1. Clasa de elevi este un grup şcolar formal în cadrul căruia se pot forma
microgrupuri (grupuri informale). Grupurile formale sunt organizate oficial, relaţiile
dintre membrii grupurilor fiind reglementate de anumite norme. Clasa de elevi este
un grup angajat în activităţi cu obiective comune, ce creează relaţii de
interdependenţă funcţională între membrii săi. Grupurile formale sunt organizate
oficial, relaţiile dintre membrii grupurilor fiind reglementate de anumite norme. Clasa
de elevi este un grup angajat în activităţi cu obiective comune, ce creează relaţii de
interdependenţă funcţională între membrii săi. Grupurile informale sau
microgrupurile (de studiu, de joacă, de prieteni) nu sunt instituţionalizate, ci sunt
formate pe baza unor interese comune (afective, culturale, biologice). Ele apar în
interiorul grupurilor formale şi întreţin relaţii cu alte grupuri sau microgrupuri.
Managementul organizaţiei şcolare reprezintă activitatea de conducere globală
- optimă – strategică a activităţii de educaţie (instruire), proiectată şi realizată în
cadrul unităţii de bază a sistemului de învăţământ: grădiniţa, şcoala primară, şcoala
gimnazială, şcoala profesională, liceul, colegiul, facultatea, etc.(S. Cristea).
Managementul clasei de elevi presupune abilitatea cadrului didactic de a
forma la elevi capacităţi de (auto)reglare a comportamentului, de a preveni
comportamente indezirabile, de a soluţiona unele probleme comportamentale apărute
la un moment dat într-o clasă de elevi.
Obiectivele esenţiale ale managementului clasei de elevi sunt:
- îmbunătăţirea condiţiilor necesare facilitării învăţării eficiente;
- creşterea timpului destinat rezolvării, de către elevi, a sarcinilor de învăţare
şi diminuare a timpului destinat controlului comportamentelor neadecvate;
- motivarea elevilor pentru implicarea lor activă în activităţi de învăţare;
- prevenirea stresului elevilor şi al cadrelor didactice.
Motivarea socială a învăţării, relaţiile educaţionale şi edificarea unui climat
social sunt domenii care nu pot fi ignorate în procesul de proiectare, organizare şi
conducere a activităţilor educaţionale. Performanţele elevilor sunt dependente de
mediul social, dar şi de tipologia şi structura relaţiilor educaţionale din clasa de elevi.
De aceea, rezultatele şcolare individuale depind de performanţa grupului, iar
învăţarea şcolară poate fi considerată un tip de învăţare socială.
Cuvântul „management” se suprapune ca sferă explicativă şi de definiţie cu
următoarele concepte: supraveghere – supraveghetor, conducere – lider, a executa –
executor, organizare – organizator, administrare – administrator, direcţiune – director,
control – controlor, şef – guvernator (în sensul latinescului „gubernator”, cârmaciul
unei nave, omul care se asigură că nava păstrează direcţia bună).
Semnificaţia termenului „management” încurajează asocierea sau chiar
identificarea cu sensul de „reuşită” într-un domeniu al vieţii sociale, de la afaceri şi
până la propria personalitate . Procesul de învăţământ are drept scop asigurarea
nivelului de reuşită minimală pentru fiecare elev în parte, în planul formării

2. personalităţii sale, dar şi atingerea unei reuşite educaţionale, din perspectiva cadrului
didactic.
Activitatea educativă nu este o simplă transmitere de date, ci, înainte de toate,
conducerea (în sens cibernetic) unui proces complex de generare de comportamente
durabile, motivate, finalizate şi integrate (A. Pavel).
Managementul clasei trebuie să devină o componentă intrinsecă ştiinţelor
pedagogice, în directă interdependenţă cu teoria instruirii, în măsura în care actul se
manifestă ca act de conducere, aflat într-o solidă unitate cu toţi factorii, cu toate
funcţiile şi cu toate principiile care îl determină.
În managementul clasei de elevi învăţătorul – dirigintele utilizează documente
cuprinse în caietul învăţătorului – dirigintelui:
- planificarea activităţii educative;
- catalogul clasei;
- numele cadrelor didactice care predau la clasa respectivă;
- consiliul de conducere al clasei;
- orarul clasei;
- comitetul de părinţi cu atribuţiile lui;
- planul de colaborare educativă cu familia şi de consiliere psihopedagogică
prin lectorate;
- planul de consiliere şi orientare şcolară şi profesională;
- fişa de caracterizare a clasei;
- fişa de caracterizare psihopedagogică a fiecărui elev.
Planul de colaborare educativă şi de consiliere psihopedagogică a familiei
poate cuprinde : vizite la domiciliul elevilor, şedinţe de instruire a părinţilor cu teme
date: De ce devin copii capricioşi; Regimul zilnic de viaţă al copilului; Cum ajutăm
copiii să înveţe; Banii de buzunar; Rolul şi funcţia educativă a familiei etc.
Planul de consiliere şi orientare şcolară şi profesională va cuprinde:
planificarea vizitelor la întreprinderi şi instituţii, întâlniri cu specialişti din diferite
domenii, vizitarea unor expoziţii cu caracter tehnic şi artistic, excursii, informarea
elevilor asupra pieţei muncii din zona respectivă, studierea de monografii
profesionale, colaborarea cu Centrele şi Cabinetele de asistenţă psihopedagogică
pentru elevi şi cadrele didactice.
Fişa de caracterizare a clasei de elevi se alcătuieşte de către învăţător –
diriginte la începutul fiecărui semestru. Fişa poate avea următoarea structură:
numărul elevilor (fete, băieţi), elevi cu probleme de sănătate fizică şi mentală,
situaţia la învăţătură la disciplinele fundamentale, elevi cu aptitudini speciale, elevi
cu rezultate deosebite la învăţătură, elevi rămaşi în urmă la învăţătură, cauzele
insuccesului şcolar, stilul muncii individuale al elevilor, microgrupurilor, liderii
acestora, elevi izolaţi, disciplina clasei, elevi care ridică probleme de disciplină,
dinamica grupului de elevi, măsuri educative pentru semestrul respectiv.
Fişa de observare şi caracterizare psihopedagogică a elevului poate conţine:
date generale despre elev; date despre familie; dezvoltarea fizică şi date medicale;

3. particularităţi psihice (atenţia, spiritul de observaţie, memoria, gândirea,
temperamentul, atitudinea faţă de muncă, faţă de sine şi societate, abateri
disciplinare, integrarea în clasa de elevi); concluzii psihopedagogică (aspecte
pozitive, aspecte negative, recomandări privind stilul de învăţare şi trăsăturile de
caracter); orientarea şcolară şi profesională (obiecte de studiu cu cele mai bune
rezultate, inteligenţa, aptitudinile, aspiraţiile profesionale).