2. Prefaqd
ln peisajul bogat al culturii noastre, in care Etiinla
ocupd un loc de frunte
-
aga cum este firesc intr-o epocE,
de revolulionare a cunoaEterii gtiinfifice, de continub re-
modelare a sistemelor macro gi microuniversurilor nevii
gi vii, inclusiv cel al omului, care este incd o mare ne-
cunoscuti
-
cartea de gtiinli trebuie sd se inscrie in mod
firesc pe orizonturile de lumind ale noilor cunoEtinle Ei
ale intrupdrii noilor paradigme Ei teorii. Dar deopotrivi
de important in circulafia informaliei gtiinlifice gi teh-
nice de specialitate, necesard menlinerii gi ridicirii nive-
lului de culturd este vehicularea unei literaturi de
informare stiintificd, menite sd introducd ideile din gindi-
rea axiologici in structurile de personalitate ale omului
contemporan, mai ales, ale celor care vor trdi in mileniul
aI III-lea. Aceastd activitate paragtiinlificd, dar, in fond,
la fel de riguroasd ca gi cea gtiinlifici, are ca efect general
transformarea efortului de cunoagtere intr-un act de cul-
tur6, introducerea gtiinlei in cultura general5 a epocii,
in consernnul oamenilor de cele mai diferite giade de in-
3. struire, dar dornici de informare enciclopedicd. O real6
infelegere a sensurilor, mai mult sau mai pufln sesiza-
bile ale descoperirilor gtiinfei pi implicaliile acestora pe
toate planuriie
-
economic, so,cial, politic, cultural, etic
- o poate face gi literatura de informare gtiinlificd Ei,
mai ales, cea eseistic5, cea care prin stilul ei specific
opereazd cu nofiuni lesne de asimilat, cu sensuri ugor
perceptibile, cu imagini qi metafore care vizeazd nu nu-
mai rigoarea qi exactitatea, dar gi afectul, imaginalia,
sfera artistica, facind penetrabile cunogtinfele la mesa-
jeie multiple a1e cunoagterii ,oontemporane, aflati in per-
spectiva unei noi revolufii tehnico-Etiintifice. De fapt,
avem de-a face cu un nou gen de literaturS, in care se
decodificd sensuri qi formule pur particulare, aparfinlnd
unor domenii de cunoaqtere specifice, intr-o interpre-
tare filozoficA ce mdregte capacitatea de inlelegere a fe-
nomenelor din naturd, via{d gi societate. Nu mai avem
in orizontul nostru cultural ceea ce eram obignuifi sd de-
numim carte de popularizare, ci o rescriere a gtiintei,
intr-un dialog de sintez6, integrator, intre gtiinlA, filo-
zofie gi art5. Este cu totul altceva, impus de acest sfirgit
de secol, care preia, intr-o alta ipostazd gi facturd, spiri-
tul renascentist de genul lui Leonardo da Vinci, dar mai
ales propagi spiritul Etiin{ei.
Stiinla trebuie prezentatd in stii litcrar-atract,iv, in-
tr-un mod de prezentare estetic, cu o mare claritate gi
confinut de idei, aga cum o fdcea cu atita rndiestrie ilu-s-
trul nostru matematician Grigore Moisil. La gradul de
culturd generalS a populaliei din lara noastrd, descoperi-
rile din gtiinfi trebuie interpretate nu numai ca legit6li
din naturd Ei societate, ci gi in spirit umanist, in inter-
ac{iunea tror cu viala oamenilor, in interpretarea filozo-
ficd a concepliei despre lume, in deschiderea unor noi
orizonturi de cunoagtere.
O carte intr-o astfel de modalitate ne oferi Ion V6-
duva-Poenaru, care este cunoscut nu numai ca poet de
subtilitate gi rafinament cosmogoni,c, nu numai ca publi-
cist gi gazetar de mare profunzime, nu numai ca un cdu-
tator qi propulsor de talente in cadrul festivalului
,,$tiinfa gi artele
- ferestre deschise spre om"
- orga-
nizat sub egida Consiliului Central al U.G.S.R. in diferite
6
judele ale {drii -,
dar gi ca inifiator al unor brigdzi gtiin-
lifice itinerante, veritabile mici academii, cu o mane
putere de iradiere a gtiinfei, culturii ;i artei, in cele mai
Iargi cercuri sociale, intr-un larg demers interdiscipiinar
gi largd accesibilitate. De altfel, aceasti noud carte
-
a
16-a din palmaresul literar al autorului
- este a treia
dintr-un ciclu bine cunoscut de un larg public, care, aga
dupd cum am constatat gi eu in citeva rinduri, constituie
oglinda activitatii admirabile a acestei brigdzi de oameni
de culturd a gazetei
'Munca(.
din care fac parte iluqtri
savanfi, specialigti de frunte din toate ramurile Etiintei,
reprezentanli din toate domeniile culturii. Ceea ce-i dis-
tinge, insd, pe acegti oameni de alli specialigti la fel de
valorogi este faptul
- amplu reflectat in s,ubstanfa cdr-
tii -
cd ei au facut in mod constant, dintr-o chernare
naturalA, efortul de a medita la fenomenul gtiinfific ai
cultural, intr-un dialog direct cu publicul, transmifin-
du-i acestuia, in formele cele mai adecvate, ginduri,
concluzii, invdtaturi gi sinteze informalionale. Este de
remarcat, astfel, prezenfa in acest funcfional colectiv
social, care este brigada qtiinlifici multidisciplinard, a
rlumeroase ,personalitSti ale qtiinlei gi tehnicii romAneqti,
intre care se numdrd nume de primd mdrime, ca cele ale
regretalilor academicieni Gheorghe Mihoc, Remus Ra-
dulet qi Eugen Macovschi, precum gi cele ale academi-
cienilor $tefan Milcu si Nicolae Teodorescu. In aceasti
llstd de on,oare se aflS prof. univ. dr. Victor Sahini,
membru corespondent al Academiei R.S.R., prof. u.niv.
dr. Eugeniu Niculescu-Mizil, prof. univ. dr. Ursula
$chiopu, prof. univ. dr. Petre Raicu, prof. univ. dr. Si-
mion Pauliuc, conf. univ. dr. Emil Verza, dr. Ion Cornea
;i, in mod deosebit, colaboratorii de bazd ai brigdzii
-dr. Vladimir Eganu, Alexandru Forje, dr. Constantin
lVlaxirnilian, dr. Marcel Uluitu, dr. Corneliu Zeand, dr.
Eugen Toma, dr. Elena Toma, dr. Paul Blidaru, dr. Irina
Predeanu qi astronautul Dumitru Prunariu.
Cine va avea curiozitatea si rdsfoiascd volumul ,Sti-
in!(t contra imposibil va constata cd intrepdtrunderea
intre formele de cunoagtere pe tdrimul culturii formeazd
chiar mo'dul de structurare a acestuia. Este o puternic[
notir de originalit,ate in conexarea convorbirilor-eseu
I
4. purtate cu distinqii oameni de gtiinla gi cu1tur6, care au
colaborat la edificarea acestei cdrfi, cu eseul filozofic Ei
poemul filozofic Ei, poate ar fi corect si spunem, cu eseul
filozofic poematic. Aceasta creeaz5 un tablou spiritual
inedit, de o mare for!6 de penetralie a conEtiinlelor qi
culturii setnenilor noqtri. Fiecare capitol are cite un
moto qi un post-scriptum alcdtuite tocmai din astfel de
poeme filozofice, strins legate de problematica Ei ideile
capitol:lor respective.
Traim intr-o vreme in care optiunea este unicd Ei vi-
zeazd inteligenla inaripati atit de necesard social, cu
componentele ei intrinseci : irnaginalie creatoare, indrbz-
nealS gi ddruire, de fapt esenla calitalilor pe care crea-
torul in cunoa;tere trebuie sd le: intruneascS, pentru a
face fald cu succes unui ad:vdrat atac de front pentru
rdsturnarea revolulionard a cantitdtii inc6 mari de dogme'
cdrora qtiinta le-a rlmas tributara. Or, acest gen de carte
are menirea de a ridica la nivel de dialecticd rnodul de
abordare a cunoasterii fenomenelor din naturd gi socie-
tate, inldturind ingustimile care fiinleazi inc6 in peri-
plul atit de fascinant prin teritoriul necunoscutului,
ceea ce. de altfel, se qi realizeazd efectiv in lucrare. Pen-
tru cd volumul de fal6 nu este altceva decit proba focu-
lui pentru profesionalitatea autorului, atestatd de modul
de abordare a filozofiei qtiintei, dupi cum cititorul se va
convinge, eI fiind luat pirtaE la aceast5 aventuri dintre
posibit qi imposibil. Se face o demonstralie efectiv ma-
tematicd a faptului ci vremea noastrd iEi are 'propriile
ei idei qi propria ei maturitate de gindire, infirmindu-se
conceplia ci ideile tnari ale cunoagterii vin de demult
qi cd de fapt, cu ele, nrt s-a ficut de-a lungul timpului
decit s6 se deschidd noi ferestre de lumini. Traim intr-o
lume a accelerafiilor qi a schimbArilor llunctelor de ve-
dere, care determind apropierea cu o vitezd din ce in ce
mai mare a viitorului.
La fel ca in celelalte doud cdrli din ciclu
- ,,La
poarta necunoscutului'( gi ,,Omul in fala gtiinfei(
-, $i
in aceastd a treia carte materiaLul gtiinlific este structu-
rat in aqa fel incit il poartd pe 'cititor intr-un dramatic
discurs al ideilor, pe un fir logic al demersului cunoaEte-
rii de-a lungul timputui gi al tendinlelor dinspre mileniul
al III-lea. Autorul a qtiut gi a avut puterea sd se opuni
tentaliei eclectismului, atn spune norlnal5, in raport cu
B
cuceritoarele gi incitantele convorbiri-eseu Ei si mediteze
asupra unei anumite structuri, care sA poati purta nu
lumai informalia cuprinsd in ,,modulele(6 sale, ci gi in-
lormafia purtatd de insagi modul de inldnluire a acestora,
la nivelul ideilor, conceptelo,r gi culiselor descoperirilcr
fundamentale. r
Ceea ce cucereEte de la inceputul lecturii este tocmai
aceastd distilare, care determind qi destinatia cdrfii, ea
fiir-id nu numai un mod de inregistrare, fapt ce line de
tnemorie, ci, in primul rind, se adreseazd. esenlelor inteli-
genlei gi imaginaliei. Iata dimensiuni aduse Ia exponent,
cilre ne determind si coirsiderdm volumul dc fala o abor-
dare inedita si originald, in plan efectiv filozofic, a pro-
blt'maticii de fond a investigaliei in cunoa;terea
t'ontor-nltor"anA gi, implicit, a unei J.umi prodigioase de
rrlt'i. llslc o dimen.siunc care se reliefeaza ir,rcf din 1.lli-
n.rcle douir capitole
- ,,$tiin!5 contra imposibil( gi ,,La-
birintul cunoagterii(
-,
care cuprind convorbiri gi e(euri
('Lr un pronun{at conlinut filozofic. ln aceste capitole se
pnn in discufic virtulile gtiin!ci, puterea demiurgic6 a
ginclirii gtiinlificc, debarasati de lestul ideoiogiiloi id.ea-
Iiste sau matc.rialist nedialectice. Valoarea deosebita a
punctului de vcdere istoric in abordarea temeiui:ilor ;ti-infei de-a lungul societ5lilor umane este evidenliatA in
primul capitoJ., in care se comenbeazd puterea de pene-
tralie a epistemologiei in negura necunoscutului Ei im-
posibilitatea zidurilor acestei cetali de a rezista fortei
pcnetrante a creierului uman. La fel de interesant ni se
relevS. cel ,de-a d,oilea capitol, in care sint scoase la iveaLd
mecanismele trecerii de la cunoasterea cornund Ia cea
;tiinlifici, de 1a ,radevirul bunului sim!.(, la ,,adevdrui
adevirat((, cel care interpreteazi Ei dezvaluie esenfa fe-
nomenelor gi legitafi1or din Univers.
Confruntarea dintre posibil gi imposibil in ;tiinfa este
la fel de bine marcata gi in capitclul aI treilea, cel dedi-
cat problemelor biologiei, al biogenezei gi apariliei omu-
lui, al gtiinfelor interdisciplinare ce concurd Ia cunoaEte-
rea cit mai exactd aI marelui proces aI trecerii de la neviu
la viu Ei, apoi, la congtiin!6, a complicatelor mecanisme
sociale, care stau la baza societdlii umane. Din aceastd
secvenfd am remarca
-
fard a impieta asupra valorii aitor.
idei - prezentarea teoriei biostructurale gi a autorului ei,
regretatul academician Eugen lVIacovschi, muili ani ani-
I
5. mator Ei decan de virstd Ei de competenfd al brigdzii
qtiinlifice conduse de Ion Viduva-Poenaru. Mi gindesc
cd insuficienta discutare in lumea Etiin{ifici a acestei
teorii qi a numeroaselor sale aplicalii 9i implicafii ii de
dreptate lui Ion Vaduva-Poenaru s-o numeas,cS ,rteorie
a mileniului trei( gi s-o discute pe larg cu ajutorul spe-
crali'qtilor pentru a o face cunoscu,td tineretului, care va
alcatui, peste un deceniu, forla qtiin{ificd care s-o pund
in adevarata sa valoare.
Un mare merit ai selecliei ficute de autorul volumu-
lui de fatd il constituie am,plul spatiu acordat contin€n-
tuiui uman gi psihologiei umane. De la structurile
psihologici umane, ia complexul personalitdfii, tot ce
constituie universul uman, in principalii sdi parametri
de referinld, este discutat, deci, intr-un capitol de o mare
densitate gi actuaiitate, care se continud pe alte coordo-
nate, in capitolul urmetor, in care ,rlnformalia in naturi
gi societates este panoramic desfagurati pe sistemele viu-
lui gi ale c,onqtiinlei umane gi sociale.
Cum era gi firesc, f.izica -- cu ampla sa problema-
tic5, ,cu enigmele Ei paradigmele microstructurii
-
o'cupd
spa[iul binemeritat al unui capitol intitulat qi pubiicistic
Ei filozofic ,,Revolufia din Noiembrie din fizic6s. Accen-
tul este pus, aici, pe rnomentele dramatice ale fizicii
dintre posibil gi imposibil, in care sub presiunea expe-
rimentelor
-
de o mare forfa gi subtilitate
-
s-au
schimbat o serie de paradigme, ca,re, la rindul 1or, au
schimbat substanfial tabloul actual a1 UniversuLui, de
la micro la macrocosmos, conferind acestei secfiuni un
mare interes gi o valoare culturalS pe aceeaEi mdsur6.
Uitimele doud capitole sint dedicate Cosmosului, as-
trofizicii gi cosmogoniei. Autorul prezintS, in privin{a
structurii Universului Ei teoriilor cosmogonice, un valo-
ros eseu filozofic, compact ;i atrdgdtor, ardtind
a'irrtorul oamenilor de .;tiinfa gi a ultimelor achizifii qti-
inlificc
-
dimensiunile cunoagterii umane din ,acest do-
rneniu, largirea neintreruptd a orizonturilor cunoaSterii
intr-un ritm uluitor.
Cartea pe care Ion Vdduva-Poenaru qi invita{ii sAi
ne-o oferA prin intermediul Editurii Politice, care s-a v6-
dit sensibilA Ia un demers de certd valoare culturalA,
fdcut intr-o manierd pu{irr obignuiG in literatura Etiin-
lifici -si de informare, statornicegte tradilia unui nou stil,
clc fapt, a unui nou gen, clul spunealn la inccllrt. in
iiteratura Etiinfifico-filozofic-artisticd de informare cuitu-
rald, care, ca gi cele doui volume precedente, va juca un
rol important in educarea tineretului, in primul rind, Ei,
in general, a tuturor consumatorilor de cultur5. li urdm
succes. ll meritd pe deplin.
MIHAIL FLORESCU
10
6. Capitolul I
$TIINTA CONTRA IMPOSIBIL
Moto
Se-adund" gind pe gind, se-a,Iund,
N erndrginirea prinde cltip,
Solare flori sd infirip,
Caleoscd sd-mi croiesc din Lund ;
Ptssibili sori, sd chem din zare,
Cer imposibil aescintincl ;
Se asterne-n mine gind pe gind,
Se asterne soare pcste soare..,
oRrzoNTURrLE CUNOA$TER rr
Orizonturile cunoa$terii s-au dovedit, de la o epoce la
alta, mai cuprinzatoare $i mat profunde, constituindu-se
intr-o luptl continud c'ontra imposibilului. In timp, ele
se formuleazd odati cu formarea con$tiinlei umane Ei a
apari{iei primelor unelte. Folosirea pietrei cioplite, a to-
porului de crcmene, dar, mai ales, descoperirea focului,
ca mijloc de preghtire a hranei, a constituit prima mare
revolulie Etiinlific5 din istoria societdtii omene$ti. Mai
tirziu, in epoca sclavagista, datorita practicii, cunoritin-
fele empirice sint tot mai numeroase. Acum, incep si
apard primele ramuri de baza ale Etiinlei, ca matematica
gi astronomia, se inventeazf, roata ;i carul, ca mijloc de
transport, $i moara de api, ca surse energetice. Ap'are
sub cupola cerului mediteranean gi aI Asiei arhitectura
grandioasd a antichita{ii. Cu toate ca matematica incepe
si rezolve probleme ale practicii, iar astronomia dd m5-
sura timpului qi orienta.rea pe apl ;i uscat, nu se poate
vorbi, incd, de o contribulie semnificativa la imbunatd-
firea condiliilor de viala ale oamenilor, atit in antichi-
tate cit gi mai tirziu, in epoca RenaEterii, atit de strdlucitd
i
I
13
7. pentru cultur6, artA -si gtiinlele funCarne'ntale' Inventa-
,,ri d"."op"ririior Ei invenliiior se imbogdleqtc conti'uu
c,, magi"ite de ridicat, fer6straiele mecar-rice, roata de
io.t, pi-tg.,I cu brizdar de fier adinc qi cormand, foalele
ae foila -gi
inalteie furnale de topire- a, metalelor' Progre-
sele aL iost lcnte qi nu erlau roadele folosirii ;tiinlei,
algl, fourte multe din preocunirile savanlilor, de atunci,
aveau o bazd in practicd, chiar 9i cele ce urmdreau, cu
persistenla, schimbarea concepliei ptolomeice despre
i.r*", care situa Pdmintul in centrul Universului, cu
teoria heliocentricd a lui Copernic. Acum este ars pe
t"g Giotauno Bruno pen'uru idbite lui filosofice ,,eretice6(,
iur- Gulil"o GaIiIei esie supu" perseculiei Inchizi{iei' Dar
isto.ia societAlii aratd ci dezvoltarea qtiinlei poate fi
doar incetiniti pentru o perioadd, dar nu opriti' -Eng"a
Renagterii, in care Europa redescopera ruinele edificiilor
peste care trecuse furia-invaziilor qi a obscurantismului,
idrr"u un suflu innoitor in viala sociala, fdrimilind, in-
cetul cu incetul, societatea feudald pentru a deschide bur-
gheziei cdi noi de dezvoltare' Ne aflSm in secolul aI
kV-t"" atit de marcat de cunoaqtere prin inventarea ti-
parutui de cdtre Gutenberg' -Biblioteca
din Alexandria
ievine in actualitate, pe un alt plan, desigur, noua teh-
nice putind oferi condilii de a creEte expo-nenlia1.l"qa-
rui. carlilor tiparite. Renaqterea d5, de fapt, gtiin{elor
naturii aripi, inallindu-se peste scolastica Ei lunga n-oapte
medievala. Speciaculos, revolulia copernicani detro-
neaz6 sistemuf neEtiinlific al Universului geocentric, iar
I(epler pune in evidenla legile dup6. care se mi ci pla-
netele in sistemul solar. Galilei confirmd miEcarea elip-
tic6aP5mintuluigiacelorlalteplaneteinjurulsoarelui
Et-"" ":"l"rtrl
lunetei' pe,care o inventeazS, pbtrunde-in
i"i.iur"l" Lunii Ei ale
-
planetelor. Multe dintre proble-
mele considerate ca imposibil de rezolvat de citre qtiinla
in Evul mediu capdtd icum contur. Prin luneta lui Ga-
lilei
-
instrumentul de bazd aI cercetirii spaliului cos-
;i. -
omul ajunge cu ochii gi cu mintea in depbrtirile
".l"ut",
producindil-se prima infrAlire a gtiinlelor obser-
""1io"Jf"
cu Etiinlele tehnice, proces petrecut- chiar ina-
inte de constituirea acestora din urm6' Un alt exemplu
cle implctire a teoriei cu experienla sint 9i ieeile clderii
"*prrlnot,
unele din cele mai importante descoperiri
ir"au-""iale realizate inainte de clasificarea deliberatd
a ;tiinfelor, in care Etiinlele experimentale se separd de
14
cele teoretice, in avangarda cdrora matematica se va si-
tua in continuare. Aserfiunea lui Galilei, care afirma
profetic cd ,rNatura este scrisd in limbaj matematic((, con-
stituie un argument in plus al con;tiinlei gtiin[ifice ma-
tematice a epocii. Leonardo da Vinci, artist genial qi om
aI Etiinlei in acelagi timp, descop,eri funclia practicd gi
drumu,l pe care tr,ebuie sd se dezvolte mecanica, ceea ce
ii p,ermite lui Simon Stevin sd separe statica d,e dina-
mic6, devenind un Arhimede al Rena,gterii, prin teoria
pirghiei gi pri,n crearea hidrostaticii. Fizica gi chimia crr-
nosc gi e'le dezvoltdri spectaculoase. Cursa gtiingei contra
imposibilului continu6. Celebrui ceramist Bernard Pa-
iissy incearcd s5 explice fenom'enele direct .obs,ervabile,
c:ercetind alimentarea fintinilor, proprieta!iIe sS,rurilor,
pietrelor, argilelor, ale pdminturilor de tot fe1ul gi aI
.smalluril,or. Cunoagterea c'orpuIu,i oltlenesc este gi ea
revoiufionatd prin studiile anatomice intreprinse de Ve-
salius, Mendic,co, Benedetti qi Leonardo da Vinci, care
au infruntat cu mult curaj opresiunea bisericii, ce inter-
zicea disecliile. Dar tabloul stiintific al Renagterii este
mult mai bogat. Acum incepe studiul structurii qi relie-
fului Pamintului, al constituliei ,1ui fizice, se dezvolti
tehnica minierd qi agricola, gtiin!a apropiindu-se, prin
clescoperiri gi aplicalii practice, de lelurile pe care Ie vom
intilni mult mai tirziu in secolele al XVIII-1ea gi al XIX-
lea, adicd de ridicarea calitd{ii vielii. Se trece in medi-
cind de la descoperirile teoretice, la examenul ciinic al
singeiui, a1 urinei, Ia examenuJ. optic, la recunoaqterea
febrelor eruptive, se practicd igiena qi terapeutica, se
dezvolth folosirea medi'camentelor vegetale, animale Ei
chimice.
Secolul al XVII-lea produce gi eI revoluliondri in
structura concepliilor qtiinlifice. Un exemplu concret
este nofiunea de fenomen, care capitd o accepliune noud,
datele reale fiind puncte de plecare pentru inlelegerea
legitafilor dintre ele gi a transformdrilor pe care le su-
ferd. Metodele mecanice vin sd explice fenomenele din
natur5, iar aceasta este conceputE ca un automat imens
ce se impune a fi matematizat. Avem de-a face astfel
cu o gindire mecanicistd, care cau,td o cauzd fizicd a mig-
carilor pentru a ajunge odatd cu Newton la noliunea de
for{d, pe care ace,sta o ageazA la baza me'canicii, o fun-
damenteazd Ei o dezvolta. Prin legea atracliei univers,atre,
acest titan al cunoa$terii realizeazS o conceplie unitar6
15
8. privind Universul. Cu toate controvers'ele Ia eare este
iupus6, opera sa triumf6, dominind mecanica Ei mecanica
ceieascd pine ta aparilia concep{iei relativiste a lui Ein-
stein. Atil cle mare a fost influen{a ei, incil, se consider'a'
aga cum rezultd din scrierile contemporanilor, cd odat6
cu descoperirea marilor legi ale mecanicii clasice, cunoa-
gterea naturii nevii s-a incheiat 9i cd nimic nu mai poate
fi des"opetit in naturA, c'eea ce istoria gtiinlei de dupl
Newton gi, mai a1es, ultimele doud secole de mari des-
coperiri au infirmat. BreEeIe fdcute in necunoscut creE-
teau tot mai mult, imposibilul transformindu-se in cu-
noscut. Teoriei corpusculare a lui Newton 'privind Iu-
mina i se opune teoria ondulatorie a 1ui l{uygens, unirea
lor realizindu-se in secolul al XIX-lea 9i, mai ales, in
acest secol prin mecanica ondulatorie a lui de Broglie.
Magnetismul Ei electricitatea sint alte doud fenomene cer-
cetite experimental gi teoretic tot in secolul al XVII-Iea'
dar sinteia lor se va produce in secolul al XIX-Iea, odati
cu formularea teoriei electromagnetice. In mare, secolul
al XVII-lea produce o mutalie fundamentaia in planul
concepliei qtiinlifice, trecindu-se de Ia cercetarea aspec-
telor tahtative de esen!6 ale Etiinlei medievale Ia desco-
perirea legilor cantitative ,ce vor cunoa te importante
iplicalii practice, aEa cum face matematica prin iltro-
dlcerea ecualiilor diferenliale Ei cu derivate parliale' a
calculului varialional etc., ca instrumente de modelare a
mecanicii, a"usti"ii, opticii Ei hidrodinamicii, precum qi
a mecanicii cereEti. Toate acestea fac ca secolul urmdtor,
al XVIII-Iea, sd. gdseasci o mai profundd 9i mai {ecundd
comuniune cu piactica. Este perioada burgheziei i1. as-
censiune, care urmiregte confortul Ei stimuleazd gtiinla'
creindu-se acum calorimetria, dinamica gazelor 9i chiar
chimia. Climatul favorabil cercetSly'i ;tiinlifile conduce,
in acelaEi timp, Ia rnodelarea matematicd a fenomenelor
de vibralie a coardelor Ei tuburilor sonore' iar descop^e-
ririle astronomice concurd Ia dezvoltarea navigaliei' Sa
nu uitdm, deci, cd in acest secol se produce revolulia in-
dustriala, care face saitul de la formele artizanale de
muncd la cele industriale, in lesdtorii apdrind pentru
prima datd magini, care ridicd calitatea produselor 9i
productivitatea muncii. Se ada'ugd maqinile hid-raulice. 9i
iermice gi apa de clor folositd la albitul fesdturilor. Chi11
ciacb gtiinla nu avea o influenli directd asupra activitdlii
indusiriatre, prin introducerea unor produse de laborator
ir-r diferite procese productive, le confer6 acestora un ca-
racter industrial.
ln acest peisaj avem 9i o dinarnici e,<ploziv6 a qtiin-
leior teoretice, mai ales prin dezvoltarea analizei mate-
matice gi a aplicatiei acesteia in teoria ecualiilor diferen-
tiale, prin edificarea mecanicii newtoniene, a mecanicii
ftuidelor, a mecanicii analitice, a rezistenlei materialelor,
a astronomiei gi mccanicii cereqti. Fizica modernd se con-
solideazd gi ea prin optic[ qi acusticd, prin teoria cil-
durii, prin realizirile din domeniul electricitalii Ei -mag-
netismului. Printr-o serie de descoperiri' cum ar fi cea
a gazelor ;i a transformdrilor chimice, precum ;i prin
cercetdrile ce vor duce la teoria atomic6, se nagte chimia
modernd, iar biologia taie pirtii largi in domeniul cla-
sificdrii gi descrierii lumii vii. aI formdrii sp'eciilor, ale
procredrii gi ale generaliei spontanee' Chiar dacd unele
din aceste probleme imposibile, devenite posibile iEi vor
glsi rezolvarea in secolele urmitoare, avintul Ia care parti-
-ipa gtiinla este preludiul transformdrii ei in factor de-
teiminant al produciiei materiai.e. Revolulia industriali
va continua, cdpdtind mari dimensiuni in secolul aI XIX-
lea, denumit, pe drept, Ei secolul primei revolulii qtiin-
tifice, care in secolul nostru se va transforma intr-o
revolufie Etiinlifici Ei tehnici cu caracter mondial 9i
cosmic in acelagi timp, daci avern in vedere pitrunderea
omului in sistemul solar. Dar sd marcdm, mai intii, ta-
bloul tiinlific a} acestui sccol care este caracterizat ina-
inte de toate de simbioza care se produce intre qtiin!6
qi tehnicd, fapt ce va conduce Ia departajarea qtiinfelor
tehnice de cele fundamentale, primele cunoscind o re-
vo ulionare profundd, pe baza descoperirilor oferite de
cel de-al cloiiea grup. Este absolut important c6 astfel au
apdrut, tn prima jumdtate a secolului, vaporul cu abur,
ma-sinile termice, maginile-unelte, telegraful 9i... celebra
locornotiv5. ln cea de-a dou-a parte a secolului asistdm la
o avalangl in lumea descoperirilor Ei invenliilor. Telefo-
nul, fenograful, motorul Diesel, automobilul, maEinile
electrice etc. sint copiii teribili ai industriei care fac,,casi
bunS(( cu geometriile neeuclidiene, cu teoriile evoluliei
biologice, cu conservarea ellergiei, cu electrornagnetismul,
cu citologia qi, prin Mendei in primul rind, cu genetica.
Dupi unsprezece mii de ani de civilizafie, dup6 mii
de Jreccri de la imposibii la posibil, ornul 9i societatea
17
16
9. moderne descoperd in secolul XX cd gtiin{a este o forfi
formidabild de produclie. Cine ar fi crezut in antichitate,
in sclavagi'sm sau in feudalism cd visul lui Icar se va
implir,i prin inventarea avionului ? Se revolufioneaz6, ab-
solut toate domeniile. Revolufia tehnico--stiinlifich, ce
caracterizeazd saltul calitativ aI cunoagterii qtiinlifice qi
al realizdrilor tehnoiogice ale secolului nostru, ne-a obiE-
nuit sd primim cu uimire temperatd aparilia multor ,,mi-
nuni" ale tehnicii, ,ca qi a numeroase descoperiri epocale
ale qtiinlci.
$i totuqi o invenlie a tulburat curiozitatea gi a stirnit
o uimire fabuloasi. Aceasta a fost aparilia Ei evo,lulia
surprinzdtoare a calculatorului ele,ctronic. Faptul ci
aceasti magind, la inceput uriaqi, mare cit o incdpere
reziden{ial5, efectua calcule numerice cu o rapiditate pe
care mintea omeneasci n-o putea atinge, apoi orientarea
ei spre operalii logice, spre prclucrarca qi pistrarea in-
tr-o memorie electronicd celulari a unei cantitSli din ce
in ce mai rnare de informafii codificate gi apoi decodifi-
cate, aparilia limbajelor de programare cu care se co-
mandi calculatorului programe din ce in ce mai complexe
;i mai variate, toate aceste infdptuiri i-au adus titlul no-
biliar de ,,creicr electronic(( gi au creat o auri in jurul
capacitdlilor sale de a inlocui qi depA;i performanlele
creierului omenesc in materie de calcul.
Anii care s-au scurs ir-rtre aparilia sa in qtiinlI qi, mai
a1es, ir"r via a economici gi social5, incepind din 1953 au
alimentrt cu senzational reputalia calculatorului, care
pina in 1967 parcursese o carierir uluitoare de perfec-
tioniri surprinzdtoare in care electronica, automatica 9i
mecanica find, pe de o parte, matematica gi lingvistica,
pe de al,ti parte, s-au intrecut in a-i ddrui, ca ursitoare
grAbite Ei generoase, virt'Lrli ce infierbintd imaginafi,a qi
stirnesc ambilii de in.rcntatori ;i ginditor:i indrdzneli.
tln intreg cortegiu de discipline anexe, tehnice qi teo-
retice, s-a infiripat cu grabe si s-ar-r pus in slujba pro-
gresului vertiginos al calculatorului electronic.
In primele d,ecenii ale secolului, gtiinla a fost qi ea
puternic revolulionatl in domeniile sale fundamentale :
fizica a primit cor,ceplia atomicd de la chimie gi a fruc-
tificat-o in teoria cuantelor, cdreia i-a adus, ca o com-
plementard geniald, mecanica ondulatorie gi teoria relati-
vitatii einsteiniene. Ea s-a imbogdlit cu spectroscopia gi
eiectromagnetismul, preluate de la secolul trecut, cu ra-
1B
zele X, electronul qi radioactivitatea, apoi izotopii, neu-
tronul Ei celelalte particule elementare, acceleratorii de
particul,e gi radioastronomia. Chimia, dupd ce in pragul
secolului ai XIX-lea descoperea chimia anorganicd, rea-
liza sinteza ureei gi punea baze strdlucitoare chimiei or-
ganice, s-a imboga[it cu materiile plastice, cu coloranlii
;i produsele sintetice de toate felurile, cu antibioticele,
silicalii gi tranchllizantele. Biologia, tributara prin com-
plexitatea fenomenelor vielii tuturor celorlalte forrne de
inigcare a materiei, a profitat de revoluliile din fizic6,
chimie, mecanicd qi matematic5, precurn gi de cuceririle
uluitoare a1e qtiinlelor tehnice si aLe tehnologiei, pentru
a face saltul calitativ cel mai spectacular prin integrarea
geneticii ca patrimoniul ei cel mai de pre!, descoperind
cromozomii qi gencle, precum 9i activitatea acestora. Se
pot clona aninalele, se fac copii in eprubetd, se desco-
per6 quarcii, dar mai ales... se merge in Cosmos. Costnosrrl
prrin p6trunderea lui Iuri Gagarin dincolo de frontierele
atmosferei terestre se umanizeaz6, iar calculatoarele din
generalia a V-a incorporeaz6 recunoagterea formelor' in-
troducind in magini indoiala, aceastd trasaturd proprie
psihismului uman. $i poate, nu peste muitd vreme, alte
probleme considerate azi imposibile vor cdpata $i e1e
contur. Este sensul dialecticii cunoagterii, care depdEind
granife limitd aie epocilor,- face tot mai mult din om un
demiurg, ce poate sd intervind, aEa cum vom vedea pe
parcursul carlii de fa!a, chiar in mecanismele evoluliei
biologice, dupa ,ce a pdti'uns, atit de profund, in meca-
nismele evolu{iei socia}e.
NATURA ESTE SCRISA iN LI14BAJ
MATEMATIC
Convorbire cu acad. NICOLAB TEODORESCU
- In{etegind. in mod genial fenomenologia uniuer-
suld, Galilei a lansat, ara cunx afLrmam mai inainte, fai-
Tnoaso, deuizd ,rNatura este scrisd in limbaj mntematic",
lorwutd reuolulionard care prefzgura un pt'ogram in-
19
10. drd.znel pentru epoca tn care era en'untdtd 9i, care era
bintuitd d.e Inch.izifie. Care este primul reJler cil ccestui
progrcrnl in congtiinfa ;tiinfificd a tim'pului?
-
Aparilia lui Kepler are marele merit de a fi in-
vins o bariera a imposibilitdlii prin mijloace ce pot fi
socotite mai degrabi matematice' fiind anticipative.
Caracterul lor matematic este vizibil 9i impresionant,
mai ales in legea a treia in care se stabileEte proporfio-
nalitatea perioadelor de revolulie ale planetelor cu cu-
burile distanlelor lor medii la Soare.
Orbita eliptici a Piimintului era cu atit mai greu de
admis, cu cit excentricitatea ei este mici. Kepler a com-
parat-o cu cea a lui Marte, care este mult mai mare 9i
a avut curaiul matematicianului de a abandona migca-
rea circularS, considerata de toli predecesorii ca o nece-
sitate rezultatb din perfecliunea operelor naturii.
-
Problema migcdrii mecanice a frdmlntat gi'ndirea
fitozoficir ;i cercetarea gtiin[i'ficd' i'ncd din antichitate,
fiincl intrinsec legatd d.e sisternul lumii.. Incercarea de
rezoluare a ei a cond.us Ia concepfii, cu caracter calitatiu
csre s-au clouectit fi.ecare incd"rcatd de erori., ipoteze 9i
principii ce nu rezistau ztnor critici cu caracter cantitati'ts'
Sd ne re.ferim, mai intii, la sistemul lumii al lui Descar-
tes, cer"e a auu.t o faimd rdsundtoare, fiind in acela;i tirnp
suprLs unor cri,tici, puternice.
-
Descartes introducea intr-adevdr un mecanism
universal bazat pe trei concepte : inti'ndere, figura 9i mi9;
carea, prin care sc anticipa o axio:natizare a mecanicii,
pind atunci ir-rtr-o stare confuz6' lntinderea, fdrb ca1it6!i
iensibile, este la el materie, substauld, corp -si ocupd tot
spaliul. Acesta este continuu, vidul 9i atomii nu existd,
iar lumea este infiniti.
Migcarea este relativi in raport cu o vecinbtate care
este consideratd in repaus. El intloduce o primi lege a
mi-scdrii, care seamdnd cu principiul inerfiei ; schimba-
rea stdrii de migcare sau repaus a unui corp
-
nu- are
loc decit daci acesta intiineqte un;alt corp. O a doua lege
este cea a miqcdrii rectilinii, daci nu existi intilnire cu
alte corpuri. O a treia lege privegte ciocnirile.
Pdmintul, ca gi alte corpuri, este in repaus in mij-
iocul unui virtei propriu, a-cesta fiind in miEcare' Virte-
jurile se rotesc fdri ciccniri, dar uneori un vir'tej este
20
rlistrus de altele vecine gi atunci, astrul respectiv, se
transformd in cometd sau planetS.
-- Descartes c auut in Huygens un criLic puternic,
tuhttifindu-i acestuia nuntai principiul' relatiuitdlii mi;-
ciirii, ;i plcsinclu-se intre Guiilei 9i Netutott', cdruia ii
t <,uine gloria de ct fi conceput y construit o mecanicd
nrlionald" pe baze matematice. Ce auem nou in aceastd
tLl'iontafticd construc[ie e mecanicii nettstoniene ?
.- Noliunea de masd, care este introdusa sub numele
rlc cantitate de materie, atribuindu-i valori numerice.
'l'in-rpul .si spaliul au caracter absolut, dar Ner,vton con-
siclcrii gi timnul gi spaliul relaiive. Miqcarea, ca depia-
silre a unui corp dintr-un loc iir altul, este absolutd sau
ri'lativd, dupd cum locurile sint absolute sau relative.
Forfa, consiclcrali ca o cauzi, ure, de asemenea, un ca-
r:ltracter absolut.
Cele trci legi ale migcdrii sint : legea inerfiei, a va-
riafiei cantit5lii de miEcare, care este produsul dintre
masir ;i vitezi misttrat6 de produsul dintre forld 9i va-
rialia timpttl',ri, a treia legc fiind a egalitalii acliunii 9i
rt'ac!iunii.
Cu acestea, lilewton studia,.zd miqcarea punc'tului ma-
terial sub acliunea unei forle centrale, regdsind Ei extin-
zind legile lui Keplcr Ei descoperind legea atracliei
universale, apoi identificd atraclia cu gravitafia prin
compararea atracliei pe care Pdmintul o exercitd asupra
Lunii cu cdderea corpurilor pe Pbrnint. Dintre proble-
rnele cu caracter de imposibilitate in trecut, Ner'vton re-
zolvd Ei pe cea a migcarii satelililor in jr-rrul planetelor
;i a planetelor in jurul Soarelui. lr.nticipind 9i stimulind
dezvoltarea ulterioard a mecanicii cereqti, el d[ expli-
caiia gtiinfifici preciziei echinocfiilor Ei pune in eviden!6
varialia acceleraliei gravitaliei cu latitudinea printr-un
studiu adincit.
-
Mecanica neLztonicLnd. s-a dezuoltat de-a lungul a
tloud. secole ridicind, totu;i, Ia ritr'dul ei, critici 9i pro-
Dletite cdrora le ua rdsgtunde, in primele deceni'i, ale se-
colului, nostru, teoria relotiuitd{ii restrinse ;i generale
a tui Einstein, despre care uorn uorbi ceua mui, tirziu.
Ce oferd mntematicu in continuul ;i discontinuul cunoa-
Sterii ?
27
11. - ,,Substanla( necesard pentru filmul unui Eir de
probleme capitale rlmase nerezolvate de-a lungul veacu-
rilor Ei, care, rind pe rind, au primit rezolvdri, care au
insemnat tot atitea lirgiri revolulionare ale cadrului
general aI acestei qtiinle. Este suficient si amintim ca
antici'i nu cunogteau pe zero ca numdr, iar descoperirea
numerelo,r iralionale a produs o adinc6 tulburare in
qcoala pitagoricienilor. O 'teorie a acestora este expusd
in ,,Elemente,le( 1ui EucliC, o atenlie deosebita fiind acor-
data segmentelor incomensurabile cu o unitate datd, dar
care se pot construi geometric cu rigla Ei compasul.
Explicafia faptul,ui cd unele .(jr-gmente pot fi construite
in acest fel iar altele nu, a fost posibilir numai c{nd prin
crearea geometriei analitice de cdtre Descartes Ei Pierre
de Ferrnat s-a vdzut cd problema revine la rezolvarea unor
crcual.ii de gradul intii sau cel mult al doilea.
Astfel s-au rezolvat negativ doud dintre problemele
celebre puse matematicienilor antichitdlii grece : etpli'
carea cubului, care cerea determinarea laturii unui cmb
avind ca volum dublul volumului altui cub dat Ei trisec-
fiunea ungltiului, care cerea impirlirea unui unghi dat
in trei pdrli egale. Imposibilitatea se explicd prin faptul
ci ambele conduc la ecua{ii algebrice de gradul al treilea.
-
Cit priuegte o a trei,cl problemd pe csre unii se in'
cd"pdlineazd sd creadd. ;i astilzi cit o pot rezolua, aceasta
este celebru cuadraturd" a cercului. Dacit nu gre$esc ea
reuine la construc{ia cu rigla ;i contpasul a numdrului x'
-
lntr-adevdr, aga este. Nu giegifi. Deqi se qtia inch
din secolul al XVIII-1ea ci n este trn nunlir iralional, nu
se putuse stabili imposibilitatea construcliei salc cu rigl-a
gi iompasul. A fost insi meritul lui Lindemann de a fi
ardtat, in 1882, cd r este un numdr transcendent, ceea ce
face cuadratura cercului imposibil de demonstrat cu ri-
g1a gi compasul. Astazi atraclia acestui numdr celebru a
condus 1a calculul sdu cu 500 000 de zecimale ln 1967.
-
O attd" problentd cle htiportanld capitald a fost re-
zolu ar e a e cua{iil or al g eb r i,c e.
-
Ch. Gauss a dem'onstrat teorema fundamentali a
existenlei rddacinilor oricdror ecua{ii algebrice, introdu-
cind qi rdddcinile cofilplexe. Dar credinla generalS era c6
rezolvarea acestora se poate face prin radicali, ceea ce
conducea Ia i.deea ci orice numir iralional este algebric.
.llcl a clenronstrat insi contrariul, ardtind cf, incepind
cu gradul al cincilea, in general, nu se mai pot rezolva
prin" radicali ecualiile algebrice, deci, cd existi Si alte fe-
irrri de numere irafional-e. Meritul exceplional revine lui
.l . Liouville, care a demonstrat existenla numerelor tran-
sccndente s-i lui Cantor' care a aritat cd acestea sint mai
nun-Ieroase decit cele alg,ebrice.
-
Sotu[iile neagteptate sau bdnuite, dar nerealizate,
cu Loate eforturile, pind Ia interuen{ia prodigioasd a u!'or.
nnri gind,itori, nu inmln nici ele d.efiiitiue, fd"r4 I suferi
crftic{, imaunAtdplri corectdt"i sau ertinderi. Multe sint
ltaze d.e plecare pentru d.ezt'oltdri ulLerioare ale unui' in-
treg capitot at gtiingei sau al unei d.iscipline qtiin[ificg n9!"-
e;i esie cazul postulatutui paralelelor enunfat de Euclid
in ,,Elemente(, care a fost sursa unor preocupdri ce-n-.au
incetat d.e-a lungut a doud mitenii pri,n nenumdratele i'n-
cercdri d.e a-l dimonstra. Cdrei epoci' i-a reoenit meritul
de a-l rezolua?
-- Secolului aI XIX-lea i-a revenit gloria de a fi dez-
legat cnigma acostui postulat care afirma cl printr-un
princt cxtirrior unei drcpte se poate trage- Ia ace-asta o pa-
ialeli gi numai una. Astfel, Bolyai qi Lobacevski au ard-
tat cA se poate concepe o geometrie in care se poate duce
o infinitate de nesecante la o dreaptd, cuprinse intr-un
unghi de paraleiism, aqa-numita geometrie hiperbol-ig1'
pc care o concepuse Ei marele Ch. Gauss dar nu publi-
r:asc nimic asupra ei. Ulterior, Riemann a conceput o geo-
nrctrie in care nu se putea duce nici o paraleld la o
dreaptd dat5. Aceste }ucrdri, care la inceput nu au.reuqit
sa atragd atenlia matematicienilor, fiind profund qi total
rcvolu{onare, au constituit bazele unor geometrii numite
nccuclidiene.
- Matematica a suferit ea insd';i doud reuolu$ii in se-
colul actual. Cea structurald' $i cea opera[ionald. In ce con-
std fiecare ?
-
Prin cea structurald a devenit Etiin{a structurilor
abstracte ale tuturor formelor de miqcare a materiei, prin
clezvoltarea Ei extinderea caracteristicilor sale de Etiin!1
a formelor spaliale gi a raporturilor cantitative din lumea
rcal6. Prin -ea operaliona16, bazatd, in mod esenfial, pe
apari{ia gi introducerea calculatorului electronic, mate-
nratica a pronlovat gindirea secvenlial5, algoritmici qi a
22 23
12. cepdtat in sistemele electronice de calcul un auxiliar ne-
ptblrrit, nu numai pentru calculele numerice prodigioase,
ci Ei pentru abordarea problemelor cu date numeroase Ei
variante multiple de examinat Ei analizat.
-
A$a fiind., matematica secolului nostru a cdpdtat
xalen{e noi. Sdle sistematizdm'.
-
Mai intii, a atins un grad de generalitate, de abs-
tracfie gi de form alizare care i-a deschis cai noi, magis-
trale gi indrizne{e. in acelagi timp, a- cipdtat putinle 9i
orientdri in abor'darea problemelor de modelare mate-
rnaticd ce se pot ridica in cercetarea fenomenetror com-
plexe din qtiinlele naturii, din ;tiin[ele tehnice qi tehno-
iogice, din' Etiinlele economice Ei sociale, din qtiintele
urianiste Ei din cadrul diverselor sectoare ale culturii Ei
artelor. O dezvoltare prodigioasd a cdpatat, totodatd' gil-
diteu p.obabilistica, t-eoria-probabilita{ii fiind axiomati-
zata gi, deci, adaptabila la nenumdrate cercetdri, in care
determinismul clasic nu-gi putea gasi aplicalii adecvate'
-
Ca u:"nlare cL celor doud reuolu{ii petrecute in ma-
tematicd au luat na$tere numeroase noi discipline rezul-
tate din diJeren{iere'a celor fundarnentale deuenite closice
sau din aborclarea pe un plan de inoftfL generalitate o
unor probleme noi puse fie cle dezuoltarea internd a
imtematicii, fie cte iptica{iile curente acesteia de ;tiinfd
sau de practicd. Ne pitetri oferi citeua erempl.e ?
-
Vom cita, in primul rind, topologia generald, topo-
Io.qia algebricd, analiza functionali, analiza generald' teo-
ria distr'ibuliilor, teoria operatorilor, geometria diferenliali
globald, combinatorica, analiza numerici, numai pentru
i da
"itn,ta
exemple de di,scipline in plinir ascensiune,
care pun probleme qi de perspectivi.
Dintredisciplineleapdrutesaustimrrlatecaurrnarea
introducerii calculatorului electronic semnalSm limbajele
a"
-
p."gtu*ut", teoria limbajelor -fo-rmale,
lingvistica
"*t|-itl"a,
teoria algoritmiloi, studiul sistemelor infor-
matice, simularea digitald, matematica discretului'
-
Sd nu uitdnt' noiiunea de sistem !
-
O direclie noui 9i multidisciplinari, apdrutd in uI-
timele decenii qi care se concretizeazd qi sub aspecte ale
modelSrii matematice, este, intr-adevdr' cea a teoriei sis-
temelor. Noliunea de sistem este veche qi a fost Ei este
24 25
folositl cu multe semnificafii, ca sistemul lumii, sisteme
I'ilosofice, sisteme mecanice, sisteme electrice, sisteme
cconomice, sisteme sociale etc.
in cadrul gindirii Etiinlifice contemporane un sistem
poate fi definit de o mulfime eterogend de obiecte, ma-
;ini, organisme, substanle etc., legate intre ele prin cone-
xiuni, interdependenfe, interacfiuni.
.--_Desigur, sub aceastd formit, o msterializare a no{i-
uniidesistemnueste._ceIpu!inpbld.inprezent
ceputd.. De ce este neuoie ?
-- De concepte complexe, de modeldri succesive si de
c'onfruntdri ale modelelor cu realitatea. In orice caz, Iuin-
du-se in consideralie exemplele de sisteme, mai ales, fi-
zice sau mecanice, se impun citeva concepte, ca cele de
structurd, stare, intrare, ieEire, conexiune, stabilitate, care
s;e gerreralizeazd. la orice sistem, inclusiv la cele biologice,
cconomice, sociale.
-- Fdrd. a intra i.n amdnurtte cle speciolitate sd citdm
ci.teua nulne de autori de lucrdri in, teoria sistern,elor.
--- Se considerr'r, adcsca, ca un prim autor al unei teo-
rii gcncrale a sistemelor pe Bertolanffy, in 1g55. Ulterior,
Zadeh;i Desoer, in 1963, au publicat o carte asupra teo-
riei sistemelor liniare, care a cunoscut un succes remar-
cabil. Dezvoltarea rapidi Ei in variate direclii a teoriei
sistcmelor a condus la lucrari privitoare la sisteme topct-
logice, teorii generale a sistemeior, studiul sistemelor mari,
ingineria sistemelor, sisteme optimale, tcoria ar,rtomatelor
finite, sisteme neliniare, sisteme cu parametri variabili,
sisteme cu intirziere, sisteme adaptative, sisteme instr:ui-
bile, ceea ce denotd cE teoria sistemelor este una dintre
direcfiile capitale de cercetare de perspectivi, atit din
punct de vedere teoretic, cit qi din cel al aplicafiilor.
_ , tln loc de prim plan U ocupd in cqrlrul conceptului
de sisLent sistemele cibernetice, care se caracterizeaid. prin
propor{iile de autoreglare, ce rezultd din eristen{a coneri-
unilor inuerse. C'utn. a apdrut aceastd ;tiin{d, atit de con-
testqtd. cindua?
-
Cibernetica, iniliatd in 1938 de Wiener, in colabo-
rare cu cardioiogui Rosenblueth, ca stiinlh generald a
adaptabilitdlii cuprinde organisme vii, maEini, colectivi-
tati sociale, otganizatii de diverse categorii, intrucit s-a
13. constatat cd existd analogii in funcfionarea lor ca sis-
terne, intre pdrfile lor gi intre ele avind loc relalii de in-
terdependenld Ei interac{iuni. Acestea sint determindrile
de fluxuri de informatii, de circulalie intre intrdri gi ie-
Eiri, care provoacd inlanluiri Ei relele de conexiuni gi co-
nexiuni inverse, procese de autoregl,are, prin care se asi-
gurd stabilitatea, fiabilitatea $i conservarea sistemelor.
-- [Jniuersul tnsuqi in nemdrginirea sa este un sistem
ciberneti,c in sensul descrierii suntare pe care afi schi-
fat-o.
-
Se mai numeqte gi sistemul Marele Univers care
este constituit la rindul sau din sisteme mai complexe sau
mai simple care se afld in relalii de interacliune 9i inter-
dependenla. Omul, ca fiinli vie, se comp'ortd qi el ca un
sistem, compus la rindui sdu din numeroase subsisteme'
ca sistemul nervos, sistemul cardiovascular, sistemul mus-
cular etc.
-
intre care existi conexiuni inverse, procese
fiziologice, energetice, informalionale, deci este un sis-
tem cibernetic.
-
Societatea u,mand se corrlportd., de asemenea' ca LLn
sistent cibernetic, in care etistd ca subsi'steme sistemele
sociale, cu caracter cibernetic. In acest contert, ;putem
uorbi astdzi d.e numeroase d'iscipline legate de eiberneticd,
care cl'u, luat nagtere in ultimele decenii,.
- Ve g,indili desigur Ia teoria infornmfiei, pusa de
Shannon qi Wiener pe baze matematice, fapt ce i-a per-
mis o dezvoltare rapiaa qi diverse extensiuni Ei la teoria
comunica{iilor, disciplinl care studiaz6 transmisja 9i re;
crrplia iniormafiilor, Ia teoria codurilor' care ltaleazd
trinsmisia codificatd a inlormaliei, prin canale unde poate
suferi perturbalii gi erori ce se cer cercetate, Ia teoria re-
gtajulii uutomat qi, nu in r rltimul rind, la teoria comenzii
neCesari sisternelor automate care domind producfia in-
dustriald contemporanS.
-
O at.tit direc{ie leg',td de ciberneticd este ced a cer-
cetdrii operafionale conxL)usd. la ri,ndul ei di'n nurneroase
d.iscipline. Ce se urmitregte cu ajutorul ei ?
-
Optimizarea diverselor procese complexe in care se
pun probleme de previziune qi decizie Ei in care apar va-
riate qi multiple posibilitdli de desfdEurare. Men{iondm,
de asemenea; programarea matematicd, incepind cu pro-
llnimarea iiniari gi ffecind la cea neliniar5, la programa'
rt'a dinamicS, stocasticl etc. Tot aici igi gasesc loc pro-
lrlcrnele cle transporturi de stocuri, tcoria firelor de ag-
tt'ptare, teoria deciziei, teoria jocurilor etc.
-- O msre importan[d a cdpitat tn dou6.-trei dece'nii
irrJorntatLca. Auind, insd in uedere cd clespre ea uom uorbi
irt ttuLti special in cadrul capitolului ,,Informa{ia in na-
t,u'it $i societate", pentru montent ud rugitn't siL-i fitaf'i
tloer cadrul general.
-
Dupd cum se va vedea deci mai departe, informa-
tica este formatd din disciplinele pre).ucrarii informaliei
lLr mijloace automate, in primul rind, cu sistemele infor-
nratice, in care, pe lingir calculator eLectronic
-
erstdzi
rrvind capacitatea de a efectua milioane de operatii pe
:;r'cund-d
-,
intervin numeroase dispozitive periferice gi,
in special, ccle ale memoriei externe deosctrit de puter-
rricc. Astfel de discipline sint limbajele de programare,
rlintre care unele au caracter general, altele sint speciaii-
zate pentru categorii mai mari de probleme.
,,EPPUR 9I MUOVE"
(lonvorbire cu prof. univ. dr EUGENIU NICULESCU-MIZIL
--- Mitologia greacd.
-
dezuoltitt'd legencia lui Icar
('(tre e reu;it sd Jugd din labirintul in care-l inchisese re-
tlt,le Niit'Los, fdurindu-;i o pereche dearipi din penelipite
r tr t't'ttr'(t
-
reflectd, in fond, i,mposibilitatect, otnulu! Qn-
l:t'tlt, tr. zbura sau d.e a-1i fduri aparate ctpte pentru a-l
rr.iri/rr sci fcLcd aceasta. Intreaga istorie a omenirii, pind in
t,lt't'ttutrile nzod.erne, este presd.rcttd de cLsemenea incercdri
tlt'runatice d.e a zbura solclate cu eqecuri' Dar geniul l-lt^ilan,
::liritttl, iscoclitor gi temerar al ottt'ului a inuins aceastit im-
lxtsiltiLitate. latd punctut de la cure putent' porni con'uor-
itit cu rr,oastrd, coitinuind, d'e f apt id.eea din dezbaterea de
ttttti inainte.
' - l)e la incercarea tragici a h:i lcar pini 1a ,,faptele/
rlirr rornanele de anticipalie ale lui Jules Verne
- ,rCinci
2726
14. sApt6mini in balon6t (i863), ,,De la Pdmint la Lrtn5( (1S65)
- au trecut milenii. I)e Ia anticipdrile qtiintifice menfio-
nate, pind 1a primul avion mai greu decit aerul construit
de Traian Vuia, cu care acesta a efectuat la Montesson, Ia
18 martie 1906, primul zbor din lume, reabzat exclusiv cu
mijloacele proprii de bord a1e aparatului, sau pina in
19i0 gi 1911, cind Aurel Vlaicu a zburat cu aparatele sale,
sau pind la 14 decembrie 1910 cind Flenry Coandd a rea-
lizat primui zbor aeroreactiv din lume, cu avion de con-
struclie proprie, propulsat cu un motoreactot, nu au treclrt
decit gapte-opt decenii ! $i omul a zburat. Imposibilitatea
zborului uman a fost invinsd. NIai mult, omul a depagit
granifele atmosferei terestre gi a iegit in marele Univc'rs,
odatd cu prima rotalie in jurul Pdmintului efectuatd de
Iuri Gagarin in Cosmos cu nava ,,Vostok(', Ia 12 aprilie
1961, urmatd de zborul pe Lund, in jurul planetei Venus
gi de toate celelalte zboruri cJsmice cunoscute.
-- $i astfel i.mposibilul a fost depdqit, a deuenit posi-
bil. De cilt{el, secole ;i, milenii de-a rindul, omul a crezut
cd este intposibil sd trdiascd ;i sd meargd" sub apit. Dar de
la anticipalia lui Verne, cl"in ,,20 000 de leghe sub miri"
(L870), ptnd La submarinul din primele decenii ale seco-
lui nostru, in timp nu a fost neuoie decit cle nai pufin de
utl pas ! $i im.posibilzil a fost inuins, transformi.ndu-se in
posibil.
_- Avefi perfectd dreptate, in modul in care puneii
problcma dumneavoastr5, ca autor aI cdrlii. Milenii Ei se-
cole de-a rii-rdul omul a murit crezind ci este imposibil sd
triiascl inlocuindu-gi vreunul din organele vitale ale cor-
pului siu cu vreun aparat confeclionat tot de om. $i to-
tuEi, datoriti geniului uman, spirituiui sdu iscoditor 9i
fdrd astirnp'ar, imposibilul a devenit posibil.ln anul 19B3,
un om, americanul Barney Clark, a tr6it I1"2 zile c't o
iniml artificiala, un aparat ,rindustrial((, confeclionat din
mase plastice gi aluminiu de specialiEti de la Universita-
tea din U'iah.
-
Discu{ia noastrd qre o perspectiud ertrem de in-
teresentd. In |ntreaga sa istorie rnul,timilenard, omul a
;tiut 9i a practicat perpetuarea speciei sale prin actul di'
rect aI prou^ea{iei, conuins fiind cd. este imposibil alt-
fet. $i iatil, spiritul sdu creatiu a fdcut sd fie posibil 9i
28
illfel. In anul 7978, la spitalul din Oldham, Anglia, s-a
rtiiscut, pentru prim,a oard. in lunt'e, o fiin{d' umand, Lou-
i::t,, pt:iri fecundare in afara organismului uman; fetusul
s rr, rlezuoltat o perioadd de tirnp ,,in uitro((, dupd' care a
Iost itnplantat in uterul ntannei, care era conclamnatd la
;:t arititate. Dupd na;tere, I'ouise s-a dezuol'tat normal.
-- Avem de-a face cu una din problemele cele mai
rt'volufionare ale cunoaEterii contemporane, cr-l ingineria
11r'r.rcticd, care a transformat imposibilul in posibil. Asl6zi,
prin operalie pe gene se pot modifica, in bine sau in rdu.
carercteristicile .,nativc( ale indivizilor vii, inc6 in stadiul
lor embrionar, Iucru care, pini deundzi, era ,rimposibil"
chiar de... gindit.
-
Dar transformarea ,rincredibilului'( tn realitate a
f ost posibild. nu numai irt' oiiticd, aga cum se uede din fap-
t.cle istorice menlionate mai sus. Aceastd transJormare s-a
Trodus continuu gi in gnoseolagie.
-
Aveli pelfecti dreptate. Intr-una din problemele
fundamentale pentru om legate de astronomie
-
raportul
rlirrtrc Terra qi agtrii cereqti
-,
omenirea a stribdtut un
rlrum de peste doui milenii de cdutiri qi confruntiri, une-
ori tragice, cdtre cunoa$tere, citre aderrbr. Nicolaus Co-
pcrnic
-(1473-1'543),
savant polonez, a creat teoria helio-
ccntrir:ii, ar6tind, corect, cd planetele. deci qi Pdmintul, se
invirtesc in jurul Soarelui gi in jurul propriilor lor axe,
srrslinind totuqi gregit cd Soarele este centrul Universului
(<lcsi cl nu este decit una din cele 200 de miliarde de stele
rrlc gllaxiei cirr-eia ii aparfine).
Sint crrnosctrtc li cclcbrclc cuvinte, cu privire Ia pla-
ttllrt tto;rsl.ri, :rlc lrri Calilco Galilei (1564-7642) : .,eppur
:ri rrrrrovr.(' (,,Si lottrsi se mi;c5(a), rostite in fala tribuna-
lrrlrri irrclrizitorirtl dupd multe chinuri 9i dup6 ce, in
lrnrir acestora, formal, negase unele dintre convinge-
rilc salc ;tiinlifice.
-- A{i oferit, in legdturd" cu tema ce face obiectul
trcestei cdrfi, citeua eremple definitorii. Cdci, din ances-
1v11.ti.tate, istoria omenirii a fost, este qi ua fi, in Japt, o
'lt,,r'jtctui; istorie a transformdrii, imposibilului in posibil,
('t' Ioc octtpd, in contettzLl atnoa;terii', acest copil teri-
l,il uI $tiinleJor contemporane care este cibernetica, des-
29
15. pre c&t e cl.iscutam le urt m.oment clut ctt aco.cl.emicianul Te-
odorescu ?
-
Aceastd qtiinfa dc virl este un complex de disci-
pline gtiinfifice 9i de tehnici, dacd ne referim numai ia
ea, care a dcschis gi deschide o incredibild perspectiv6 in
viitor. Nu ne indoitn cir, aldturi de alte Etiinle, ea va rds-
punde pozitiv Ia intrebarea daci pot fi puse la punct me-
tode gi tehnici prin care sir se poatd crea ,,fiin!e( artifici-
a1e, c,are, din punct de vr:dcre structural, r'omportamental
qi utilitar, si fie aidoma fiinlelor vii, naturale. DeEi, la ni-
velul cunoa$terii gi al posibilitirtilor umane actuale acest
lucru pare imposibil, pri;rcipial el este posibii 9i, praxio-
logic, va fi posibil, intr-ttn viitor rna.i mult sau mai pufin
indepartat. Aceasta cu atit mai mult cu cit, de rnai muit
timp, unii specialisti au pus problema unui ,,intelect arti-
ficial( care sd funclioneze dupi principiul programirii eu-
ristice pe baza cdruia sistemul tehnic dota.t cu acest ,,,inte-
lect(( ar putea rezolva, dupd procedee ;i metode cu care
opereazi gi creierul umlln, marile ;i necunoscutcle pro-
bleme cc i se vor pune, daci, de pilda, ar fi lansat in Me-
gaunivers.
-
In anul. 7973 scriat i.' ,,Crearea pe calc artificiali a
unor fiinle vii, cu organizare superioarJi, depagcgte posibi-
Iitdlile tehnice existente asLdzi. Orice tcndinla de a pune
limitc, neincrederea sau negarea principial5 a posibili-
tdtilor de a realiza pe cbi ralionale o descriere obiectivd a
conqtiinfei umane in ansamblul ei ar constitui o frind in
dezvoltarea gtiin!ei'(. Din clcestea se na;te o altit intrebare.
Se poate oare crea ,rinteligenldt' de altit natzu'd" decit bio-
imteiii;en,fa, adicd intetigenld ob[irt'utd" pe alte cdi, decit
cele ltiologice ;i ,,gindire", alta deci,t aceea ce eristd dato-
ritti proprietdlilor noesice ale pdr{ii materiei uii cdreia ii
a.par{irte omul ?
-
Deqi acest lucru plrea pind de curind imposibil,
p,rogresele oblinute astdzi de om, in aceasti directie, incep
sE ne dea certitudinea posibilului' Md refer la .,sistemele
expert(( existente, la aqa-zisa ,,inteligenla artificialS(, 1a
roboli care ,raud(, ,,vdd", ,,simt{' Ei care pot adopta
"com-
. portatnentc(( corespunzitoare cind sint puqi in fala unor
situa!ii neagteptate.
30
-
Mai mult, d.acd. insugirea unui sistern oarecore, aI-
t'trl ciec:it cel uman, ,de a gi.ndi( ua fi definitd in mod
func{ional (dacd,, de pildd, un sistem care Tsoate aborda
rationol probleme ale gtiin{ei, literaturii, cr.eatiuitd{ii, cles-
coperirilor etc., uu fi considerat ca fiind dotat cu ,gin-
clireu), atunci problema credrii artificiate a unor ,,fiin,te.l
gitlditoare este, datoritd eremplelor date mai sus, aproo.pe
rezolucttd. De aici, se na;te o |ntrebare tulburdtoare : Se
poate crea uia{d. ?
-
I-a intrebarea dacd omul, utilizind tehnici ingine-
resti sau parcurgind alte cdi decit cele naturale, poate
crea viald, revolufia Etiinlific5, tehnici gi tehnologicd pe
care o parcurgem, gi care se pare cd va insoli gi in viitor
evolufia social-umand, ne permite sd sperim intr-un r6s-
puns pozitiv. Im.posibitul a inceput sd devini posibil qi
in aceastd privinfd, cu atit mai mult cu cit gtiin{a qi teh-
nologia, de mai mulli ani, a reu;it si rezolve problema fa-
bricdrii, pe calc industriald, a unor microorganisme, utili-
zindu-se in acest scop atit tehnici cibernetice, cit gi elec-
tronice, sau sd facd ca, prin clonare, dintr-o singuri ce-
lul6 sau bacterie, prin diferite procese asexuate, sd se ob-
!ir-r[ o populalie formatd dintr-o multime de indivizi iden-
tici din punct de vedere genetic.
- $i totusi, dumneauoastrd. ca cibernetician, ce ne
putefi spune despre raportul dintre artificial ;i natural ?
-
Cibernetica va trebui sd rSspundi Ei la intrebarea
rlacir robofii pot ,,procrea" roboli, fdri amestecul omului
in acest proces sau dacd pot fi create ,,masini(( care sI fie
capabile sa-gi modifice neiimitat comportamentul, in
func{ie dc orice fel dc situafii noi, care vor apare in ,rfa!a(
lor. ln nrirsura in crirrc a ir-rtrat in funcliune in 1984,inJa-
1'rorriir, o nrilr(1 rrzinir (unde procesele tehnologice se desfd-
;oirri cxr"l rrsiv cu aiutorul robotilor, uzind care fabricd
rrstfr'l 20 000 de roboti pc an), sau, in lume, s-a trecut Ia
firbricarca unor robofi ,,inteligeirli(, capabili si adopte
rrtitudini in funclie de diverse pericole. si le inlSture qi
sir aducd la normal activitdfile pe care sint ,,insdrcinali(
sir lc cond-r-rci, sau la elaborarea de algoritmi de recu-
noiigtere a formelor de cdtre roboli, de sintetizarea for-
rnelor la calculator Ei de comportament al unor sisteme
corll)lexe robot-calculator -- acest lucru pind mai ieri
irrt.posibil, apare azi ca posibil.
31
16. SALTURI ln anSTRACTIZARE
Convorbire cu ALEXANDRU FORJE
-
Intreaga istorie a gtiinlei oferd. n,enumdrate erem-
ple de descoperiri, fie considerate Ia un moment dat ca
irnposibil de realizat, fie cd unele dintre ele, oclatd reati-
zate, n-ell putut fi tnlelese de con,temporani, de niztelul
atins de cul1,oo$tere la o erocd sau alta. Deci, se inzpune,
acum la inceputul periplului prin imposibilul Jabulos
aI ;tiintei, o intrebare etqlon: Ce irtseamnd, de fapt, im-
posibilul in ;tiintd ?
-
Semantic, noliunea de imposibil este unitard indi-
ferent de domeniul la care se referd. Tot timpul Ei ori-
unde apdreau pentru oarneni tinte indepirtate de atins,
indiferent dac5. acestea se refereau la locuri incd necdl-
cate de picior ornenesc, la acfiuni inci nerealizate de
oameni, sau, ca sd rdmin la subiectul de fond al disculiei,
la concepte aparent paradoxale cu implicafiile 1or in ma-
terializare, inscrise momentan sub semnul de nerealizat.
Istoria qtiinlei, ca qi istoria intregii civilizatii umane, nu
reprezintd altceva decit o succesiune de etape in n-rersul
dialectic de avans spre mai departe gi spre mai inalt. S-a
afirmat mereu, in decursul timpului, indiferent de do-
meniu, ce o anumitb prcblemA propusl spre rezolvare
nu-qi poate gdsi solutie. Cei slabi ,,de inger( s-au ldsat
convinsi cle aceasti predicfie, care propunea o interzicere
categoricS, dar interdiclia n-a putut fi acceptatA de voin-
lele ferme qi, implicit, de inteligenlele umane bine can-
tonate caracterologic gi complete. Sd nu mergem mai de-
parte decit la zborul obiectelor mai grele decit aerul'
De la foc la civilizalia arderilor
-
Intotdeauna in istoria gtiinfei, a efortului uman de
cunoa;tere eristd un ,rdecctlai", uTL hiatus aparent de ne-
trecut intre cunoscut gi stdptnit ;i n'ecunoscut 9i nestdpi-
nit. Chiar pornind de Ia perioada de inceput a cunoaqterii,
din lumea cdreia uo:m arninti marea descoperire a focului.
Sd nu uitdm cd in procesul de |t'omitt'izare, "petrecut pe par-
czrsul a circa 20 milioane de ani, aparilia inteligenlei a
lrouocat rdsturt)dri spectacutoase, care au dus la intrarea
trt :sci:ttd. a lui Llonn Sapiens sapientissimtrs. S-n creat ori-
: otil'tL!, pentru ct putea pune probleme de cunoagtere gi re-
ulizttre, chictr cl{tcir morlul in care au Jost pLLSe se afld sub
:: ( ) ] il'!.Lll miticul ui.
-
Am putea vorbi despre o primd treapta a evolufiei
irrtcligenlei umane, in corelalrile ei cu medlul inconjurS-
[r,r', cind cxplicaliiie fenomenelor nu puteau fi date decit
tl<rformat gi in iegdturi directi cu sumumul informafional
r':.:Lrern de incipient. De aici, qi antropomorfismul forle-
lor gi energiilcr naturii, pe care pictural il descoperim
inLr;:eu in pegterite fabuloase ale preistoriei. Si ne gindim
insd care erau problemele de dinainte de empirismul cu-
noagterii, pe care le puneau in modul lor de existenld oa-
menii din-acele vremuri indep6rtate' ce nu puteau si vi-
scze nici cel pulin roata, cu revolulia ei inerentd in dome-
rriul migcdrii. Pentru ei problema descoperirii focului Si
r;tirpinirea lui constituiau'nivele de neatins, imposibilul in
rrr:c'ep{iunea noastra de az|, referitor la ceea ce puteau rea-
liza ei, atttnr:i.
-- AceasLu situare dialecticd, qceastd etapd' in dinamis-
t;tul euolufiei urn'ane ;i a tendit't'lei spre ciuiLiza[ie ;i con-
struire a ct:lui cle-ul doilea rnetliu arnbitnt este etplicat
,stritlucit tocmcri in clistan[a clintre itnposibil ;i posibil,
rttunci cincl uorbim cle strdbsterea hiatusului dintre ele.
l;ii totu;i, trecincl peste foarte mulLe tnomente legate de
i,i,:luirea onrului, L'e ccLre istoria. o nume;te neoliticd, pu-
It'itlr. sit ne in't'agindm tcnclitz[a interioard a euoluliei, in
r:ottstrucliile i,nteligenlei, care pind' Ia urmd, intimpldtor
;i rlin necesitste imperatiud, a conclus la d'escoperireu' fo-
<:itlui.
-
De acuirr incolo putem vorbi despre o civilizafie a
rrrdcriior, care subzista 9i astazi pregnant, dar logodna
tlirrlre roat[ gi foc a nascut rnaginismul secolului al
XTX-lea gi perfecliondrile uluitoare ale secolului actual'
Ilxisti o expresie tr)e care am putea-o adopta, pentru
rr t,xprinta situalia de fapt a prezentului in cunoaEtere' La
,,r'icc realizare concretizatd, rispunsul, deqi s-a trecut
l)r'.it(' ul1 prag al imposibitului imediat, este: rrE prea pu-
lur, (' prea ai:roup"i'. Exprimarea aparfine necesitS{ii de
tlt'zvo I trre a civilizafiei.
83
32
17. * Roata a 'insernnat materializarea icleii de migcare
la niuel terestru,, care funclioneazd aparent cu alte legi-
twi.
-
Roata a impus, intr-adevdr, palcursul rectiliniu,
creat artificial, exclusiv de inteligenla umand, dar ine-
xistent in naturf,, fiindcd natura irr accepliunea teorelticd
nu implic6 complementul necesar gi suficient a) rolii gi
parcursul rectiliniu. Si nu-i uitim pe Columb $i pe Ma-
gellan, care au descoperit ceea ce astazi generalizdm ca
noliune ,rinchiderea buclei(( ; este un revers dincolo de
descoperirea Americii ;i a inconjurului planetei, ceea ce
astdzi numim in teoria sistemelor inchidcrea for{ata a
unui sistem, in fapt sistemul plan"etar Terra.
Imaginar vorbind, inconjurul planetei realizat de
llagellan r1u este altceva decit o ciclicitate, dar nerespec-
tind principiul ideai al rolii. Aceasta, pentru ca drumul
Iui Magellan n-a fost pe un parcurs circumferenlial, ci
a reprezentat integrala a nenurndrate meandre.
-
Erplicafi-ud" !
-
Natura nu recunoagte nici roata, nici parcursul rec-
tiliniu, ci recunoaqte doar ceea ce am putea numi geo-
dezica de transfer a acliunii sau, cu alte cuvinte, par-
cursul pe densitdli minime de cimp energetic, pe care il
cunoaSte Ei lumina in forma ei de mesaj din spalii as-
trale, cind se curbeazd, trecind prin densitati diferite de
cimp de encrrgie, datorat distribLrtiei influenlelor provo-
cate de situarea cimpurilor cereEti in spa{iu1 sideral.
-
Sd reuenim Ia roatd, ca imposibilul descoperit. Ce
,rrepercusiuni$ a auut cfiit in plcLmil cunoagterii, ctt ;i in
cel aI ciuilizafiei ?
-
Traim inci din plin civilizalia rolii gi a focului in-
tegrate in maginile uzuale de toate genurile, dar, inc6 de
pe acum, depaEit5. Ultima mare realizare a rotaliei a fost
infdqurarea in;urub a elicei avicanelor, dar gi aceasta e o
etapd ,,clasatd((, fiindca strdpungerea zidului sonic gi par-
cursurile siderale au fost realizate prin mecanismul pro-
pulsiilor reactive. A apdrut o noud problemd : arderea in-
stantanee sar-r in timp foarte scurt, sau cum numesc chi-
migtii, reaclia in 1an{, explozia care marcheazd o noud
etapd in civilizalie. Partenerul in disputd
-
un pas ina-
inte pentru noul imposibil imediat
-
este parcursul neli-
niar, care nu mai poate respecta liniaritatea. Avem de-a
l';r('c, acum, cu o fizicd neliniarS, cu o matematicd nelini-
rrrii, de fapt, cu un collsens general ai complexitS{ii.
- Sintem, in fapt, Ia o rd'scruee a imposibilului, ime-
rliat, care presuf)une deschiderea unui, orizont mai larg,
;tiinlele fiind obligate sd-gi reconsidere nofiunile, pos-
t ttlcrl.cle gi conceptele.
-
Este mai mult decit o reconsiderare, o infruntare
ircduc,tibili intre clasic Ei gindirea de avangardd, o rds-
lurnare de fond a insagi orientdrii Ei organizdrii ginilirii.
lnceputurile nu siltt de astdzi gi nici din acest secol,
trebuln{a inncirii s-a pus pregnant din secolul trecu't
cu tentabiva geometriilor neeucLidiene, o aventur6 fasci-
nantd, dar aproximativ neeficientd, fiindcd regindirea
conceptelor inseamnd mai mult decit ceea ce a propus
liiemann Ei Lobacevski. Trebuie mers profund in mate-
rnaticd, in primul rind, Ei reconsiderate inseqi operaliile
f'undamentale ale matematicii pe care le-a propus, din
irrsula iui insoritA, Pitagora.
-
Vorbind cle trebuinfele innoirii, sd. marcdm citeua
t'tctpe ale cunoa;terii
-
puncte nodale ale imposibilului.
-
Unul dintre acestea s-a produs in secolul aI XVIII-
It'a, cind Lavoisier gi Lomonosov enunlind un concept
conservar€a energlei
-
sparg ,rzidul(( imposibi-
Irrlui imediat pentru epoca respectivd. Formularea r5-
nrine banala, dar pateticA : ,,Nimic nu se pierde, nimic
nu sc cigtiga, totul se transformS((. Prin aceasta, fizica
Irri |Icwton incepe sa se clatine. Fizica forfelor propuse
clc. Newton se dovedea cd nu respectd condilia pe care
o propune matematica de a fi necesar6 9i suficientd. Re-
pcrcusiunile erau cu bdtaie lungd. Un medic de vapor,
Irilius Robert Meyer, complicd situalia implicind in con-
ccptul conservarii Ei energia'
-
Proctigiosut M. Faraday, care lucrase in labora-
torul chimistului Dauys, stabile;te legile electrolizei 9i
ate induc{iei fdcind sd se nascd" teoria cimpului el'ectro-
nlclgrletic. $i, cte aici, disputele ireductibile ;i contra'
cticgiile, care au generat efectiu ciuizilalia energeticd'
1'rebuie remarcat insd rand.amentul de transformare al
energiei primare in energie electricd reprezentind cifra
,,f abuloasd'( de 25 la sutd. Ridicot de pu{in, fii'ndcd.res-
'tttl
cle 75 la sutd inseamnd pierd.eri 9i, de aici', o definipie
18. d ceea ce numim astd"zi' atentat im'potriua mediului in-
conjurdtor, pol,uarea. Aceasta nu este decit risipd de
energie.
-
Se-l parafraz6m pe Jack London in nuvela lui
.rJine Vestul(( : indiferent cum concepem' proiectim Ei
'iealizam
un proces energetic industrial sd incercdm s6
oprim risipa de energie gi poluarea va inceta sd mai fie
o problemd pusd in disculie.
Daci privim in jurul nostru, daci ridicdm ochii spre
cer, dacd inlelegem ceea ce vedem, ne putem da seam-a
cd prin tegitalite naturii se impune l-r.n concept de fond.
Natura nu risipegte energie. $i, implicit' nu-Ei face riu
siegi. De altfei, acest lucru a fost validat succesiv de
marile descoperiri din fizic5, inclusiv de marile erori,
pe care le-a fdcut fizica sau la care a fost folositd' Sa ne
idr""- aminte doar de doud nume cutremuritoare pen-
tru istoria civilizaliei : Hiroshima Ei Nagasaki' Oricum,
pe lista marilor descoperiri considerate ca imposibil de
realizat ar putea fi tiecutd, in istoria fizicii, -oblinerea
energiei pe cale nucleard
-
ds'egsrndatd prin fisiune--,
deba?carea pe Lun6, transmiterea de obiecte in afara
sistemului solar, tehnica semiconductorilor Ei to-atd gama
tehnicii de calcul ajunsa acum Ia generalia a V-a'
-
Propun, totugi, sd ne intoarcern in istoria ;tiinlei'
la morneitut'apariitei in gi'nd'i'rea ;tiinfificd a unor idei
pri,uind, incerc(iile de generalizare
-qi
modernziare a unor
'concepte
pornind din mecanica lui Nettston'
-
Toati optica bazatd, in principal, pe. f.enom""," dq
interferenle gf difraclie reabilita aparent fizica secolulur
ut XVttt-l'"a. PinA Ia un punct' Dar a intrat ca o contra-
;;;a";;- optica electronic-i cu microscopyl,. ul::!t9"t",?i
spectrogralul de masd
-
in fapt' o
-noua
discrpllna a rr-
zicli
-,
care a tp"fUu.ut pentru.toideauna mecanica for-,
t"1ot, fiziia fottofot.- iacite lui Robert Mayer privind
conservarea energiei s-au validat, postum, prin aceasta'
-
Care a fost d'estinul acestui mare deschizdtor de
orizonturi i'n gtii'n{d ?
-
lnsdqi familia 1ui Mayer a. cerut si fie internat
intr-un spiial de boli mintaiL pentru princi.piile
J=" :T"
le forrnuiase relativ Ia conservarea energlei. ba rea-
*inti-, pentru a inleleg^e Ei omul Ei epoca' c6 el nu era
ll;i;i;"' irofesionist,'ci fusese doar medic pe un vapor'
36
lntors acase, in loc sd-gi practice profesiunea, cum ar fi
rlorit farnilia, s-a apucat de lucruri care n-aveau, in apa-
rcnl,d, nici o legdturd cu pregetirea lui gi nici cu ideile
r,pocii gi cele ale societd{ii. Meyer traia prin enunlul shu
privind echivalentul mecanic al caloriei cu un secol ina-
intca epocii lui Ei destinul tragic Ei eroic a fost prelul cu
crrrc ;i-a pldtit indrdzne,ala gindirii. Este un exemplu ti-
lric al conservatorismului in gindirea, nu numai a unor
irrdivizi, ci chiar a unei societili, incapabila prin ,,virfu-
rilc(( sale stiintifice sd se ridice la inlelegerea dialec-
tici a unor mari idei, de fapt, fundamente in curgerea
dialecticd a viziunii despre naturS Ei Univers.
-
Sd facem, acurn un salt spre secolul nostru, aI
XX-Iea, atit de frdmintaL in planul disputelor gtiin{ifice
care continud din secolul prececlent. Sd nu uitdm cd se-
colul al XIX-Iea ne-a dut prittciltiile termodinamicii, le-
.qile electrolizei, induc{iei ale lui Faraday gi relaliile fun-
rlenrcntale ale electrodinarnicii ale lui James Maxtuell.
-
I-.,a nivelul intelegerii epocii respective, se pirea
ca totugi s-a atins o culme. Tabloul fizic al iumii Ei Uni-
versului pdrea conturat, necesar gi suficient. Albert Ein-
stcin igi permitea fantezia de a contrazice gindirea epo-
cii lui, elaborind o teorie care ne-a dominat secolul, mai
intii, teoria reiativitSlii restrinse, iar apoi, teoria relativi-
tirfii generale.
-
Despre Einstein uom discuta pe larg intr-o altd
eonuorbire. Totu;i prima teorie cu cine sdu cu ce uenea in
contradic{ie i.n tabloul ;tiin{ific al epocii ? Prin ce pdrea
,,imposibildu ?
-
ln primul rind, prin postulat. Pentru prima dat6
inirc masl qi energie se stabil.ea o relalie bicontinu5 Ei bi-
univocS, care completa, in generalizare, postulatele lui
Newton, privind legiie fundamentale ale mecanicii Ei ndE-
tea incercarea unificdrii cimpurilor de energie intr-o teo-
rie unitari.
Se intimpld insd un fapt nemaiintilnit in fizic6. In
ultimele pasaje a1e cdr[ii sale, de numai 107 pagini' Al-
bert Eirrstein are curajul gi probitatea Etiinlificf, de a
recunoaEte ci n-a putut sd rezolve problema teoriei uni-
tare a cimpurilor de energie, exprimindu-se profetic s,i
poetic, totodatS, ci va trebui cirutatd o bazd pur alge-
bricd pentru descrierea realitSlii.
19. In naturi 1 +- 1 nu fac niciodati 2
-
Dupd cite gtim aceastd bazit nu o fost rezoluatd"
1'oate i,ntercdrile n-au putut sd ajungd la o erprimare
ii,i au a,bstractd 9i, in'acela$i. timp, ueri'ficabild etperi-
iental. printre el'e'se inscriu Si incercdrile dumneauoas-
trd in aceastd tentatiud cle reuolulionare a fizicii?
-
Se ne pistr;iin in proporlii rezonabile qi ralionale-
AE vrea totugi sd citez p" ,-tttot din maeqtrii mei, profesorul
Ion Dumitru'Mangeron de Ia Politehnica din laqi, care m-a
onotat cu aprecie*rile sale Ei m-a incurajat spunindu-mi :
^-Tinerc. daca ma$ina pe care ai construit-o se dovedeqte
?i";iG-- Lra torba de maqina de tratamente termice cu
comandd program
-
si, intr-adevdr, dubleazi randamentul
;&;il'al-i*".t". aL energiei electrice, nu-!i mai.p.ierde
.rr"--"u c6utind erorile de principiu, se vor gisi a1!-ii s-o
faca. Pe dumneata te intereseaza- ca 9i pe noi toli si asi-
;;; pti"r"r de miine al omului sau cel pulin sa-l im-
B;ffi;ti;. Restul, iuta-t pe seama invirtitorilor de for-
mule({.
* Reputatul, specialist romdn consider cd a recu-
noscut, ti lapt, in Ttrimul rincl, o c-ontr.i.bufie tn?':t::!^'.:"t,--
"unta'opornnt'
intr-o realizare tehnicd, care s-a doDedLf,
;t;;;;";& d.in plin. Aceasta, pentru
-cd
gtim cd un mare
,iiiirliit in $robteme d.e'ecualii ate fizicii. matemnti,ce,
iiinii"l"nui. Nicotae Teodore'scu, creator de gcoald in
iiriii i"t"iaticd rom'dneascd, D-a- acordat fdrd .rezerue
girut in ceea ce priuegte- conceptel'e, no{iunile -$i
postu-
"lat"Ie
reJormulate priuind energia, :lLlss,
c.tmry1t
le;111-
gie gi nopiunite noi introduse i'n fizica matematrca' de ge-
"od.ezica
acfiunii ;i geodezica informafiei, despre care Donx
mai uorbi irftr-unit din capitotele cdrfii' De tapt' care
este esenla cercetdrilor dttmneauoastrd ?
-Fsr6sdvreauamintratinconflictcuPitagorain-tr-o proUt"mb fundamentali, Ei anume' i.n Problem? .t"?=-
;"i ;;;;"a!iei. Am fost adus in situalia sa contest ca
l I
- Z.-In realitate conceptul pentru care md bat nu
reprezinti o .rontut". Revolugia industriali a diviziunii
muncii a demonstrat c5 un timplar, Si zicem' lucrind sin-
gn",
"uuiir"azd
int'i'-o luni un-dulap ; cinci timplari'.lu-
crind cooperativ ,"iti"eata in aceliEi timp
-
speciali-
;;1i p" operalii
- ""
cinci dulapuri cit ar fi de aEteptat'
3B
t.i 25 dc dulapuri, de exemplu. Ett n-am ficut decit si
irrlocuicsc timplarii cu cimpurile de energie. Si rezulta-
It'lc nu fost cele atestate experimental: 1 f 1 niciodati in
rurturi, in Univers sau in via!6 nu fac 2.
-
Atunci, cit f ac ?
- ln domeniul difuziei au subzistat zeci de ani legile
lrri Fick. Cercetitorul romdn Corne1 $erban, mergind pe
;r, t't'asi idce a neliniaritSlii fenomenelor din Univers pen-
tnr un caz particular aI tratamentelor termice de sulfi-
zrrrc sau sulfoceanizare a demonstrat experimental acelagi
crincept pe care iI susfin gi eu. Voi cita cifre. Pentru trata-
nrentul tcimic de durificare a suprafelelor rolilor dinfate
rlir-r cutiile angrenajelor peutru tractoare, suprapunind
tioul componente de cimp energetic a reuEit si reducd
crorrsuttrul dc cnergie de Ia 2,'I4 k,Vh Ia 0,09 kwh/bucati,
a redus tin pul de execulie a operafiei de la 3 ore, la 9 mi-
nute gi a ridicat productivitatea opera{iei de 30 ori' Cor-
ncl $erban a completat legile lui Fick cu plii'allletri rroi
qi astdzi putem vorbi in fizica difuziei de legile lui Fick-
$erban.
- ^5t cum rdntin ,,rela{iile* dumneauoastrd' cu Pi'ta-
gora ?
-
Nu l-am citat pe Cornel $erban ca sf, mi eschivez
dc atentatul la conceptul activitalii pitagoriene, dar un
cxperiment in plus, probatoriu pentru acceaqi idee ar
trcbui sd dea de girrdit. A spulbera randamente qi efici-
t'nfe energetice la modul enunlat, impune un alt mod de
ru gindi. Pdrerea mea este cf, in natura 9i in Univers 1* 1
nu fac uiciodatd 2, oricit ar perea aceasta de paradoxal.
-
Vd situa{i, astfel, in capitolul probleme incredibile
in gtiinfd. Sd Ldsdnt, uiiLorul sd. elucideze adeudrul'. Ifoi sd
nrcrgem mai departe cu dialogul nostru.
-
Pentru a continua traseul discufiei, doresc sA ofe-
rim un alt concept demn de luat in seamd 9i anume' cd
orice fenomen fizic are o istorie a lui, de cele mai multe
ori reuEim sd-I surprindem doar pe o perioadd de dez-
voltare. Surprinderea este doar parfiald. Pdrerea mea
cste cd sistematizind observaliile pe o duratl dati a unui
fenomen fizic gi, deci, definindu-le corect 9i cit rnai com-
pict vom putea face prediclii pentru viitoarea dezvoltare
a fenomenului" CutremureLe de pdmint, spre exemplu, Ie
39
20. percepem cloar in momentui culmlnant qi dezastruos al
icestora, dar decodificind evolulia anterioari, vom ajunge
sd-l prevedem cu precizie 9i sd-i stabilim momentul cul-
minant, evitindu-i efectele dramatice. Nici fenoirnenul tec-
tonic sau vulcanic al cutremurelor, dupd pdrerea mea' nu
trea si asculte de activitatea simpld : 111:2, propusS
acum 2 500 de ani de Pitagora.
- De ce ascultd. atunci ?
-
Elementele pe care le-am prezentat pledeazd pen-
tru o aritmetica 9i o algebri sir-i zicem nepitagoreiani'
Poate e pretenlios spus, dar e vorba de a da o replici al-
gebrici tentativeior de geometrie neeuclidiand ale seco-
Iu1ui trecut.
realititii de a gisi o bazl, pur algebricd pentru aceasta
are, in primul rind, un aspect practic gi aplicativ, randa-
rnontul de 0,25 aI transformirii energiei primare in ener-
gie electrici nu-l mai putem accepta. Maginile pe care
rrrmeazd sd le construim vor trebui sd nege aceasti ci-
frir mult prea redusd de eficienli energetici, aqa cum Ein-
stcin a negat geometrizarea lJniversului. In teoria lui, cu
toate eforturile de gindire pe care le-a fdcut, a realizat
cea mai logicd teorie relativistd, dar pe care el insuqi, cu
o probitate gtiinlificd exemplarS, o considerd nesatisfdcS-
toare.
- In fizica neutoniand. intre masd ;i energie se con-
siderd cd nu eilstd nici o retafie. Einstein, formulind pos-
tulatul situ E:nxcg, adoptd un principiu linear de rela-
{ie tntre masd ;i energie. Urmarea logicd. a acestui enunl
cte ta Pitagora la Neuton gi Eit"tstein cu contribu[iile lui
Lauoisier, Lomonosou, Ittlius Robert Mayer con'cluc la un
nctu enunl de rela[ie, nelineard intre m.asd. ,si energie'
-
Bineinleles, vor trebui cdutate alte postulate, alte
concepte gi alte sfere ale noliunilor decit cele practicate
pini in nrezent. Sd nu uitdm ci metalttrgia. geologia qi bio-
ologia sint incd, in prezent, marcate profund de empirism.
$i, desigur, nu numai e1e, chiar dacd ne aflim in era cos-
micd si atomicb. Dialectica dezvoltbrii gtiinlifice include in
istoria qi filozofia qtiintei qi cunoaqterii nenumdrate
puncte nodale ale raportului dintre poslbil Ei imposibil.
Tn toatd disculia pe care o purtim, problema nu s-a pus
sub semnul sofistic, ci sub aspectul necesitdlii imediate,
fiindcd nu trebuie sd uit6m un element esenlial 9i,
anume, cd odatd cu scurgerea timpului densitatea eveni-
mentelor istorice in cunoaqtere qi, mai ales, necesitatea
oxplicdrii lor susciti un ritm accelerat, motivat, in pri-
t-n.rl ri.rd, de necesitili sociale, de tegile progresului qi ci-
viliza!iei.
- Sd precizdm. Dumneauoastrd in cslitate de inginer
;i cercetdior lucrafi, totu;i, cu nt'odele imaginatiue 9i cu
structuri teoretice. Nu trebuie siL ldsdm impresia cd sub-
estimali teoria.
-
ln nici un caz' Ingineria astdzi nu poate fi practi-
catd fdrd o viziune, in avans' a ceea ce urmeazi sd fie
concretizat gi materializat in structuri constrt"ctive' Dar
atunci cind ceea ce ne pune Ia dispozitie teoria clasicd sau
4l
Un nou salt
- Ce consecinfe Poate
abstractizare ?
abstractizare
aibd acest al treilea sal't in
fuziu-
nu se
pita-
revine
IN
s(1
-
ln caiitate de cercetdt'or qtiinlific 9i de inginer de
Ia sfirqitul mileniului al Il-lea datoria mea este de a
s;ernnerla feuomenele experimental, rezultatele oblinute
conCucind la concluzii teoretice noi, care urmeaz[ sa fie
elucidate, interpretate Ei explicate de teoreticieni'
Mdrimile cu care am lucr'at, instalaliile pentru
nea in regim de plasmi pe care le.am construit
puteau silua in iccepliunea obignuita a algebrei
goreiene gi, in aceasta situalie' datoria. care imi
Este de a semnala neconcordanla cu teoria clasicd pe care
am incdlcat-o Ei despre care vorbea qi reputatul profesor
Mangeron.
- Departe cle a face o comparafie, dar, la uremea ltli'
Einstein pretupunea, intuitiu, o neconcordanfd intre et:
plicarea,in aciep.tiunea geometricd' a realitd'fii,
" Y:!yi,';'sului gi'realitatea insd.;i. Deci, ce postztla teoricL relatlulta-
fii generale ?
-
ln fapt, fizica de astdzi este tributari unor concep'te
elaborate in secolul trecut, care in realitate au devenit
dogme, de nenumirate ori infirmate de experiment qi'
""o-" ""
este mai grav, asistdm la o rdminere in urmi a te-
ori"i iog de exp&iment' Concluzia profeticd in descrierea
40
21. uzuale se dovede;te insuficient, in mod obligatoriu tre-
buie sd lucrdm cu ipoteze noi, m'odificind sau reformulind
noliuni, postulate qi principii. Pe iingd acestea, avem
posibiiitatea verificdrii imediate in maginile pe care Ie con-
struim, gi funclionarea 1or
-
in contradiclie aparent6 cu
ceea ce se Etie pe plan teoretic
-
nu face altceva
decit sd dea o prob6 material6, fari dubiu, conceptelor pe
care le practicdm. Traim intr-o lume care se gr5beqte. Se
spune despre acest secol cd este acela a1 vitezei Ei aI vite-
zei scirimbirilor. Ag completa, cd sec'olul urmdtor a ince-
put de astdzi, a inceput chiar de ieri, 9i ci el va fi secolul
vitezelor meru crescdtoare sau, altfel spus, secolul accele-
rafiei.
POSIBIL-IMPOSIBIL iN $TIINTA
Convorbire cu clr. VLADIMIR E$ANU
-
Raportul dintre posibil ;i imposibil in gtiin{d pre-
zintd
- a;a dupd c?,Ln'L an'L udzut in dezbaterile priuind is-
toria cunos;terii unzatle
- nenumdrate fa{ete care se i,n-
terfes Jormind. un diamclnt solar mai strdlucitor deci't tofi
sorii din Uniuers. Numai cd. ltLntins poate fi captatd i'n
funcfie cle graclul d"e cuno;tinfe Ia care a aiuns o epocd
sau alta. Iatd, cle ce, imposibilul in, ;tiin{d nu inseamnd
agnosticism, ci cloar faptul cd Ia un moment dat un feno-
men sou attul fizic, chimic sau biologic poate sd fie dez-
udtuit seu n1..1, poate sd fie aprofundat sau nu.
-
Mai exact cred cd aceastd problemi igi are solulia
in urmdtoarea idee : in cunoaqterea gtiinlifici totul este
posibil sau nu existd cunoagtere.
-
Pe ce se sprijind {Lceastd. afirma{ie ?
-
Pe cel pulin trei argumente. ln primul rind, tre-
buie avut in vedere cd intrLg lJni','ersul
-
din care fiin-
tele ginditoare fac parte integrant6 -_ este in miEcare,
dar J migcare care, global, are un sens (cel pufin) inero-
robil. Nu inleleg prin aceasta cd existd un scop inexora-
bil, ci cd proceie fr,tndamentale, cutn sint evoltrlia sau
42
ylirrtliroa, dc exemplu-, odatd amorsate, nu mai pot fi
()l)ritc, chiar dacir pe acest drum se inregistreazi Ei sto-
;-rrrri, sau chiar regrese. I{igcarea implici un substrat pe
r';rrc floi i1 numim materie.
-
Ducd. acceptdm moclelul Big-BanE-ztlui.
-'- Acceptlm gi ideea cA ,,visul(( primelor particule a
fo.st sd intcraclioneze cu altcle. Interaclia este visul etern,
fundamental, intrinsec al entiialilor rnateriale, ceea ce im-
plicir, cu necesitate, cvoluiia. I)esigur, nu e vorba de o
cvolufie a particulelor, ci a aglomeririlor de particule,
rrdicd a structurilor materiale.
-
Qvi71 se f ortneazd. sceste structztri ?
-
In virtutca forlelor interne ale particulelor Ei a le-
.qitalilor ce le rcg'lzeazd, dar, totodatd, evolulia structuri-
Ior scoate la ivealA noi legitafi. Nimic nu a putut Ei nu va
putea sd opreascl vreodatd acest proces, ca atare. La fel
cste gi cu gindirea. Nu discutinr cum a a.pdrut, dar, odatd
apirutd, ea nu mai poatc fi opriti. Ea este sortitd, legic,
incxorabil sd se manifeste continuu, s6 facd mereu noi
descoperiri, sd Ie foloseascd mereu pentru a construi ceva
cu e1e qi, in cadrul acestui proces, trebuie si-qi pro-
puni sau sa ajungi la noi descoperii:i. Astfel vdzute lu-
<'rurile, ninric nu este imposibil in cunoastere
-
teoreticd
sau tehnicit
-,
totttl poartS, insd, pecetca timpuiui, adicir
l conditiilor rsi imprejurirrilor.
-- Sd trecem acu'm, l& a! cloilect (fflJument ;i sd ludm
irr, considerare scara Ia care priuittt' euenimentele. M(trgi'
rt,inclu-ne, sd zicem, lu ceee, ce gtim astirzi
-
itt ipoteza
tlrcu de sus!:inut cd;tim,tot ce se gtie
-,
ptttem consiclera
trt"u,lte ic!.ei ca Jiind imposibite ;i, deci, absurde. Aceastii
obstLrctitete cedeazd, i,nsd, clacd. interualul cle timit con'
sidera,t e mai mare.
-
Aga este. Dacd ne gindim, de piida, cd pentru noi
rnunlii sint de neclintit, Biriganul este grinarr,rl lirii etc.
otc. Aceasta cste aCevdrat daci fenomenele sint privite la
scara duratei de viata omenegti. Dar dacd am trii in ci-
t'luri rna.tusalemice, murrfii ar fi reia.litafi variabile, Bdrd-
11anu1 o mare secatd etc. etc. Cindva, posibilul in materie
cle transmisiuni era de dimensiunea fugii cal.ului sau, si
z:icem, a porumbelului. AIte distanle 9i vitcze erau de do-
rneniul imposibilului. Dezagregarea protonului nu am so-
43
22. cotit-o posibild, teoretic ai practic. Ritmul dezagregdrii lui
este mult prea lent in raport cu durata vielii noastre. Dar
dacd viafa noastre s-ar mdsura in milenii, dezagregarea
lui ne-ar apdrea la fei de ,rvioaie" cum ne apare astdzi
dezagregarea unui nucleu de uraniu radioactiv. Sd mai
observdm ca dacd am fi fost fiinle efemere
-
cu vieli de
minute
-
ritmul acesta ar fi fost asembndtor cu cel al dez-
zagregdrii protonului
-
Ajtngem, astfel,Ia un al treilea argument. Posibilul
este ,,modelat( de ideile princeyts ale timpulu| de para-
digmele tintpului. Ce nu se incqdrecrzit in intimitatea lor, e
imposiltilul. Intr-o epocd dominatd de mecanisme cine
ar fi putut sd. creacld in dubla naturd a unor pat'ticule,
in d,ucrlitutee undd-corpuscul a f oto'ruului ? Cum ar fi fost
posil"zl
-
in epoca dominatd. de gi.ndirea nelutoniand,
-sd se imagineze relatiuitatea timpului ca func[ie de ui,-
tezd, sau a spafiului ? Dar, chiar noi, ca1'e a,oeln o mnte-
ntatic(t $i o fizicd. pentru care spafiul cu mai mult de pa-
tru clintensiuni e o ,rrealitate(', socotirn oare ca posibile
sesizarea ;i mi;carea unor osemeneo. spalii ? Dar necesi-
tateu util,iz(trii matemctticii itl, Ltioloqie nu a fost, oare,
socotitd ca hnposibild pind. cu doud-trei decenii in urmit?
- $ansa noastrd este cd avem in spate o istorie ce te-
zaurizeazd ur-r colosal material faptic. Nr-r ne rbmine decit
sb avern inlelepciunea s6-l folosim. Examinarea acestui
tezaur, gi insaqi pcrspectiva istoricS, ne ara.tA relativitatea
paradigmelor ;i faptul fundamental gi de necoutestat cd
gindirea nll cunoaste limite, cA limitele
-
dacd apar
-sint subiective, fragile, temporate, cd indiferent cite pie-
dici i se pun, cunoagterea
-
in special cea qtiinlifici
-rdzbate in necr,tnoscnt pentru a-1 aduce, atom cu atom, Ia
lumina cr-rnoalterii. Ca proces infinit, pentru cunoaqtere
imposibil nu existd. Ne impiedicAm, ins5, de el
-
dindu-i
,,fiinfir(( -
numai din cauza imperfecliunii gindirii noas-
tre.
-
Ce probleme mai de se{Lmd au fost considerate la
un rnoment dot ca imposibil cle rezoluat ?
-
Nu este foarte uqor sd gdsim exemple de pro-
bleme socotite insolubile, deqi avem la indemini crite-
riul paradigmelor. Acest criteriu ne poate spune, in prin-
cipiu, ce cste
-
la un tnoment dat
-
socotit imposibil,
c5ci, in aceastd categorie intri tot ce coutrazice paradig-
rnolc timpului. Adesea, ne pomenim cA ceea ce poate fi
:;rxrolit imposibil a fost, cindva ,,solu!ionat'(. Aster nu face
rlcc'it sA ne arate cd spiritul uman este atit de neliniqtit
- in sensul impulsului creator
--, incit e1 impune o pa-
r';rdig,mi formulata literar-aforistic de Andre Gide, atunci
,'ind spunea cd in realitatea bineficdtoare se intrd prin
l,ortifa ingustf, a utopiei, cdci utopia este infinitul de din-
iolo dc gr.anifele paradigmelor ,ractuale(', adicit' a posibi-
I itirtilor rractuale(( de inlelegere.
-- Tott"t;i, intreaga istorie a alchimiei este istoria for-
tirrii unei id.ei imposibile: trqnsformarea nzetalelor obi;-
rttLite in a1),r c1r ajitorul ,,pietrei fi'IosoJale( 9i gdsirea unui
,,r'Lirir al uie[ii('.
-
De fapt, incercdrile de oblinere a aurului nu sint
:;ocotite imposibile din ruoment ce s-au constituit intr-o
rrctivitate susfinut5. Ele prefafeazd, ins[, epoca de ieEire
rlin ignoranta medievald, alchimica 9i de intrare in cea de
intcle--gere a stdrii de ignoranla, adici a imposibilitetii
;rtir-rgeiii lelului alchimigtilor. Au trebuit si treaci ci-
l,'vJ secoie pentru ca, odatd cu descoperirea radioacti-
vitatii naturale gi, mai ales, a celei artificiale, transmu-
I.irrc'a elementelor s5 nu mai fie socotitd o imposibilitate'
-
Astdzi, chimia organicd sintetizeazd" orice substanld
t'.tistentd tn organismele uii 9i incd' mru'lte altele, analoage
ccr .structurd, d"ar lipsite d'e func{ii biochimice sau lipstte
tlt: ot'ice analogie slructurald, auind insd proprietilli bio-
Iorl!<:a focrte importante. A$a ceDa nu era de conceput
1,i,iti, aiu:m un secol,, datoriti curentului de ginctire numit
r,iltrlisttt. Ce sus{ineau corif eii acestui curent ?
- Ce tot ce e viu funclioneazd datoriti unei forle ln-
::rrl'lctiloare, externi organismelor, de origine divin6
irrltiai
-
numitd forfd' uitald. Tot ce este viu nu poate
l)r', )v('l-ri decit din ceva viu, iar substanlele specifiqe.vlu-
i,,i - proteinele, de exemplu
-
ny Pot proveni nici ele'
,t,,,'it. tot din organisme vii (de altfel, denumirea de chi-
rrr ir, ,,organic6(' aparline acestei .-concepfii)' Cu alte. cu--
r irrl,','nil"i o subsianfd ,,organic6( nu poate fi sintetizatd
,lirr :rrrbstan{ele mineraie. Acest imposibil devine, ins6,
;r,:;ilril - ce e drept, din intimplare
-
cind, ln 1826,
i'. il',;trlcr sintetiz"u"a rt""u din izocianat de amoniu' Nici
Wiilrlt'r lru a crezut cd ceea ce a reu;it e posibil qi nici
;rl{i rrrrrri savanli ai timpului ca, de exemplu' L J' Berze-
45
44
23. iius. Dar cind Berthelot a inceput si sintetizeze serii de
hiCrocarburi, nu la intimplare, ci programat, conceplia a
inceput si se clatine. A urmat imediat o avalangd de
sinteze de ,,substante organice(( -- glucide, acizi gragi,
benzenul gi derivali de-ai lui etc. --, care au pecetluit
transforrnarea imposibilului vitalist in posibil Etiinlific.
-
Crearea de rase de animale gi soiuri de plante cu
proprietd{i care sd Ie asigure cultiuatorilor produc[ii cit
mai bogate ;i mai bune calitatio este o tndeletnicire ue-
clte de milenii. Obserua{ia atentd gi r(bdarea o irnpus o
metodd corespunzil.toare niuelulr.Li ;tiintifi,c gi tehnic Si,
clnu,rne, selec{ia artiticiald.. Este o metodd eficace, dar care
cere f oarte mult ti'mp gi nu pretinde ureq bazd stiin[ificd.
,Se poate grdbi acest proces ?
.- Aparifia geneticii nu a putut schimba lucrurile
odatd cu impunerea conceptului de gend.. Firi si se gtie
prea bine ce este ea ;i prin ce mecanisme lucreaz5, dar
;tiindu-se cd anumite gcne imprimd anumite proprietali
biologice, amelioratorii au putut si grabeascd oarecum
procesul de seleclie, prin trecerea de Ia alegerea de exem-
plare reugite, la alegerea qi transmiterea in descen-
den!6 a anumitor gene ce-i interesau. E adevirat cA nu
arareori, totul s-a redus Ia o lnlocuire de termeni, cdci
era clar cd organismele cu ca1it6!i supcrioare poseda ge-
nele de interes. Dupa ce s-au impus Ei legile lui Men-
del
-
la peste 30 de ani dupA ce au fost comunicate pu-
biic
-,
care arltau mcdul in care se transmit caracte-
rele ereditare, precum Ei alte reguli gi legi, ameliora-
rea a inceput sd poata fi grabitd. I)ar ea tot un proces
ient a rdmas.
-
La un moment dat omul s-a intrebat dacd" e po-
sibil sd" creeze organisme cu cdrdctet'ele dorite, i,n afara
Iegilor natural.e, a ciclurilor uitctte naturale. Cct sd nu
mai uorbim clespre crearea de organisme cu totul noi. $i
tot el gi-a rd"spuns cd e mai ntztlt decit i'ntposibi!, e mai
mnlt dectt o utopie, este o erezie, un demers concep-
tual gratuit. Descaperirile fdcute incepind cu anii'45-50
au f dcut intru totul Ttosibil acest uis. Curn anume ? Care
a f ost demersul gtiittlific ?
-
Demersul geneticii. Pdtrunderea cercetdrilor pini
la nivelul substratului material al genelor
-
acidul de-
zoxiribonucleic sau, pe scurt, ADN
-,
descoperirea facto-
lilor naturali, biochimici, capabili sd modifice prograrnnt
:;l.ructura genelor, deci informalia genetici Ei chiar si p9r-
rniti introducerea in genomul celular a unor gene din
;rlte organisme
-
enzimele ,rde restrictie'( 9i ligazele, en-
zirnele de ,rlipire'( a genelor
-,
3u. culminat cu elabora-
rca unei tehnologii, aEa-numita inginerie geneticd sul ge-
tric.d., care a permis gi va permite achizilionarea de pro-
prir:t5!i biochimice gi biologice noi, adicd crearea de orga-
irisme noi, programate, in decurs de numai citeva luni sau
rnai pufin, ifriit. A devenit posibil ce aproape cd nici noi
nu ciedeam : sd modificdm cursul proceselor naturale, sau
s;i ,,denaturim( evolulia. Acest nou posibil este atit de
pluiivalent
- el ridicind nu nr-rmai probleme economice,
ilrrr gi etice, psihice, sociale
-,
incit se discutd cit de dorit
t'ste acest nou posibil. Dar asta est.e o alti chestiune'
- In d.omeniul tehnicii etemple-Ie de i'mposibilitdri
rla'uenite posibite stnt foarte rnutte. De multe ori', o noud
r e alizar e iehnicd. e ste'surprinzdto ar e, nu prin subtil,itate a
c:onstruc{iei, ci prin ce:a a icleii pe care o serve$te' Ne pu-
tc,{i oJeri un eremplu in acest sens ?
-
Am auzit, foarte recent, despre aparatul de extrac-
lic a fibrelor di I orice deEeu vegetal Jibros' Deci nu mai
an-ncem cojile iructelor sau alte pdr-li ,rnefolositoare((.ale
pla ntelor textite la gunoi ; ele vor deveni materii prime
inriustriale. Eu vdd aceast6 realizare tehnici ca un em-
brion aI unei tehnologii globale a viitorului de reciclare a
.roi""tiro. .'si chiar d"e iepoluare, adicd a unei raze de
soare in viiiorul omenirii' care ar putea fi inec'at in pro-
priile deqeuri 9i asfixiat de propria poluare'
-
Sd fi.e Posibil aqa ceua ?
-
Cu siguranld. Dar n-a sosit inci timprll rezolvdrii
accst,-'i probiLm,: fundamentale pentru civilizalie'
- Care sint azi problemele ,rim7'osibile( ole biochi-
rriei sau biologiei ?
-- Inainte de a incerca un rdspuns amintesc ci eu nu
,'r,,a
"J-"li.ti,,
itt fond, asemenea probleme' Nu vreau sa
i,p,i.
":,
un apdritor al'cognoscibilitelii cu tot dinadinsul'
drrr cred cd iealit.tea gi ordinea ei vor fi pas cu pas cu-
noscute. Cum am spus, totul e o chestiune de timp gi
irnprcjurdri. Nu este ingineria geneticd un argument, pe-
,.,itptnri, ? Totuqi, si nle situdm in timpul nostru' Mi se
46
47
24. pare ce exist5 o probleme, pe care o plitetx socoti azi ca
imposibil de rezoivat ;i carb le eclipseaza pe toate cete_
ialte : biogeneza.
-
Dece?
-
Din cdLrza cxtracrciinarei ei complexitali. Abso_
lutul are doud capete : infinitr-il mic _- lumea subato_
mici, a mqteriei profwzcle, cum spune prof. C;t;;_
nescu
-
gi infinitul mare, care nu e cosriosul, ci viul.
Cliteriul nu este vastitatea, ci complexitatea, i", graa.rt
de complexitate cel mai inalt estc
'- ceca ce regretatul
prof. Macovschi a clenumlt ca biostru.ctura I_ acea
structurd rnaterialii care capitil proprictatea clc a fi vie.
I)ar cum ajunge o structuia ,.rp"r"o*plexd, multimole_
culard sd fie vie, in virtutea ciror legi,- asta nu stim. De
aceea nici nn putem defini viul. Tot ie putem face, deo_
camdatd, este sd credm moclcle clc sisteme .ii, supersim_
plificate, gi sa cdutdm, prin tatonirri, si ne apropiem pas
cu pas de cca mai sitrplj formir de viatd. Eu sint incre_
dinlat cd aceasta este, in uitina instanld, o problemd de
fizicl
-
pirere erprimati in 1g43 9i cle proeminentul fi-
z1c]al E. Schroding"t
-,
ale cdrei legi, cunoscute azi, nu
sint in stare si ne explice cum ia na.stere un sistem viu,
cind se face saltul de Ia chimie la biochimie, de la s.uruc_
turi Ia biostructurd. Aparatul matematic actual este gi el
cle{icitar. Ginditi-vir cd avem inci, dificultdli in o'""_
plica aparifia pr.oprietllitor apci cind sc unesc doi atomi
de iridrogen cu u-nul de oxigen
.-- E neuoie, deci, nu d.e acumuldri cantitcLtiue, ci d.e
noi concepte, noi principii, ttoi legititti. Desigut^ cd'se uor
psrcur{te etapele neccsere, se uor face salturile concep_
ttutle gi uom, ajunge
-
nu genera{ia noastrd. ;i nici aite
cite,ua
-
la escalaclarea acest'ui 7tisc, csre este uiul.
-
in drumul acesta se vor rezolva desigur gi alte
problcrne ,,imposibrle(., cum ar fi : natura comunicarii
extrascnzoriale
-
care e substratul acestui tip cle infor_
malie si legile care rcgizeazii aceste fcnomene binecu-
noscute experimcntal
-,
natura cimpurilor biologice
(adicd gcnerate de organismele vii) si i particuielor ife-
rente .- aga cum a anticipat prof. tr. Nlacovschi in teoria
sa aslli)ra biostruct,;rii
-,
natura ir-rteligentei pe diferi-
tele trepte filogenetice, legile interacfiunilor haos-ordine,
natura activititii psiliice, natura fizicl gi chimicd a gindi_
lri, krgiti{ile integrdrii subsistemelor qi a apari{iei noilor
,'rrlititi. Mi opresc aici, cdci nu mai este semnificativi
rrrl;iugarea a incd una, doui sau mai multe asemene'a
plobleme. Nici nu Ie putem Eti, ele vor apare in insiqi
lrrocesul de elucidare a celorlalte, cici, paradoxal, cu-
rrrxqterea avanseazd aritmetic, iar ignoranla apare expo-
rrcnfial. Sigur, e o figuri de stil, nu trebuie luatd ad Ii-
ttcram, dar ideea e adevdratS.
- Fiecare problem.d. ,,irnposibild( poate constitui un
t,ast program de cercetdri. Actiuitatea de cercetare ua
ajunge in fruntea tuturor. E ineuitabil. In acest purrct
sc ridicd" o altd problemd,: ce Tsreoiziuni se pot face, to-
tttSi, priuitor la aceastd d,ezuoltare o. cunoa;terii ? Ce se
poate anticipa cu priuire la ritmul dezuoltdrii. ei ?
- Rdspunsul meu ,ar putea si mire, dar eu cred cd
in dezvoltarea cunoagterii Etiinfifice, pe termen lung, nu
sc pot face previziuni. Putem sa anticipim o serie de so-
lufii gtiinfifice, tehnice, dar asta numai in cadrul para-
digmelor actuale, dar ce se va descoperi $i ce aotituri va
face cunoaEterea, asta nu se poate prevedea. Aceasta este,
in definitiv, esenta oricdrui ,,nou.(. El nu poate fi pre-
virzut tocmai pentru cd un adevlrat concept nou, o pa-
radigma cu adevdrat noud nu apare treptat, ea izbucnegte,
orbegte pe cei ce o elibereazd din neantul necunoaqterii
;i, uneori, se impune cu greutate, dupi mult timp, cdci
cxisti o inerfie a gindirii, a congtiinlei. Descoperirea cu-
irntclor, relativitatea, radioactivitatea, informa{ia
-
pe
tirrim conceptual
-,
motorul cu abur, microprocesorul,
:rnaliza cromatograficd, tehnica trasorilor radioactivi, teh-
rrologia ADN recombinat
-
pe tirim tehnic
-, sint ci-
tcva exemple de revolufii in gtiinfa gi tehnica, care nu
irrr fost previzibile deEi, poate, au fost, intr-un fel, pre-
:;iru[ite. Dar asta este altceva. I)ar d,ac5 ne gindim ca
a$a cum ne arati istoria descoperirilor
- acestea se
l'rrc ,rdin intimplare(( de multe ori, cd de multe ori caufi
{ cv.r gi descoperi altceva ce nici n-ai visat atunci poate,
vr'{i inlelege mai clar ideea mea.
- Cu alte cuuinte, logica cunoas,terii e obscurd, iar
irttimplarea nu tace decit sd erprime preaplinul ce aF-
It'crptd. sd fie descoperit cu necesitate.
-- lntr-adevdr. $i aceasta pentru ca tocmaj. ig"o;F
r'(,ir interrelatijlor dintre elementele naturii ne fac sd
48
49
