte. Din punct de vedere filosofic le putem considera erori
destul de sterpe. Cu toate acestea, rolul lor a fost şi va fi imens, ele contînd
mult vreme şi de acum înainte printre factorii cei mai esen iali ai conduiteiă ţ
statelor. Chiar dac ideea a suferit modific ri care o fac accesi¬bil mul imilor,ă ă ă ţ
ea nu are efect decît atunci cînd, prin di¬verse procedee ce vor fi studiate în
alt parte, p trunde în inconştient şi devine sentiment. Aceast transformareă ă ă
este, în general, foarte îndelungat .ă
41
In plus, nu trebuie s credem c o idee îşi poate pro¬duce efectul, fie şi laă ă
spiritele cultivate, pentru c i s-a demonstrat juste ea. Ne d m seama de lucrulă ţ ă
acesta v zînd cît de pu in influen are asupra majorit ii oameniloră ţ ă ţă ăţ
demonstra ia cea mai clar . Eviden a eclatant va putea fi recunoscut de c tre unţ ă ţ ă ă ă
auditoriu instruit; dar acesta va fi repede readus de inconştientul s u laă
concep iile sale primitive. Revede i-I peste cîteva zile şi el v va s'ervi dinţ ţ ă
nou vechile lui argumente, exact în aceiaşi termeni. El se afl , în adev r, subă ă
influen a ideilor anterioare devenite sentimente; or, numai acestea ac ioneazţ ţ ă
asupra mobilu-rilor profunde ale actelor şi discursurilor noastre.
Cînd, prin procedee diferite, o idee a sfîrşit prin a se încrusta în sufletul
mul imilor, ea dobîndeşte o putere irezis¬tibil şi declanşeaz o întreag serieţ ă ă ă
de consecin e. Ideile filosofice care au dus la Revolu ia francez au cerut multţ ţ ă
timp spre a se implanta în sufletul popular. Este cunoscut for a lor irezistibilă ţ ă
atunci cînd ele s-au rostuit acolo. Ela¬nul unui întreg popor spre cucerirea
egalit ii sociale, spre realizarea de drepturi abstracte şi de libert i ideale aăţ ăţ
f cut s se clatine toate tronurile şi a r scolit profund lumea occidental . Timpă ă ă ă
de dou zeci de ani popoarele s-au arun¬cat unele asupra altora şi Europa aă
cunoscut hecatombe comparabile cu acelea ale lui Genghis-han şi Tamerlan.
Niciodat nu a ap rut atît de clar ce poate produce dezl n¬ uirea de idei capabileă ă ă ţ
s schimbe orientarea sentimentelor.ă
Dac ideilor le trebuie timp Îndelungat sprP a se stabili în cugetul mul imilor,ă ţ
un timp nu mai pu in considerabil le este necesar ca s ias de acolo. Aşa cţ ă ă ă
mul imile sînt totdeauna, în ceea ce priveşte ideile, în Intîrzie're cu mai multeţ
genera ii fa de savan i şi filosofi. To i oamenii de stat ştiu ast zi ce con inţ ţă ţ ţ ă ţ
eronat ideile fundamentale citate, ii&r influen a lor fiind foarte puternic înc ,ţ ă ă
ei sînt obliga i, s guverneze dup principii în al c ror adev r au înce¬tat sţ ă ă ă ă ă
cread .ă
2. Ra ionamentele mul imilorţ ţ
Nu se poate spune într-un med absolut c mul imile nu sînt influen ate deă ţ ţ
ra ionamente. Dar argumentele pe care ele le folosesc şi acelea care ac ioneazţ ţ ă
asupra lor apar, din
42
punct de vedere logic, de un ordin atît de inferior îneît numai prin analogie le
putem califica drept ra ionamente. Ra ionamentele inferioare ale mul imilor sînt,ţ ţ ţ
ca şi ra¬ ionamentele elevate, bazate pe asocia ii; dar ideile asocia¬te de c treţ ţ ă
mul imi nu au între ele decît leg turi aparente, de asem nare sau de succesiune.ţ ă ă
Ele se înl n uie în maniera acelora ale unui eschimos care, ştiind din experienă ţ ţă
c ghea a, corp transparent, se topeşte în gur , trage concluzia c sticla, corpă ţ ă ă

23. de asemenea transparent, trebuie şi ea s se topeasc în gur ; sau în manieraă ă ă
acelora ale unui s l¬batic care îşi închipuie c .mîncînd inima unui duşmană ă
cura¬jos dobîndeşte curajul acestuia; sau în maniera muncito¬rului care, exploatat
de c tre un patron, ajunge la conclu¬zia c to i patronii sînt exploatatori.ă ă ţ
Asocierea de lucruri diferite, care nu au între ele decît raporturi aparente,
precum şi generalizarea imediat a cazu¬rilor particulare, acestea sîntă
caracteristicile logicii colec¬tive. Tocmai asocia ii de acest ordin prezintţ ă
întotdeauna mul imilor oratorii care ştiu s le manevreze. Numai astfel deţ ă
asocia ii le pot influen a. Un lan de ra ionamente rigu¬roase ar fi total deţ ţ ţ ţ
neîn eles pentru mul imi şi de aceea ne este permis s spunem c ele nu ra ioneazţ ţ ă ă ţ ă
sau ra ioneaz fals, neîiind influen ate de un ra ionament impecabil. Ui¬meşteţ ă ţ ţ
uneori la lectur şubrezenia anumitor discursuri care au exercitat o influenă ţă
enorm asupra auditorilor lor; d ar se uit faptul c ele au fost f cute să ă ă ă ă
antreneze colectivit i, şi nu ca s fie citite de filosofi. Oratorul, înăţ ă
comunicare strîns cu mul imea, ştie s evoce imagini care o cuceresc. Dacă ţ ă ă
reuşeşte, scopul s u a fost atins; iar un volum de predici nu valoreaz cît celeă ă
cîteva fraze ce au reuşit s seduc cugetele pe care oratorul trebuia s leă ă ă
cîştige pentru
cauza sa.
Este inutil s ad ug m c in capa citatea mul imilor de a ra iona just le privează ă ă ă ţ ţ ă
de orice spirit critic, adic de aptitu¬dinea de a discerne adev rul de eroare, deă ă
a formula o jude¬cat precis . Judec ile pe care ea le accept nu sînt decîtă ă ăţ ă
judec i impuse şi niciodat judec i discutate. Sînt nume¬roşi, din acest punctăţ ă ăţ
de vedere, indivizii care nu se ridic deasupra mul imilor. Facilitatea cu careă ţ
anumite opinii de¬vin generale ine îndeosebi de imposibilitatea din parteaţ
majorit ii oamenilor de a-şi f ornia o opinie personal baza¬t pe propriile lorăţ ă ă
ra ionamente.ţ
43
3. Imagina ia mul imilorţ ţ
Imagina ia reprezentativ a mul imilor, întocmai ca aceea a fiin elor la care nuţ ă ţ ţ
intervine ra ionamentul, este suscep¬tibil de impresionarea profund . Imaginileţ ă ă
evocate în spi¬ritul lor de c tre un personaj, un eveniment, un accident, auă
aproape vivacitatea faptelor reale. Mul imile sînt oare¬cum în situa ia celui careţ ţ
doarme, a c rui ra iune suspendat pe moment las s erup în spirit imagini de oă ţ ă ă ă ă
intensitate extrem , dar care se risipesc repede în contact cu reflec ia. Nefiindă ţ
capabile nici de reflec ie, nici de ra ionament, mul imile - nu cunoscţ ţ ţ
neverosimilul; or, lucrurile cele mai neverosimile sînt, în general, cele mai
frapante.
Iat de ce tocmai laturile miraculoase şi legendare ale evenimentelor frapează ă
întotdeauna cel mai mult mul i¬mile. Miraculosul şi legendarul sînt, în realitate,ţ
adev ra¬tele suporturi ale unei civiliza ii- Aparen a a jucat totdeauna în istorieă ţ ţ
un rol mult mai important decît realitatea. Irea¬lul predomin aici asupraă
realului.
Mul imile neputînd gîndi decît prin imagini, nu se las impresionate decît deţ ă
imagini. Numai acestea le însp imîn-t sau le seduc, devenind mobiluri de ac iune.ă ă ţ
De aceea reprezenta iile teatrale care dau imaginea în forma cea mai net auţ ă
întotdeauna o enorm influen asu¬pra mul imilor. Plinea şi spectacoleleă ţă ţ
constituiau odinioar pentru plebea roman idealul de fericire. Idealul acesta s-aă ă
schimbat prea pu in de-a lungul vremurilor. Nimic nu iz¬beşte mai mult imagina iaţ ţ
popular decît o pies de teatru. Întreaga sal tr ieşte în acelaşi timp aceleaşiă ă ă ă
emo ii, iar dac acestea din urm nu se transform imediat în acte, este pentru cţ ă ă ă ă
spectatorul cel mai inconştient nu poate ignora faptul c este victima iluziilor,ă
c a rîs sau a plîns în fa a unor aventuri imaginare. Gîteodat , totuşi,ă ţ ă
senti¬mentele sugerate de imagini sînt destul de puternice ca s tind s seă ă ă
transforme în acte. S-a povestit adesea isto¬ria acelui teatru popular dramatic
obligat s ia m sur de protec ie la ieşirea actorului care îl reprezenta peă ă ţ
tr d tor, spre a-1 feri de violen ele spectatorilor indig¬na i de crimele saleă ă ţ ţ