2. “,,Cel mai puternic argument pentru integrarea
curriculumului este chiar faptul că viaţa nu este
împărţită pe discipline” ( J. Moffett )
3. CUPRINS
Introducere
Cap. I Noţiuni generale privind interdisciplinaritatea şi
transdisciplinaritatea
Cap. II Conexiuni arte plastice- alte discipline
Cap III Cunoaşterea personalităţii copilului prin intermediul artei
Cap IV Experimentarea interferenţei artei cu alte discipline şi
transdisciplinaritatea lor
Cap. V Concluzii
Cap. VI Anexe
Bibliografie
4. I.1. Motivaţia alegerii temei
• Dorinţa de valorificare a experienţei didactice personale pe care am
acumulat-o
• Necesitatea înţelegerii mai bine a interdisciplinarităţii şi
transdisciplinarităţii artelor in invăţămant.
• Nevoia de formare continuă privind problematica interdisciplinarităţii
şi transdisciplinarităţii pentru ca perfecţionarea mea profesională să
fie în concordanţă cu educaţia permanentă.
• Tema propusă urmăreşte formarea unei culturi generale care va
contribui în definirea personalităţii elevilor.
• Tratarea artelor în relaţie cu celelalte discipline are ca scop formarea
unei atitudini interdisciplinare în scopul unei analize complete a
personalităţii copilului.
5. I.2. Noţiuni generale privind
interdisciplinaritatea şi
transdisciplinaritatea
,, Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între
discipline diferite cu privire la o problematică a cărei
complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o
convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte
de vedere(…), presupune o intersectare a diferitelor arii
curriculare. ( Cucoş Constantin- Pedagogie, Iaşi, Edit.
Polirom, pag. 77-79, 1996)
Transdisciplinaritatea se referă la ceea ce se află în
acelaşi timp între discipline, şi înăuntru lor, şi dincolo de
orice disciplină.
6. II.1. Relaţia dintre artă şi literatură
Arta - literatura, două cuvinte simple dacă sunt privite
separat. Împreună însă formează un tot, un întreg
completându-se. Educaţia muzicală şi artele plastice
exprimă de multe ori starea afectivă, sufleteasca a omului,
iar literatura completează această stare prin sensibilitatea
cuvintelor. Între arte şi literatură exista o legătură ce nu
are practic nevoie de demonstraţie
7. 2.2. Legătura dintre imaginea vizuală şi
limba vorbită sau scrisă
• Atât studiul limbii materne cât i educa ia vizuală începș ț
cu însu irea elementelor de bază i cu învă area regulilorș ș ț
i conven iilor unanim acceptate i în elese de toatăș ț ș ț
lumea.
• Cele două moduri de comunicare – limba vorbită/ scrisă si
imaginea vizuală nu se pot suprapune perfect, nici traduce
una într-alta, a a cum nici nu se pot substitui, ci doarș
completa reciproc. Imaginea este mai impresionantă decât
vorba, care este mai abstractă.
8. 2.3.Rigoare şi sensibilitate în decodarea artei.
Matematica şi arta
• De mii de ani, umanitatea încearca să stabileasca puncte
de contact între matematica şi arte, în general, poezie, în
particular. Văzută i gândită astfel, matematica seș
integrează într-o vastă esătură care include elemente aleț
tuturor domeniilor culturii.
• Dacă elevii ar afla, din manualele după care învaţă
despre rolul geometriei în descoperirea perspectivei în
arhitectură şi chiar în pictură, despre regularităţile
aritmetice care ajută enorm arta arhitecturală, aceştia ar
privi-o altfel. În drumul arhitectural principala ramură
matematică este geometria, unde se folosesc teoremele
geometriei la viitoarele calcule algebrice.
9. 2.4. Relaţia dintre artă şi istorie
• Legătura dintre arta plastică şi istorie datează încă
din epoca primitivă, picturile rupestre fiind drept
marturie celor spuse.
• cadrul didactic are rolul de a arăta că istoria este
unul dintre obiectele care contribuie la realizarea
educaţiei estetice a elevilor şi nu trebuie să
neglijeze raportarea permanentă la alte domenii.
10. 2.5. Relaţia muzică-pictură-educaţie fizică
• Muzica şi pictura sunt hrana spirituală a sufletului. În
orice moment sufletul omenesc are nevoie de muzică.
• • Desenul constituie cel mai firesc mijloc de exprimare a
gândurilor, ideilor, sentimentelor, mai ales atunci când îl
asociem cu muzica, acest lucru oferind evidente emoţii
artistice elevilor la nivelul lor de înţelegere.
• Pornind de la un singur sim , prin excitarea auzului (prinț
muzică), a văzului (prin pictură) sau a pipăitului (prin
sculptură), creatorul îl trage după sine pe privitor, ca pe un
companion în aventura sa, solicitându-i întreaga
participare fizică şi mentală.
11. III. Cunoaşterea personalităţii copilului
prin intermediul artei
• Desenul este o veritabilă metodă de a descoperi
personalitatea unui copil.
• Desenul este cel care dezvăluie ceea ce copilul evită să
spună prin cuvinte, de teama să nu-i supere pe adulţii săi
favoriţi (mama, tata, bunica, bunic), este calea naturală de
eliberare a tensiunilor produse de dorinţe neîmplinite sau
de suferinţe nesoluţionate, fiind cea mai la îndemână
modalitate de a explora universul copilului, de a-l
cunoaşte aşa cum este, dar şi de a ne vedea pe noi înşine,
prin ochii copilului.
12. IV. Experimentarea eficienţei
interdisciplinarităţii şi transdisciplinarităţii
artelor
• Prin intermediul orelor de artă deprindem elevii să se
autoaprecieze, să aprecieze colegii just, îi învăţăm să
capete încredere în forţele proprii, îi ajutăm să se cunoască
unii pe alţii, să se autocunoască.
• Creativitatea constituie o problemă fundamentală a
întregului proces instructiv-educativ din clasele I-IV şi
nu numai. Şcoala reprezintă principalul factor care
poate contribui decisiv la valorificarea creativităţii
potenţiale a elevilor, la stimularea înclinaţiilor lor
creative şi la educarea creativităţii.
13. IV.1. Ipoteza studiului
• Folosind interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea
artei în învăţămantul şcolar şi preşcolar putem ajunge mult
mai uşor de nivelul de înţelegere al copiilor, putem să le
captăm atenţia mult mai repede, iar noţiunile noi vor fi
asimilate cu mai multă plăcere şi uşurinţă.
• Implementarea cu multă responsabilitate de către învăţător
a interdisciplinarităţii şi transdisciplinarităţii duce la
dezvoltarea capacităţilor creatoare ale elevilor, precum
şi încercările originale de a găsi soluţii variate de
rezolvare a situaţiilor problematice.
14. IV.5. Concluziile cercetării
• Lipsa relaţiilor de interdisciplinaritate şi
transdisciplinaritate are un efect negativ asupra modului în
care elevii îşi asimilează noile cunoştinţe, dar şi asupra
dezvoltării creativităţii acestora.
• Creativitatea trebuie încurajată şi cultivată prin respectul
de sine, ea nu este doar un har dăruit de Dumnezeu unui
Eminescu, Enescu, sau Edison, ci este însăşi exprimarea
de sine a fiinţei umane, în orice domeniu se manifestă
15. V. Concluzii
• Educaţia artistică este un domeniu de mare importanţă,
constituind un real ajutor în optimizarea şi perfecţionarea
procesului instructiv-educativ, atât la învăţământul
preşcolar, cât şi la cel primar.
• Utilizarea desenului, ca mijloc de cunoaştere a copiilor,
nu trebuie neglijată, uitată sau minimalizată, desenul
având o valoare expresivă, proiectivă, narativă şi o
valoare simbolică.
• Educaţia plastică are deosebite valenţe formative,
învăţarea ei continuând o adevărată „terapie” pentru
intelectul copiilor.
16. V.Concluzii
• O să acord o importanţă deosebită orelor de educaţie
artistic-plastică, elementele de expresie grafică şi plastică
având o mare valoare formativă, deoarece situaţiile de
învăţare cu încărcătură estetică le antrenează atât pe cele
de ordin moral, cât şi pe cele afective şi sociale.
• Activităţile artistice oferă cadrelor didactice posibilitatea
de a descoperi rapid şi eficient componentele
personalităţii elevilor (aptitudini, temperament, caracter).
• Desigur, nu în ultimul rând, voi avea în vedere să le asigur
elevilor o cultură generală artistico - plastică pentru a
cunoaşte valorile artistice naţionale şi universale.
17. “În zilele noastre ignoranţa
faţă de desenele copiilor nu
mai are nicio scuză. Ele
reprezintă un mijloc
privilegiat de cunoaştere a
personalităţii lor. Ele nu sunt
doar un simplu joc sau doar
un simplu vis, ci, în acelaşi
timp, şi joc şi vis şi realitate.
Un joc: în măsura în care
desenul nu exercită o
constrângere, ci îl recrează pe
autorul său.”
“Un vis: pe o foaie de hârtie apar dorinţe
conştiente şi inconştiente.
O realitate: preocupările de moment
motivează desenul copilului.”
(Roseline Davido)
“Părinţii noştri au descoperit Alpii,
generaţia noastră a descoperit
desenele copiilor.”
(Adolphe Ferriere, 1928)
18. VII. BIBLIOGRAFIE:
• Cucoş Constantin- Pedagogie , Iaşi, Editura Polirom, pag.77-79, 1996
• Ion Pirnog- Inocen ă i valoare în desenele copiilor- Carte pentru pedagogiț ș
i părin iș ț , Editura Centrului de Crea ie, Brăila, 2006ț
• Ion Pîrnog- Ghid metodic de educaţie plastică- De la grădiniţă la liceu,
Editura Compania, Bucureşti, 2007
• Maria Cristea- Educa ia plastică i didactica educa iei plastice înț ș ț
învă ământul primar i pre colar, Proiect pentru Învă ământulț ș ș ț
Rural, MEC, 2007
• Maria Ilioaia- Metodica predării desenului la clasele I-IV.
Organizarea şi desfăşurarea activităţilor artistico-plastice, Editura
Didactică şi Pedagogică,1981
19. VII. BIBLIOGRAFIE
• Neacşu I.- Educaţia estetică, în Curs de pedagogie, T.U.B., 1988
• Rotaru Maria, Dumbravă Maria- Educa ia plastică în învă ământulț ț
primar
• Silvia Drăghicescu, Florenţa Drăghicescu- Educaţia plastică, Ghid
metodic clasele I-IV, Editura Aramis, 2007
• Thomas Munro- Artele şi relaţiile dintre ele, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1981
• Văideanu George- Interdisciplinarite, U.N.E.S.C.O., 1975
