Revista Ropot nr. 5, iunie 2020

potpotpotREVISTĂ ŞCOLARĂ SEMESTRIALĂ, NR.5, IUNIE 2020
ŞCOALA GIMNAZIALĂ BERCHIŞEŞTI, JUD. SUCEAVA

Coperta I: gracă realizată de artist Nicolae Gogan
ISSN 2601 – 6761,
ISSN-L 2601 – 6761

Revista ROpot, Nr. 5- Revistă semestrială
Școala Gimnazială Berchișești
3
Jurnalul unui elev
Era septembrie 2015, prima zi de școala
din clasa pregătitoare. Mă simțeam speriat,
eram timid și tăcut. Cum va fi învățătorul și ce
alți colegi o să mai cunosc? Am intrat pe poarta
școlii, cu mama de mână.
Învățătorul meu, o persoană bună la
suflet, mă aștepta. Ne-a adunat în jurul lui. Unii
eram puțin mai mari decât ghiozdanul. Dar ce
emoții uriașe aveam!
Atunci am intrat în labirintul claselor primare. Prima ușă s-a
deschis. Acolo erau cifrele si literele. Am învățat să le recunoaștem, să le
scriem și să formăm cuvinte.
Clasa întâi.... un alt an, o altă ușă. Am învățat să scriem de mână
literele și să adunăm cifre. Tot în acest an am legat prietenii strânse cu
mulți colegi.
Următoarea ușă: clasa a doua. Acest an a fost frumos și puțin mai
dificil în același timp. Am învățat tabla înmulțirii și să împărțim numere.
Eram mândri de reușitele noastre!
A mai trecut un an. Îmi amintesc cu drag de clasa a treia. Noi
aprofundaserăm ce am învățat în anul precedent și am făcut elemente
mai complicate. Domnul învățător, cu multă răbdare, dăruință și
perseverență, ne-a ajutat să iubim cartea și să înțelegem că este izvor de
înțelepciune.
Ultimul an.... ultima ușă. În acest an ni s-a schimbat învățătorul.
Am retrăit emoțiile de acum patru ani. Când noi am observat cât de
mult ne apreciază și cu câtă iubire ne predă, ne-am obișnuit repede.
Domnișoara învățătoare ne-a fost ca o mamă, o mamă foarte tânără,

4
pentru unii soră mai mare și pentru toți o prietenă. Ne-a dus în excursii
și am făcut multe activități interactive.
Abia a început semestrul al doilea și a apărut pandemia. Noi am
stat acasă și am făcut ore online. Acum nu se mai certa nimeni pe
motivul că nu vrea să stea cu cineva anume în bancă. Singurul coleg de
bancă ar putea fi o soră, un frate sau chiar motanul. Am „întâlnit”
împreună eroii din cartea de istorie, am „călătorit” prin județele țării
noastre, am „urcat” pe munții din cartea de geografie și am vizitat
câmpiile. Am făcut texte la română, teste la matematică și am dat
evaluări. Școala online a fost frumoasă, dar e mai bine când suntem cu
toții împreună.
Îmi pare rău că nu am petrecut mai mult timp cu domnișoara
învățătoare. Ne putem, totuși, bucura că am parcurs întreg labirintul
claselor primare. Acum, labirintul gimnazial ne așteaptă. Le mulțumesc
celor doi oameni minunați care ne-au învățat tot ce știm până acum.
Munca lor sigur va da roade!
Claudiu-Tudor Niță, clasa a IV-a A
coord. prof. înv. primar Anamaria Popovici

5
Interviu cu oameni Mari
Avem privilegiul de a cunoaște, de
aproximativ trei ani, un om cu totul deosebit
care a intrat în viața școlii noastre. Un OM
care ne-a devenit sprijin, care ne inspiră
încredere și pe care îl percepem ca pe un
model demn de urmat.
Domnul Lucian Dimitriu este profesor
de istorie la Colegiul Tehnic „Alexandru-Ioan
Cuza” Suceava și inspector pentru
problemele educaționale ale rromilor în
cadrul Inspectoratului Școlar Județean
Suceava. Este un adevărat militant pentru sprijinirea elevilor de etnie rromă și
promovează permanent etnia rromă. Aveam să descoperim aceste lucruri din contactul
direct cu domnia sa atunci când ne-am bucurat de prezența dumnealui la activitățile
școlii, precum și din articolele scrise în presa locală și centrală, dar și din multitudinea
de proiecte și acțiuni inițiate și desfășurate în acest sens.
Am descoperit de-a lungul timpului un poet talentat, un publicist remarcabil, un
om implicat și dedicat și, de aceea, vrem să aflăm cum a reușit să devină un om de
succes într-o lume în care, din păcate, discriminarea este un obstacol greu de trecut
pentru mulți din cei care aparțin etniei rrome. Cu atât mai mult ne-a impresionat faptul
că a urmat nu mai puțin de trei facultăți: Facultatea de Litere și Științe, specializarea
Istorie – Geografie, Academia de Teologie Ortodoxă și Facultatea de Drept și
Administrație publică. De aceea, vrem să știm cum a depășit prejudecățile, cum a obținut
succesul și cum și-a împlinit visul.
Recunoaștem că, în urma dialogului purtat cu domnul Lucian Dimitriu, am aflat
o poveste care este o minunată lecție inspirațională și motivațională. O poveste de viață
care ne arată că prin voință, muncă, perseverență și credință totul devine posibil.
1.Vă rugăm, pentru început, să ne povestiți câteva aspecte din copilăria
dumneavoastră. Unde v-ați petrecut copilăria? Unde ați urmat școala primară și
școala gimnazială?

6
Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața fiecăruia, este o lume mirifică
pe care probabil nu o vom putea înțelege pe deplin niciodată, este o perioadă lipsită de
tristețe și plină de emoție, bucurie și culoare. Copilăria este o lume aparte; pentru noi o
lume ciudată, fantastică, ireală, iar pentru cei care fac parte din ea dimpotrivă, una reală
și plină de armonie. Acum îmi amintesc cu drag diferite întâmplări ale copilăriei,
evenimente importante pentru mine,care mă fac să zâmbesc şi să evadez din rutina
obositoare a vieţii de zi cu zi… ca o carte, pe care o pot citi oricând, ca un film, pe care îl
rulează cinematograful gândurilor, ca un cântec pe care îl pot auzi doar eu… şi asta mă
face să mă simt special! Nu ştiu cât de mult se bucură alţii, dar eu zâmbesc adesea, când
aievea, îmi amintesc de prima poezie la 5 ani,de prima carte primită de la Moş Crăciun,
de prima zi de şcoală… de fiecare apus,de fiecare noapte alături de Cățelușul de pluș
Bob care era jucăria mea preferată! Le rememorez… doar atât mai pot face, în fiecare zi,
când descopăr un alt aspect al întâmplării, din copilăria mea, realizând că nu mă cunosc
prea bine, observând schimbările făcute, care nu sunt prea multe, dar sunt totuşi
suficiente pentru a-mi pierde copilăria! M-am născut în orașul Suceava. Până în clasa a
VIII-a am urmat Școala Generală nr. 2 din Suceava, pe atunci se numea Școala de Muzică,
astăzi se numește Colegiul de Arte ”Ciprian Porumbescu” din Suceava. La școală nu
excelam. Eram un copil de maximum nota 8. Nu vreau să-mi caut scuze, dar era
complicat – n-aveam tot ce aveau ceilalţi. Nu aveam hainele celorlalţi, camera mea, iar
principala sursă a mea de documentare era biblioteca. Seara învăţam cel mai adesea.
Vreo două ore stăteam cu ochii în carte. Suficient cât să nu mă fac de râs la şcoală.
Suficient încât să fiu cel mai bun din cartierul meu, însă insuficient în relaţie cu alţi
colegi de-ai mei români. De fapt, cred că asta a fost drama copilăriei mele, în sensul că
niciodată nu am fost suficient de bun în ochii celorlalţi. Când am terminat clasa a VIII-a
n-am vrut să urmez liceul. A fost nevoie ca mama să mă motiveze, cu două palme peste
ochi, pentru a da examenul de admitere. Poate că eu nu mi-am dorit să răzbat, că nu
voiam neapărat să merg la şcoală, să am studii, dar prietenii şi profesorii m-au făcut să
răzbat. Am avut noroc de câţiva oameni buni în jurul meu. A funcţionat ca în piramida
lui Maslow – apartenenţa la un grup. Dacă prietenii mergeau la liceu, mă duceam şi eu.
Urmau colegii o facultate? Dar ce, eu sunt mai prost să nu merg? Dintre toţi, mama
rămâne cea care ne-a împins mereu de la spate, care s-a zbătut şi a ţipat pentru
dreptatea noastră.
2. Care este cea mai frumoasă amintire din anii de școală?
Aveam puțin mai mult de 6 ani și jumătate când am pășit pentru prima dată într-
o sală de clasă. Abecedarele ne așteptau pe colțurile băncilor. Eram bucuros, aflasem că
eram în clasă cu două fete pe care le cunoșteam deja: vecina mea de la același etaj al
blocului în care locuiam (cu care nu prea interacționasem până atunci) și prietena mea
de la blocul vecin. Nu eram complet în necunoscut și asta îmi dădea un sentiment destul
de plăcut. Cert este un lucru, majoritatea dintre noi nu vor uita niciodată năzbâtiile și
profesorii care ne-au învățat lucru importante.
3. Ce ați răspuns prima dată la întrebarea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”?
Mama îmi tot zicea, când eram mic, că eu trebuie să ajung un om mare. Nu ştiu ce
însemna asta pentru ea. Iată, am ajuns, am peste 100 de kilograme (râde). Ea a fost cea
care mi-a spus, că diferenţa dintre a eşua şi a reuşi stă doar în puterea mea de a strânge

7
din dinţi. Îmi doream foarte tare să fiu arheolog. Eram fascinat de povestirile istorice.
Existau nişte cărţi de dimensiuni mari, pentru copii, care se numeau „Povestiri istorice“.
Au fost primele mele lecturi. În plus, poezia pe care am ştiut-o încă de la vârste fragede a
fost „Scrisoarea a III-a“, de Mihai Eminescu. Cred că aveam 4 ani şi o ştiam ca pe apă.
Făceam bani frumoşi recitând poezia asta. Mergeam la tata la serviciu – el a lucrat ca
muncitor în port – şi, cum li se întâmplă copiilor, eram întrebat de cei mari: „Ştii şi tu o
poezie?“. Abia aşteptam. Începeam să turui 20 de minute de „Scrisoarea a III-a“. Oamenii
erau fascinaţi! Primeam câte o bomboană de la fiecare şi, pentru că erau vreo 50 de
oameni pe acolo, mă întorceam super fericit acasă. Pe urmă, în şcoala generală, am avut
un profesor genial la istorie, pe domnul Cobzaru. Patru ani, cât mi-a fost profesor, n-a
scris decât o singură dată la tablă, atunci când a venit inspecţia. În rest, jur că auzeam
armele când povestea!
4. Știm că sunteți profesor de istorie. Cine v-a influențat în alegerea profesiei?
Încă din fragedă copilărie mi-am dorit să fiu cadru didactic, iar pasiunea pentru
această minunată profesie se datorează în primul și în primul rând mamei, care iubește
foarte mult istoria. Apoi, fiecare cadru didactic și-a pus amprenta, mai mult sau mai
puțin, asupra mea.
Cele mai importante principii pe care eu le-am desprins de la dascălii mei au fost:
pasiunea, corectitudinea, dăruirea și devotamentul față de copii, și, nu în ultimul rând,
profesionalismul.
5. Ce v-a determinat să optați pentru funcția de inspector școlar pentru
problemele educaționale ale rromilor?
Provocarea e una foarte simplă. Tot ce facem e dintr-un egoism pur, dacă vrei.
Oamenii îşi învaţă copiii să fie buni, ordonaţi, să fie „normali“. La un moment dat, însă,
copiii lor vor intra în contact cu alţii care o să afle că unul dintre părinţii lor e rom. Se
poate întâmpla ca unii, mai răuvoitori, să-i spună acelui copil câte greşeli face din cauza
apartenenţei lui etnice. Şi copilul ăla ne va întreba ce am făcut noi ca să schimbăm
situaţia asta. Noi vrem să ne uităm în ochii lui şi să-i spunem: „Uite ce am făcut. Să vezi
că n-am stat degeaba. N-am schimbat lumea, dar nici n-am stat cu mâinile în sân“. E
vorba de conştiinţă. Să elimini rasismul e utopic. Dar să contribui la micşorarea
efectelor sale e posibil. Peste ani, eu o să mă simt mai bine pentru că m-am luptat să nu
las privirea în pământ .
6. Cum v-a influențat faptul că sunteți de etnie rromă în anii de școală? Au existat
momente dificile? Dacă da, cum le-ați depășit?
La mine în cartier nu prea am simţit lucrul ăsta. Nu a existat o problemă că eu
sunt rom, iar ceilalţi – români. Mergeam la ei acasă şi mâncam, ei veneau la mine, iar
părinţilor noştri li se părea ceva obişnuit. Dar am avut parte şi de un şoc. S-a întâmplat
când m-am îndrăgostit de o fată din cartier şi nu înţelegeam de ce ea nu voia să fie
împreună cu mine. Mi-a spus că mama nu-i dă voie să fie împreună cu un ţigan. N-am
înţeles ce mă făcea special în povestea asta, dar m-a durut teribil. Bunica paternă mi-a

8
zâmbit când i-am povestit şi m-a consolat spunându-mi că fata aceea nu mă merită. Dar
eu sufeream! E realitatea pe care am văzut-o. Pentru că e foarte uşor să cedezi. Ca
adolescent, să fii refuzat pe criteriu etnic de o fată de care eşti îndrăgostit e dureros.
Suferi ca un câine. Nu înţelegi! Când am cunoscut-o pe soţia mea, Laura, în satul ei se
auzise că vând piepteni. Şi că ea îi vinde cu mine, în piaţă. Apoi, când m-au cunoscut, au
zis: „Sigur are stilouri de aur!“.
În afara cartierului, însă, le-am păţit pe toate. Fireşte că mă dureau. În acelaşi
timp, am fost învăţat să devin conştient de faptul că, dacă mă las influenţat de poveştile
astea, nu voi face decât să confirm stereotipul. Aş ceda şi imediat o să mi se spună: „Vezi,
mă? De-aia ai cedat, că eşti ţigan prost!“. Or, miza mea era alta: să demonstrez – cu
ghilimelele de rigoare – că sunt mai bun decât ceilalţi. De fapt, competiţia nu era „care
era mai bun“, ci era vorba că eu sunt altfel decât tu mă crezi. Limita e la tine, nu la mine.
În general, mult mai multă lume se aşteaptă să eşuezi, mai ales când provii din categorii
minoritare – persoane cu dizabilităţi, romi, sărăcie. Dacă vezi numai lucrurile negative,
ţi se întunecă sufletul şi devii dur. Dar, în acelaşi timp, ai şi posibilitatea să vezi lumina.
Asta m-a ajutat să devin mai relaxat.
7. Am observat că sunteți foarte implicat în acțiuni organizate de școli cu număr
mare de elevi rromi. Ați fost prezent și la activități organizate de școala noastră.
Ce ar trebui să schimbe acestea în comportamentul nostru?
Lucrez de mulţi ani pe tiparul modelelor, dar am văzut că modelele nu sunt
suficiente. Avem multe proiecte în peste 20 de şcoli, evenimente, folosim muzica
lăutărească, mentori etc. Nu contează numai ceea ce fac eu, ca minoritate, dar şi ceea ce
face majoritatea. Noi încercăm să facem cât de mult putem în interior. 500 de ani de
robie ne-au transformat în nişte marginali, la fel cum şi pe majoritari i-au transformat în
marginali. Pentru că şi ei au prejudecăţile lor. De câte ori n-ai auzit că „dacă nu stai
cuminte, vine ţiganul şi te fură“ şi de câţi copii furaţi de ţigani ştii? Mentalitatea e cea
care trebuie schimbată, și de o parte și de cealaltă.
8. Considerați că este ceva greșit în atitudinea elevilor rromi față de școală? Dar în
atitudinea profesorilor față de aceștia?
Elevii rromi trebuie să învețe ce înseamnă disciplina. Foarte mult ține însă și de
atitudinea părinților. Trebuie să realizeze că fără educație, nu-și vor depăși condiția. De
cealaltă parte, profesorii neromi trebuie să-și schimbe atitudinea față de elevii de etnie
rromă. Să nu-i mai considere inferiori celorlalți, doar pentru faptul că sunt rromi.
Fiecare pornește în viață cu șansa lui. Din păcate marea majoritate a elevilor rromi
pornesc cu un handicap rasial. Să lupte pentru a deveni educați.
9. Pentru elevii de etnie rromă, și nu doar pentru ei, sunteți un adevărat model .
Ne spuneți și nouă cum ați reușit? Ce v-a motivat?
Sunt mulţi ca mine! Până la urmă, ce am reuşit eu? Gândim mult în etichete şi
prejudecăţi. „Şi-a depăşit condiţia...“ Dar cine i-a trasat lui condiţia? A depăşit condiţia
pe care tu credeai că poate să o atingă? Am înţeles acum. Am mers odată într-o vizită la
o şcoală şi m-a enervat teribil un moment. Copiii erau întrebaţi ce vor să devină când

9
vor fi mari. Marcel – medic! Rodica – învăţătoare. E întrebată şi Vasilica, o fată mai
amărâtă, atât de ruşinată, încât nici n-a vrut să deschidă gura. „Nu-i aşa că ar trebui să fii
croitoreasă?“, i-a zis învăţătoarea. De ce croitoreasă şi nu medic? Lasă-l să viseze! E
posibil să n-ajungă medic, dar, dacă nu-şi pune în cap, n-are cum să ajungă acolo. Eu ştiu
prea bine. E greu să strângi din dinţi, să te baţi cu stomacul gol, cu ura, cu bullying-ul
(n.r. – un comportament ostil şi de umilire a cuiva). Trebuie să ai foarte multă voinţă. Şi
ca să ajungi acolo unde visezi îţi dai seama că, uneori, ura face parte din preţul pe care
trebuie să-l plăteşti.
10. Ce sfat le dați elevilor de etnie rromă?
E ceea ce mi-a spus şi mie mama. Că diferenţa dintre a eşua şi a reuşi stă în
putinţa ta de a strânge din dinţi. Nu e corect să te baţi cu stomacul tău. Nu e corect să te
baţi cu senzaţia de frig. Nu e corect să te baţi cu sentimentul că eşti urât de ceilalţi, că
eşti pus în ultima bancă la şcoală sau într-o clasă separată. Întrebarea e ce faci tu să
schimbi situaţia aia. Trebuie să munceşti mai mult. E nedrept ce spun. Dar eu m-am
săturat să aştept de la alţii. Şi m-am săturat să le arăt celorlalţi ce trebuie ei să facă. Aşa
că reiau o vorbă mare, aceea că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Despre asta e
vorba.
11. Care ar fi primul lucru pe care l-ați realiza dacă ați fi ministrul educației?
Niciodată nu m-am visat ministru, dar aș face mult mai multe pentru a da o șansă
reală la educație elevilor care provin din medii dezavantajate, indiferent de etnia
acestora.
Rubrică realizată de prof. Loredana Dura

10
Dacă unii dintre colegii mei știau de mici că vor
să devină profesori, eu, terminând un liceu industrial cu
profil chimie, visam să ajung inginer chimist. Dar locul
meu nu avea să fie acolo, deci pot afirma fără ezitare că
nu eu mi-am ales meseria, ci meseria m-a ales pe mine.
Ceva mai târziu am înțeles că de fapt Dumnezeu mă
cunoștea foarte bine și ceva mai frumos, mai sensibil și
onorabil nu-mi putea hărăzi pentru următorii treizeci și
cinci de ani, dar și pentru tot restul vieții.
După terminarea facultății șansa mea a fost să
ajung dascăl la Școala Gimnazială Nr. 1 Berchișesti, asta
se întâmpla în 1984. Nu venisem cu gândul de a
rămâne, ci de a pleca după câțiva ani. Dar, așa cum se
întâmplă în viață, rareori planurile noastre se
intersectează cu cele ale destinului. Aici am întâlnit un
colectiv de oameni minunați care m-au primit cu multă
dragoste și încredere. Cu toții m-au încurajat, ajutat și
am primit cele mai bune sfaturi care au prins foarte bine unui novice ca mine cu mult
entuziasm, dar cu foarte puțină experiență didactică. După euforia începutului m-am
trezit la realitatea pe care mai apoi am înfruntat-o și care pe alocuri m-a învins, dar nu
m-a doborât niciodată.
Am înțeles repede că un profesor care se înconjoară de copii trebuie să fie
empatic, bun, înțelegător, exigent, dar în limite rezonabile, corect în aprecieri pentru a
câștiga încrederea elevilor săi, știutor când să strecoare și un strop de umor într-o
continuă căutare de infromații. La școală profesorul este de fapt un al doilea părinte,
deci el trebuie să cunoască elevul și să-l pregătească pentru viață, să-i întărească
încrederea în forțele proprii, încurajându-l. În același timp, el trebuie să fie atașat de
elevi și să-i ajute să-și depășească problemele, să încurajeze performanța, să fie pentru
ei un model din toate punctele de vedere.
După o activitate de treizeci și cinci de ani aș concluziona că meseria de profesor
este unică și poate cea mai frumoasă, dar cere multă vocație, dragoste, curaj, emoție,
dăruire și (multă) răbdare. Răsplata muncii fiecăruia dintre noi? Bucuria de a-i vedea
cum cresc și progresează devenind mai capabili, mai talentați, mai eficienți. E minunat
să-i auzi spunându-ți că ceea ce au învățat de la tine le-a fost util, că ai reușit să le
stârnești interesul pentru obiectul predat, ca au ajuns oameni împliniți, într-o anumită
măsură și datorită eforturilor tale.
Pentru toate acestea meseria de dascăl trebuie să ți se potrivească, să fie esența
caracterului tău. M-a impresionat un citat din Socrate, el spune că „educația este
îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas”, iar „tu, ca dascăl trebuie să-l înveți pe
elev tehnica învățării, lucru de care se va folosi de-a lungul vieții. Tu să dirijezi, această
diferență subtilă face totul”. Pe parcursul întregii mele cariere am încercat de multe ori,

11
si sper ca am si reusit, sa mblanzesc multe flacari, chiar daca nu am facut-o uniform.
Nici un dirijor perfect nu cred ca am fost, dar pe toate m-am straduit sa le fac cat mai
bine și cu folos. A fost greu, frumos, solicitant, dar nu imposibil.
Închei mulțumindu-le tuturor părinților ai căror copii le-am fost dirigintă, și nu
numai, pentru sprijin, înțelegere, ajutor și implicare. Generațiilor de elevi pe care i-am
avut, le spun că sunt mândră de realizările lor, iar dumneavoastră, stimați colegi, vă
spun că mi-a făcut plăcere să mă aflu printre dumneavoastră, un colectiv de cadre
didactice de o valoare profesională și umană de excepție. Vă doresc să fiți sănătoși,
puternici, rabdatori ca mpreuna sa realizati pe viitor lucruri la fel de frumoase asa cum
ati facut-o si pana acum.
prof. Georgeta Oanea

12
În ultima perioadă am învățat o lecție, poate cea mai dură a ultimilor ani,
aceea că vremurile tulburi vin când te aștepți cel mai puțin și, deși nu putem ști
exact cât vor dura, este esențial să ne putem adapta din mers.
Dincolo de obstacolele întâmpinate și
perturbările produse, vremea pandemiei poate fi
socotită un prilej de transformare a crizei într-o
oportunitate de a ne reevalua pe noi înșine, de a
ieși din zona de confort, de a ne regândi
prioritățile, acțiunile, dar și procesul educațional
în sine. Ce lecții ne-a oferit nouă, cadrelor
didactice de la Școala Gimnazială Berchișești,
experiența online a ultimelor luni de școală?
Am fost pusă în fața unei provocări pe care n-am mai întâlnit-o în cei 25 de ani de
activitate. Sigur că deciziile trebuiau luate imediat și, la început, m-am simțit
neputincioasă și frustrată pentru că vedeam foarte clar problemele cu care ne
confruntam, cea mai importantă fiind inegalitatea de șanse la educație pentru elevii școlii,
dar nu vedeam și soluțiile. În calitate de director era nevoie să acționez repede pentru a
asigura continuitatea actului instructiv – educativ. Cu sprijinul tuturor profesorilor am
reușit să creăm o legătură cu cel puțin 60% din elevii noștri. Pentru ceilalți am creat punți
de legătură adaptate situației fiecărui elev. Dacă a fost un succes perioada de învățare
online? Nu cred. Cred doar că, fiecare dintre noi, am învățat lecții foarte importante
pentru viitorul imprevizibil care ne așteaptă.
În calitate de învățător am avut alte trăiri. Mi-au lipsit enorm copiii! Zâmbetul lor,
îmbrățișările lor, privirile întrebătoare sau fericite! Dar, am reușit să rămânem conectați
prin diferite căi de comunicare și asta a contat cel mai mult. Cred că această perioadă ne-a
unit și mai mult. Am devenit prieteni, ne-am împărtășit probleme, nu doar cele legate de
școală. Sunt sigură că și elevii au devenit mai responsabili, au învățat să se descurce în
situații diferite de cele normale, și-au dezvoltat abilități.
CRED în învățarea realizată față în față, în contactul direct cu copiii pentru că
reacțiile lor imediate ne oferă răspunsuri și perspective. Școala online capătă o
importanță deosebită, fiind obligatoriu să devină parte a procesului instructiv – educativ.
Ce concluzii putem trage după această experiență? Devine imperios să pregătim
elevii pentru un viitor în continuă schimbare, elevi care trebuie să se adapteze imediat la
situații neașteptate. Iar noi, profesorii, trebuie să ținem pasul cu aceste vremuri și să avem
ca prioritate perfecționarea continuă.
director, prof. înv. primar Loredana Dura
Pentru mine activitatea didactică on-line a fost o experiență inedită. Inițial,
neavând o pregătire temeinică a predării-învățării în mediul virtual a fost un pic dificil,
dar cu dorință și interes am reușit să-mi însușesc cu succes metodele și strategiile

13
didactice pe care le-am aplicat cu ajutorul instrumentelor digitale. De asemenea, atât
părinții cât și copiii au fost receptivi și au colaborat foarte bine în mediul on-line. Am făcut
diverse activități pe care am reușit să le finalizez. Într-adevăr, activitatea online necesită
timp de pregătire mai îndelungat în elaborarea materialelor didactice pentru a avea la
final un feedback pozitiv din partea copiilor.
Lecțiile în mediul virtual diferă total din punct de vedere relațional față de mediul
real al predării-învățării. Consider că relațiile interumane nu se pot dezvolta din punct de
vedere afectiv, pentru că nu ne putem apropia fizic.
prof. învăț. preșc. Horga Bulgariu Elena-Gina
Îmi amintesc cu strângere de inimă o zi de luni, care nu părea altfel decât celelalte,
însă în acea după amiază am aflat o veste care urma să schimbe cu totul cursul anului
școlar pentru toți cei implicați, anume că școlile se vor închide pentru o perioadă
nedeterminată din cauza unui virus.
A urmat ziua fatidică, 10 martie. Niciunul dintre noi nu s-a gândit că acea zi de
marți, în care am discutat despre triunghi și Regele Carol va fi ultima zi de clasa a IV-a,
ultima zi în care ne-am aflat toți în aceeași clasă. Aș fi vrut să prevăd acest lucru și să vă fi
îmbrățișat pe toți înainte de plecare, chiar dacă aș fi încălcat regula de distanțare socială!
Perioada ce a urmat a fost una care ne-a provocat pe toți să găsim soluții, să ne adaptăm
și să devenim rezilienți, mai puternici în pofida lucrurilor mai dificile pe care le
întâmpinam! Și am făcut-o!
Am reușit să rămânem o echipă, uniți pe grupuri de Facebook, Whatsapp și ne-am
simțit ca niște învingători atunci când am reușit toți să intrăm pe Zoom! Am învățat
lucruri noi chiar dacă ne despărțeau zeci de kilometri, am exersat recunoștința găsind
lucruri bune într-o lume ce promova știri triste, ne-am jucat și am descoperit că telefonul
poate fi și educativ, am citit împreună și am povestit la un ceai, fiecare în camera lui și ne-
am luat rămas-bun de la clasele primare, constatând că emoțiile adevărate trec dincolo de
ecranele de sticlă.
Perioda aceasta a fost grea, însă ne-a obligat să ne autodepășim, să ne
demonstrăm nouă că reușim să
facem lucruri neașteptate, însă
cred eu că ne-a și apropiat mai
mult, că ne-a învățat să
apreciem eforturile pe care
elevii noștri le-au făcut și
suportul necondiționat pe care l-
am primit de la părinți! Drept
care vă mulțumesc din suflet și îi
felicit din nou pe absolvenții
anului 2020! Sunteți absolvenți
de excepție, puternici și minunați!
prof. înv. primar Anamaria Popovici
Fotografie de la festivitatea de absolvire a clasei a IV-a A
desfășurată pe Zoom

14
„Așterne-ți gândurile în lumină
Căci lumea-i prinsă în visare
Și-așteaptă zorii ce-or să vină
Să-mbrace viața în culoare”.
Cam așa m-am simțit eu în această dificilă perioadă pe care, din păcate, a trebuit
să o acceptăm și să o îndurăm sperând că va lua curând sfârșit.
Trăim vremuri atipice. Toată zona noastră de confort, tot ceea ce consideram
dezirabil pentru viața de zi cu zi s-a schimbat brusc în „ceva”, într-o lume pentru care nu
știu câți dintre noi eram pregătiți să îi facem față.
Nevoia de adaptare continuă, deja inerentă activității didactice, a devenit mult mai
intensă. A devenit imperios, cred, mai mult decât oricând, dincolo de transmiterea de
cunoștințe, de formarea de deprinderi, de „parcurgerea materiei”, de orice, să menținem
viu contactul cu elevii, însă de data aceasta prin intermediul tehnologiei.
Această perioadă ne-a consemnat pe fiecare în fața unui ecran rece, impersonal,
dar prin care puteam „simți” emoțiile celorlalți: pe ale elevilor de a căror capacitate de
adaptare la condițiile inedite și de al căror feedback am fost plăcut surpinsă, și aș putea
afirma, chiar pe cele ale colegilor mei, colegi care mi-au fost alături poate cu un gând,
poate cu o îndrumare, ajutându-mă să „cresc”, să evoluez în ceea ce presupune „școala
virtuală“ și nu numai.
prof. Mihaela Gogan
Arc peste timp, la Berchișești, în România – membră a Uniunii Europene, semestrul
al II-lea al anului școlar 2019-2020 (în cel de-al 125-lea an școlar la Berchișești a fost o
provocare datorită pandemiei de Covid-19. Ne-am adaptat noii situații, izolării și
învățământului online. Am considerat important să și văd elevii, de aceea am ales
platforma educațională ZOOM. Am reușit împreună să parcurgem cunoștințele, conform
planificării. Am fost și sunt interesată de îmbunătățirea predării online, de aceea am
participat/particip la webinarii online. În calitate de dirigintă a clasei a VIII-a am
comunicat cu elevii permanent, atât online cât și în perioada lor de pregătire pentru
evaluare, în școală. Cursul festiv a fost un schimb de postări pe facebook, dar a produs la
fel de multă emoție ca și momentul premierii online. Cu siguranță, absolvenții 2020 vor
deveni buni meseriași, iar Școala de la Berchișești rămâne în continuare un punct de
referință pentru învățământul sucevean!
prof. Genoveva Bîrgovan
Grădinița la distanță era până în această primăvară de neconceput pentru toată
lumea. După ce am conștientizat că nu ne vom întoarce foarte curând în sala de grupă,
am înțeles că trebuie să-mi folosesc întreaga imaginație și creativitate pentru a proiecta
un plan de învățare suficient de variat încât să răspundă nevoilor copiilor de învățare și
joc.
Am făcut echipă cu familiile copiilor, grup pe Facebook și am planificat cu atenție
activități de învățare și distractive, jocuri variate, activități practice care nu au necesitat
timp îndelungat în fața ecranului și care s-au bazat pe abilitățile de viață independentă
ale copiilor.
Copiii au înteles necesitatea izolării, s-au adaptat, s-au implicat în activități și s-au
bucurat de timpul petrecut cu părinții, dar lipsa interacțiunii a fost simțită de noi toți
deopotrivă.
prof. înv. preșc. Senorica Pădure

15
În sfârșit a sosit vacanţa! Nimeni nu şi-a închipuit că anul școlar se va termina fără
să ne vedem, profesori şi elevi, faţă ȋn faţă. Pandemia s-a abătut atât de brusc asupra
noastră! La început ne-am bucurat de câteva zile libere, dar situația a devenit din ce ȋn ce
mai serioasă, mai gravă.
Întreruperea cursurilor a dus la reorganizarea orarului şi a celorlalte activităţi
școlare. ... ȘCOALA ON-LINE. O noutate şi nu prea. Nou era formatul întâlnirilor, dar
activităţile didactice erau aceleași pe care le foloseam şi la clasă, în mod obișnuit; la limba
franceză lucram cu documente audio-video, exerciții pe platforme educaționale etc.
Bineînțeles că am apelat la toate cunoștințele noastre digitale. Am învățat unii de la alții.
Elevii au fost foarte ȋncântaţi de lecțiile acestea interactive, mulți dintre ei având
deja acces la Internet sau aparate moderne prin care să putem comunica. Au fost şi
situații mai neplăcute: elevi care nu aveau telefon propriu şi îl foloseau pe al părinților,
familii in care erau 3, 4 frați ce aveau nevoie de aceste aparate ȋn același timp, lipsa
semnalului, pană de curent.... S-au făcut compromisuri ca să nu rămână nimeni ȋn urmă.
Elevii care nu puteau fi în direct la întâlniri ȋşi luau informațiile necesare de pe grupurile
claselor de Messenger sau Whatapps. La întrebările şi nelămuririle elevilor răspundeam în
privat, pe rețelele de socializare sau la telefon, luând legătura cu părinţii celor mici, din
clasa a doua.
Totul e bine când se termină cu bine, referitor la școală. Restul ... Sperăm că ȋn
toamnă ne vom putea ȋmbrăţişa şi bucura de momentele emoționante ale revederii.
prof. Gabriela Cojocariu
Închiderea grădinițelor și școlilor a fost o măsură preventivă, pentru a limita
răspândirea noului coronavirus. Deși cei mici au văzut această perioadă, inițial, ca pe o
vacanță, și s-au bucurat de această decizie, schimbarea putea duce la plictiseală și
iritabilitate, deoarece copiii nu au mai avut aceeași libertate pe care o dețineau înainte.
Pentru a continua activitățile cu copiii, în mediul online, am creat un grup pe
messenger, unde, cu ajutorul părinților, care mi-au fost parteneri, am desfășurat procesul
educațional ,,de acasă”. Unele dintre motivele de îngrijorare ale părinților în acest timp
au fost legate de gestionarea timpului petrecut acasă pentru a susține activitatea școlară
a copiilor, pentru a nu le permite să stea prea mult timp în fața televizorului, telefonului
sau a computerului și pentru a nu abuza de internet fără un scop anume. De asemenea,
copiii au fost supărați deoarece nu au putut merge la grădiniță și nu s-au putut întâlni și
juca cu prietenii lor.
Deși am trecut printr-o perioadă nu foarte plăcută, am putut profita de ea,
ajutându-i pe copii să combată plictiseala prin activități care i-au ajutat să progreseze și
să se dezvolte.
prof. înv. preșc. Loredana Simiganoschi
Învățarea la distanță prin mijloace audio-video este o adevarată provocare.
Învățarea presupune folosirea mijloacelor audio-video și adaptarea unor materiale pentru
mediul online de către profesori.
Primul pas în derularea corespunzătoare a activiăților este comunicarea cu
părinții. Ei trebuie să fie informați cu modalitățile de predare și obiectivele de învățare.
Părinții trebuie încurajați și sfătuiți să asigure un spațiu de lucru bine delimitat pentru
copii, astfel copilul va lua în serios lucrul și este mai responsabil.

16
Indiferent cât de bine se face predarea la distanță, noi, dascălii, trebuie ,,să
ajungem” la copii, măcar prin conectare socio-emoționala. Copiii simt nevoia să știe ca
cineva îi ajută, îi îndrumă, iar ei fac parte dintr-un colectiv.
Orice mijloc de comunicare cu elevii este benefic, fie audio-video sau telefonic. E
foarte important ca noi, cadrele didactice, să ne înarmăm cu multă răbdare și blândețe.
prof. înv. preșc. Oana-Violeta Tîrnovan
Cum privesc copiii această perioada?
Era o zi de luni. Deodată primesc un apel de la prietena mea în care îmi spune: „De
miercuri nu mai mergem la școală!” Pe moment m-am bucurat, însă acum realizez că este
foarte trist tot ce s-a întâmplat.
A doua zi am mers la școală. Toată clasa mea era fericită, dar nu realizam cât de
gravă este situația. Nu pot uita ultima zi a anului școlar. Ultima dată în care am fost în
clasa a VI-a. O zi de neuitat.
Odată ce am plecat de la școală au trecut cele două săptămâni, apoi încă o lună
și încă una, apoi am terminat școala online.
Acum toți elevii erau de acord că le este dor de coridorul pe care am pășit și am
intrat într-o nouă lume, de clasa în care am învățat milioane de lucruri noi și chiar de
tabla plină de cretă pe care se adunau sute de cuvinte. Nu realizezi că este ceva atât de
important pentru tine până când îți lipsește.
În această perioadă de carantină am învățat că totul este cu un folos și școala
face parte din viața mea.
Bianca Varvaroi, clasa a VI-a,
repr. Consiliul elevilor
Rubrică realizată de prof. Otilia Corniciuc

17
GREU CU NETU’!
Perioada pandemiei și a
izolării a adus modificări profunde în
comportamentul nostru îndividual și
social. Totul este altfel, alte reguli,
alte probleme, alte soluții, pe scurt
altă viață.
Eu m-am simțit îngrădită,
limitată, frustrată, amenințată de ceva
nevăzut, gândindu-mă la ziua de
mâine, nu mai departe.
Am început încet, încet să ne clădim o lume a noastră, o lume limitată, bazată pe
individ și nu pe societate, am foast doar eu și Elisa.
Școala online a fost altceva, altfel, un altfel de început, o gură de libertate luată
prin internet, până la urmă singura formă de socializare pe care o puteam folosi.
Profesori și elevi încercau acel altceva despre care știau, pe care îl mai folosiseră
și despre care, nici în momentul de față, nu au o părere clară, nici bună, nici rea. Ceva
de genul: „Cum nu te ajută, așa nu strică!”. Așa deci, înarmați cu telefoane, hai la școală
în cealaltă cameră! Am fost curioasă cum decurge o oră online (30 – 40 de minute) și,
sincer, pe mine nu m-a convins. Rămân la părerea mea conservatoare: „Tot mai bine e la
școală!”.
Nu contest că profesorii și-au dat toată silința și au sprijinit elevii atât cât s-a
putut, dar... greu cu netu’! Și, totuși, învățarea online începe să câștige din ce în ce mai
mult teren în fața învățării clasice. Știm cu toții că școala este instituția care-i pregătește
pe copii pentru viitor, dar sistemul de învățământ trece printr-o schimbare
fundamentală datorată vremurilor în care trăim, precum și datorită dezvoltării
tehnologiei și importanței utilizării acesteia în toate domeniile. Prin prisma acestor
factori, elevii și profesorii sunt principalul motor al schimbării. Prin prisma acestor

18
lucruri, o întrebare stă pe buzele tutror: „Suntem, oare, pregătiți pentru schimbare?”
Cine nu și-ar dori, măcar pentru o perioadă, ca confortul casei să devină locul de muncă
sau școală? Este o alternativă modernă care îmbină utilul cu plăcutul, însă cât de sigur
poți fi că va putea servi aceluiași scop final?
E adevărat că există păreri pro și contra cursurilor online, cât pierdem și cât
câștigăm. Pierdem contactul cu semenii, cu societatea și câștigăm o flexibilitate a
programului, însă poate exact acest lucru va contribui ca tu să devii mai leneș, mai
delăsător, din cauza faptului că nu trebuie să mergi la școală și nu ești presat de timp
pentru studiu. Încet, încet apare și tendința de amânare și, mai mult decât atât poți
deveni dezorganizat, amestecând problemele de acasă cu studiul.
Ajung, astfel, la concluzia că contactul direct între profesori și elevi este esențial,
contactul față în față care determină reacții imediate atât pentru cadrul didactic, cât și
pentru elev. Legătura afectivă este influențată de modul de comunicare, precum și
implicarea elevilor. Școala online nu trebuie înlăturată, ea trebuie să devină o activitate
complementară, dar în condițiile în care și școala și elevii sunt pregătiți măcar din punct
de vedere tehnic, pentru că acesta a fost principalul obstacol în realizarea învățării
online. De aceea, greu cu netu’, deocamdată!
Valentina Maloș,
părinte

19
„Cărțile sunt ca oamenii, în sensul că se vor ivi în viața ta
atunci când ai cea mai mare nevoie.”
(Emma Thompson)
LECTURA… ÎN STARE DE URGENȚĂ
Perioada care ne-a marcat pe toți pe parcursul semestrului al II-
lea a fost, cu siguranță, perioada stărilor de urgență și de alertă instituite
din cauza pandemiei care s-a abătut asupra noastră. A fost o perioadă
care a adus cu sine noi provocări care au indus în sufletul nostru cele mai
diferite stări și trăiri, de la uimire, frică, neputință, izolare până la
sentimentul de singurătate. Lipsa colegilor, prietenilor, a programului
normal ne-a făcut să ne apropiem de singura prietenă care ne rămâne
loială și aproape, în orice situație, Cartea.
Copiii s-au refugiat în minunata și nesfârșita lume a cărților. A fost
cea mai bună terapie pentru întărirea psihicului, cel mai bun remediu
pentru suflet și creier.
Membrii cercului de lectură au continuat activitatea prin sugestii de
lectură, schimb de impresii, recenzii de carte pe care le-au pus la
dispoziția colegilor prin intermediul rețelelor de socializare. Fiecare a
dorit să exprime ceea ce a simțit în această perioadă și să explice rolul pe
care l-a avut lectura în această perioadă dificilă. Cărțile au fost cele care
le-au amintit permanent că există o lume întreagă care așteaptă să fie
descoperită.

20
Gebriel Sara (clasa a IV-a B)
„Am ales să citesc o carte de lecturi geografice. În
zilele frumoase mă așezam pe iarbă și citeam despre
diferite locuri din lume. Mă trezeam visând cu ochii
deschiși, îmi imaginam cum străbăteam toate acele
ținuturi. Cel mai mult mi-a plăcut descrierea Africii! Îmi
doresc să ajung cândva acolo să pot vedea frumusețea
unei lumi sălbatice, puțin atinsă de mâna omului. Multe
zile mi le-am petrecut călătorind prin toată lumea. Nici
nu știu cum a trecut timpul!
Vă recomand aceste lecturi pentru zilele când vă simțiți singuri.
Cojocari Anamaria (clasa a IV-a B)
„Vaiana este o fetiță care avea o bunică ce îi
spunea mereu povești minunate. Tatăl ei era foarte
sever și nu o lăsa să meargă la ocean. Dintr-o
poveste ea a aflat despre Zeița–mamă, Te Fiti.
Curioasă, neascultând sfaturile tatălui, Vaiana s-a
dus într-o zi la ocean. Din apele învolburate a ieșit o
cutie sub forma unui cadou. Fetița a vrut să o
prindă, dar atunci o strigă tatăl ei, iar ea scăpă cadoul din mâini. Bunica
o ajută să recupereze cutia a doua zi. Atunci, fetița își dă seama că….. .Vă
las pe voi să descoperiți ce s-a întâmplat.
Este o lectură care m-a ținut cu sufletul la gură și m-a ajutat să trec
peste o zi în care mă simțeam singură.”

21
Antonesi Valentina (clasa a IV-a B)
„Întotdeauna mi-au plăcut poeziile. Cel mai
mult mă încântă versurile lui Eminescu în care
descrie natura . Mereu mă imaginez în colțurile
de natură descrise: alegând prin pădure,
plimbându-mă cu barca pe lac printre nuferi,
stând pe o bancă sub tei, privind cerul înstelat.
Mă relaxează și îmi bucură sufletul. În această
perioadă grea nu m-am simțit izolată, ci am călătorit prin lumea lui
Eminescu.”
Tîrnovan Sebastian (clasa a IV-a B)
„Robinson Crusoe” a fost o lectură perfectă
pentru zilele de izolare. Am trăit o adevărată
aventură alături de personajele cărții care m-a
purtat pe tărâmuri necunoscute.
Crusoe hotărăște să navigheze și fuge de acasă.
Timp de 28 de ani călătorește peste tot în lume,
având parte de nenumărate ghinioane și aventuri.
Învăță să se descurce singur, este ingenios în
construirea casei, domesticește animale, se folosește de tot ce îi oferă
insula. M-a uimit prin puterea de autoeducare și prin bunătatea lui. O
recomand cu căldură!

22
Pristavu Adina (clasa a IV-a B)
Am citit cartea „Mitologia greacă” de Ken
Jennings care m-a purtat prin Grecia de demult cu
cele mai bune povești antice. Am aflat cum i-a
păcălit Prometeu pe zei, cum a murit Ahile din cauza
călcâiului său, de ce noi, muritorii de rând, intrăm
mereu în belele. Are ilustrații minunate, informații
interesante și jocuri amuzante. Zilele de izolare au
trecut mai repede călătorind prin Grecia Antică.
prof. înv. primar Loredana Dura

23
Cum sa devii elev de nota 10?
Elevii noștri cu rezultate excepționale în anul școlar pe care tocmai l-am
încheiat ne-au mărturisit în câteva rânduri fiecare cum au reușit să atingă
performanța de a avea media anuală 10, unii în premieră, alții „în recidivă” și
chiar au câteva sfaturi pentru colegii lor:
Cum am făcut să ajung la media generală 10? Eu de obicei nu prea aveam
încredere în mine: nici nu credeam că o să am vreodată media
generală 10... Dar când am intrat în clasa a V-a lucrurile s-au
schimbat, m-am ambiționat şi mi-am propus să învăț cât mai
mult... Învățam, scriam, citeam. Deja era interesant să fiu o
elevă atât de silitoare! Semestrul întâi s-a terminat și media
mea generală era 10, aşa că mi-am propus ca în semestrul al
doilea să mă străduiesc cât mai mult pentru a avea aceeaşi
medie... Să obțin media generală 10 era un vis aproape
împlinit!
Anul şcolar s-a încheiat, media mea generală era 10...
Visul meu era împlinit!
Cam aceasta ar fi „rețeta succesului”: multă voință, mult efort și tot mai multă
încredere în sine!!
Ce i-aş sfătui pe colegii mei să facă pentru a ajunge ca mine? În primul rând,
pentru a-şi îndeplini visurile legate de şcoală, eu mi-aș sfătui colegii să nu treacă o zi fară
să învețe şi să citească foarte mult. În al doilea rând i-aş sfătui să aibă mare încredere în
sine și să lucreze mult pentru ceea ce își doresc.
Marina Lușcan, clasa a V-a A
Cum să devii elev de nota 10? Mi-am pus această întrebare la finalul clasei a 4-a, când,
la festivitatea de premiere, două eleve ale școlii noastre au primit
premiul de excelență pentru media 10 în acel an scolar. Atunci mi-
am propus să încerc în clasa a 5-a să devin elev de nota 10. Pe
parcursul anului școlar am reușit să primesc doar note de 10, deci,
am reușit ce mi-am propus. Această reușită a fost posibilă în
primul rând datorită atenției din timpul orelor. O lecție poate fi
învățată și din clasă, dacă ești atent. Apoi, acasă, am încercat să
acord atenție temelor. Însă nu pot spune că doar am învățat. Am
avut destul de mult timp liber și pentru pasiunile mele (jocurile
video, chitara). Un lucru important este și relația voastră cu
profesorii, care au un rol important în dezvoltarea voastră personală.
În concluzie, nu trebuie să tocești pentru a lua 10. Trebuie doar să fii atent și să
înveți cât este necesar.
Matei Olari, clasa a V-a B

24
Pentru a încheia un an școlar cu media zece, nu trebuie să îți
acorzi tot timpul liber pentru a învăța și este mult mai ușor decât cred
alți elevi. Eu am obținut această performanță îndeplinind doar cerințele
profesorilor, dar cu multă atenție și silință pentru a înțelege fiecare
amănunt dintr-o lecție. Iar cel mai important lucru, după părerea mea,
este să acorzi atenție fiecărei materii în mod egal.
Sebastian Moroșan, clasa a V-a B
Totul a început în clasa pregătitoare. Intrată pe sub bolta
de flori pregătită cu drag pentru noi de doamna învătătoare, îmi
doream enorm de mult să încep orele. A trecut ușor și frumos
primul an, a trecut si al doilea și am ajuns în clasa a II-a. Acum
știam deja cum este să fii școlar și iubeam foarte mult școala.
Odată cu venirea zăpezii se apropia cu pași repezi și
așteptata vacanță de iarnă. Cu gândul deja la ea, mulți copii se
jucau și făceau oameni de zăpadă. Când am intrat în vacanță,
mama m-a convins să fac multe teme suplimentare, așa că în
acea iarnă am studiat cu adevarat foarte mult, iar rezultatele nu
au întârziat să apară. Eu mereu am fost mai „diferită" față de colegii mei, dar acum
puteam să mă remarc într-un mod constructiv. Când eram aproape de încheierea anului
școlar doamna învâțătoare ne-a spus că cei care vor avea doar note de 10 primesc premiul
de excelență. Acest lucru m-a determinat și mai mult să mă preocup de școală și am
terminat clasa a II-a cu rezultate foarte bune.
Pe următorii doi ani i-am petrecut făcând lecții suplimentare și, cu sprijinul
necondiționat al mamei mele, am progresat mereu.
Am intrat în clasa a V-a. Aveam milioane de emoții deoarece nu știam ce profesori
și ce colegi de clasă noi voi avea. Îmi era frică de ce va urma, dar după prima săptămână
mi-am dat deja seama că este totul foarte frumos și că mi-am făcut griji fără rost. Nu pot
spune că a fost ușor. Am învățat foarte mult, iar la finalul anului școlar am avut media
anuală 10. Când am fost chemată pe scenă pentru a primi DIPLOMA DE EXCELENȚĂ eram
un vulcan de fericire.
Și în clasa a VI-a m-am străduit să învăț cât mai mult. Uneori, creierul meu îmi
spunea la ora 3 dimineața: „Vezi că nu știi lecția bine! Mergi și mai repetă!!'' Așa că eu și
noaptea învățam. Nu spun că mereu rețin așa de greu informațiile, însă uneori cele mai
ușoare te solicită cel mai mult. După multă muncă am ajuns să termin și clasa a VI-a cu
media 10. Acum aștept cu nerăbdare să văd ce provocări voi avea în clasa a VII-a.
Dorința mea este să ajung olimpică națională. Nu știu dacă se va realiza, dar cred
în visul meu și în mine.
Pentru cei care doresc să îmi urmeze exemplul și să ajungă elevi de nota 10 sfatul
meu este: la orice test pe care îl dați să întrebați care a fost greșeala și cum era corect. Eu
așa am procedat până acum și am învățat din greșelile mele și chiar din cele ale colegilor.
În plus, nu contează dacă unii din jur îți spun că nu are rost să fii de nota 10. La final vei
realiza că tot efortul a meritat și te vei simți minunat! Crede în visul tău și nu te lăsa
influențat de ceilalți din jur!
Bianca Varvaroi, clasa a VI-a

25
Viața de elev este una dificilă, însă și minunată
atunci când o petreci alături de colegi, de profesori, dar și
de culegerile de limba romană si de matematică.
Pentru a avea cele mai frumoase clipe la școală, nu
trebuie doar să ne jucăm prin pauze, ci și să ne străduim
să învățăm. Să ne străduim să fim elevi de nota 10. Ca să
realizăm acest lucru, trebuie să ne exersăm mintea în
fiecare zi, să lăsăm la o parte tehnologia atunci când ne
facem temele și, totodată, să citim măcar trei capitole pe
zi dintr-o carte care ne place.
Mie nu mi-a fost niciodată ușor să urmez acest
drum al înțelepciunii, însă mereu am avut în gând un
proverb pe care l-am auzit și care mă motivează în fiecare zi: <<Adună argint la tinerețe
ca să ai aur la batrânețe!>>. Astfel, perseverând, am reușit timp de trei ani să fiu o elevă
de nota 10.
Acum îmi dau seama cât de folositoare au fost și sfaturile profesorilor, exigența lor,
modul de a ne apropia de tainele învățăturii, dar si dragostea de a descoperi noile căi spre
cunoaștere.
Îmi doresc ca, în continuare, să obțin rezultate pe măsura muncii depuse, să fiu o
elevă de nota 10, să îmi îndeplinesc visurile (ceea ce le doresc și colegilor mei) și nu voi
uita niciodată în drumul meu că, așa cum am învățat de la părinții mei, cel mai important
în viață e să devii OM.
Diana Jitaru, clasa a VII-a A
Reușita mea din acest an școlar nu are niciun
secret. Am dat dovadă de seriozitate, perseverență,
ambiție. Chiar dacă poate nu mi-au placut toate
disciplinele, am fost mereu atent la ore și mi-am făcut cu
conștiinciozitate temele. Nu m-am dus niciodată
nepregătit, am învățat zi de zi, am fost atent în clasă, nu
am lăsat să se adune goluri în cunoștințe. Dacă a fost
ceva ce nu am înțeles, am cerut imediat explicații
suplimentare.
Cea mai mare contribuție o au profesorii mei
cărora le mulțumesc cu adâncă recunoștință. Au pus
suflet în meseria dumnealor și ne-au transmis, cu
răbdare și cu înțelepciune, informații noi și interesante, iar eu, un elev de nota 10, sunt
rezultatul muncii pe care au depus-o.
Îi îndemn pe toți colegii mei să depună mai mult efort, să fie mai conștiincioși
pentru a obține note cât mai mari. Cu multă muncă vor ajunge să își depășească limitele.
Vă îmbrățișez, dragi colegi și dragi profesori! Nimic nu este imposibil!
Alexandru-Gabriel Tanu, clasa a VII-a A
Rubrică realizată de prof. Mihaela Gogan

26
LECȚIA DE RELIGIE ONLINE
Motto:
Dincolo de orice reușita e o altă încercare.
Cât timp trăiești, simte-te viu.
Dacă ți-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou.
Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp... mergi mai departe când toți se
așteaptă ca să renunți.
Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine.
Fă în așa fel încât, în loc de milă, să impui respect.
Când nu mai poți să alergi, ia-o la trap.
Când nu poți nici asta, ia-o la pas.
Când nu poți să mergi, ia bastonul.
Însă nu te opri niciodata. (Maica Teresa)
Pandemia de coronavirus a adus
schimbări majore în toate domeniile. Toate
școlile din România au fost închise de
miercuri, 11 martie, 2020 până în 22 martie
într-o primă etapă (Decretul Președintelui
României nr. 195/16 martie 2020), urmând ca
starea de urgență să fie prelungită până în
data de 15 mai. În acest context a luat naștere
ora de religie online. Trecând peste aceste
momente încărcate emoțional, am propus
elevilor din școala noastră să ne întâlnim
zilnic pe pagina de Facebook Religie Școala
Berchișești.
Activitățile au început cu prezentarea unui material video foarte valoros care
poate fi accesat pe youtube, intitulat Minutul de
religie. Acesta cuprinde capitolele de mai jos:
I. Biblia
II. Începutul
III. Promisiunea
IV. Virusul răului și culorile speranței
V. Turnul care n-a ajuns la cer
VI. Moise
VII. Creștinismul pe teritoriul țării
noastre
Elevii au mai aflat despre suferința Mântuitorului de pe cruce, despre rolul
postului, despre boală și cauzele ei și depre rolul foarte important al rugăciunii și al
dragostei creștine. Nichita Stănescu spunea că suntem „ ceea ce iubim”.

27
Iisus privește mistic și dumnezeiește tăcând desăvârșit și suferind în Sine, ce
măruntă și josnică a ajuns făptura Sa omenească, ce urât a putut-o infecta și otrăvi
diavolul din interior la exterior, după căderea în păcat și neascultarea din Rai. Ar părăsi
icoana și asemănarea făpturii Sale, ar abandona-o, ar anula lupta și planul de mântuire a
omului Adam și neamul Său căzut, dar a promis Tatălui că îl va mântui, a spus că nu v-a
face voia Sa, ci voia celui care L-a trimis, ascultător făcându-se pe Sine, până la moarte.
Uitându-ne la toate personajele societății de astăzi, vedem că toată lumea este
stresată, agitată, dar nu știe de ce. Simplu de înțeles și de dedus: să ne dăm jos măștile
mizeriilor sufletești personale, să ne curățim simțirile, să ne vindecăm patimile, ura,
lăcomia, răutatea, facerea de rău, apucăturile grosolane și impulsurile necontrolate de
dezumanizare continuă. Boala se vindecă prin credință, morală, rugăciune, bunătate,
omenie, grijă de trup, grijă medicală, grijă față de starea sufletească și de relația noastră
cu Dumnezeu. Trebuie să avem grijă ce mâncăm sau ce bem, neuitând că masura în
toate și lucrul bine făcut, în numele credinței ajută la sănătatea biologică, personală a
oricărui om care le practică și le respectă.
prof. Bogdan Nistor Mihai

28
Grădinița de acasă
Motto: ,,Mai puțin înseamnă mai mult”
Ludwig Mies van der Rohe
Starea de urgență a provocat un experiment social în domeniul educației cu o
nouă manieră de lucru cu copiii, neașteptată, inedită, provocatoare, prin intermediul
părinților și tehnologiei.
Când am realizat că nu ne vom întoarce curând în sala de grupă, am căutat cele
mai potrivite soluții de interacțiune cu copiii, părinții și cu colegii de la preșcolar și nu
numai, apelând la mijloace alternative de comunicare, dovedind că învățarea este un
proces continuu, care se poate produce și în afara spațiului grupei .
Pe grupul creat pe Facebook, am anunțat părinții că prin intermediul lor voi
relua comunicarea cu copiii. Am stabilit un interval orar de două ore, zilnic, pentru
comunicare, lucru, coîmpărtășire, întrebări, răspunsuri. Tema săptămânii, supusă
atenției copiilor a fost anunțată la începutul săptămânii, iar temele activităților au fost
comunicate zilnic. După salutul sau urările de dimineață și după crearea unui moment
de bună dispoziție tuturor participanților am propus copiilor o varietate de jocuri,
activități de învățare și distractive, care s-au putut desfășura în condiții de izolare.
Copiii au vizionat scurte filmulețe educative, au făcut lucrări practice, plastice, au
lucrat pe auxiliare, au ajutat părinții la treburile casnice. Aspecte din activitățile
realizate de ei au fost expuse pe grup, primind, individual, comentarii apreciative,
emoticoane și felicitări. În felul acesta le-am transmit că mă preocupă fiecare copil în
parte, că sunt atentă la ei, că îi observ.
Fiindcă știm că sportul ne ajută să depășim epuizarea psihică, iar educația este
incompletă fără sport, am propus copiilor și momente de mișcare în pauza dintre
activități. Seara, înainte de culcare, am instituit momentul de poveste trimițând
părinților link-uri cu diferite povești educative.
Pentru părinți a fost o perioadă dificilă, deoarece o mare parte din lucrurile pe
care le făceam în grădiniță cu copiii – supraveghere, activități educaționale, organizarea
rutinelor zilnice au fost acum gestionate de ei, care au trebuit să jongleze cu serviciul,
copiii, activitățile casnice și viața personală. De aceea, am sprijinit părinții care au folosit
toate instrumentele tehnologice disponibile pentru gestionarea emoțiilor puternice,
găsind o combinație sănătoasă între activitățile online și offline pentru a evita
expunerea în exces pentru noi toți în fața ecranelor.
La grădinița online am învățat că în casele noastre sunt resurse infinite pentru a
iniția activități educative, am descoperit că grădinița și familia se pot completa reciproc
pentru a face împreună lucruri minunate pentru copii, într-o perioadă dificilă ca aceasta,
asigurând, în primul rând, confortul emoțional al copiilor.
Putem spune cu certitudine că învățarea există și în online și că înseamnă doar
noi ferestre către educație.
Bibliografie:
ANEXA 1 la Planul județean de intervenție educațională destinat învățământului
preșcolar pentru perioada suspendării cursurilor nr. 2531 din 27.05.2020

29

30
La sfârșit de articol un gând pentru dragii mei preșcolari și părinții
acestora:
Timpul repede s-a scurs,
Nu mai sunteți grupa mică
Unde... toți ați plâns.
Anii au trecut în zbor,
Și la grădiniță multe-ați învățat,
Ați scris...ați recitat...ați desenat
Și ați legat prietenii cu-adevărat.
O nouă poartă se deschide,
Un viitor cu multe împliniri
La școală voi veți fi ca până acuma...
Cu siguranță cei mai buni copii.
Vă doresc mult succes
Și multă multă împlinire.
Cu drag o să rămâneți pentru mine
Grupa mea de suflet... o frumoasă
amintire.
(versuri preluate)
Mulțumesc, dragi părinți, pentru că mi-ați fost un ajutor de nădejde în
educarea copiilor dumneavoastră și vă mărturisesc că a fost în aceeași măsură o
bucurie și un privilegiu să le cultiv personalitatea, să mă minunez de miracolul
devenirii lor.
prof. înv. preșcolar Senorica Pădure

31

32

33
Scrisoare către mine, cea din viitor
Iată că ai ajuns la finalul ciclului primar! A trecut timpul repede și
frumos! Frumos te-ai transformat și tu! Din fetița prea vorbăreață,
uneori neatentă, deseori nerăbdătoare ai devenit un copil atent la
problemele celor din jur, îți place să asculți pentru a învăța cât mai
multe lucruri. Îmi place că ești o persoană pe care se pot baza prietenii
tăi și că te implici într-o mulțime de activități și la școală și în timpul
liber. Poate prea multe activități! Știu că îți dorești să devii medic. Cred
că ți se potrivește. Doar că, pentru a-ți realiza visul, trebuie să te
concentrezi pe acele activități care te ajută. Ești o elevă foarte bună și
știu că așa vei fi mereu pentru că ești ambițioasă. Îmi doresc să îți atingi
scopul pentru că ai toate calitățile necesare: ești bună, altruistă,
perseverentă, isteață și creativă.
Sunt mândră de tine, cea de acum, și aș vrea, ca peste ani, să
ajungi acolo unde îți dorești. Te sfătuiesc să înveți foarte bine în
continuare, să fii un om de încredere, să te apleci cu aceeași dragoste
asupra problemelor celor din jur. Cred că, cel mai bine în viitor, ți se
potrivesc activitățile de voluntariat pentru că, prin intermediul lor, îți
poți dovedi dragostea față de oameni și îți poți împlini dorința de a-i
ajuta.
Nu uita că, în permanență, voi fi cu ochii pe tine pentru a urmări
evoluția ta! Privesc cu încredere și speranță spre viitor!
Eu, cea de azi,
Valentina Antonesi,
clasa a IV-a B

34
Cu speranță, din viitor
Văd o mulțime de oameni așezați la rând în fața unei galerii de
artă. Mă apropii (pentru că, se știe, este locul meu preferat) și întreb cine
este artistul care își expune operele de artă. O doamnă îmi răspunde că
este un artist tânăr și foarte talentat, Paul Cozma. Ce bucurie! Îmi saltă
inima de fericire! Îmi dau seama imediat că ai reușit. Ți-ai împlinit visul!
Oare va veni și doamna învățătoare la expoziție? Așa a promis acum 15
ani!
De mic ai fost foarte ambițios și dornic de succes. Îți plăcea să
povestești, să joci în piese de teatru, să cânți și toată atenția să fie
îndreptată spre tine. Cel mai mult îți plăcea să desenezi. Ai realizat sute,
mii de desene. Îmi amintesc că, aproape zilnic, îi dăruiai doamnei
învățătoare câte un desen. Multe au fost expuse la expozițiile din clasă și
din școală. Și în pauze desenai. Era cea mai mare dorință a ta: să devii
pictor. Mereu am avut încredere în tine, pentru că a fost și este pasiunea
ta. Sunt mândru că ești la fel de ambițios și nu ai lăsat să se irosească
acest talent. Ți-am urmărit toate activitățile de-a lungul timpului. Am
observat că ai rămas un elev foarte bun, iar tot timpul liber l-ai dedicat
pasiunii tale, pictura.
Visul tău s-a împlinit! Ești faimos! Talentul tău este recunoscut și
apreciat în întreaga lume. Ai demonstrat că cel mai important este să
crezi în tine și în visul tău.
Eu, cel din viitor,
Paul Cozma,
clasa a IV-a B

35
Cerul plânge
Curg lacrimi din cer peste lume,
Pământul mustește de ape,
Călcând peste el rămân urme,
Alți nori vin tot mai aproape.
Nori negri și gri se-aștern peste sate
În deal bubuie zarea,
Un bici de foc şi lung dar şi lat
Prin nori ȋşi face cărarea.
Deodată ca la un semn
Apă din cer iarăși curge,
Trântește ȋn parul de lemn
Fiorul de teamă mă frige.
Drumu-i-un drum de apă
Ce curge ȋn repezi valuri,
Norii de sus iar crapă
Drum nu mai e, avem maluri.
Potop de apă se revarsă şi plouă,
Plouă ȋntr-una, ne ascundem cu toții ȋn casă.
E seara!
Poate mai târziu văd luna.
Elisa-Iuliana Maloş
clasa a VII-a A

36
Școala online
- Hai, nepoate, și te scoală,
Că ai spus că mergi la școală,
Este 9 și-a sunat
Și tu tot mai stai în pat!
Iar pe telefon te joci?
Ce se-aud atâtea voci?
- Bunico, eu sunt pe net,
Vorbește, te rog, încet!
Clopoțelul nu mai sună,
De mai bine de o lună.
Fac matematică acum,
Cu colegii mei pe Zoom.
La română facem texte,
Înmulțirea prietenă ne este.
La istorie, am povestit,
Cu domnitori ne-am întâlnit.
La geografie, Europa am vizitat,
Prin munți, podișuri ne-am
plimbat.
Fără panică și stres,
Situația noi am înțeles,
Temele ni le-am făcut,
Serbare online am avut.
Eu nu știu ce credeți voi,
Dar noi ne vedem eroi.
Vara
Vara caldă a sosit,
Câmpul este înverzit,
Prin livezi și prin grădini
Zboară fluturi și albini.
Albinuță, draga mea,
Mie-mi place mierea ta
Dar de tine-mi este frică
Deși ești atât de mică!
Însă fluturii-s gingași,
Colorați și drăgălași
Zboară lin din floare-n floare
Cât este ziua de mare.

37
FOTBALUL, PASIUNEA MEA
Mă numesc Carmene și tocmai am terminat clasa a patra. Toată
lumea mă întreabă: „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Știu sigur:
vreau să devin fotbalist. Unii sunt de acord cu alegerea mea, alții îmi
spun că nu e chiar o meserie. Mama îmi spune să învăț și să aleg o
meserie sigură. Nu înțelege că e tot ce îmi doresc. Eu cred că trebuie să
fac ce îmi place. Fotbalul mă face fericit!
Trebuie să știți că sunt un elev foarte bun. Dacă mă pasionează
sportul nu înseamnă că nu învăț. Am luat mereu Premiul I. Îmi plac mai
multe discipline: matematica, istoria și desenul. Sunt cu adevărat talentat
la desen, iar la matematică îmi sclipește mintea (așa zice doamna
învățătoare). Dar, dintre toate acestea, educația fizică este ora pe care o
aștept mereu cu nerăbdare. Sportul îmi dă o stare de bine, nimic nu mi
se pare greu. După ce termin de scris și de învățat, îmi petrec tot timpul
liber cu antrenamentele pentru fotbal.
Îmi doresc tare mult să ajung un fotbalist faimos, iar lumea să îmi
strige numele pe stadioane. Vreau să îmi fac mândri părinții și să onorez
numele țării mele atunci când pe marile stadioane voi intona imnul țării
și voi câștiga meciuri importante.
Carmene Iorgoaia,
clasa a IV –a B

38
Învățătoarea mea
Întâlnindu-vă la școală,
admirând comportamentul,
dragostea, devotamentul,
Prezentându-mă la doamna
am uitat și cum mă cheamă.
La materia preferată
am stat cu gura căscată
Cunoscându-vă la școală,
am avut încredere,
după cele întâmplate
la-nceputul anului.
Și de când cu pandemia,
ce-a cuprins întreg pământul,
după fapte și purtare,
vă declar din răsputeri
CEA MAI BUNA INVAȚATOARE!
Tabita-Noelia Eavorschi , clasa a IV-a A

39
When we learn our native language, first we listen, then we speak, after that we read
and finally we write. Listening, speaking, reading and writing are the four language
skills we need to develop for complete communication.
To achieve these four basic language skills, you need to surround yourself with English:
make English part of your life at home, at school, during your free time.
Expose yourself to the language as much as possible: PRACTICE MAKES PERFECT,
which means that if you want to improve a certain skill you have to practice it.
Listen:
1. To music –old or modern; the type you prefer,
but pay attention to the lyrics. Sometimes
reading the lyrics may help you understand the
song.
2. To movies, TV shows, news,
entertainments, the radio – try the classics. If
you can watch DVD’s you can watch the movie
several times. Watching with subtitles and then,
when you feel more comfortable, without them.
You can have English radio at home or on your
mobile phone. Even if are not actually listening
to it, your ears will be getting used to the sounds
of the language.
3. Attend plays, exhibitions, talks in English
organized by English speaking schools or communities.
Speak:
4. Join voiced chats. Technology has advanced a lot in
terms of social networks so, wherever you live, you’ll find a
chat-room to join.
5. Talk and record yourself. This may sound funny, but it
will help you realize how you can improve by repeating the
recording several times till you feel happy with the results.
6. Talk to your classmates in English when you are not
in class. You can even make a group to play games, have a
meal or just chat together.

40
Read:
7. Books in English and articles on the web. Maybe, books you
have already read in your mother tongue or which have been
turned into movies. Try to start with easy books, even children’s
books and comics: The images will help you understand even if
you don’t know all the words
8. Switch the operating system of your mobile phone, your PC
or tablet into English. Associating a function with a certain word
will improve your vocabulary.
Write:
9. Write down words or expressions you think useful with
their meaning and examples. If you see them in sentences you
will remember them better. You can use them if you keep a
diary.
10. Write comments in English on social media pages or on
blogs. You don’t need to be an expert to write a few sentences
about what you think or feel about a content.
So PRACTICE, PRACTICE, PRACTICE!
prof. Otilia Corniciuc
Bibliography
Milne, M. (2019, November 15). 10 Ways To Improve Your English Language Skills [Web
log post]. Retrieved June 26, 2020, from https://www.wallstreetenglish.co

41
Dig deep inside
Every great dream begins with a dreamer. As quoted by Chantal Sutherland:
Believe in yourself, take on your challenges, dig deep within yourself to conquer
fears. Many of us try to find purpose and passion in all over the world, but they
don’t look within themselves. In order to find your greatness try diving deep
into yourself!
coord. prof. Otilia Corniciuc

42
J’ LE FRANÇAIS
Des blagues scolaires
Une prof demande à ses élèves:
- Si je dis « Je suis belle », c’est à quel temps?
Un élève répond:
- Sûrement au passé, madame…
Le maître demande à Manu:
- "Conjugue-moi le verbe marcher au présent".
Manu, hésitant:
- "Je marche..., tu marches..., il marche..."
Le maître:
- "Plus vite! Plus vite!"
Manu: "Je cours, tu cours, il court..."
Un prof interroge un élève:
- Cite-moi deux pronoms!
- Qui? Moi?
- Très bien!
A l'école, la maîtresse demande:
- Où est mort Jules César?
- A la page 54 du livre d'histoire, Madame.
Le professeur s'adresse à Maxime et dit:
- Dis-moi le nom d'un mammifère sans dents.
- Euuuum! Ma grand-mère...

43
Le maître vérifie le cahier d'un élève. Il s'étonne:
- C'est quoi cette page blanche?
- Ça, c'est une page de calcul mental!
L'institutrice demande aux élèves:
- Dans la phrase suivante: Le malade est mort des suites de son
affection, où se trouve le sujet?
- Au cimetière, Madame.
Rubrică realizată de prof. Gabriela Cojocariu

44
Parcă ceva prevestea că se va întâmpla.
În cele două luni de școală din semestrul II în
care ne-am întâlnit fizic s-au concentrat o
multitudine de activități atât în cadrul bibliotecii
școlare cât și în cadrul cercului „Micii
meșteșugari-viitori antreprenori”. Am adunat în
aceste luni de școală multe amintiri frumoase,
am dobândit multe cunoștințe și abilități.
Prin biblioteca noastră sunt promovate
creativitatea, talentul, îndemânarea,
comunicarea, socializarea și nu numai. Interacțiunea, dialogul, dezbaterile pe marginea
cărților și a lecturilor citite ne animă și ne fac să ne adunăm din ce în ce mai mulți la
bibliotecă. De aceea perioada care a urmat celor două luni de școală ne-a întristat foarte
tare pentru că ne-au lipsit întâlnirile. Dar ne-am adaptat și acestei perioade și am
rezistat. Am citit fiecare cărți, fie din biblioteca personală (pentru care militam tot
timpul), fie achiziționate on-line de la diferite librării. Cititul îți deschide „un al treilea
ochi”, spunea scriitorul Vladimir Nabokov. Cititul este o artă. Cine ajunge să o practice se
vindecă de stres, de teamă de singurătate, își petrece timpul într-un mod plăcut și nu se
plictisește niciodată. Pentru a deprinde arta cititului e nevoie de mult exercițiu și
răbdare. De pauză și reflecție, de profunzime și seriozitate. Bucuria cititului te
recompensează pentru tot felul de inconveniente și frustrări mai ales în această
perioadă pe care o traversăm. Cititul nu este o obligație, ci este un act consimțit de
formare a personalității umane, cu implicații pe care omul le va respecta în decursul
vieții.
În semestrul II al anului școlar 2019-2020, biblioteca școlii a derulat mai multe
proiecte și activități.
„Eminescu-trecut, prezent și viitor” –sărbătorind ziua marelui poet și Ziua Culturii
Naționale.
„În Unire stă puterea”- marcând Ziua Unirii înfăptuită de poporul român alături de
conducătorul Alexandru Ioan Cuza.
„Citim, citim și iar citim”- marcând prin diferite activități Ziua Internațională a
Cititului Împreună.
Activitățile cercului de abilități „Micii meșteșugari-viitori antreprenori” au avut
diferite teme premergătoare zilelor de 1 Martie și 8 Martie, prilej cu care micii
meșteșugari au confecționat mărțișoare, felicitări și buchete de flori creând o adevărată
expoziție. Am învățat tehnici noi și le-am exersat pe cele învățate.
Dragi copii, vă îndemn ca în vacanța de vară să nu irosiți timpul, să citiți, să
răsfoiți o carte, iar membrii cercului de abilități practice „Micii meșteșugari” să pună în
practică ceea ce au învățat!
bibliotecar Lupaescu Lacrimioara-Floricica

45
Biblioteca, prin ochii elevilor noștri:
„Biblioteca... hmm. Ce este biblioteca? Ar spune unii că este o încăpere cu rafturi cu
sute sau mii de cărți. Este oare biblioteca o simplă încăpere? Ei bine, nu. Biblioteca școlii
mele, chiar dacă acum trec pragul clasei a X-a la Colegiul „Alexandru cel Bun”, ea m-a
ajutat să fac pași importanți și mi-a oferit ocazia să cunosc semnificația cuvântului
bibliotecă. Acea încăpere cu nenumărate cărți nu este doar un simplu loc. Acea încăpere
este locul de refugiu al copiilor care au auzit că biblioteca ascunde pe rafturile ei mii de
povești. Printre acei copii m-am regăsit și eu. Biblioteca, definită după propria rațiune,
este o „oglindă magică”, precum cea din „Alice în Țara Minunilor”. Cine alege să intre în
acea oglindă ajunge să pășească în mai multe dimensiuni, să călătorească în timp și să își
însușească abilități supranaturale, luptând sau ajutând persoanele din fiecare lume.
Pentru mine, biblioteca școlii mele mi-a deschis ușa și mintea și m-a invitat să
experimentez și să cunosc atât de multe lucruri! Chiar dacă sunt elevă de liceu, colaborez
și o numesc in continuare biblioteca școlii mele.”
Dalia Varvaroi, clasa a X-a, Colegiul
„Alexandru cel Bun”
„Biblioteca de la școala mea este una modestă, dar plină de cărți frumoase, proiecte
și amintiri plăcute. Pe mine, dar sunt sigur că și pe ceilalți copii, m-a ajutat să ne
îmbunătățim vocabularul, să fim mai creativi și inventivi datorită cercului de abilități
practice și, nu în ultimul rând, să învățăm să ne exprimăm mult mai deschis datorită
doamnei bibliotecar care ne este alături mereu și care înlătură bariera cadru didactic-
elev. Această bibliotecă este unică deoarece fiecare copil merge cu drag și se bucură de
cărți, citit și alte activități”.
Sebastian Moroșan, clasa a V-a B
„Pentru mine, biblioteca școlii înseamnă relaxare, recreere, abia așteptam pauzele să
fug la bibliotecă să-mi încarc bateriile pentru orele următoare. Să răsfoiesc cărțile, să
citesc sau să-mi redeschid porțile spre imaginație. Când împrumut o carte și-mi place
foarte mult, citind, mă transpun în acea poveste și în acea lume. Pentru mine, cartea este
ca o „aripă” pe care plutesc în lumea minunată a basmelor. În cadrul cercului „Micii
meșteșugari” am învățat foarte multe tehnici și am făcut activități frumoase. Am cusut, am
desenat, am aplicat tehnica decupajului, tehnica string-art, care sper eu, să-mi fie de folos
în viață. În concluzie, nu pot trăi fără biblioteca școlii.”
Cu drag,
Valentina Antonesi, clasa a IV a B

46
Rubrică realizată de bibliotecar Lupaescu Lacrimioara-Floricica

47
Sfântul Luca al Crimeei
În acest număr special al revistei, datorat pandemiei de
Covid 19, voi prezenta câteva date reprezentative despre un
sfânt contemporan, un sfânt tămăduitor, un sfânt care nu este
prea cunoscut, dar un sfânt care a săvârșit foarte multe
tămăduiri celor care i-au cerut ajutorul.
Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino-
Iaseneţki, în Kesţ, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877, şi a
primit din botez numele Valentin. Credinţa sa a fost înrâurită de
apropierea Lavrei Peşterilor (familia se mutase în Kiev), precum
şi de o Sfântă Scriptură, primită cu prilejul absolvirii liceului.
Avea un mare talent artistic, precum şi dorinţa de a şi-l cultiva, însă asupra acestuia a
predominat dorinţa sa de a-i ajuta pe ţăranii săraci din jur, aşa că s-a înscris la cursurile
şcolii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903.
În 1904, războiul ruso-japonez l-a adus pe Valentin în Orientul Îndepărtat ca şi
chirurg. Acolo îşi va întâlni viitoarea soţie, Anna Vasilievna Lanskaia. S-au căsătorit şi au
avut patru copii. În acest răstimp, Valentin s-a specializat în operaţiile chirurgicale
oftalmologice, împreună cu anestezia locală şi tratarea infecţiilor piogenice (care au
devenit mai târziu pentru el un subiect de studiu). Valentin avea şi o credinţă uriaşă
pentru acele vremuri grele – familia sa găzduia lunar o maică de la mănăstirea
Fiodorovski, şi mergea regulat la biserică. El refuza să opereze fără să se roage mai
înainte în faţa unei icoane a Maicii Domnului din sala de operaţie, şi apoi să-l însemneze
pe pacient cu iodină, în semnul crucii. La un moment dat, oficialităţile comuniste au dat

48
jos icoana; atunci, Valentin a refuzat să mai opereze până
ce icoana nu va fi aşezată la locul ei. După puţină vreme,
soţia unui oficial al Partidului a avut nevoie de operaţie, şi
l-a cerut în mod anume pe Valentin. El însă s-a ţinut
neclintit de hotărârea sa. Atunci, autorităţile s-a supus
cererii sale, au aşezat la loc icoana, iar el a intrat în sala de
operaţie.
Soţia lui Valentin s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a
murit prematur. Deşi Valentin şi-a plâns mult soţia, a
izbutit totuşi să vadă mâna Domnului ce-l călăuzea chiar
şi-n aceste clipe grele – Dumnezeu i-a trimis o infirmieră
care să-l ajute cu creşterea copiilor, şi l-a chemat la
preoţie. Făcând ascultare de Arhiepiscopul Innochentie,
Valentin a răspuns degrabă acestei dumnezeieşti chemări,
fiind hirotonit diacon pe 26 ianuarie şi preot pe 2 februarie
1921. Apoi, fiindcă în acele vremuri de prigoană Biserica
ducea lipsă de păstori, părintele Valentin s-a supus
chemării norodului şi a intrat în monahism (a luat numele
Luca, după Sfântul Evanghelist pe care-l urma în lucrarea
apostolească şi de tămăduitor al trupurilor şi sufletelor),
fiind hirotonit episcop.
Virtuţile, luptele şi realizările Sfântului Luca sunt
copleşitoare. Acest arhiereu plin de har a izbutit să
redeschidă multe biserici închise de comunişti, a dat
naştere unor lucrări teologice de mare profunzime, i-a
întărit pe credincioşi şi a adus pe mulţi alţii la Ortodoxie.
Pe lângă toate acestea, dragostea, iscusinţa şi dăruirea sa
pentru pacienţi au salvat mii de vieţi (îndeosebi ale soldaţilor răniţi în război), iar
tehnicile sale medicale au câştigat multe premii ştiinţifice, fiind preţuite de colegii săi
chirurgi decenii la rând. După o viaţă de realizări medicale şi lupte duhovniceşti în
mărturisirea dreptei credinţe, Sfântul Luca a trecut la Domnul pe când se afla în scaunul
de Arhiepiscop al Simferopolului, pe 11 iunie 1961.
Aceasta este și data când Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Luca al Crimeei, om de
ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru
descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în
vremea stăpânirii bolşevice din Rusia.
prof. Bogdan Nistor Mihai

49
TEST DE VACANȚĂ
Alege varianta de răspuns pe care o consideri corectă!
1. In California este ilegal ca un bărbat să se căsătorească cu sora văduvei sale?
Da / Nu
2. Există 4 iulie şi ȋn Anglia?
Da / Nu
3. De câți jucători ai nevoie ca să joci fotbal?
11 / 23 / 22
4. Câte zile de naștere are un om obișnuit?
1 / 66 / 72 / 3
5. Câte animale din fiecare sex a luat Moise pe arca sa?
1000 / 499 / 0
6. Unele luni au 31 de zile; câte luni au 28 de zile?
12 / 1 / 6
7. Împarte 30 la 1/2 şi adăugă 10. Care este rezultatul?
25 / 70 / 35
8. Dacă sunt 3 mere şi iei 2, câte mere ai?
1 / 2 / 3
9. Câte timbre de 2 lei sunt ȋntr-o duzină?
6 / 9 / 12
10. Un fermier are 17 oi şi mor toate ȋn afară de 9. Câte oi au rămas?
17 / 8 / 9
11. Doctorul ȋți dă 3 pastile şi ȋți spune să iei câte una la fiecare jumătate de oră.
Pentru cât timp ȋți vor ajunge pastilele?
60 min./ 90 min./ 120 min.

50
Acestea sunt răspunsurile corecte:
1. Nu, pentru că e mort!
2. Da - vine după 3 iulie!
3. 22 - câte 11 pentru fiecare echipă.
4. 1 - e doar una ziua ȋn care te-ai născut!
5. Moise nu avea o arcă, ci Noe!
6. 12 - fiecare lună are 28 de zile!
7. 70: 30 ȋmpărţit la 1/2 face 60!
8. 2; acelea pe care le-ai luat?
9. Sunt 12 timbre de 2 lei ȋntr-o duzină!
10. 9
11. 60 - începi cu prima pastilă, după 30 de minute o iei pe a doua, iar după
30 de minute o iei pe a treia.
prof. Gabriela Cojocariu

51
Povestea noastră e a orișicui, o poveste despre o călătorie frumoasă
într-o lume care încă nu și-a dezvăluit toate misterele. Toată lumea a
trăit această poveste, însă de fiecare dată este diferită și specială, iar
pentru noi, povestea noastră este cea mai frumoasă!
Povestea noastră, a clasei a IV-a A, a început acum cinci ani, în
anul 2015, când am pătruns timizi în curtea școlii. Eram curioși și
emoționați, era începutul călătoriei noastre în lumea literelor și a cifrelor,
a cântecelor și a jocurilor, a cunoștințelor și a dezvoltării noastre! Ne-a
fost mai puțin teamă atunci când l-am văzut pe el, pe învățătorul
nostru, care ne privea cu bunătate, iar privirea lui blândă ne-a dat curaj!
Vom păstra în suflet cu o mare prețuire prima zi de școală!
,,Într-o zi frumoasă de toamnă, ne-am îndreptat cu toții către
școală. Știam cu toții că astăzi vom începe un capitol nou din viața
noastră, clasa pregătitoare! Eram foarte emoționată! Domnul învățător
ne-a condus către clasa noastră frumos amenajată, iar noi, ca niște
școlărei cuminți, ne-am așezat cu mari emoții în bănci!
Cu timpul, am observat că avem un învățător extraordinar de bun
și am căpătat curaj! Atunci când nu reușeam să facem o literă sau o cifră
el ne îndruma, ne punea mânuța mică în mâna lui, iar apoi, ca prin
magie, nicio literă sau cifră nu mai părea greu de făcut!”
Maria-Alexandra Mironesei, clasa a IV-a A
Timpul a fost neiertător cu noi, iar fiecare an a trecut ca o clipă,
neobservat în timp ce noi învățam din ce în mai multe! Fiecare pagină pe

52
care am citit-o, fiecare operație matematică dificilă, fiecare pauză plină
de râsete cristaline și fiecare joc nou învățat ne-au adus mai aproape de
desăvârșirea noastră ca elevi și de această zi a despărțirii! Însă, fiecare an
ne-a învățat ceva, ne-a făcut să creștem și acum când privim în urmă
suntem tare mândri de ce am realizat!
,,Mereu mi-am dorit să merg la școală, iar după ce am început
clasa pregătitoare, mi-am dorit să merg și mai departe! Primul an de
școală, clasa pregătitoare a fost pentru mine o joacă frumoasă! Abia mai
târziu, în clasa I, am realizat cât de importantă este școala.
Din clasa a II-a, am început să fiu mai serioasă în privința școlii. Cu
cât învățam mai multe, cu atât deveneam mai curajoasă. Emoțiile încă
existau, dar știam că le puteam învinge!
Clasa a III-a a fost puțin mai dificilă, din punctul meu de vedere,
dar și una plină de emoții, deoarece urma să ne pierdem al doilea tată,
pe învățătorul nostru drag care a fost alături de noi la bine și la rău. Însă,
am continuat să îl facem mândru de noi, obținând rezultate foarte bune
la un concurs și mai ales prin faptele noastre!
Iar în final, clasa a IV-a! Consider că a fost un an mai anevoios,
pentru că a trebuit să ne adaptăm cu o altă învățătoare. Noi am crezut
că va fi mai greu, dar a fost extrem de ușor să ne obișnuim cu această
schimbare. Acum ne este greu să ne împăcăm cu ideea că o să ne
despărțim de învățătoarea noastră, cea cu care doar ce ne-am fost
obișnuit. Însă, vom cunoaște alți profesori minunați și ne vom face
învățătorii mândri!”
Bianca Țimpău, clasa a IV-a A
Povestea noastră a fost minunată, a avut suișuri, dar și coborâșuri,
am fost lăudați și uneori mustrați, dar mereu am fost susținuți și
îndrumați de oamenii mari și dragi din jurul nostru! Le mulțumim

53
părinților noștri iubiți, profesorilor înțelepți și dedicați, și nu în ultimul
rând, învățătorilor noștri care au sădit în noi dragostea de carte!
,,L-am iubit pe învățătorul meu pe zi ce trecea mai mult! El m-a
învățat o mulțime de lucruri: să scriu frumos, să iubesc, să fiu sigură și
precisă, să cânt și multe altele. Nu voi putea niciodată să îi mulțumesc
îndeajuns pentru tot ce-a făcut pentru mine!
Am iubit-o pe doamna învățătoare din prima clipă în care am
cunoscut-o. Când m-am uitat în ochii ei, am văzut o pace și o iubire pe
care nu am mai întâlnit-o. Știam că este specială și mi-am promis că
mereu o voi face să zâmbească, așa că îi povesteam toate năzdrăvăniile pe
care le făceam cu frații mei. Iar ea, în schimb, m-a învățat o mulțime de
lucruri, printre care să compun poezii, cântece, melodii și povești!
Acum, nu ne putem lua rămas-bun cum se cuvine de la ei, dar
sigur ne vom reîntâlni într-o zi, ne vom îmbrățișa și felicita! Știu asta,
așa cum știu că după ploaie și furtună va veni și o zi bună!”
Tabita-Noelia Eavorschi, clasa a IV-a A
Iar acum, am ajuns la finalul poveștii noastre! V-am spus deja, e
povestea tuturor și în același timp, e doar a noastră! E cea mai
frumoasă poveste, cu douăzeci și unu de pitici cu ghiozdane care,
îndrumați de cei mai buni profesori, au reușit să își pună pe cap un
simbol al muncii continue, toca de absolvire. E ca o medalie pentru noi,
ne arată că am reușit să trecem peste toate lucrurile grele pe care le-am
întâmpinat și să devenim mai buni în fiecare zi!
,,Au trecut cinci ani de școală. Ce repede au zburat clipele! Cât de
multe am învățat! E frumos să fiu copil și aș opri timpul în loc.
Vreau să îmi fac o tocă, cu toate amintirile de până acum. Aș
împleti-o cu toate emoțiile din prima zi de școală și cu toate întrebările
mele. Aș decora-o cu literele și cifrele din primul an. Aș scrie cu litere de

54
mână despre toate bucuriile trăite, înmulțite zilnic și împărțite cu colegii.
Aș împleti apoi și zilele triste în care m-am certat. Au și ele emoția lor!
Aș desena chipurile câtorva domnitori și niște mulți înalți, câmpii întinse
și ape cristaline. Aș împleti apoi minunatele serbări, în care am fost
actori, cu activitățile făcute împreună. Voi decora toca cu toate reușitele
și cu notele bune. Mai presus de toate o voi încununa cu mulțumirea și
respectul meu pentru cei doi învățători, oameni minunați cu suflet mare.
Toca mea e gata și o port cu mândrie!”
Noi știm că o poveste s-a sfârșit, însă o alta începe! Vom începe să
o scriem din toamnă, pe paginile timpului, cu un stilou de speranță,
îndrumați de mai mulți profesori minunați pe care abia așteptăm să îi
cunoaștem. Vom păstra în suflet amintirile prețioase din clasele primare,
însă băncile noastre le vom lăsă unor alți prichindei nerăbdători să își
scrie povestea!
coordonator prof. înv. primar
Anamaria Popovici

ISSN 2601 – 6761,
ISSN-L 2601 – 6761

Revista Ropot nr. 5, iunie 2020

Empfohlen

Empfohlen

Weitere ähnliche Inhalte

Was ist angesagt?

Was ist angesagt? (19)

Ähnlich wie Revista Ropot nr. 5, iunie 2020

Ähnlich wie Revista Ropot nr. 5, iunie 2020 (20)

Mehr von Otilia Corniciuc

Mehr von Otilia Corniciuc (7)

Revista Ropot nr. 5, iunie 2020