1. Proiect Romana
Grupa a IV-a
Rolul literaturii in perioada
pasoptista
1. INTRODUCERE:
●Premisa. Definirea problemei ;
2. CUPRINS:
●Definiţie ;
●Cadrul istoric-trecerea de la sec. al XVIII-lea la
sec. al XIX-lea ;
●Pasoptismul romanesc
§ Literatura român ă în perioada paşoptistă-
Romantismul ;
§ Reviste-“Curierul romanesc”,”Albina
românească”
“Dacia literară”, ş.a.
§ Junimea-“Convorbiri literare”;
§ Scriitorii paşoptişti;
§ Poezia paşoptistă (specii cultivate) ;
3. Incheiere.
●Concluzii privind rolul literaturii în perioada
paşoptistă;
1

2. 4. Idei principale.
1. INTRODUCERE:
●Premisa.Definirea problemei
În al doilea p ătrar al veacului al XIX-lea,
civilizaţia şi cultura din ţările romane încep s ă se
orienteze spre Occident. Redirec ţionarea are două
cauze importante: pe de o parte criza Imperiului
Otoman, iar pe de alt ă parte, într-un context mai
larg european, trezirea con ştiinţei naţionale.
Independen ţa politică şi libertatea na ţională
devin coordonatele fundamentale ale acestei
perioade. Epoca pa şoptistă marchează începutul
literaturii noastre moderne, iar prin opera
scriitorilor se instaureaz ă un nou climat literar si o
nouă stare de spirit.
Funcţia literaturii nu mai r ămane doar aceea de
a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de
literatură include acum noi valen ţe: transmiterea
2

3. emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national,
educaţia morală, mesianismul social.
2. CUPRINS:
Descrierea si analiza cazului.
●Definiţie ;
Caracterizat ă prinr-o puternic ă manifestare a
constiinţei naţionale în toate provinciile romane şti,
perioad ă fixat ă cu aproxima ţie între 1830-1860
delimitează o epocă distinctă în evolu ţia istorică a
literaturii romane, numit ă în mod curent epoca
pa şoptist ă.
Perioada pa şoptist ă este o epocă de afirmare a
literaturii naţionale.
Perioada se caracterizeaz ă printr-o orientare
culturală şi literar ă cu trăsături specifice epocii de
avânt revoluţionar, de emancipare social ă şi
3

4. naţională, de militare pentru realizarea Unirii.
Este perioada în care se încearc ă „arderea" unor
etape care nu fuseser ă parcurse de literatura
noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în
literaturile occidentale, în decursul a mai bine de
un secol şi jumătate.
● Trecerea, in evolutia istorica romaneasca, de
la secolul luminilor (al XVIII –lea) la secolul
natiunilor (al XIX-lea)
Deşi după cum s-a subliniat adesea, procesul
dezvoltării literaturii manifest ă întodeauna o
autonomie relativ ă, el nereproducând mecanic
etapele dezvolt ării social-politice, totu şi o
caracteristic ă din cele mai izbitoare al epocii
paşoptiste o constituie leg ătura dintre activitatea
de creaţie şi desfăşurările concrete ale istoriei.
Zorii secolului al XIX-lea g ăseau lumea
româneasca într-o dilem ă ce va deveni cu timpul
obsesivă, în oscilaţia ei perpetu ă între Orient şi
Occident, în tendin ţele manifeste de modernizare şi
4

5. de înlăturare a decalajelor fa ţă de societ ăţile
moderne ale Europei. Câteva secole de domina ţie
otoman ă, acutizată de peste o sut ă de ani de
fanariotism, situau spiritul public românesc într-o
iner ţie balcanic ă şi feudal ă, de care cu greu se
putea elibera. Titu Maiorescu considera c ă, pana la
1820, lumea româneasc ă era cufundată în “barbaria
orientală”, fiind trezit ă ”din letargia ei” de
ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toat ă
Europa şi orientată treptat către cultura şi
civilizaţia occidental ă.
Descoperirea Occidentului este un proces ce
se derulează cu rapiditate, semnificativ ă în acest
sens fiind scrierea lui Dinicu Golescu(1777-1830),
“Insemnare a c ăl ătoriei mele” care consemneaz ă de
fapt trei călătorii în timpul cărora vizitează
Transilvania, Banatul, Ungaria, Austria, nordul
Italiei, provincii din Germania şi Elveţia. Textul lui
Dinicu Golescu este al unui inocent care descoper ă
cu uimire o lume cu totul diferit ă de a lui, asimilat ă
însă comparativ, în termenii cunoscu ţi de
acasă.”Toate înfăţişările de civiliza ţie îl încântă,
5

6. făcându-l totdeodat ă să ofteze asupra înapoierii
Valahiei” (G. Călinescu).
Prima jumătate a secolului al XIX-lea reprezint ă,
în planul succesiunii genera ţiilor, trecerea de la
boierii vetu şti cu işlic şi şalvari la tinerii bonjuri şti
care se întorc de la studii din str ăinătate în haine
„evropeneşti” şi aduc ideile revolu ţiilor de la 1848
şi proiectele reform ării societăţii româneşti şi ale
constituirii statului român modern. Un val de
înnoire se constat ă însă mai întai după tratatul
ruso-turc de la Adrianopole din anul 1829 dup ă care
Ţările Române se afl ă, pană în 1834, sub
administra ţia rusească a generalului Kisseleff, care
elaboreaz ă Regulamentul Organic, o prim ă
constituţie ce acţiona unitar în ambele principate
Române.
În acest timp, în saloanele moderne din Bucure şti
şi din Iaşi intră ofiţerii ruşi, cei mai mul ţi din
partea occidental ă a Imperiului Ţarist, de la Sankt
Petersburg , vorbitori de limb ă franceză, deveniţi
astfel mesagerii unui europenism suigeneris şi ai
unui modernism avant’ la lettre , afişat cu
6

7. ostentaţie de localnici, în special de personajele
feminine ale epocii.
Apar acum, în limba român ă, elementele de
jargon şi, odată cu aceste tendin ţe, creaţiile
dramatice cu caracter satiric, “Comodia vremii” sau
„Franţuzitele”(1833), de Constantin Faca , ori, ceva
mai tarziu, ciclul Chiri ţelor al lui Vasile Alecsandri.
În acest cadru istoric, în literatura român ă se
constată un efort de recuperare a unei întarzieri din
ce în ce mai vizibile fa ţă de sensibilitatea
european ă, ceea ce a adus la receptarea aproape
simultană a influen ţelor clasice, iluministe şi
romantice, într-un sincretism constatat de multe ori
în opera aceluia şi scriitor.
O direcţie clasică în literatura român ă
cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea ,
pană către 1830, incluzând crea ţia literară cea mai
însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion
Budai Deleanu şi poeţi din Principate: V ăc ăre ştii,
Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu,
Dimachi, a căror creaţie se încadreaz ă în ceea ce
se mai nume şte şi “micul clasicism”-expresie a
recuper ării influen ţelor clasicismului în literatura
7

8. român ă. Intelectualii vremii, îndeosebi cei din
Transilvania, crescu ţi în cultul pentru latinism, se
orientează către literatura clasic ă latină, către
poezia idilică, prin traduceri din Vergiliu
–“Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”, sau din
„Metamorfozele” lui Ovidiu:
* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau
adapteaz ă texte din anticii Esop si Xenofon sau din
clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de
Scudery.
* Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească,
V ăc ăre ştii, Gheorghe Asachi , se orienteaz ă către
literatura anacreontic ă, a fericirii rurale, citand şi
din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto
Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio.
*V ăc ăre ştii, Mumuleanu, Conachi , scrie, astfel,
poezie erotic ă inspirată din Anacreon şi
neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive
din mitologie.
* Primele spectacole teatrale în limba român ă
abordează piese clasice cu tem ă pastoral ă, cum este
8

9. “Mirtil şi Hloe”, de Gessner şi Florian, prezentat ă de
Gheorghe Asachi şa Iaşi în anul 1816.
In evoluţia literaturii exist ă întotdeauna
legături de continuitate şi „cu cât scriitorul este mai
mare, cu atât leg ăturile lui cu trecutul si viitorul
sunt mai adânci” .Astfel, între literatura pa şoptistă
şi cea anterioar ă şi posterioar ă există o unitate
indisolubilă.
Aşadar, principala tr ăsătură a literaturii
paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare,
nu numai în opera aceluia şi scriitor, ci chiar şi în
aceeaşi creaţie.
Curentele literare (iluminism, preromantism,
romantism, clasicism, realism incipient) sunt
asimilate simultan.
Trecerea de la o epoc ă la alta se săvârşeşte
adesea pritr-o mi şcare de pendul, ca şi cum
conţinutul de exprimat nu ar mai înc ăpea în formele
artistice existente si ar impune descoperirea unor
modalităţi de a scrie diametral opus. În această
încercare de renovare radical ă unii au vazut o
manifestare de ordin psihologic, dorin ţa intimă a
9

10. artisului de a birui iner ţia şi a se diferen ţia prin
originalitate.
Pa şoptismul cuprinde perioada literar ă care
pentru literatura român ă înseamn ă epoca de
modernizare, de afirmare a romantismului şi de
fundamentare a majorit ăţii speciilor .
● Afirmarea romantismului
Romantismul este o miscare artistica si
filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului
XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul
XIX.A fost o mi şcare contra ra ţionalismului care
marcase perioada neoclasic ă, ce se va pierde la
apariţia spiritului romantic .
Romantismul pătrunde în literatura român ă
după 1830, cu oarecare întârziere, prelungindu- şi
însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai
târziu, în secolul dou ăzeci, ca o stare de spirit ce
nu dispare niciodat ă.
10

11. Romanticii timpurii sunt Andrei Mure şanu,
Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-
R ădulescu, poeţi ce oscilează între romantism şi
clasicism.
Romantismul, în ţara noastră, este stimulatorul
luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei
nationale. Literatura romantica din perioada
paşoptistă nu se pierde in zugravirea zbuciumului
si a căutărilor intime, ea este o literatur ă angajată,
pusă în slujba idealului na ţional.
Romantismul românesc apare ca o mi şcare
unitară, cu un program bine definit, care ridic ă
literatura noastr ă de la încerc ările minore ale
Văcăreştilor, la geniul universal al lui Eminescu.
Este o reac ţie la imobilismul si schematismul
clasicist, presupunând o eliberare a min ţii de
“închisoarea vie ţii”, şi cuprinde destul de repede
intreaga Europ ă. Multe din motivele frecvente ale
romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români:
mitul strigoiului, evocarea trecutului istoric,
11

12. trecerea ireversibil ă a timpului, omul nemuritor,
nopţile, titanismul, natura, geniul, ierarhia divin ă.
Romantismul se traduce prin ironie, prin satir ă,
prin demonism, promovând medita ţia, nuvela şi
romanul istoric, epopeea sociogonic ă.
Romantismul românesc s-a înf ăţişat , în
general, în dou ă ipostaze: una plin ă de tumult,
patetic ă şi declamatoare în Muntenia, alta mai
senină şi mai temperat ă în Moldova. Caracteristice îi
sunt angajarea in istorie si descoperirea
folclorului.
Ca primă generaţie a literaturii noastre moderne,
scriitorii paşoptisti au intrat in con ştiinţa
românească drept oamenii începutului de drum.
Reprezentan ţii romantismului de acum dau operei
lor un pronunţat caracter militant ei fiind
deopotrivă scriitori şi revoluţionari.
Ideologia literara:articole programatice si de
doctrina-REVISTE
§ Curierul romanesc
12

13. Articolele programatice ale unui curent sau ale
unei mişcări literare au avut întotdeauna o
importan ţă majoră, pentru că au cristalizat şi au dat
coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii.
În Principatele Române, pe la finele secolului XVIII
şi în primii ani ai secolului XIX, începuse s ă
pătrundă diferite ziare străine, mai ales franceze,
germane şi greceşti.
Nevoia unui mijloc de a se r ăspândi mai repede
ştirile despre întâmpl ările din ţară şi din străinătate
se simţise de mult.
Cel dintai care a schitat un program teoretic
avand ca scop modernizarea literaturii romane a
fost Ion Heliade Radulescu .
El este fondatorul Curierului romanesc , revista
in limba romana, aparuta pe 8 aprilie 1829.
Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu ,
comandantul armatelor ruse şti, care a ob ţinut
aprobarea apari ţiei gazetei. Este prima gazet ă
româneasc ă cu periodicitate constant ă şi cu
apari ţie îndelungat ă, gazet ă care pune bazele presei
române şti .
13

14. Încet, încet, Curierul românesc devine ecoul
întregii mişcări literare din ţară; îşi face o datorie
să reproducă din confratele moldovean "Albina
românească" a lui Asachi , ştiri politice, culturale,
literare şi mai târziu să facă acelaşi lucru faţă de
ziarele din Bra şov ale lui Bari ţiu : "Gazeta de
Transilvania" şi "Foaia literar ă".
În Curier “urmărim progresul şcolilor prin dări de
seamă la finele anului şi prin discursurile ţinute la
diferite ocazii”.
În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului
românesc.
În el se găsesc coloane deschise, dup ă bătrânul
Iancu V ăc ărescu, Grigore Alexandrescu, Ion
Voinescu, Costache Aristia, Cezar Bolliac, Costache
B ăl ăcescu, Vii şoreanu, K. Caragiale, G. Baronzi, Ion
Catina, I. Genilie ş.a. unii din ei r ămaşi necunoscuţi,
iar alţii ilustrându-se mai târziu prin lucr ări de
valoare. Curierul românesc ne ţine la curent cu tot
ce se public ă în limba român ă, mai ales în Valahia.
Ne face cunoscute foile literare ce apar în
vremea aceasta, cum este "Foaia ştiinţifică şi
14

15. literară de la Iaşi" şi "Magazin istoric" din
Bucureşti, pe lângă foile proprii ale lui Heliade:
"Gazeta Teatrului" (1835) şi "Curierul de ambe sexe"
(1836).
În Curier se naşte critica literar ă în literatura
română. Ea se înfăţişează prin mici noti ţe, în care se
apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce public ă
scrierile lor în diferite bro şuri.
Prin Curierul romanesc, Heliade se formeaz ă
încet, încet.
Spiritul lui se îmbog ăţeşte prin citiri variate şi o
sumă de idei culturale şi literare se r ăspândesc în
public.
El devine o personalitate şi în locul rolului
modest ce socotea la început c ă are foaia sa, el o
vede acum cu un rol mare. Aceasta o spune în no.
93 din anul 1842:
"Această foaie a fost înainte merg ătoare şi
ferice vestitoare a a şezămintelor celor noi şi
progresive ce am dobândit; limba ei a crescut
dimpreun ă cu cunoştinţele naţiei şi colecţia
perioadelor sale poate fi cel mai îndestul ător ajutor
la istoria literaturii noastre".
15

16. Asadar,inceputurile presei romanesti se
datoreaza unei personalitati curioase, precursor cu
pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu .
Marea influenta pe care el a avut-o asupra
scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin
articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul
romanesc, prin care autorul a indemnat in primul
rand la scris si mai putin la spirit critic. Datorita
insa atmosferei create de indemnurile sale a fost
posibil debutul, intre 1830 si 1840 a unei intregi
generatii, din care s-au remarcat Vasile Carlova,
Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar
Bolliac.
16

17. § Albina româneasc ă
Albina româneasc ă a fost o gazet ă politico-
literară, editată de Gheorghe Asachi la Iaşi.
Apare la 1 iunie 1829 si i se adaug ă in 1837
suplimentul literar “Al ăuta româneasc ă”, sub
îndrumarea lui Mihail Kog ălniceanu.
Dupa Courrier de Moldavie , tipărit la Iaşi in
limba francez ă, Albina Româneasc ă este primul ziar
în limba român ă din Moldova, care alături de
Curierul Românesc redactat de I. Heliade
Rădulescu, la Bucure şti, si de Gazeta de
Transilvania a lui G. Bari ţiu de la Braşov pune
bazele presei periodice române şti.
17

18. § Dacia literară
Aparuta intr-o perioada dificila pentru
publicatiile autohtone,revista “Dacia literara” a
simbolizat un nou inceput pentru literatura romana,
reprezentand o noutate a presei. Intr-o perioada in
care putinele publicatii existente prezentau
preponderente fapte politice , “Dacia literara” a fost,
prin caracterul sau pata de culoare in presa
romaneasca.
"Dacia literar ă" continuă idei valoroase
promovate nu cu mul ţi ani înainte de reviste din
toate cele trei provincii românesti: "Curierul
românesc" (aparut in 1829), al lui Ion Heliade
Rădulescu, in Muntenia, "Albina româneasc ă" (1829),
a lui Gheorghe Asachi, in Moldova, si "Foaia pentru
minte, inimă şi literatur ă" (1838), a lui Bari ţiu, in
Transilvania.
18

19. Publicata la 30 ianuarie 1840 revista marcheaza
un punct de cotitura in literatura romaneasca in
care redactorul responsabil al revistei isi fixeaza ca
obiectiv exclusiv literatura fara a parasi insa
telurile politice si nationale pe care mersesera
predecesorii sai.
In Introductie , articol aparut in primul numar al
revistei sunt prezentate realitatile vremii in
privinta publicatiilor nationale.
Sunt mentionate circumstantele politice
anterioare ce au impiedicat dezvoltarea presei de
pana atunci, aducandu-se in discutie si celelalte
ziare nationale, care includeau prea mult politica
fara sa puna accentul necesar pe literatura.
Astfel, “Dacia literara” este prima revista care se
angajeaza sa publice doar lucrari literare originale
din toate provinciile romanesti , pentru a fi un
repertoriu general al literaturii romanesti.
Mihail Kogalicenu, redactorul responsabil al
revistei traseaza directiile pe care ar trebui sa se
19

20. dezvolte literatura autentica sugerand posibilele
surse de inspirtatii in maniera romantica: istoria
nationala, natura si obiceiurile, traditiile noastre;
stabileste tinta redactiei, cat si rostul criticii care
se va practica :
”Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica
cartea, iar nu persoana” , iar obiectivul era acela
de a oferi tarii “ o limba si o literatura nationala”.
Odata cu articolul program al lui Kogalniceanu, a
aparut un nou punct de vedere asupra literaturii:
multi dintre scriitorii vremii s-au decis sa urmeze
sfaturile date de Kogalniceanu in articolul program,
ei elaborand teme specifice istoriei poporului
nostru sau inspirandu-se din frumusetile naturii.
Epoca literara generata de aparitia “Daciei
literare”, perioada pasoptista, este caracterizata
printr-un proces de efervescenta creatoare prin
receptarea aproape simultana a influentelor clasice
si romantice din literatura europeana a vremii, si un
20

21. sincretism al metodei de creatie ce se poate
recunoaste chiar in opera aceluiasi scriitor.
Dacia literara a fost pulicata pentru a redresa
literatura romana si a oferit impulsul necesar
pentru dezvoltarea unei adevarate literaturi
nationale.
§ Propăşirea
Revista săptămânală de cultur ă, apărută la Iaşi
intre 9 ianuarie si 29 octombrie 1844, sub redac ţia
lui Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Ion
Ghica si Petre Bal ş. Primul num ăr, în care se
publică articolul-program, este interzis
21

22. de cenzur ă, de aceea revista continu ă s ă apar ă sub
titlul „Foaie ştiinţifică şi literară”.
Prop ăşirea continuă ideile „Daciei literare” pe plan
literar si cultural, venind in sprijinul militantismului
revolutionar al epocii.
Articolul - program subliniaz ă ideea unei
reviste care trebuie s ă se ocupe mai puţin de
treburile politice ”dinafar ă şi dinăutru” şi mai mult
de „adevăratele materiale si intelectuale a
romanilor”, care s ă limiteze ca şi „Dacia literar ă”,
mania traducerilor , „izgonind orice traduceri din
scrieri străine, care neavând niciun interes pozitiv
pentru noi nu ne pot imbog ăţi literatura”.
În revistă vor fi promovate numai „compuneri
originale românesti”, stiintifice si indeosebi literare
„tot felul de articole originale, proza si poezie,
viata celor mai cunoscu ţi autori, traduceri si
extrase din c ărţile publicate in ţări străine, dar al
22

23. căror subiect se atinge de noi priviri asupra limbii,
bucăti umoristice si, in sfarsit, critica si instiintarea
tuturor scrierilor noi române şti”. „Tendinţa de
căpetenie” a revistei este”îndemnul si r ăspandirea
cunoştinţilor şi literaturii naţionale”.
§ Junimea si Convorbiri literare
23

24. Junimea a reprezentat cea mai importanta miscare
literara româneasca, prin care se produce in
cultura autohtona o schimbare radicala de
mentalitate.
Societatea Junimea a fost infiintata la Iasi, in iarna
anului 1864, din initiativa unor tineri carturari
(Petre P.Carp,Vasile Pogor,Teodor Rosetti,Iacob
Negruzzi), colegi de generatie, stransi in jurul lui
Titu Maiorescu, la putin timp de la intoarcerea lor
de la studii din strainatate.
Programul Societatii Junimea :
Activitatea Societatii Junimea s-a desfasurat in mai
multe etape.
1. Cea dintai , ”etapa ieseana”, este cuprinsa anii
1863 (anul intemeierii) si 1874(anul in care Titu
Maiorescu se muta la Bucuresti).
24

25. In anul 1864, Societatea Junimea adopta un program
prin care isi stabilea principiile ce ii vor calauzi
activitatea culturala:
• orientarea literaturii spre specificul national;
• promovarea specificitatiii esteticului; sustinerea
principiului de autonomie a artei (arta pentru arta);
promovarea “valorii estetice” ;
• organizarea, la Iasi, a unei serii de prelegeri
publice (“ prelectiuni populare ”);
• organizarea, cu regularitate, in casa lui Vasile
Pogor, a unor lecturi din opere autohtone, productii
originale ale junimistilor, urmate de discutii;
• achizitionarea unei tipografii, cu ajutorul careia
sa se tipareasca manuale scolare, carti de stiinta,
literatura si mai ales, editii stintifice,”cu note
explicative si index”,ale tuturor cronicarilor si
istoriografilor romani;
• abordarea problemelor limbii si ale ortograiei,
combatand tendinta latinizanta de promovare a
ortografiei etimologice;
• alcatuirea unei antologii cu cele mai valoroase
poezii autohtone, de la poetii Vacaresti pana la
25

26. Vasile Alecsandri . Societatea Junimea discuta si o
multitudine de probleme filozofice , juridice si
sociale, polemizand cu multi dintre contemporani.
Societatea isi creeaza puternice
adversitati, deoarece contemporanii dezaprobau
tendinta membrilor societatii de a pune in discutie
toate aspectele culturale ale vremii si de a le critica
foarte sever.
Din aceste polemici se naste un program
general al Junimii, constand in combaterea
“directiei de astazi din cultura romana”si afirmarea
necesitatii unei directii noi”, adica a unor schimbari
profunde in toate planurile culturii; combaterea
formelor fara fond, respingerea elemtelor de
impostura si artificialitate rezultate din procesul de
import grabit al tiparelor civilizatiilor occidentale.
2. A doua etapa din existenta Junimii se situeaza
intre anii 1874-1885.
Dupa mutarea lui Titu Maiorescu la Bucuresti,
sedintele Junimii se tin la Iasi, cat si la Bucuresti, in
locuinta lui Titu Maiorescu.In 1885, societatea se
26

27. muta in capitala,o data cu plecarea din Iasi a celor
mai multi dintre junimisti.
In aceasta etapa, principala activitate a Junimii a
fost lectura operelor originale .
Atractia exercitata de cenaclul junimist era atat de
mare, incat veneau sa citeasca multi dintre scriitorii
de valoare ai vremii.
Astfel, Alecsandri citeste Fantana Blanduziei,
Despot-Voda si Ovidiu, Caragiale O noapte
furtunoasa, Eminescu citeste cele mai mlte dintre
poeziile sale, iar Alexandru Macedonski este
prezent cu poemul Noapte de decemvrie.
Alaturi de literati, la sedintele Societatii Junimea au
participat numerosi lingvisti, istorici, savanti din
diferite domenii, discutand problemele majore ale
culturii si stiintei.
Prin intreaga sa activitate, Societatea Junimea a
fost considerata cel mai de seama cenaclu si cea
mai importanta societate culturala din istoria
literaturii romane.
Trasaturile junimismului
27

28. • Societatea Junimea si revista Convorbiri literare au
creat un anumit mod de a intelege cultura,
fenomenul primind, in ansamblu, numele de spirit
junimist. Sintetizate de Tudor Vianu, trasaturile
caracteristice ale acestui spirit au fost umatoarele:
1) Inclinatia spre filozofie . Intelectualii foarte
cultivati, toti junimistii au fost oameni cu o
pregatire filozofica, la curent cu evolutia stiintei si
a literaturii.
2) Spiritul oratoric . Junimea a dezaprobat modul de
a vorbi in public al generatiei anterioare, care
contribuie la crearea unei frazeologii demagogice.
3) Cuvantarile junimistilor se caracterizeaza
printr-un sever control al expresiei. Ei creeaza un
nou stil oratoric , caracterizat prin rigurozitate si
laconism .
4) Clasicismul . Junimistii au incurajat promovarea
literaturii clasice, intelegand prin aceasta atat
literatura ce apartinea curentului clasic propriu-
zis, cat si operele contemporane ce intruneau prin
valoarea lor artistica elementele clasice.
5) Ironia . Junimistii cultivau umorul si ironia. Ei
aveau convingerea ca nu se poate construi nimic
28

29. pe o baza noua fara a distruge mai intai, cu ajutorul
ironiei, prejudecatile si ideile gresite. Una dintre
tintele ironiei lui Maiorescu a fost”betia de
cuvinte”.
6) Spiritul critic . Junimistii au fost partizanii
spiritului critic in cultura, adica ai acelei atitudini
care nu admite nimic decat sub rezerva discutiei si
a argumentatiei temeinice. In studiul intitulat In
contra directiei de astazi in cultura romana ,Titu
Maiorescu a facut observatia ca, de la 1821 incoace,
dezvoltarea tarii s-a realizat prin preluarea de la
alte civilizatii europene a unor “forme”(adica a unor
institutii sociale sau culturale) ce nu ar corespunde
“fondului”, adica spiritului traditional, felului de
viata de la noi. Observatia maioresciana a devenit
celebra sub numele” forme fara fond ”.
§ Convorbiri literare
Revista Convorbiri literare , aparuta la 1
martie 1867 din initiativa lui Iacob Negruzzi , in
29

30. paginile careia s-au publicat in timp cele mai multe
dintre operele marilor clasici: Eminescu, Caragiale,
Maiorescu, Creanga, Slavici, devine curand dupa
aparitie cea mai importanta publicatie a epocii.
Iacob Negruzzi a fost insarcinat de Junimea cu
editarea revistei, de care s-a ocupat timp de 28 de
ani.
Convorbirile apar la inceput bilunar, in 16
pagini, intr-un tiraj de 300 de exemplare.Prin
comparatie cu programul coerent pe care il
formulase cu decenii in urma Dacia literara , care
debutase cu o rubricatie fixa si o politica si
culturala bine definita de la primul
numar, Convorbirile puteau trece drept o initiativa
modesta, amatorista chiar.Revista nu este exclusiv
literara.Ea acorda un spatiu important studiilor
stiintifice si general culturale, inscriindu-se in
curentul epocii.
Primii autori de literatura publicati de revista
se numarau Iacob si Leon Negruzzi, M. Cornea,
Scarlat Capsa, Th.Serbanescu , V.Pogor, Nicu Gane,
cei mai multi dintre ei catalogabili in a doua linie
valorica.
30

31. Primul succes remarcabil este cooptarea lui
Alecsandri, care isi publica incepand cu nr.20,
Canticele comice . Rar, revista gazduieste si unele
recenzii semnate de Maiorescu, Pogor, Carp sau
N.Quintescu.
Mai tarziu, revista junimista are sansa sa publice
cele mai remarcabile productii literare ale
momentului: in 1868 Alecsandri incredinteaza
colegilor sai Pastelurile ,
iar in 1872- poemul istoric, Dumbrava Rosie .
Din 1970, incepe colaborarea cu Eminescu, cu
Venere si Madona (nr4), Epigonii (nr 12), apoi in
1871(nr1) Mortua est .
Aceste trei poeme ii furnizau lui Maiorescu
argumentele inscrierii poetului debutant in directia
semnalata in 1872.
Dintre prozatori, Convorbirile au recrutat de
timpuriu, pe ardeleanul Ioan Slavici,care isi publica
aici povestile si basmele populare, apoi nuvelistica
exemplara: Popa Tanda, Scormon, Budulea
Taichii(1880 ). Revista publica nuvela lui Eminescu-
Sarmanul Dionis, apoi Fat-Frumos din tei. Directia
31

32. noua a prozei romanesti (anticipata de Maiorescu
din1872) este spectaculos ilustrata in paginile
revistei care publica jurnalul lui Alecsandri-
Calatorie in Africa si apoi povestile, nuvelele si
Amintirile lui Creanga. Nu trebuie omise nici
Scrisorile Catre V.Alecsandri ale printului Ghica.
Dramaturgia este stralucit ilustrata de
Convorbiri, prin publicarea integrala a pieselor
caragialiene,incepand cu O Noapte
furtunoasa( 1879), dar si a creatiilor teatrale tarzii
ale lui Alecsandri: Sanziana si Pepelea (1883),
Fantana Blanduziei (1884) , Ovidiu (1885). Nu lipsesc
din revista traducerile din marea literatura a lumii
(Homer, Ovidius, Lamartine,Shakespeare, Schiller,
Goethe, Byron, Baudelaire si multi altii) si nici
literatura populara.
Bine reprezentate sunt si lucrarile de
orientare stiintifica, cele mai spectaculoase
interventii fiind disputele filologice prilejduite de
reforma ortografica. Maiorescu le inaugurase prin
studiul sau Despre scrierea limbii romane. Revista
mai gazduieste Critica ortografiei d-lui Cipariu,
32

33. urmat apoi de o intreaga serie de studii
maioresciene. Dar mentorul Junimii nu adus singur
aceasta batalie extrem de importanta pentru
dezvoltarea viitoare a limbii romanesti.A tinut sa i
se alature filologul Vasile Burla, cu niste Observari
polemice asupra gramaticei limbei romane de Tim
Cipariu, urmate de un protest Contra ortografiei
impusescoalelor romane din Moldova de Ministerul
Instructiunii Publice.
Dintre filologi, se mai remarca studiile lui
A.Lambrior,
Limba romana veche si noua,Observari asupra
Ortografiei romane,Cuvinte de reverenta la romani
si Idreptariu.
Cu o astfel de reprezentare, sectiunea
filologica a Junimii , a reusit sa creeze cadrul cel
mai propice aparitiei unei noi generatii de
cercetatori, care vor asigura longevitatea acestor
preocupari in paginile Convorbirilor. Printre ei se
vor afla Al.Philippide, Sextil Puscariu,
Ov.Densusianu.
Totodata, in cadrul cenaclurilor sunt
stimulate discutii pe teme istoriografice, preocupari
33

34. care au creat premisele aparitiei in cercul junimist
si implicit in paginile Convorbirilor a unei
generatii de istorici, intre care Xenopol si apoi
N.Iorga.
Revista Convorbiri literare , in perioada cat a
functionat la Iasi (1867-1885) a fost o tribuna fara
precedent a spiritului novator al epocii.Desi
amenintata in repetate randuri de influentele
activitatii politice a membrilor Junimii, ea a reusit
sa ramana o publicatie literara si stiintifica.
Numit profesor la Universitatea Bucuresti in
1885, Iacob Negruzzi ia cu el si Convorbirile, mutare
ce avea sa consolideze si mai mult noua filiala.
Noul cerc intelectual va furniza Convorbirilor
material stiintific din plin (istoriografie, filologie,
filozofie, estetica, folcloristica dar si economie
politica sau studii juridice),dar din paginile revistei
lipseste marea literatura care o consacrase.
Cei mai multi scriitori ai Junimii incetasera sa
scrie: Eminescu era bolnav si nu mai daduse dupa
1883 nimic semnificativ; Creanga,din ce in ce mai
slabit de crizele epileptice nu poate raspunde
34

35. cererilor insistente de texte noi ce veneau la
redactie; Caragiale se abtine de la scris dupa esecul
comediei D’ale carnavalului si va reveni abia spre
sfarsitul deceniului.Despre o noua generatie de
scriitori nu putea fi vorba.
Pe cat de greu de stabilit data nasterii acestui
fenomen cultural, pe atat de dificila este si sarcina
de a preciza cand s-a incheiat.
Maiorescu tine cu orice pret sa faca scoala si in
acest scop atrage noi generatii de intelectuali in
sfera sa de influenta,dorind sa formeze o noua
Junime. , insa Negruzzi ia decizia la 1 ianuarie 1895
sa se retraga de la conducerea revistei, lasand-o pe
mana tinerilor,care ii vor schimba radical
orientarea. Acesta este practic inceputul
sfarsitului, caci fenomenul cultural junimist se
incheiase.
Astfel se face ca spre sfarsitul secolului al XIX-
lea, marii scriitori ramasi in viata sau cei ridicati
din noua generatie devin ostili Junimii si
Convorbirilor si ii descoperim activand in alte
35

36. publicatii ale epocii de cu totul alte orientari.
(Caragiale, Slavici, Cosbuc, Delavrancea, Vlahuta).
§ Scriitorii paşoptişti
Programul Daciei literare a avut un mare impact
asupra creaţiei literare din epoc ă, declanşând un
proces de îmbinare echilibrat ă a tradiţiei cu
36

37. inovaţia de racordare necesar ă la curentele literare
europene , păstrând însă un specific autohton ce se
constituie într-o abordare creatoare a unor teme şi
motive de largă circulaţie.
Scriitorii români ai epocii asimileaz ă rapid
manifestul romantismului francez şi aplică
principiile acestuia, cu particularit ăţile curentului
naţional- popular de la revista Dacia literar ă.
Scriitorii genera ţiei paşoptiste au cultivat
teme şi motive romantice, au ales istoria ca sursă
de inspiraţie pentru o liric ă a patriotismului ardent
şi natura - coordonat ă a sufletului românesc, au
valorificat literatura popular ă şi mitologiile
orientale. Fantezia creatoare, libertatea de crea ţie,
aspiraţia spre absolut, spiritul rebel şi contestatar
sunt câteva trăsături ale scriitorilor pa şoptişti.
Scriitorii pa şopti şti :
*Nicolae B ălcescu scrie “Românii supt Mihai
Voievod Viteazul”, “descrierea religios
inspăimântată a unei Românii de o m ăreţie
37

38. sălbatică”(G. Călinescu); evocând numai “ câteva
pagine” din “sfânta carte” a istoriei noastre,
dedicate lui Mihai Viteazul, care cuprind îns ă “ anii
cei mai avuţi în fapte viteje şti, în exemple minunate
de jertfire către patrie”, Bălcescu reconstituie nu
numai istoria marelui voievod , ci, de câte ori are
prilejul, descrie cu deosebit sim ţ artistic şi locurile
în care se desf ăşoară evenimentele, cu alte cuvinte
mai tot pământul românesc; e o carte despre trecut,
scrisă însă pentru marile idealuri ale prezentului şi
ale viitorului; marele revolu ţionar paşoptist doreşte
să insufle contemporanilor s ăi nu numai dorin ţa de
libertate şi de unitate naţională , ci şi sentimente
profunde de preţuire a frumuse ţilor şi bogăţiilor
întregului pământ românesc, chiar dac ă unele din
ţinuturile lui se aflau înc ă sub stăpânire străină;
*Costache Negruzzi prezintă, în “Alexandru
Lăpuşneanul”, “destinul unui domnitor infernal ca
Richard al III-lea” (Paul Cornea);
*Mihail Kog ălniceanu publică, în 1849, un prim
capitol de roman, “Tainele inimii”;
38

39. *Ion Ghica, abordând “stilul scrisorilor”, pline de
informaţii despre personajele şi epoca respectiv ă,
scrie “Scrisori c ătre Vasile Alecsandri”;
*Alecu Russo compune “ Cântarea României” şi
culege, în 1846, balada “Miori ţa” pe care i-o trimite
spre publicare lui Vasile Alecsandri;
*Dimitrie Bolintineanu scrie ”Legende istorice”,
arhicunoscute fiind “Muma lui Stefan cel Mare”,
“Mircea cel Mare şi solii”, “Daniil Sihastrul”,
“Codrul Cosminului”, în care cultiv ă imaginea
eroului romantic desprins din cadrele istoriei
naţionale; scrie epopeea “Traianida”, o ampl ă
lucrare de sintez ă a trecutului istoric, c ălătoreşte
prin Asia Mică, Palestina, şi Egipt,
ciclurile “ Macedonele” şi “Florile Bosforului” fiind
rodul acestei inedite expieren ţe romantice; scrie
“Cântece şi plângeri”, “Poesii vechi şi noue”,
“Manoil”(roman publicat in 1855 in “România
literară” a lui Alecsandri) ş.a;
39

40. *Grigore Alecsandrescu se remarca prin meditatii
romantice, “Trecutul.La m ănăstirea Dealului”,”
Umbra lui Mircea. La Cozia”, “R ăsăritul lunei. La
Tismana”, “Mormintele. La Dr ăgăşani”, care dau
expresie temei ruinelor;
*Vasile Alecsandri :
“In Alecsandri vibreaz ă toată inima, toată
mişcarea compatrio ţilor săi, câtă s-a putut întrupa
intr-o formă poetică în starea relativ ă a poporului
nostru de astăzi. Farmecul limbii române în poezia
populară el ni l-a deschis; iubirea omeneasc ă şi
dorul de patrie în limitele celor mai mul ţi dintre noi
el l-a întrupat;frumuse ţea proprie a pământului
natal şi a aerului nostru el a descris-o;[...] când
societatea mai cult ă a putut avea un teatru în Ia şi şi
Bucureşti, el a răspuns la această dorinţă, scriindu-
i comedii şi drame; când a fost chemat poporul s ă-şi
jertfească viaţa în războiul din urmă, el a încălzit
ostaşii noştri cu raza poeziei.” (Titu
Maiorescu,1886);
40

41. *Andrei Mure şanu , originar din Bistri ţa
transilvan ă scrie poezia “Un r ăsunet”, care l-a f ăcut
celebru, devenit ă astăzi imnul naţional al României.
Afirmarea acestei genera ţii de scriitori, gazetari,
istorici şi oameni politici, numit ă de posteritate
generaţia paşoptistă, a determinat începutul
modernităţii noastre culturale, o perioad ă de
tranziţie şi de prefaceri palpabile.
41

42. § Poezia paşoptistă –» Specii
cultivate
Perioada premerg ătoare revolu ţiei de la 1848
a însemnat inceputul poeziei noastre romantice .
Poezia paşoptista pune bazele liricii moderne
româneşti.
Ea răspunde, în general, direc ţiilor şi
principiilor formulate de Mihail Kog ălniceanu în
articolul “Introduc ţie” din primul num ăr al revistei
Dacia literar ă, în sensul că este o poezie social ă,
adaptată la momentul istoric si chiar politic,
conformă cu idealurile de libertate şi unire ce
animau sufletele românilor de pretutindeni. Acum se
afirma cu putere spiritul na ţional, încrederea în
valorile tradi ţionale, populare, în istoria, natura şi
folclorul românesc, care devin acum, al ături de
evenimentele social-politice ale momentului, teme
42

43. predilecte ale poe ţilor.
Ceea ce îi uneşte pe scriitorii pa şoptişti este
militantismul reg ăsit în crea ţiile literare, care se
constituie în adevarate manifeste pentru împlinirea
unităţii şi independenţii naţionale, pentru dreptate
socială.
Se dezvolt ă astfel o poezie retoric ă,
declamativ ă, grandilocvent ă, cu exprimare direct ă a
ideilor şi sentimentelor, într-un stil avântat; cu un
limbaj adecvat în ţelegerii de c ătre marea mas ă de
cititori, în care teme vechi precum iubirea, destinul,
fericirea, moartea etc. se completeaz ă cu mediţatia
asupra locului omului în istorie, cu motivul
conştiinţei sociale, al luptei, al creatorului-bard, al
ruinelor,al mormintelor, al revolu ţiei etc.
Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea
realităţilor sociale constituie o alt ă caracteristic ă a
literaturii paşoptiste, scriitorii ironizând cu
severitate moravurile societ ăţii,condamnând cu
fermitate abuzurile si nedrept ăţile manifestate în
43

44. epocă.
Se manifest ă, în ansamblu, dou ă tendinţe de ordin
cultural şi literar: deschiderea spre cultur ă şi
literatura lumii, al ături de revenirea spre valorile
morale şi artistice ale spiritualit ăţii româneşti.
Scriitorii devin con ştienţi că literatura şi cultura
română pot intra în universalitate doar prin
valorificarea specificului nostru na ţional, a
surselor tematice si de exprimare pe care le ofer ă
folclorul şi istoria naţională.
Din punct de vedere compozi ţional, operele
scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu
clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de
unde a rezultat si o mare varietate de specii
literare.
Ideea naţională poate fi considerat ă nucleul
tematic al poeziei pa şoptiste, nuanţată sub forma
ataşamentului la valorile poporului,ale p ământului
şi ale tradi ţiilor româneşti (Gh. Asachi , La patrie ,
C.Bolliac, O diminea ţă de Caraiman , I.Heliade-
44

45. Rădulescu, Zbur ătorul ), a elogiului realiz ărilor
poporului (Gh. Asachi, La introducerea limbii
na ţionale în public ă înv ăţătur ă, C.Bolliac, La cea
întâi corabie româneasc ă), a prezent ării trecutului
ca model pentru prezent (Gr. Alexandrescu, Umbra
lui Mircea. La Cozia , I.Heliade-Rădulescu , O noapte
pe ruinele Târgovi ştei).
Un loc aparte în valorificarea tematicii istorice îl
ocupă balada, o împletire de elemente epice, lirice
şi dramatice, poate cea mai complex ă specie a a
momentului, în care, sintetizând, patetismul cu
patriotismul şi cu valorile morale, poe ţii devin
cântăreţi ai trecutului glorios ( D.Bolintineanu,
Muma lui Ştefan cel Mare ,Gh.Asachi ,Dochia şi
Traian ).
Un alt pilon tematic îl reprezint ă critica
societăţii contemporane, sub forma satirei
( Gh. Alexandrescu, Satira.Duhului meu , Gh.
Asachi, So ţie de mod ă) şi a fabulei (Gr.
Alexandrescu, Câinele şi c ăţelul , Gh. Asachi, Musca
şi carul, I.Heliade-Rădulescu, Cum ătria cioarei,
când s-a numit privighetoare ).
45

46. Iau avânt lirica filozofic ă ( I.Heliade-Rădulescu,
Visul, D.Bolintineanu, Scopul omului) , cea
religioas ă ( I.Heliade Rădulescu, Cântarea dimine ţii ,
Gr. Alexandrescu, Candela ) şi cea erotic ă ( Gh.
Asachi, Dorul , Gr. Alexandrescu, A şteptarea ,
D.Bolintineanu, O fat ă tân ăr ă pe patul mor ţii ).
Se afirmă artistul-cetăţean, exponent al con ştiinţei
colective, aşa cum se observ ă în poezia “ Un
r ăsunet ” a lui Andrei Mure şanu sau “Anul 1840” a
lui Gr. Alexandrescu.
Al. Russo inaugureaz ă în literatura român ă poemul
în proză. Acesta se adreseaza genera ţiei sale,
pentru a atrage aten ţia asupra meleagurilor patriei,
asociând frumuse ţile naturii mărturiilor unei istorii
străvechi.
Pentru a comunica dinamismul istoriei, pe de o
parte, şi pentru a prezenta aspectele fundamentale
ale unei epoci pline de nelini şte, zbucium si m ăreţie,
pe de altă parte, poeţii şi-au ales drept modalitate
de expresie artistic ă legenda – specie literar ă plină
de patos şi de evocare.
46

47. Legendele lui I. Neculce (publicate în “O sam ă de
cuvinte”), reprezint ă punctul de pornire a
numeroaselor lucr ări ce aparţin epocii şi tematicii
paşoptiste.Legendele lui V. Alecsandri, ca şi cele
ale lui D. Bolintineanu, exprimau în mod v ădit
sentimentul naţional şi, concomitent, purtau pecetea
unei creaţii artistice, la baza c ăreia stau studierea
şi valorificarea istoriei,si a folclorului.
Dramaturgia este reprezentat ă de Vasile
Alecsandri, prin “Iorgu de la Sadagura”, scriitorul
ironizând tendinţa de a imita Occidentul în ciclul
“Chiritelor”, în care micul provincial este satirizat
într-o manier ă ce-l precede pe Caragiale, sau prin
“Despot-Vodă”, o dramă istorică. In general,
încercările „dramatice” ale epocii (multe dintre ele
rămase nepublicate, dar şi cele ale lui N. Istrati, Al.
Pelimon, C. Halepliu, I. Dumitrescu, G. Baronzi, V.
Maniu, Al. Deparateanu, C. D. Aricescu, chiar şi
cele ale lui D. Bolintineanu etc.) sunt put ţin
valoroase din punct de vedere artistic, dar ele
prezintă interes pentru istoria constituirii acestui
gen în literatura român ă şi au meritul de a fi
veritabile documente şi mărturii ale vremurilor
47

48. trecute.
Observăm astfel că poezia paşoptistă cultivă
specii lirice şi epice. În unele opere se îmbin ă
trăsături ale mai multor specii.
Poezia lirică: pastelul (Vasile Cârlova, Înserare,
Ruinurile T ărgovi ştii, Vasile Alecsandri, Pasteluri),
idila (Vasile Alecsandri, Rodica ), elegia (Vasile
Cârlova, Păstorul întristat , Dimitrie Bolintineanu, O
fată tânără pe patul morţii , Vasile Alecsandri,
Steluţa), medita ţia (Grigore Alexandrescu, Meditaţie,
Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848 , Ion Heliade-
Rădulescu, Visul, O noapte pe ruinele T ărgoiH şteî ),
oda şi imnul (Vasile Cârlova, Mar şul o ştirii romane,
Vasile Alecsandri, Od ă osta şilor romani, Hora
Unirii, De şteptarea României , Andrei Mureşanu, Un
r ăsunet), satira şi epistola (Grigore Alexandrescu,
Satir ă, Duhului meu, Vasile Alecsandri, Epistol ă
generalului Florescu ).
Poezia epică: balada de inspira ţie folcloric ă (Ion
Heliade-Rădulescu, Zburătorul), balada istoric ă
(Dimitrie Bolintineanu, Muma lui Ştefan cel Mare,
Mircea şi solii), poemul (Vasile Alecsandri,
48

49. Dumbrava Ro şie, Dan, c ăpitan de plai), legenda
(Vasile Alecsandri, Legenda ciocârliei, Legenda
rândunic ăi), fabula (Alexandru Donici , Fabule,
Grigore Alexandrescu, Fabule), snoava în versuri
(Anton Pann, Povestea vorbei), epopeea (Ion
Heliade-Rădulescu, Anatolida, Mihaida, Dimitrie
Bolintineanu, Traianida).
Scriitorii paşoptişti au avut voca ţia
începuturilor şi, poate de aceea, disponibilitatea de
a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai
multe tipuri de scriitur ă.
Paşoptismul literar s-a manifestat într-o
juxtapunere de curente literare, directii estetice si
stiluri, coexistând laolalt ă elemente ilumini şte cu
cele de neoclasicism, umanism, realism, mesianism
utopic şi naţional, toate in formele romantismului,
ce începuse deja a se afirma ca un curent literar
modern, în descenden ţa celui francez.
Faptul că literatura româna a p ăşit pe calea
„europenizării” cu întârziere a exercitat o influen ţă
vădită asupra ritmului de dezvoltare şi asupra
49

50. căutărilor ei ideatico-artistice. Orientarea spre
înnoiri radicale, tendin ţa de sincronizare la toate
nivelurile cu ţările dezvoltate din punct de vedere
economic şi cultural constituie caracteristica
principală a paşoptismului.
Invăţământul, presa, teatrul, literatura, ştiinţele
cunosc o dezvoltare f ără precedent.Iau fiin ţă
societăţi culturale şi ştiinţifice, ,creşte numărul
revistelor şi al altor periodice,al c ărţilor tipărite în
tiraje mari, se formeaz ă un public cititor, se
organizează biblioteci de literatur ă beletristică,se
infiinţează o viaţă artistic ă specific româneasc ă,
bazată pe tradi ţia populară, ia amploare mi şcarea
de culturalizare a maselor.
Per ansamblu, literatura pa şoptistă s-a
dovedit a fi democratic ă, naţională, educativă, ea
având şi dificila sarcină de a forma un public,
de a-l modela conform idealurilor social-politice
ale momentului.
În numele aceleia şi specificităţi naţionale, s-a
dus bătălia pentru o limb ă unitară, cu conştiinţă
50

51. clară că existenţa acesteia e o condi ţie pentru
păstrarea identit ăţii naţionale.Scriitorii de seam ă au
apărat principiul fonetic în ortografie
şi,pronunţându-se în problema neologismelor, au
adoptat principiul împrumutului moderat,în limitele
necesităţilor impuse de dinamica social ă şi
culturală.
Doctrina literar ă, câta a fost, a avut un caracter
hibrid, ecletic,dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori
să aspire,conform personalit ăţii fiecăruia,la un
frumos etern, la totalitate şi determinare, cu
convingerea că realitatea are un sens unic, care se
cere descoperit prin cuvânt.
IDEI PRINCIPALE
Defini ţie
*Paşoptismul cuprinde perioada literar ă dintre 1840
si 1860, perioad ă care pentru literatura român ă
înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a
51

52. romantismului şi de fundamentare a majorit ăţii
speciilor.
*Debutul perioadei este legat de ie şirea ţărilor
române de sub domina ţie otoman ă
de începutul unei energiz ări economice şi al
dobandirii libert ăţilor politice.
Afirmarea romantismului
In jurul anului 1848 romantismul este un curent la
modă în toată Europa, astfel încât el ajunge şi în
ţările române sub o form ă moderată însă, fiind mai
ale un curent cultural, impregnat de idei iluministe.
Reprezentantii romantismului de acum dau operei
lor un pronuntat caracter militant ei fiind
deopotriva scriitori si revolutionari.
Reprezentanti
Vasile Alecsandrii, Grigore Alexandrescu, Alecu
Russo, Costache Negruzzi, Ion Heliade Radulescu,
V. Carlova, D. Bolintineanu, Nicolae Balcescu s.a.
Reviste
Un moment important pentru literatura romana a
fost aparitia revistelor:
52

53. * Curierul romanesc (8 aprilie 1829 si 19 aprilie
1848)-Heliade Radulescu >in Muntenia
* Albina romaneasca (1 iunie 1829)-Gheorghe Asachi
>in Moldova
* Gazeta de Transilvania ( 12 martie 1838) & Foaia
peentru minte, inima si literatura (2 iulie 1838-24
februarie 1865)
Baritiu >in Transilvania
* Dacia literara (30 ian 1842)-Mihail Kogalniceanu
* Propasirea (9 ianuarie-29 octombrie 1844)-
Kogalniceanu, Alecsandri, Ion Ghica si Petre Bals)
* Convorbiri literare ( 1 martie 1867)
Junimea a reprezentat cea mai importanta miscare
literara romaneasca,prin care se produce in cultura
autohtona o schimbare radicala de mentalitate
Fundarea speciilor
Poezia paşoptista este cea care pune bazele liricii
moderne române şti.
Speciile literare cultivate in aceasta perioad ă
reprezint ă receptarea aproape simultan ă a
53

54. influen ţelor clasice şi romantice din literatura
european ă a vremii şi un sincretism al metodei de
creaţie ce se poate recunoste chiar in opera
aceluiaşi scriiitor.: elegia, epopeea istoric ă,
epopeea cosmogonic ă, epistola, od ă, balada
istoric ă, balada fantastic ă, medita ţia, satira, fabula,
comedia.
In concluzie, putem spune ca literatura a avut
un rol deosebit de important fiind ca un aer diafan
ce a invaluit secolul natiunilor cu mireasma
modernizarii. Conceptul de literatura inclunzand
transmiterea emotiilor estetice, trezirea
sentimentului national, educatia morala,
mesianismul social.
Totodata un rol deosebit l-au avut si scriitorii
prin operele lor lasandu-si amprenta asupra
literaturii.
Scrierile lor sunt freamatul vechi al epocii
glorioase ce au starnit admiratie imnica de-alungul
secolelor.
54

55. § Sfarsit §
Componentii grupei :
Cojocariu Anca
Haidautu Patricia
Pascariu Benny
55

56. Sarban Cornelia–Anca
56