Republica a fost scrisă aproximativ între 380 și 370 î.e.n. Titlul Republica este derivat din latină, fiind atribuit lui Cicero, care a numit cartea De re publica (Despre treburile publice), sau chiar ca De republica, creând astfel confuzie în ceea ce privește adevărata ei semnificație. Republica este considerată parte integrantă a genului literar utopic. Al doilea titlu, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, Despre justiție), este posibil să fi fost inclus ulterior.
Tema centrală a cărții este dreptatea, argumentată cu ajutorul mai multor teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal.
Republica este considerată de mulți academicieni drept cel mai mare text filosofic scris vreodată, fiind cartea cea mai studiată în universitățile de top.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 1, Numărul 2, Decembrie 2022, pp. 81-89
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS33939
URL: https://www.cunoasterea.ro/republica-lui-platon/
Republica a fost scrisă aproximativ între 380 și 370 î.e.n. Titlul Republica este derivat din latină, fiind atribuit lui Cicero, care a numit cartea De re publica (Despre treburile publice), sau chiar ca De republica, creând astfel confuzie în ceea ce privește adevărata ei semnificație. Republica este considerată parte integrantă a genului literar utopic. Al doilea titlu, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, Despre justiție), este posibil să fi fost inclus ulterior.
Tema centrală a cărții este dreptatea, argumentată cu ajutorul mai multor teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal.
Republica este considerată de mulți academicieni drept cel mai mare text filosofic scris vreodată, fiind cartea cea mai studiată în universitățile de top.
DOI: 10.13140/RG.2.2.27973.32481
Întregul corp de lucrări al lui Platon a supraviețuit intact până în zilele noastre, influențând decisiv cultura occidentală. Pentru Platon, dialogul este singurul instrument capabil să evidențieze caracterul de cercetare al filosofiei, elementul cheie al gândirii sale. Cu siguranță cuvântul scris este mai precis și mai aprofundat decât cel oral, dar discursul oral permite un schimb imediat de opinii asupra subiectului în discuție. Protagonistul principal al dialogurilor este Socrate, cu excepția ultimelor dialoguri unde acestuia i se atribuie un rol secundar, dispărând complet cu totul în Legi și Epinomis.
Dialogurile platonice au fost grupate de foarte mulți comentatori în diferite clasificări. După unii, o clasificare ar fi cronologică: primele dialoguri ar fi caracterizate de influența puternică a lui Socrate, cele de maturitate în care ar fi dezvoltat teoria ideilor, și ultima perioadă în care a simțit nevoia de a-și apere propria concepție de atacurile la adresa filozofiei sale, realizând o profundă autocritică a teoriei ideilor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.16491.41767
Principalele teme din Republica lui PlatonNicolae Sfetcu
În interpretarea tradițională, Republica este o continuare a discuțiilor din Gorgias, conform cărora virtutea și legile polis sunt un truc inventat de o masă de oameni slabi pentru a capta pofta de putere a celor mai buni indivizi, puțini la număr dar înclinați în mod natural să conducă. Tezele lui Calicles din Gorgias se aseamănă cu ideile expuse de Trasymachus în Cartea I din Republica.
Tezele politice centrale exprimate de Socrate în Republica sunt: cei mai buni conducători sunt înțelepți, cei mai buni conducători guvernează în folosul celor conduși și nu de dragul lor, este foarte puțin probabil ca un oraș să aibă cei mai buni conducători pentru că există o prăpastie între valorile majorității oamenilor și valorile celor înțelepți, cel mai mare rău adus unui oraș sunt luptele civile pentru cine ar trebui să conducă, armonia între cetățeni cu privire la cine ar trebui să conducă, și armonia impune ca orașul să cultive virtutea și statul de drept.
DOI: 10.13140/RG.2.2.10586.62404
Republica a fost scrisă aproximativ între 380 și 370 î.e.n. Titlul Republica este derivat din latină, fiind atribuit lui Cicero, care a numit cartea De re publica (Despre treburile publice), sau chiar ca De republica, creând astfel confuzie în ceea ce privește adevărata ei semnificație. Republica este considerată parte integrantă a genului literar utopic. Al doilea titlu, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, Despre justiție), este posibil să fi fost inclus ulterior.
Tema centrală a cărții este dreptatea, argumentată cu ajutorul mai multor teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal.
Republica este considerată de mulți academicieni drept cel mai mare text filosofic scris vreodată, fiind cartea cea mai studiată în universitățile de top.
DOI: 10.13140/RG.2.2.27973.32481
Întregul corp de lucrări al lui Platon a supraviețuit intact până în zilele noastre, influențând decisiv cultura occidentală. Pentru Platon, dialogul este singurul instrument capabil să evidențieze caracterul de cercetare al filosofiei, elementul cheie al gândirii sale. Cu siguranță cuvântul scris este mai precis și mai aprofundat decât cel oral, dar discursul oral permite un schimb imediat de opinii asupra subiectului în discuție. Protagonistul principal al dialogurilor este Socrate, cu excepția ultimelor dialoguri unde acestuia i se atribuie un rol secundar, dispărând complet cu totul în Legi și Epinomis.
Dialogurile platonice au fost grupate de foarte mulți comentatori în diferite clasificări. După unii, o clasificare ar fi cronologică: primele dialoguri ar fi caracterizate de influența puternică a lui Socrate, cele de maturitate în care ar fi dezvoltat teoria ideilor, și ultima perioadă în care a simțit nevoia de a-și apere propria concepție de atacurile la adresa filozofiei sale, realizând o profundă autocritică a teoriei ideilor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.16491.41767
Principalele teme din Republica lui PlatonNicolae Sfetcu
În interpretarea tradițională, Republica este o continuare a discuțiilor din Gorgias, conform cărora virtutea și legile polis sunt un truc inventat de o masă de oameni slabi pentru a capta pofta de putere a celor mai buni indivizi, puțini la număr dar înclinați în mod natural să conducă. Tezele lui Calicles din Gorgias se aseamănă cu ideile expuse de Trasymachus în Cartea I din Republica.
Tezele politice centrale exprimate de Socrate în Republica sunt: cei mai buni conducători sunt înțelepți, cei mai buni conducători guvernează în folosul celor conduși și nu de dragul lor, este foarte puțin probabil ca un oraș să aibă cei mai buni conducători pentru că există o prăpastie între valorile majorității oamenilor și valorile celor înțelepți, cel mai mare rău adus unui oraș sunt luptele civile pentru cine ar trebui să conducă, armonia între cetățeni cu privire la cine ar trebui să conducă, și armonia impune ca orașul să cultive virtutea și statul de drept.
DOI: 10.13140/RG.2.2.10586.62404
Principala sursă biografică despre Platon, după mărturia neoplatonicului Simplicius, ar fi fost scrisă de discipolul Xenocrate, dar din păcate nu a ajuns la noi. Cea mai veche biografie a lui Platon care a ajuns până la noi, De Platone et dogmate eius, este a unui autor latin din secolul al II-lea, Apuleius. Toate celelalte biografii ale lui Platon au fost scrise la peste cinci sute de ani de la moartea sa. Istoricul grec Diogene (secolele II și III) este autorul unei serii de biografii ale filosofilor greci (Viețile filosofilor) în care face referire la viața lui Platon. Acesta ar fi scris și un elogiu funerar lui Platon. Alți biografi timpurii ai lui Platon sunt Olimpiodor cel Tânăr în secolul al VI-lea și o sursă anonimă. O sursă importantă despre viața lui Platon sunt chiar dialogurile sale filozofice, treisprezece scrisori (posibil false totuși, cu excepția poate a Scrisorilor VII și VIII), scrierile lui Aristotel, un fragment din Istoria filozofilor (Syntaxis ton philosophon) a epicureanului Philodemus de Gadara din secolul I î.e.n., scrierile anonime Prolegomena despre filozofia platonică atribuite în mod tradițional lui Olimpiodor, Suda, secolul al X-lea și Viața lui Dio a lui Plutarh, secolul I-II.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Vol. 1, Nr. 1, Septembrie 2022, pp. 88-100
ISSN 2021 – 8086, ISSN – L 2021 – 8086, DOI: 10.58679/CS86928
Principala sursă biografică despre Platon, după mărturia neoplatonicului Simplicius, ar fi fost scrisă de discipolul Xenocrate, dar din păcate nu a ajuns la noi. Cea mai veche biografie a lui Platon care a ajuns până la noi, De Platone et dogmate eius, este a unui autor latin din secolul al II-lea, Apuleius. Toate celelalte biografii ale lui Platon au fost scrise la peste cinci sute de ani de la moartea sa. Istoricul grec Diogene (secolele II și III) este autorul unei serii de biografii ale filosofilor greci (Viețile filosofilor) în care face referire la viața lui Platon. Acesta ar fi scris și un elogiu funerar lui Platon. Alți biografi timpurii ai lui Platon sunt Olimpiodor cel Tânăr în secolul al VI-lea și o sursă anonimă. O sursă importantă despre viața lui Platon sunt chiar dialogurile sale filozofice, treisprezece scrisori (posibil false totuși, cu excepția poate a Scrisorilor VII și VIII), scrierile lui Aristotel, un fragment din Istoria filozofilor (Syntaxis ton philosophon) a epicureanului Philodemus de Gadara din secolul I î.e.n., scrierile anonime Prolegomena despre filozofia platonică atribuite în mod tradițional lui Olimpiodor, Suda, secolul al X-lea și Viața lui Dio a lui Plutarh, secolul I-II.
DOI: 10.13140/RG.2.2.32691.91681
Apar uneori în istorie personalitati iesite din comun care impresioneaza nu doar prin opera pe care au lasat-o în urma ci si prin existenta cu valoare de model. Desi se supun ca oricare dintre muritori legilor firii, viata lor nu ramâne neobservata, la discretia uitarii omenesti, ci „tresarind în cercuri large”, cutremura constiinte si schimba nu doar mentalitati ci si destine.
Filosofia lui Platon se înscrie pe linia presocraticilor, a sofiștilor și a tradițiilor artistice care stau la baza educației grecești, într-un cadru nou, definit de dialectică și teoria ideilor. Cunoașterea este pentru Platon o activitate a sufletului, afectată de obiectele sensibile, și de procesele interne. Platonismul își are originea în filosofia lui Platon, deși nu se confundă cu aceasta. Conform platonismului există obiecte abstracte (noțiune diferită de cea a filosofiei moderne care există într-un al tărâm distinct atât de lumea sensibilă externă, cât și de lumea internă a conștiinței, și este opusul nominalismului). O distincție esențială pentru Platon în filosofia sa este teoria Formelor, distincție dintre realitatea perceptibilă dar neinteligibilă (știința) și realitatea imperceptibilă dar inteligibilă (matematica). Geometria a fost principala motivație a lui Platon, iar aceasta arată și influența lui Pitagora. Formele sunt arhetipuri perfecte ale căror obiecte reale sunt copii imperfecte.
DOI: 10.13140/RG.2.2.33183.43687
Riscuri și provocări în inteligența artificială: Cutii negre și actorii de am...Nicolae Sfetcu
Inteligența artificială a creat oportunități fără precedent, dar și noi riscuri. Creșterea exponențială a capabilităților modelelor de inteligența artificială permite atingerea unor niveluri de valoare și generalizare neatinse până acum. Cu toate acestea, opacitatea acestor modele a crescut, de asemenea, iar natura lor de cutie neagră face dificilă, chiar și pentru experți, explicarea justificării concluziilor lor. Acest lucru poate reprezenta un punct critic din punct de vedere tehnologic și social, deoarece riscul este real, după cum demonstrează episoadele recente, ale sistemelor de antrenament care sunt compromise de părtiniri și prejudecăți de discriminare, care au învățat din datele de instruire. Prin urmare, este posibil ca învățarea din urmele digitale ale deciziilor trecute să poată duce la încorporarea prejudecăților invizibile existente în modelele rezultate, perpetuându-le.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 41-47
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT21269
URL: https://www.internetmobile.ro/riscuri-si-provocari-in-inteligenta-artificiala-cutii-negre-si-actorii-de-amenintare/
EU Clear English Tips for Translators - eBookNicolae Sfetcu
Here are some tips to help translators avoid copying structure and wording from other languages that would be awkward in English.
They should be useful to non-native speakers, but may serve as handy reminders for native speakers too.
Principala sursă biografică despre Platon, după mărturia neoplatonicului Simplicius, ar fi fost scrisă de discipolul Xenocrate, dar din păcate nu a ajuns la noi. Cea mai veche biografie a lui Platon care a ajuns până la noi, De Platone et dogmate eius, este a unui autor latin din secolul al II-lea, Apuleius. Toate celelalte biografii ale lui Platon au fost scrise la peste cinci sute de ani de la moartea sa. Istoricul grec Diogene (secolele II și III) este autorul unei serii de biografii ale filosofilor greci (Viețile filosofilor) în care face referire la viața lui Platon. Acesta ar fi scris și un elogiu funerar lui Platon. Alți biografi timpurii ai lui Platon sunt Olimpiodor cel Tânăr în secolul al VI-lea și o sursă anonimă. O sursă importantă despre viața lui Platon sunt chiar dialogurile sale filozofice, treisprezece scrisori (posibil false totuși, cu excepția poate a Scrisorilor VII și VIII), scrierile lui Aristotel, un fragment din Istoria filozofilor (Syntaxis ton philosophon) a epicureanului Philodemus de Gadara din secolul I î.e.n., scrierile anonime Prolegomena despre filozofia platonică atribuite în mod tradițional lui Olimpiodor, Suda, secolul al X-lea și Viața lui Dio a lui Plutarh, secolul I-II.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Vol. 1, Nr. 1, Septembrie 2022, pp. 88-100
ISSN 2021 – 8086, ISSN – L 2021 – 8086, DOI: 10.58679/CS86928
Principala sursă biografică despre Platon, după mărturia neoplatonicului Simplicius, ar fi fost scrisă de discipolul Xenocrate, dar din păcate nu a ajuns la noi. Cea mai veche biografie a lui Platon care a ajuns până la noi, De Platone et dogmate eius, este a unui autor latin din secolul al II-lea, Apuleius. Toate celelalte biografii ale lui Platon au fost scrise la peste cinci sute de ani de la moartea sa. Istoricul grec Diogene (secolele II și III) este autorul unei serii de biografii ale filosofilor greci (Viețile filosofilor) în care face referire la viața lui Platon. Acesta ar fi scris și un elogiu funerar lui Platon. Alți biografi timpurii ai lui Platon sunt Olimpiodor cel Tânăr în secolul al VI-lea și o sursă anonimă. O sursă importantă despre viața lui Platon sunt chiar dialogurile sale filozofice, treisprezece scrisori (posibil false totuși, cu excepția poate a Scrisorilor VII și VIII), scrierile lui Aristotel, un fragment din Istoria filozofilor (Syntaxis ton philosophon) a epicureanului Philodemus de Gadara din secolul I î.e.n., scrierile anonime Prolegomena despre filozofia platonică atribuite în mod tradițional lui Olimpiodor, Suda, secolul al X-lea și Viața lui Dio a lui Plutarh, secolul I-II.
DOI: 10.13140/RG.2.2.32691.91681
Apar uneori în istorie personalitati iesite din comun care impresioneaza nu doar prin opera pe care au lasat-o în urma ci si prin existenta cu valoare de model. Desi se supun ca oricare dintre muritori legilor firii, viata lor nu ramâne neobservata, la discretia uitarii omenesti, ci „tresarind în cercuri large”, cutremura constiinte si schimba nu doar mentalitati ci si destine.
Filosofia lui Platon se înscrie pe linia presocraticilor, a sofiștilor și a tradițiilor artistice care stau la baza educației grecești, într-un cadru nou, definit de dialectică și teoria ideilor. Cunoașterea este pentru Platon o activitate a sufletului, afectată de obiectele sensibile, și de procesele interne. Platonismul își are originea în filosofia lui Platon, deși nu se confundă cu aceasta. Conform platonismului există obiecte abstracte (noțiune diferită de cea a filosofiei moderne care există într-un al tărâm distinct atât de lumea sensibilă externă, cât și de lumea internă a conștiinței, și este opusul nominalismului). O distincție esențială pentru Platon în filosofia sa este teoria Formelor, distincție dintre realitatea perceptibilă dar neinteligibilă (știința) și realitatea imperceptibilă dar inteligibilă (matematica). Geometria a fost principala motivație a lui Platon, iar aceasta arată și influența lui Pitagora. Formele sunt arhetipuri perfecte ale căror obiecte reale sunt copii imperfecte.
DOI: 10.13140/RG.2.2.33183.43687
Riscuri și provocări în inteligența artificială: Cutii negre și actorii de am...Nicolae Sfetcu
Inteligența artificială a creat oportunități fără precedent, dar și noi riscuri. Creșterea exponențială a capabilităților modelelor de inteligența artificială permite atingerea unor niveluri de valoare și generalizare neatinse până acum. Cu toate acestea, opacitatea acestor modele a crescut, de asemenea, iar natura lor de cutie neagră face dificilă, chiar și pentru experți, explicarea justificării concluziilor lor. Acest lucru poate reprezenta un punct critic din punct de vedere tehnologic și social, deoarece riscul este real, după cum demonstrează episoadele recente, ale sistemelor de antrenament care sunt compromise de părtiniri și prejudecăți de discriminare, care au învățat din datele de instruire. Prin urmare, este posibil ca învățarea din urmele digitale ale deciziilor trecute să poată duce la încorporarea prejudecăților invizibile existente în modelele rezultate, perpetuându-le.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 41-47
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT21269
URL: https://www.internetmobile.ro/riscuri-si-provocari-in-inteligenta-artificiala-cutii-negre-si-actorii-de-amenintare/
EU Clear English Tips for Translators - eBookNicolae Sfetcu
Here are some tips to help translators avoid copying structure and wording from other languages that would be awkward in English.
They should be useful to non-native speakers, but may serve as handy reminders for native speakers too.
Funcții PHP definite de utilizator în dezvoltarea WordPressNicolae Sfetcu
PHP definește o gamă largă de funcții ca blocuri reutilizabile de instrucțiuni în limbajul de bază, și multe sunt, de asemenea, disponibile în diferite extensii. Aceste funcții sunt bine documentate în documentația online PHP. Funcțiile personalizate pot fi definite de dezvoltator. O funcție nu se va executa automat când se încarcă o pagină, ea poate fi apelată de oriunde și oricând în cadrul programului. PHP acceptă declarații de tip privind parametrii funcției, care sunt aplicate în timpul execuției.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 37-40
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT37237
URL: https://www.internetmobile.ro/functii-php-definite-de-utilizator-in-dezvoltarea-wordpress/
Practici comune pentru limbajul de programare în CNicolae Sfetcu
Odată cu utilizarea pe scară largă, o serie de practici și convenții comune au evoluat pentru a ajuta la evitarea erorilor în programele C. Acestea sunt simultan o demonstrație a aplicării bunelor principii de inginerie software într-un limbaj, și o indicație a limitărilor C. Deși puține sunt utilizate universal, iar unele sunt controversate, fiecare dintre acestea se bucură de o utilizare largă.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 30-36
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT80750
URL: https://www.internetmobile.ro/practici-comune-pentru-programarea-in-c/
IT & C, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023 - RezumateNicolae Sfetcu
Revista IT & C este o publicație trimestrială din domeniile tehnologiei informației și comunicații, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Provocări în inteligența artificială
TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI
Blockchain Design and Modelling
TELECOMUNICAȚII
Arhitectura de bază a rețelelor 5G
INTERNET
Big Data Ethics in Education and Research
SOFTWARE
Tableau Software: Vizualizarea și analiza datelor
PROGRAMARE
Rezumarea automată în inteligența artificială prin învățare nesupravegheată: TextRank
DEZVOLTARE WEB
Argumentele funcțiilor PHP – Transmiterea argumentelor prin referință
SECURITATE CIBERNETICĂ
Criptomonede și criptosecurități – Contracte inteligente
ISSN 2821– 8469 ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT55267
EAN , Cod IT23 , ID 32330
IT & C (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.internetmobile.ro/revista/revista-it-c-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Vizualizarea datelor cu aplicațiile Tableau SoftwareNicolae Sfetcu
Tableau este un instrument de analiză și vizualizare a datelor care se poate conecta cu multe surse de date, creând tablouri de bord interactive. Tableau utilizează inovații de integrare a aplicațiilor, cum ar fi API-urile JavaScript și aplicația de conectare unică, pentru a include în mod constant analiza Tableau în aplicațiile de afaceri de bază. Tableau interoghează baze de date relaționale, cuburi de procesare analitică online, baze de date în cloud și foi de calcul pentru a genera vizualizări de date de tip grafic. De asemenea, software-ul poate extrage, stoca și prelua date dintr-un motor de date în memorie.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 23-29
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT10117
URL: https://www.internetmobile.ro/vizualizarea-datelor-cu-aplicatiile-tableau-software/
La revendication de Hooke sur la loi de la gravitéNicolae Sfetcu
Dans une note intitulée « Un état vrai de l'affaire et la controverse entre Sr Isaak Newton et le Dr Robert Hooke comme priorité de cette noble hypothèse du mouvement des planètes autour du Soleil en tant que leurs centres » non publié au cours de sa vie, Hooke a décrit sa théorie de la gravité. Pour soutenir sa « priorité », Hooke cite ses conférences sur les mouvements planétaires du 23 mai 1666, « Une tentative de prouver le mouvement de la Terre à partir d'observations » publiées en 1674 et la correspondance avec Isaac Newton en 1679.
DOI: 10.13140/RG.2.2.26375.24485
Procesarea Big Data cu instrumente avansateNicolae Sfetcu
Datele trebuie procesate cu instrumente avansate de colectare și analiză, pe baza unor algoritmi prestabiliți, pentru a putea obține informații relevante. Algoritmii trebuie să ia în considerare și aspecte invizibile pentru percepțiile directe. Big Data în procesele guvernamentale cresc eficiența costurilor, productivitatea și inovația. Registrele civile sunt o sursă pentru Big Data. Datele prelucrate ajută în domenii critice de dezvoltare, cum ar fi îngrijirea sănătății, ocuparea forței de muncă, productivitatea economică, criminalitatea, securitatea și gestionarea dezastrelor naturale și a resurselor.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 18-22
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT91785
URL: https://www.internetmobile.ro/procesarea-big-data/
Corupţia, Globalizarea și NeocolonialismulNicolae Sfetcu
O introducere în conceptele interdependente despre corupţie, globalizare prin instituţiile financiare internaţionale, şi neocolonialism înţeles ca exploatarea resurselor şi materiilor prime a ţărilor sărace şi în curs de dezvoltare de unele mari corporaţii multinaţionale.
Corupţia este atât o cauză majoră cât şi un rezultat al sărăciei în întreaga lume. Ea apare la toate nivelurile societăţii, de la autorităţile locale şi naţionale, la societatea civilă, sistemul judiciar, întreprinderile mari şi mici, unităţile militare, etc. Corupţie sistemică (sau corupţia endemică) este corupţia, care se datorează în primul rând punctelor slabe ale unei organizaţii sau proces. Aceasta poate fi contrastată la funcţionarii sau agenţii individuali corupţi din cadrul sistemului. Factorii care încurajează corupţia sistemică includ stimulente contradictorii, puteri discreţionare, puteri de monopol, lipsa de transparenţă, salarii mici, şi o cultură a impunităţii. printre actele specifice de corupţie se numără luarea de mită, şantaj, şi deturnarea de fonduri, într-un sistem în care corupţia devine regula mai degrabă decât excepţia.
Neocolonialismului este practica de utilizare a capitalismului, globalizării, şi a forţelor culturale, pentru a controla o ţară, în locul unui control direct militar sau politic. Un astfel de control poate fi economic, cultural, sau lingvistic. Societăţile corporative care aparţin culturii impuse pot pătrunde mult mai uşor pe pieţele din aceste ţări. Astfel, neocolonialismului este rezultatul final al unor interese de afaceri sau geopolitice se obţine prin deformarea culturii ţărilor colonizate.
În urma unei ideologii cunoscut sub numele de neoliberalism, şi răspândită de instituţii financiare similare, cunoscută sub numele de "Consensul de la Washington", au fost impuse politici de ajustare structurală pentru a se asigura de rambursarea datoriilor şi restructurarea economică. Dar, în realitate s-a cerut ţărilor sărace să-şi reducă cheltuielile cu sănătatea, educaţia şi dezvoltarea, făcându-se o prioritate din rambursarea datoriilor şi a altor politici economice favorizante pentru ţările dezvoltate.Practic, FMI şi Banca Mondială au cerut ţărilor sărace să reducă nivelul de trai al populaţiei.
Corupţia, crimele de stat corporativ, şi crima organizată, sunt oricum considerate atât crime internaţionale cât şi crime de stat la nivel naţional. În cele mai multe cazuri crima de stat este considerată ca aplicabilă atunci când statul se implică direct în secretomania excesivă şi acoperirea unor activităţi ilegale, dezinformarea, şi o evidenţă financiară superficială sau chiar incorectă (care încurajează evaziunea fiscală în cazul unora din oficialii guvernamentali), reflectănd adesea interesele doar a anumitor clase sociale şi interese de grup, şi încălcând astfel drepturile omului.
Corupţia presupune cel puţin o persoană care corupe, una coruptă, şi o masă mare de păgubiţi inerţi. Vina este a tuturor!
Performanța și standardele rețelelor de telecomunicații 5GNicolae Sfetcu
Pentru măsurarea precisă a performanței 5G se utilizează simulatoare și teste specifice. Inițial, termenul a fost asociat cu standardul IMT-2020 al Uniunii Internaționale de Telecomunicații, care necesita o viteză maximă teoretică de descărcare de 20 gigabiți pe secundă și 10 gigabiți pe secundă viteza de încărcare, împreună cu alte cerințe. Apoi, grupul de standarde industriale 3GPP a ales standardul 5G NR (New Radio) împreună cu LTE ca propunere pentru transmitere la standardul IMT-2020.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 13-17
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT52354
URL: https://www.internetmobile.ro/performanta-si-standardele-retelelor-de-telecomunicatii-5g/
Intelligence Info, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023Nicolae Sfetcu
Revista Intelligence Info este o publicație trimestrială din domeniile intelligence, geopolitică și securitate, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Rolul serviciilor de informații în război, de Nicolae Sfetcu
INTELLIGENCE
Intelligence Analysis, de Nicolae Sfetcu
ISTORIA
Reformele serviciilor secrete de la Mihail Moruzov la Eugen Cristescu, între inovație și decadență, de Rodica Liseanu
Take Ionescu – O biografie vectorială în istoria partidelor politice și în semantica diplomației, de Rodica Liseanu
GEOPOLITICA
Apusul universalismului european, de Lisa-Maria Achimescu
Chinese Hegemony in the Production of Rare Earths, de Emilian M. Dobrescu
România. Între ‘gura de rai’ geografică şi răspântia geopolitică, de Radu Carp
SECURITATE
Schimbarea paradigmelor în mediul internațional de securitate, de Alexandru Cristian
Adevăr și dezinformare în fenomenul OZN, de Dan D. Farcaș
ȘTIINȚA INFORMAȚIEI
Utilizarea analiticii rețelelor sociale în intelligence, de Nicolae Sfetcu
ISSN 2821-8159 ISSN-L 2821-8159, DOI: 10.58679/II30199
EAN , Cod II23 , ID 22330
Intelligence Info (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.intelligenceinfo.org/revista/revista-intelligence-info-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Ontologii narative în tehnologia blockchainNicolae Sfetcu
Paul Ricoeur a examinat o serie de forme diferite de discurs extins, începând cu discursul metaforic. Discursul narativ este una din formele investigate, configurând concepte eterogene care identifică acțiunile într-un moment în care un lucru se întâmplă nu numai după altceva, ci și din cauza altui lucru dintr-o poveste sau istorie care poate fi urmată. Reformează evenimentele fizice ca evenimente narative, care au sens deoarece spun ceea ce se întâmplă într-o poveste sau într-o istorie. Narațiunile sunt întotdeauna o sinteză a conceptelor eterogene care configurează episoadele povestirii.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 7-12
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT70323
URL: https://www.internetmobile.ro/ontologii-narative-in-tehnologia-blockchain/
Philosophy of Blockchain Technology - OntologiesNicolae Sfetcu
About the necessity and usefulness of developing a philosophy specific to the blockchain technology, emphasizing on the ontological aspects. After an Introduction that highlights the main philosophical directions for this emerging technology, in Blockchain Technology I explain the way the blockchain works, discussing ontological development directions of this technology in Designing and Modeling. The next section is dedicated to the main application of blockchain technology, Bitcoin, with the social implications of this cryptocurrency. There follows a section of Philosophy in which I identify the blockchain technology with the concept of heterotopia developed by Michel Foucault and I interpret it in the light of the notational technology developed by Nelson Goodman as a notational system. In the Ontology section, I present two developmental paths that I consider important: Narrative Ontology, based on the idea of order and structure of history transmitted through Paul Ricoeur's narrative history, and the Enterprise Ontology system based on concepts and models of an enterprise, specific to the semantic web, and which I consider to be the most well developed and which will probably become the formal ontological system, at least in terms of the economic and legal aspects of blockchain technology. In Conclusions I am talking about the future directions of developing the blockchain technology philosophy in general as an explanatory and robust theory from a phenomenologically consistent point of view, which allows testability and ontologies in particular, arguing for the need of a global adoption of an ontological system for develop cross-cutting solutions and to make this technology profitable.
Inteligența artificială, o provocare esențialăNicolae Sfetcu
Inteligența artificială a progresat până la punctul în care este o componentă esențială în aproape toate sectoarele economiei moderne actuale, cu un impact semnificativ asupra vieții noastre private, sociale și politice. Ea a fost întemeiată pe presupunerea că inteligența umană poate fi descrisă atât de precis încât să poată fi făcută o mașină să o simuleze. Acest lucru ridică argumente filozofice despre minte și etica creării de ființe artificiale înzestrate cu inteligență asemănătoare omului. Inteligența artificială sunt o sursă a unui set complet nou de probleme de explicabilitate, responsabilitate și încredere.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 3-6
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT30677
URL: https://www.internetmobile.ro/inteligenta-artificiala-o-provocare-esentiala/
Ghidul de faţă se bazează în general pe ghidul în limba engleză „How to write clearly”, aducând o serie de recomandări specifi ce redactării textelor în limba română.
https://www.telework.ro/ro/e-books/ghid-ue-pentru-traduceri/
Activitatea de intelligence – Ciclul intelligenceNicolae Sfetcu
David Singer afirmă că, în prezent, amenințarea constituie principalul obiectiv al agențiilor de informații. Activitatea de informații poate fi considerată ca fiind procesul prin care anumite tipuri de informații sunt solicitate, colectate, analizate și diseminate, și modul în care sunt concepute și desfășurate anumite tipuri de acțiuni secrete. Ciclul intelligence reprezintă un set de procese utilizate pentru a furniza informații utile în luarea deciziilor. Ciclul constă din mai multe procese. Domeniul conex al contrainformațiilor este însărcinat cu împiedicarea eforturilor informative ale altora.
INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 34-40
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159, DOI: 10.58679/II18551
URL: https://www.intelligenceinfo.org/activitatea-de-intelligence-ciclul-intelligence/
Cunoașterea Științifică, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023Nicolae Sfetcu
Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Știința schimbărilor climatice, de Nicolae Sfetcu
ȘTIINȚE NATURALE
Interactions between the brain, the biofields, and the physical, de Adrian Klein și Robert Neil Boyd
The Psycho-Neural Connectivity, de Adrian Klein
ȘTIINȚE SOCIALE
School dropout rate in Romania, de Alexandra Mocanu
Ipoteza hipercivilizațiilor, de Dan D. Farcas
The Importance of the Rare Earths for the World Economy, de Emilian M. Dobrescu
Puteri emergente şi noile paradigme în mediul internațional de securitate, de Alexandru Cristian
Models of Emotional Intelligence in Research and Education, de Nicolae Sfetcu
Cultura anime în România, de Alexandra Mocanu
ȘTIINȚE FORMALE
Etica în inteligența artificială: provocări și perspective, de Sebastian Bidașcă
FILOSOFIE
Portretul biblic al unicornilor și paranoia fără fundamente privind seria „My Little Pony”, de Valentina-Andrada Minea
Materialism şi realitatea esteticii: Argumente şi contraargumente la scrisorile lui Friedrich Schiller privind educaţia estetică a omului (1/3), de Petru Ababii
Unele aspecte ale filosofiei lui Albert Einstein și Henri Bergson, timpul şi paradoxul lui Zenon în viziune critică nonsofisticată, de Petru Ababii
RECENZII CĂRȚI
Humanism, Becoming and the Demiurge in The Adventures of Pinocchio, de Nicolae Sfetcu
ISSN 2821-8086 ISSN-L 2821-8086, DOI: 10.58679/CS90773
EAN 725657205492, Cod CS23P , ID 12330
Cunoașterea Științifică (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.cunoasterea.ro/revista/revista-cunoasterea-stiintifica-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Manual pentru începători pentru întreţinerea şi depanarea calculatoarelor, cu o introducere în noţiuni de calculatoare, hardware, software (inclusiv sisteme de operare) şi securitatea pe Internet.
Un calculator de uz general are patru componente principale: unitatea logică aritmetică (ALU), unitatea de control, memoria, şi dispozitive de intrare şi ieşire (denumite colectiv I/O). Aceste piese sunt interconectate prin bus-uri, de multe ori făcut din grupuri de fire.
Caracteristica definitorie a computerelor moderne, care le distinge de toate celelalte maşini, este că acestea pot fi programate. Asta presupune că un anumit tip de instrucţiuni (program) poate fi implementat în calculator, care le va procesa. Calculatoare moderne, bazate pe arhitectura von Neumann, au adesea codul maşină în forma unui limbaj de programare imperativ.
Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: ConstructionNicolae Sfetcu
The heavy water plant was established under the name of Combinatul Chimic Drobeta, by Decree 400/16.11.1979, under the Inorganic Products Industrial Center (CIPA) Râmnicu Vâlcea. The thermo-electric plant for supplying the heavy water factory with steam was decided to be located in Halânga village, three kilometers from the factory. The process water required for the factory was brought from the Danube, and the hydrogen sulphide used in the process was produced in the plant, through a specific technology, and then compressed, liquefied and stored in special tanks. The works on the heavy water factory at Drobeta Turnu Severin started in 1979, based on a derogatory HCM. The equipment for the heavy water plant was purchased through the Industrial Center for Chemical and Refinery Equipment (CIUTCR). All equipment and facilities that transported hydrogen sulphide had to meet strict quality assurance conditions.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 39-44
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS96723
URL: https://www.cunoasterea.ro/drobeta-turnu-severin-heavy-water-plant-construction/
Din punct de vedere metodologic, atât Newton cât și Einstein, și ulterior Dirac, au susținut fără rezerve principiul simplității matematice în descoperirea noilor legi fizice ale naturii. Lor li s-au alăturat și Poincaré și Weyl. Eduard Prugovecki afirmă că gravitația cuantică a impus luarea în considerare a unor întrebări epistemologice fundamentale, care pot fi identificate în filosofie cu problema minții-corp și cu problema liberului arbitru. Aceste întrebări au influențat epistemologia mecanicii cuantice sub forma “paralelismului psiho-fizic” al lui von Neumann și analiza ulterioară a tezei de către Wigner că “colapsul pachetului de unde” are loc în mintea “observatorului”.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 20-38
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS96800
URL: https://www.cunoasterea.ro/epistemologia-gravitatiei-cuantice/
Sfântul necunoscut de la Mănăstirea Neamţ (24 mai)Stea emy
În plin regim comunist, în primăvara anului 1986, avea să se descopere la Mănăstirea Neamţ în chip minunat un sfânt care, deşi a rămas necunoscut, transmite până astăzi chemarea la credinţă într-o tăcere deplină. Astfel, într-o zi liniştită de sâmbătă, în data de 24 mai, în jur de ora 15:00, în aleea ce duce dinspre clopotniţă către Biserica „Înălţarea Domnului" a apărut din senin o „burdujire" de aproximativ 50 de centimetri lungime, care avea în partea de mijloc înălţimea de 20 centimetri, ridicătură care era foarte vizibilă şi împiedica mersul. În zilele ce au urmat, monahii mănăstirii au săpat, căutând o presupusă canalizare afectată de vreo infiltraţie, dar au scos la iveală moaştele unui sfânt. Mulţi dintre cei cuprinşi de felurite boli şi neputinţe au primit uşurare şi chiar vindecare deplină, fiecare după măsura credinţei sale, la racla cu sfintele moaşte a Sfântului necunoscut de la Neamţ.
Cărţile dumnezeieştilor Scripturi şi propovăduirile înţelepţilor grăitori de cele dumnezeieşti, sfârşit au luat cu adevărat, că după sculare Stăpânul S-a suit cu slavă la cele cereşti.
Sfânta fecioară şi muceniţă Achilina din Biblos, Fenicia (s.v. 13 iunie / s.n...Stea emy
Sfânta Achilina (†303) a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind din cetatea Biblos, fiică a unui mare şi strălucit bărbat, anume Evtolmie. Botezată fiind de episcopul Evtalie şi ajungând la vârsta de 12 ani, aducea la credinţa în Hristos pe fetele de vârsta ei şi crescute împreună cu ea, învăţându-le să se păzească de idoli. De aceea, a fost pârâtă fericita la dregătorul Volusian şi fiind adusă spre cercetare, a mărturisit cu mult curaj numele lui Hristos. A fost bătută pentru aceasta cu vergi şi străpunsă prin urechi cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Mărturisind neîncetat credinţa în Hristos, a fost osândită la moarte. Deci, tâindu-i-se capul, s-a mutat la Domnul, iar trupul ei a fost îngropat în cetatea sa, Biblos.
Sfântul mucenic Iustin martirul şi filosoful, a altui mucenic Iustin şi a cel...Stea emy
Sfântul măritul mucenic Iustin martirul sau Iustin martirul și filosoful a fost unul din principalii apologeți ai creștinismului timpuriu. Convertit la creștinism, Sfântul Iustin a scris mai multe lucrări la mijlocul secolului al II-lea, între care și două Apologii adresate împăraților romani, în care apără și explică creștinismul ca pe adevărata filosofie. Tocmai puterea argumentației sale i-a adus martiriul. Prăznuirea sa se face la data de 1 iunie.
Sfântul mucenic Iuliu, veteranul de la Durostor (s.v. 27 mai / s.n. 09 iunie)Stea emy
Sfântul mucenic Iuliu, veteranul a trăit în secolele III – IV, fiind contemporan cu Sfinţii mucenici Pasicrat şi Valentin. A primit mucenicia în vremea marii persecuţii din vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, în anul 304. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în ziua de 27 mai.
Sfânta muceniţă Teodosia, fecioara din Tir (Fenicia)(s.v. 29 mai / s.n. 11 iu...Stea emy
Muceniţa Teodosia era din oraşul Tir, din Fenicia. În anul 308, pe când se afla în Cezareea Palestinei, a mers la palatul dregătorului Urban, la temniţa unde erau înlănţuiţi creştinii, şi-i îmbărbăta pe aceştia pentru suferinţele lor pentru numele Mântuitorului Iisus Hristos. Istoricul Eusebiu de Cezareea (265-339), care a văzut mucenicia Sfintei Teodosia, scrie: „...o fecioară credincioasă, care nu avea încă 18 ani, s-a apropiat de cei legaţi pentru Hristos şi le grăia lor cu îndrăzneală despre Împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, le-a urat de bine, rugându-i să o pomenească şi pe ea înaintea Domnului, când vor sta în faţa lui Dumnezeu, după sfârşitul nevoinţei lor muceniceşti. Iar ostaşii care păzeau, auzind pe fecioară grăind asemenea cuvinte celor legaţi pentru Hristos, au prins-o ca şi cum ea ar fi făcut un mare rău, şi au dus-o la dregătorul Urban. Acesta a poruncit să o întindă pe roată şi să-i sfâşie coastele şi sânii cu gheare de fier, până la oase. Sfânta a suferit toate aceste chinuri cu bucurie, iar dregătorul văzând-o că încă este vie a poruncit să fie aruncată în mare şi înecată. Şi astfel s-a mutat la Domnul.”
2. REVISTA CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ
2
Republica lui Platon
Nicolae Sfetcu
Rezumat
Republica a fost scrisă aproximativ între 380 și 370 î.e.n. Titlul Republica este derivat din
latină, fiind atribuit lui Cicero, care a numit cartea De re publica (Despre treburile publice), sau
chiar ca De republica, creând astfel confuzie în ceea ce privește adevărata ei semnificație.
Republica este considerată parte integrantă a genului literar utopic. Al doilea titlu, Peri dikaiou
(περὶ δικαίου, Despre justiție), este posibil să fi fost inclus ulterior. Tema centrală a cărții este
dreptatea, argumentată cu ajutorul mai multor teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii,
doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal. Republica este considerată
de mulți academicieni drept cel mai mare text filosofic scris vreodată, fiind cartea cea mai studiată
în universitățile de top.
Sursa: Πολιτεία (375 î.e.n.), de Plato, Traducere în engleză de Benjamin Jowett (1901),
MultiMedia Publishing (2022), ISBN 978-606-033-654-9, https://www.telework.ro/en/e-
books/the-republic-on-justice-annotated-by-plato/
Cuvinte cheie: Platon, Republica
Abstract
The Republic was written approximately between 380 and 370 BC. The title Republic is
derived from Latin, being attributed to Cicero, who called the book De re publica (About public
affairs), or even as De republica, thus creating confusion as to its true meaning. The Republic is
considered an integral part of the utopian literary genre. The second title, Peri dikaiou (περὶ
δικαίου, On Justice), may have been included later. The central theme of the book is justice, argued
with the help of several Platonic theories, including the allegorical myth of the cave, the doctrine
of Ideas, dialectics, the theory of the soul, and the design of an ideal city. The Republic is
considered by many academics to be the greatest philosophical text ever written, being the most
studied book in top universities.
4. REVISTA CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ
4
Studiile stilometrice sugerează că prima carte a fost scrisă anterior și separat de celelalte
nouă (Brandwood 1992, 96–97). Dümmler sugerează că a fost publicată inițial ca un dialog
autonom, (Dümmler 1889) cu gândul la o continuare ulterioară (Szlezák 1992, 368). Charles Kahn
subliniază legătura strânsă care unește diferitele cărți ale Republicii (Kahn 2008).
Tema centrală a cărții este dreptatea, (Brickhouse și Smith 2022) argumentată cu ajutorul
mai multor teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria
sufletului și proiectul unui oraș ideal. Republica se referă la ceea ce se numește φιλοσοφία περὶ τὰ
ἀνθρώπινα („filozofia lucrurilor umane”), fiind prezentată ca o lucrare organică, enciclopedică și
circulară, cu accent pe relația dintre universal și particular.
Există mai multe interpretări privind arhitectura Republicii, inclusiv ipoteza unei
„compoziții concentrice”, a unei structuri „în arc”, a „boltelor mari” în care justiția constituie
centrul echilibrului, sau a unei structuri în „oglindă” (Mathieu 2014).
Benjamin Jowett evidențiază câteva aspecte din carte, considerate de el a fi cele mai
importante (Jowett 1892): (1) caracterul dual al Republicii, a unui stat elen și a unui regat al
filosofilor, paradoxurile Republicii așa cum au fost denumite de Morgenstern (comunitatea de
proprietate, familiile, domnia filozofilor, analogia dintre individ și stat), subiectul educației,
diferențe esențiale între politica antică și cea modernă sugerate de Republica, compararea
Republicii cu Politicianul și Legile, influența exercitată de Platon asupra imitatorilor săi, și natura
și valoarea idealurilor politice și a idealurilor religioase.
Richard Lewis Nettleship consideră Republica drept o carte de filozofie morală (Nettleship
1958), în care adevărata întrebare este Cum să trăim cel mai bine, inseparabilă de întrebarea: Care
este cea mai bună ordine sau organizare a societății umane?
Philip Allott afirmă că în Republica este vorba despre trei lucruri codependente și
codeterminante: ”ființa umană individuală, societatea umană și universul - Eu și Noi și Toți,”
dezvoltând ”o filozofie a ceea ce credem că știm (epistemologie) și o filozofie a ceea ce alegem să
facem (moralitatea).” (Allott 2011)
Mulți filosofi au văzut în Republica o primă schiță a socialismului (Plato și Stelli 2007),
subliniind aspectele comunale și anti-individualiste evidențiate în conceptul de bine colectiv și în
ideea comunității bunurilor, femeilor și copiilor.
Popper a întrezărit în starea ideală a filosofului din Republica prototipul statului autoritar
modern cu structura ierarhică a societății, cultul conducătorilor și puritatea rasei. El consideră că
5. REPUBLICA LUI PLATON
5
Republica „a fost înțeleasă de autorul ei nu atât ca un tratat teoretic, ci ca un manifest politic de
actualitate” (Popper 2020, vol. 1: 162).
Republica este considerată de mulți academicieni drept cel mai mare text filosofic scris
vreodată (Gibbons 2001), fiind cartea cea mai studiată în universitățile de top (Ha 2016) (Jackson
2016).
Martin Luther King, Jr., a spus că Republica ar fi singura carte pe care ar fi dus-o pe o
insulă pustie, alături de Biblie (Sharpe 2019).
Personaje
Socrate: filozof, profesor al lui Platon, care ocupă cea mai mare parte a dialogurilor,
dezvoltând tema orașului ideal.
Thrasymachus: sofist, care inițiază discuția, argumentând inițial că dreptatea este „profitul
celui mai puternic”.
Cephalus: proprietar în vârstă al casei care găzduiește dialogul; susține că dreptatea și
fericirea în viață constau în acumularea de bunuri materiale.
Glaucone: elev al lui Socrate care îl însoțește din Cephalus
Polemarco: elev al lui Socrate, fiul lui Cephalus
Adimanto: elev al lui Socrate.
Clitophon: politician atenian
Lysias, Euthydemus și Charmantide: prezenți fără a participa la dialog (Plato și Jowett
1991, 360a–340b)
Conţinut
Cartea I: Socrate ajunge la casa lui Cephalus, unde începe discuțiile despre bătrânețe și își
prezintă propriul model de fericire și dreptate. Polemarco își spune și el opinia despre dreptate și
justiția ca datorie, să faci bine pentru prieteni și rău pentru dușmani. Thrasymachus își exprimă
opinia lui despre justiția politică, susținând că dreptatea este practic utilitatea celor care sunt mai
puternici. Socrate intervine spunând că dacă cei aflați la putere ar fi tirani, aceștia ar face rău
tuturor, și prin nedreptate pot fi controlați toți. Dreptatea este o virtute a sufletului, după cum spune
Socrate, contrazicându-l astfel pe Thrasymachus care vede nedreptatea ca pe o virtute.
6. REVISTA CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ
6
Cartea II: Glaucone intervine vorbind despre viața dreaptă și categoriile de bine, afirmând
că dreptatea omului constă în obţinerea propriilor avantaje. O nedreptate nepedepsită necesită forța
puterii. Dreptatea adevărată pentru omul de rând ar fi o „nedreptate deghizată”. Adimante intervine
afirmând că se caută dreptatea doar pentru reputația pe care i-o dă omului drept. Socrate propune
analiza dreptății într-un „oraș ideal”, plecând de la origini, de la nucleul primitiv, un simplu sat de
țărani cu sarcini specifice care apoi se extinde și are nevoie de pază, și ulterior de o conștiință a
oamenilor care constă în cunoaștere și educație, expunând sarcinile fiecărui cetățean.
Cartea a III-a: Prezintă îndatoririle și educația artistică a gardienilor orașului, care nu
trebuie să fie corupți de poezie și literatură. Socrate distinge trei tipuri de poezie: imitativă, narativă
și mixtă. Minciuna trebuie rezervată doar conducătorilor cu intenția de a face bine (”minciuna
nobilă”). Gardienii trebuie să se ferească de imitație, mergând doar pe acțiuni virtuoase. Educația
lor vizează gimnastica și medicina, și domeniul juridic, pentru un trup sănătos și un suflet curat.
Astfel, „am purificat, fără să ne dăm seama, cetatea despre care, puțin mai devreme, o consideram
dependentă de lenevie” (Plato și Jowett 1991, cart. II, 399 d). În oraș ar trebui admiși doar artiștii
și lucrătorii care vor crea lucruri frumoase. Adimante și Socrate discută apoi despre vorbirea utilă
și vorbirea imitativă, problema iubirii și medicina.
Cartea a IV-a: Reia problema justiției în rândul cetățenilor. Adimanto întreabă dacă
gardienii sunt fericiți cu constrângerile care li se impun, iar Socrate afirmă că în oraș toți sunt
mulțumiți de sarcinile pe care le au, cu o educație adecvată. Virtuțile principale sunt înțelepciunea,
curajul, cumpătarea, la care se adaugă dreptatea, suma celor trei virtuți. Înțelepciunea (specifică
conducătorilor) implică o cunoaștere profundă și abilitatea de a da sfaturi bune. Curajul este o
abilitate specifică soldaților, ”pentru a proteja constant judecata asupra lucrurilor de temut și
asupra lor”. Cumpătarea (specifică lucrătorilor) implică faptul că cetăţenii nu trebuie să fie nici
prea bogaţi (pentru că vor înceta să lucreze) nici prea săraci. Ulterior Socrate analizează tipurile
de suflet, făcând o analogie cu cu caii orașului, alb și negru, conduși de un vizitiu moderator
(omul).
Cartea a V-a: La îndemnul lui Adimant, Thrasymachus și Glaucon de a discuta despre
comunităţile de femei şi copii, Socrate descrie relațiile de familie din oraș: „soțiile războinicilor
noștri vor fi toate comune tuturor: niciuna dintre ele nu va trăi în mod special cu niciuna dintre ele;
la fel copiii vor fi comuni, iar părinţii nu-şi vor cunoaşte copiii, nici aceştia din urmă părinţii lor ”
(Plato și Jowett 1991, cart. II, 457c-d-462e). Căsătoriile între cetățeni „mai buni” favorizează
7. REPUBLICA LUI PLATON
7
binele orașului, iar copiii trebuie să fie puși în comun, susținând frăția comună. Continuă vorbind
de importanța filosofiei pentru politică și făcând o comparație între individ și oraș, ambele
prezentate ca organisme unificate. Filosoful trebuie să practice căutarea permanentă a adevărului,
fiind astfel cel care greșește cel mai puțin, deci cel mai bun reprezentant al politicii pentru orașul
ideal.
Cartea a VI-a: Se continuă discuția destinului filosofilor și sofiștilor, cu argumentarea că
filosoful este cel mai potrivit să guverneze cu înțelepciune. Socrate face o analiză a politicii
grecești. Evidențiază faptul că guvernele l-au disprețuit totdeauna pe filosof, prin „alegoria
corăbiei”, în care cârmaciul este un bătrân orb, înțelept, dar care este contestat în mod constant de
oamenii de la bord care vor să guverneze. Filosoful-rege asigură mântuirea orașului. Face analogia
dintre ideea de bine ca cea mai înaltă cunoaștere și soare care, în perfecțiunea lui luminează cu
înțelepciune. Apoi desenează o linie cu patru segmente: imagini sensibile, obiecte sensibile, entități
matematice și Idei, care pot fi cunoscute prin, respectiv, imaginație (εἰκασία), credință (πίστις),
rațiune discursivă (διάνοια) și inteligență (νόησις).
Cartea a VII-a: Socrate pune în discuție „mitul peșterii”, pentru a ne face să înțelegem
obscurantismul ignoranței în care se află omul, de unde trebuie să se poată elibera pentru a găsi
adevărata „lumină” a înțelepciunii. Filosoful rupe lanțurile și iese din peșteră în lumea exterioară,
o metaforă a dialecticii ascendente, înțelegând astfel că interiorul peșterii este doar o reflectare
distorsionată a lumii reale care este lumea inteligibilă. După ce a conștientizat existența unei alte
lumi mai bune și veridice, Socrate continuă cu instruirea regelui filosof, afirmând că acesta trebuie
să continuie cu studiul matematicii, geometriei și dialecticii. Filosoful este cel care se ridică până
la contemplarea ideii de Bine, și acesta este motivul pentru care el este cel mai bun gardian posibil.
Cartea a VIII-a: Aici Socrate face cea mai profundă analiză a fericirii celor drepți și celor
nedrepți. Vorbește de principalele forme de guvernare: aristocrația, timocrația, oligarhia,
democrația și tirania (cea mai rea). Favorizează aristocrația în detrimentul oligarhiei și democrației
care în timp devin corupte și trec în forme mai proaste de guvernare, precum timocrația și
tirania. În oligarhie săracii se vor revolta împotriva bogaților și vor construi un regim democratic
care promovează „puterea de a face tot ce vrei” . Dar libertatea și egalitatea duc la neliniște, copiii
nu-și mai respectă părinții, și vor apare leneșii și profitorii, și în final anarhia care va favoriza
tiranul care se va prezenta ca un protector.Concluzia lui Socrate este că, din cauza impulsivității
sufletului uman și a corupției, este necesară intervenția filozofului.
8. REVISTA CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ
8
Cartea a IX-a: Socrate insistă asupra ideii că tiranul, deși stăpânește prin frică, este el
însuși sclavul propriilor pasiuni. Socrate detaliază metafizica plăcerilor, lăudând plăcerile raționale
drepte ale filosofului, superioare celorlalte două părți iraționale ale sufletului. Socrate face apoi o
recapitulare: oamenii vor fi cei mai fericiți în aristocrație, mai puțin în timocrație, și mai puțin în
oligarhie și așa mai departe până la democrație și tiranie. În suflet există trei părți: partea rațională
sau intelectul (Noûs, νοῦς), partea care caută vitejie și onoruri , și partea inferioară (ὲπιθυμία), care
caută doar plăcere. Evidențiază diferența dintre dintre filozoful conducător și tiran, și face apel la
o alegorie împărțind sufletului într-un monstru polifal, un leu și în final un om care datorită leului,
domină monstrul, garantând dreptatea.
Cartea a X-a: În ultima carte se discută despre poezie și imitație. Poetul, și arta în general,
imită obiectele sensibile, deci generează o iluzie bazându-se pe pasiuni ascunse care contaminează
sufletul și fac cetățeni răi. Prin urmare, astfel de artiști ar avea interdicție în orașul ideal, dar trebuie
păstrate ditirambele (lauda zeilor) și epopeele. Socrate reiterează nemurirea sufletului. Viciile îl
fac rău, dar nu îl distrug. La final, expune „mitul lui Er” din Pamfilia, care a fost găsit mort după
o bătălie dar a reînviat la rugul funerar pentru că i se ordonase de către Judecătorii Supremi să fie
„mesagerul din viitor”. Puritatea sufletului nu poate fi obținută doar după ce s-a eliberat de
limitările corpului uman, meritând abia atunci răsplata de după moarte, adică viața veșnică în
contemplarea adevărului.
Unitatea internă a acestei ultime cărți a fost adesea pusă la îndoială, fiind văzută ca un
apendice la celelalte nouă cărți, (Babut 1994) ca fiind scrisă ulterior celorlalte cărți ale Republicii,
sau chiar ca ca fiind opera unui editor care a imitat opera lui Platon.
Există multe interpretări ale Republicii prin divizarea ei în funcție de subiectele tratate, una
din cele mai cunoscut astfel de clasificări fiind cea a lui Bertrand Russell, în O istorie a filosofiei
occidentale (Russell 2013, cart. I, part 2, cap. 14):
1. Cărțile I–V: definirea justiției; comunități ideale („utopie”); educația gardienilor;
2. Cărțile VI–VII: conducătorii filozofi; mitul peșterii; teoria Formelor; regimuri politice;
3. Cărțile VIII-X: forme practice de guvernare.
Jowett evidențiază cinci „diviziuni naturale ale Republicii, astfel:
1. Cartea I început — II 367: Morala din viața de zi cu zi și din teoriile perioadei.
2. Cartea II 368 — V 471: Precizarea sistemului implicat în existența ființei morale.
9. REPUBLICA LUI PLATON
9
3. Cartea V 471 — până la sfârșitul Cărții V: Moralitatea ideală sau religia filozofică și baza
ei reală sau metafizică.
4. Cărți V - IX: Verificarea legăturii dintre binefacere și bunăstare
5. Cartea X: Coroborarea psihologică a criticii cu aspectul nereal. (Bosanquet 1895)
Bibliografie
Allott, Philip. 2011. „On First Understanding Plato’s Republic”. European Journal of
International Law 22 (4): 1165–73. https://doi.org/10.1093/ejil/chr085.
Babut, Daniel. 1994. „L’unité du livre X de La République et sa fonction dans le dialogue”. MOM
Éditions 24 (1): 235–58.
Bosanquet, Bernard. 1895. A Companion to Plato’s Republic for English Readers. Macmillan and
Company.
Brandwood, Leonard. 1992. „Stylometry and chronology”. În The Cambridge Companion to
Plato, ediție de Richard Kraut, 90–120. Cambridge Companions to Philosophy.
Cambridge: Cambridge University Press. https://doi.org/10.1017/CCOL0521430186.003.
Brickhouse, Thomas, și Nicholas D. Smith. 2022. „Plato”. 2022. https://iep.utm.edu/plato/.
Dümmler, F. 1889. Akademika. Ricker, Giessen, 1889. https://www.biblio.com/book/akademika-
dummler-f/d/1395442061.
Gibbons, Fiachra. 2001. „The Thinking Person’s Favourite Thinkers”. The Guardian, 7 septembrie
2001, sec. UK news. https://www.theguardian.com/uk/2001/sep/07/books.humanities.
Ha, Thu-Huong. 2016. „These Are the Books Students at the Top US Colleges Are Required to
Read”. Quartz. 2016. https://qz.com/602956/these-are-the-books-students-at-the-top-us-
colleges-are-required-to-read/.
Hornblower, Simon, Antony Spawforth, și Esther Eidinow. 2012. The Oxford Classical
Dictionary. OUP Oxford.
Jackson, Abby. 2016. „The Most Popular Required Reading at America’s Top 10 Colleges”.
Business Insider. 2016. https://www.businessinsider.com/the-most-popular-required-
reading-at-the-top-10-us-colleges-2016-1.
Jowett, Benjamin. 1892. „Plato’s The Republic - Jowett’s analysis”. 1892.
https://oll.libertyfund.org/page/plato-s-the-republic-jowett-s-analysis.
Kahn, Charles H. 2008. Platone e il dialogo socratico: l’uso filosofico di una forma letteraria.
Vita e Pensiero.
Mathieu, Frédéric. 2014. „[Mémoire II] Platon. Un Regard Sur L'Égypte - Compte Rendu”.
https://www.academia.edu/49290467/_M%C3%A9moire_II_Platon_Un_regard_sur_l%C
3%89gypte_Compte_rendu.
Nettleship, Richard Lewis. 1958. „Lectures on the Republic of Plato”. 1958.
https://books.google.ro/books/about/Lectures_on_the_Republic_of_Plato.html?id=IUj51i
rGmzcC&redir_esc=y.
Plato, și Benjamin Jowett. 1991. The Republic: The Complete and Unabridged Jowett Translation.
Vintage Books.
Plato, și G. Stelli. 2007. „La Repubblica - Platone - Libro - Armando Editore - I classici della
filosofia | IBS”. 2007. https://www.ibs.it/repubblica-libro-platone/e/9788860811486.
10. REVISTA CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ
10
Platon. 1848. Les lois, la République, dialogues biographiques et moraux... V. Lecou.
Popper, Karl R. 2020. The Open Society and Its Enemies. Princeton University Press.
Russell, Bertrand. 2013. History of Western Philosophy: Collectors Edition. Routledge.
Sharpe, Matthew. 2019. „Guide to the Classics: Plato’s Republic”. The Conversation. 2019.
http://theconversation.com/guide-to-the-classics-platos-republic-127724.
Szlezák, Thomas A. 1992. Platone e la scrittura della filosofia. Analisi di struttura dei dialoghi
della giovinezza e della maturità alla luce di un nuovo paradigma ermeneutico. 3°
edizione. Milano: Vita e Pensiero.
Taylor, C.C.W. 2009. „Plato’s Epistemology”. The Oxford Handbook of Plato, ianuarie.
https://doi.org/10.1093/oxfordhb/9780195182903.003.0007.