1. REMARCABILA CONVERTIRE A EPISCOPULUI
DAVID HILL
Înregistrare in direct, 26 iunie 1999
Imediat după rostirea acestui mesaj, am fost martori la botezul episcopului David
Hill, împreuna cu alţi trei episcopi, în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.
Aceşti patru bărbaţi au părăsit Biserica Dumnezeului Viu ( The Church of the Living
God ) şi au renunţat la poziţia lor de episcopi, alăturându-se bisericii rămaşiţei. Să citim
în continuare relatarea deosebit de mişcatoare a episcopului David Hill :
“ Trăiesc un moment foarte emoţionant pe care l-am aşteptat cu nerăbdare Pentru
mine, săptămâna aceasta a fost cea mai lunga săptămâna din tot anul ! Mi se părea că
Sabatul nu mai vine, ca să am ocazia să vă împărtaşesc istoria convertirii mele, aici la
Camp Meeting si să vă spun ce lucrări măreţe face Domnul printre noi.
El a promis că la sfârşitul timpului, în ultimele zile, suflete din toate neamurile şi
graiurile vor venii în acest loc sfânt. Unii dintre noi cred acest lucru, alţii nu. Dar aceasta
se întâmpla, chiar în timp ce eu vorbesc. Mi s-a întâmplat şi mie şi se întâmplă şi altora.
Dumnezeu şă fie slăvit pentru că aceasta este o adevărată binecuvântare. Vă spun
aceasta văzând că suntem înconjuraţi de un aşa mare nor de martori.
“Trebuie să lăsăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi
să alergăm cu stăruinţa în alergarea care ne stă înainte!”.
Vreau să încep cu începutul, dar înainte de a face aceasta vreau să spun cât de fericit
sunt pentru vizitatorii care au venit cu mine. Episcopul Apps şi alţi colegi de ai dânsului
au aflat o mulţime de ştiri despre mine pe internet şi cu câteva săptămâni în urmă m-au
invitat la una din întâlnirile dânşilor în Cherry Hill, New Jerseý. Le-am vorbit despre
Legea Ceremonială. Şi aceşti fraţi ţin Sabatul, de asemenea şi Legea Ceremonială şi am
discutat cu dânşii despre acest subiect timp de două zile. Dar ceea ce dânşii voiau cel
mai mult să împărtăşesc cu ei, a fost: Cum am intrat eu în Biserica Adventistă? Cum am
fost primit? Ce s-a întâmplat când m-am dus acolo? Cum sunt pastorii lor? Ce au făcut
pentru mine? Cum m-au ajutat? Care îmi este poziţia şi titlul?
Au avut multe, multe întrebări la care eu am răspuns pe rând. Le-am propus totuşi să
vină cu mine la Camp Meeting, unde pot să se întâlnească cu oficialităţile şi
conducătorii adventişti, care pot să le răspundă la toate întrebările. I-am invitat să se
alăture acestei mari familii, iar dânşii au onorat invitatia mea şi vreau să vă spun că sunt
foarte fericit să-i văd astăzi aici!
Mă simt ca beţivul care a făcut rost de o sticlă de vin şi nu se simte bine să o bea
singur, ci se duce şi îşi caută un tovarăş cu care să bea. De când am gustat din acest vin

2. preţios sunt în căutarea unui tovarăş care să bea puţin cu mine din vinul acesta. Până în
momentul de faţa îmi merge foarte, foarte bine!
Mă numesc David Hill şi sunt din singurul stat american care este menţionat în Biblie.
Puteţi citi aceasta în Bibliile dumneavoastră! Dacă cumva vă îndoiţi, deschideţi Biblia şi o
să vedeţi ( Biblia în limba engleză, n.n):”And Noah came out of his ark-and-saw”
(Geneza)...
Deci sunt din Statul Arkansas şi dacă cumva uitaţi, vă aduceţi aminte, că David Hill şi
preşedintele Bill Clinton sunt din acelaşi stat....
Până la vârsta de 16 ani am fost crescut într-o biserică care se numea “The Churche of
Christ”(Biserica lui Hristos), în care nu se folosea muzica instrumentală. Nu m-am
alăturat acestei biserici, ci m-am născut şi am aparţinut ei până la vârsta de 16 ani, când
am devenit penticostal, membru al Bisericii Dumnezeului Viu( The Church of the Living
God).
Am fost convins că aceasta era cea mai bună biserică din lume, deoarece era o
biserică biblică cu un nume biblic, Biserica Dumnezeului Viu, stâlpul şi fundamentul
Adevărului. Am predicat despre aceasta şi eram fericit.
Cu timpul am devenit evanghelist, predicând în mai multe state si în afara Statelor
Unite: am fost pastor în Chicago, Cleveland, Texas, California, iar ultimul meu câmp de
lucru a fost New Jerseý. Mai aveam câţiva ani până la pensionare, când puteam să mă
plimb pe plajă, să mă joc cu nepoţii, să-mi fac planuri cu soţia... Eram satisfăcut cu
lucrarea pe care o făcusem, înfiinţând mai multe biserici în Virginia, Arkansas, Florida,
Trinidad, Guyana. Am simţit că Dumnezeu m-a binecuvântat şi a fost cu mine în lucrare
şi începeam să mă uit după cineva care să îmi ia locul. Nu ştiam că foarte curând cineva
într-adevăr îmi va lua locul – nu printr-o lucrare omenească şi decizia nu avea să-mi
aparţină!
Nici nu vă puteţi închipui cum poate Dumnezeu să schimbe cursul vieţii! Dacă cineva
mi-ar fi spus că ziua de astăzi va veni vreodată şi voi lua parte la mişcarea Bisericii
Advente, vorbind altora şi predicând, le-aş fi râs în faţa şi le-aş fi spus că aceasta este o
glumă. Noi nu ştim ce are Dumnezeu în planul Său pentru noi şi dacă-L lăsăm să ne
conducă, nu avem cum să greşim.
Într-o duminică, când seviciul Sfintei Cini şi spălarea picioarelor tocmai luaseră
sfârşit, o soră mi-a adresat o întrebare. Dorea să-i găsesc un text din Biblie care să arate
, că Dumnezeu a schimbat Sabatul în duminică. I-am răspuns că Biblia este plină de
astfel de texte, că o să cercetez Scriptura şi o să pregătesc o predică cu acest subiect
pentru duminica viitoare. Ceea ce credeam că este atât de uşor, m-a pus serios pe
studiu. Credeam că nu e mare lucru să mai folosesc o dată textele pe care le
întrebuinţasem ani de zile. Dar nu am reuşit să găsesc nici măcar un text. Consideram că
cunosc Scriptura, ştiam textele pe care le folosisem înainte: Matei 28:1, Fapte 20:7,
1Cor. 16:1,2, chiar şi primul capitol din Apocalipsa, unde ni se spune: “ Aceasta este ziua
Domnului!”. Eram convins ca duminica este ziua Domnului. Dar, uneori, abia când ieşim

3. din sfera unei denominaţiuni şi ne ştergem ceaţa de pe ochi, reuşim să vedem limpede
cu adevărat.
Am cercetat Scripturile timp de o săptămână, căutând măcar un text, doar unul, care
să arate că Isus a schimbat Sabatul în duminică, dar fără succes. Eu, care mă consideram
un luptător şi un apărător al Sabatului, care predicam că noi eram singurii care ţineam
adevăratul Sabat, care începeam Sabatul seara la asfinţit şi îl încheiam duminică seară la
asfinţit... Dacă vizitaţi vreodată Guyana, bărbaţi şi femei de acolo vă vor spune că Hill şi
biserica sa ţineau Sabatul şi-l ţineau cu adevărat.
A fost o adevărată bucurie pentru mine să predic în biserica fratelui Julian, în New
York City, Sabatul trecut. Jumătate din această biserica sunt guyanezi şi-l cunosc pe
episcopul David Hill. Am fost fericit să-i aud spunând:” Dar dumneavoastră ţineţi Sabatul
în Guyana!”. Adevărat, dar ce zi, de când până când? Şi fraţii mei mi-au spus cum ţineam
noi Sabatul în Guyana. Dar astăzi, eu nu cred că noi ţineam adevărata zi de Sabat atunci.
Şi le-am explicat cum am început să cercetez şi să studiez Scripturile în căutarea unui
text care să justifice duminica în Sfânta Scriptură, ca zi de Sabat. M-am ridicat în faţa
bisericii şi le-am spus că, nefiind în stare să găsesc nici un text care să-mi arate această
schimbare, nu am fost în stare să pregătesc predica promisă, dar voi continua să
cercetez şi să studiez şi o voi pregăti mai târziu.
În timp ce eu continuam să studiez, a ajuns la urechile episcopului că în biserica mea
sunt probleme. M-a contactat şi m-a întrebat care este problema. Am încercat să-i explic
cum o soră mi-a adresat o întrebare pe care nu am putut să o rezolv. I-am cerut ajutorul,
iar el, ignorând problema mea, m-a întrebat din nou: “ Ce problemă ai?”
Din nou i-am spus că sora noastră îmi cerea să-i arăt un text din Biblie pe care nu-l
puteam găsi. Mi-a propus următorul răspuns pentru sora noastră:” Uite ce-o să-i spui: să
privească peste tot în jurul ei, pe fereastră, pe stradă, în alte biserici din comunitatea ei
si să vadă în ce zi se închină toţi acestia, sâmbată sau duminica? Spune-i să urmăreasca
toate canalele TV, unde sunt programe religioase; în ce zi se închină toţi aceştia? Şi
acesta îi va fi răspunsul”.
I-am spus că sunt de acord să fac aceasta, dar cum rămâne cu mine? Şi eu aveam
nevoie de un text care să mă mulţumească. La aceasta, episcopul m-a întrebat:
-Frate Hill, eşti mulţumit cu locul tău de muncă?
-Da, i-am răspuns.
-Îti place să păstoreşti această biserică? Eşti mulţumit cu salariul, cu maşina nouă?
-Da.
-Atunci termină cu nebuniile şi continuă să predici ca şi până acum!
Dar adevărul converteşte pe oricine, în ciuda unui salariu bun, a unui automobil nou,
în ciuda dorinţei mamei sau a soţului.
Sunt sigur că astăzi şi aici există bărbaţi şi femei care ar dori să ţină adevărata zi de
odihnă, chiar dacă mama sau soţul n-ar fi de acord, chiar dacă ar pierde multe avantaje
materiale, lumeşti... Dar când te uiţi la locuinţa ta confortabilă, la salariul satisfăcător, la

4. automobilul pe care-l conduci şi-l primeşti nou în fiecare an, la vârsta de 72 de ani,
începi să te întrebi:” Sunt eu gata pentru această schimbare? Nimeni nu mai oferă o
slujbă unui bărbat de 72 de ani, nimeni nu-l mai plăteşte. Şi toţi prietenii tăi care au
rămas în acea biserică? Unde te vei duce? Cine vor fi prietenii tăi? Cine vor fi
colaboratorii tăi?”
Dacă aş sta în faţa voastră şi aş spune că hotărârea a fost uşoară, aş spune un
neadevăr! Am o soţie şi trei copii; decizia nu a fost deloc uşoară! Chiar şi episcopul Hill
îşi doreşte trei mese pe zi, şi se îngrijorează cum va trăi de acum înainte. Unde va
dormi? Ce va mânca?
Adevărul însă aruncă în urmă toate acestea şi ia cârma vieţii tale! Şi astfel m-am
hotărât să predic Sabatul adevărat şi sfânt! Niciodată nu voi mai predica despre
duminică, ca zi de odihnă.
M-am ridicat în faţa bisericii mele şi am declarat aceasta! Nu am primit aplauze.
Episcopul a aflat despre aceasta şi m-a contactat degrabă.
-Ce e cu această nebunie a ta? Dacă vrei să continui să păstoreşti, va trebui să-ţi
revizuieşti poziţia!
-Cu duminica am terminat, i-am spus episcopului, în afară de faptul că aţi putea să-
mi arătaţi un motiv întemeiat pentru care ar trebui să continui să predic ca înainte.
Mi-a promis că mă vizitează luna viitoare. Dar eu nu am aşteptat luna viitoare. Am
început să predic Sabatul sfânt, chiar acolo în Biserica Dumnezeului Viu. Am început să
venim la biserică sâmbăta dimineaţă, să înfiinţăm şi să conducem Şcoala de Sabat aşa
cum ne-am priceput şi am început să predic Scriptura. Pentru orice, căutam dovezi şi
evidenţe biblice. Una dintre ele a fost Luca 4: 16 “ Şi după obiceiul Său, în ziua Sabatului,
a intrat în sinagogă....”
Sora care mi-a adresat întrebarea, Sheila Marshall, se îngrijora pentru mine şi mi-a
spus: “ vor lupta împotriva ta, te vor crucifica...”
Am început să mă înarmez cu toate cărtile despre Sabat pe care le-am putut găsi şi
comandam cărţi din Oklahoma, Washington,Dallas, Texas, New York. Studiam zi şi
noapte şi camera mea arăta ca o bibliotecă. Căutam dovezi pentru ţinerea adevăratului
Sabat. Dumnezeu m-a binecuvântat, mi-a deschis mintea şi m-a învăţat ce răspunsuri să
dau episcopului şi altor pastori interesaţi.
Câteva săptămâni mai târziu, am primit şi vizita episcopului, care mi-a spus: “ Ori te
pocăieşti, ori pleci! Vei fi excomunicat!” I-am spus că nu mă voi schimba şi că voi
continua să predic Sabatul adevărat. În cinci minute am fost excomunicat şi pus sub
anatemă. Mi s-a spus că voi muri sub acel blestem, dacă nu mă voi pocăi şi nu voi reveni
la adevăr. Recunosc că mi-a pus mai multe întrebari, la care atunci nu am ştiut cum să
răspund, pentru că nu cunoşteam prea multe despre Sabat.
Cineva îmi spunea săptămâna trecută:” Predici aşa de bine despre Sabat, probabil că
toată viaţa ai predicat acest subiect!”. Dacă ar fi fost aşa, as fi fost în stare să-i răspund
episcopului, n-aş mai fi avut nevoie de cărţi, aş fi fost deja echipat cu material şi pregătit

5. să întâmpin astfel de probleme.Eu însă continuam să caut cărţi despre Sabat.
Mărturisesc că” De la Sabat la Duminică”, cartea fratelui Samuel Bacchiocchi, a fost o
binecuvântare pentru mine. Începeam să mă simt mai confident şi mai pregătit la
subiectul Sabat.
După ce am fost excomunicat, am început o nouă activitate. Am scris un articol
intitulat” Arătaţi-mi Lumina!” în mai multe ziare şi reviste, arătând că nu există nici un
text biblic care să susţina că Isus a schimbat Sabatul, ziua a şaptea, în duminică; nici o
evidenţă că El ar fi numit sau binecuvântat vreodată duminica drept zi sfântă de Sabat.
Am folosit textul din Isaia 8:20” La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor
mai răsări zorile pentru poporul acesta”. Şi le-am spus că dacă nu predică în armonie cu
acest cuvânt, înseamnă că nu au Lumina.
Şi am mai făcut ceva: am încercat să dau mărturie despre credinţa mea, ori de câte
ori s-a ivit ocazia! Am înfiinţat un număr de telefon, la care se putea apela gratuit şi l-am
publicat în reviste religioase şi ziare de mare tiraj. Apoi am publicat un articol în care îi
îndemnam şi îi încurajam pe oameni: “ Căutaţi lumina, dragi pastori şi conducători,
arătaţi-mi orice pasaj din Sfânta Scriptură din care reiese că Isus ar fi declarat că Sabatul
este ziua de duminică. Chemaţi-mă urgent, ori recunoaşteţi că sunteţi greşiţi! Nimic nu
vă opreşte să mă chemaţi, convorbirea telefonică este gratuită, vă aştept!”.
Am început să primesc telefoane din toată ţara şi din afară, zi si noapte. Unii mă
lăudau pentru marele curaj şi pentru pasul pe care l-am făcut, alţii spuneau ca Iuda este
renăscut printre noi, altii mă credeau Satana reâncarnat.
Împreuna cu soţia am ales ca orice se va întâmpla, să mergem înainte! Şi acum vreau
să mă înţelegeţi: NICIODATĂ, absolut niciodată, nu ne-am gândit să ne alăturăm vreunui
grup, organizaţie sau biserică! Ţelul meu era să cercetez, să studiez, să învăţ tot ce
puteam despre Sabat, pentru a avea argumente rezonabile şi sănătoase în lupta mea cu
Biserica Dumnezeului Viu. Simţeam că trebuie să-i scot afară pe toţi cei pe care-i
chemasem şi încurajasem să se alăture acelei biserici – cel puţin pe aceia.
În munca mea continuă de a studia şi comanda noi cărţi, am contactat o societate din
New York City în acest scop( menţionez că nu ştiam cine sunt, nu aveam adresa lor ci
doar numărul de telefon) şi cineva de acolo m-a întrebat dacă sunt adventist de ziua a
şaptea şi de ce voiam să cumpăr toate acele cărţi. I-am răspuns că fac aceasta din
dorinţa sinceră de a învăţa tot ce pot despre ziua sfântă de Sabat şi ca doream să fac
aceasta cât de repede posibil! Şi astfel, persoana de la celălalt capăt al firului, s-a oferit
să mă pună în legătură cu Conferinţa Bisericii Adventiste din New Jersey- despre care eu
nu ştiam nimic.
Am întrebat dacă această organizaţie păzea Sabatul şi mi s-a spus că “da”, ziua lor de
odihnă era sâmbăta! Două zile mai târziu, pastorul Flint de la Conferinţa din New Jersey
m-a contactat, am stat de vorbă şi dânsul m-a recomandat pastorului Hooker, care m-a
invitat să-i vizitez biserica şi să discutăm.

6. Pastorul Hooker mi-a explicat ce este Conferinţa şi cine sunt adventiştii, de
asemenea s-a oferit să mă ajute în studiile mele. Mi-a dat o multime de cărţi şi casete
din colecţia “Străbătând veacurile”, de sora White. Mi-a spus că Ellen White este
profetul bisericii noastre şi m-a îndemnat să studiez acele cărţi.
M-am pus pe studiu profund al Scripturii şi al cărţilor pe care le primisem. Am
cules tot ce am găsit referitor la Sabat şi i-am predicat soţiei. Am întrebat-o cum i se
părea şi dacă eram destul de convingător. Primind observaţiile sincere şi constructive
ale soţiei, am continuat să studiez şi profeţiile în lumina Bibliei.Am început să-mi
înregistrez predicile, ascultându-le şi comentându-le adesea împreună cu soţia.
Într-o dimineaţă, în timp ce eram pe genunchi în rugăciune, cineva a bătut la uşă.
M-am dus să deschid: era poliţia! Ne-au identificat şi ne-au spus că au primit ordin din
partea episcopului să ne evacueze din acea casă, dat fiind faptul că nu mai aparţineam
acelei organizaţii, Biserica Dumnezeului Viu, care era propietarul casei în care locuiam.
De asemenea, ne-au spus că ne vor ajuta să ne scoatem lucrurile pe trotuar.Imediat am
fost ajutaţi să scoatem în stradă tot ce aveam în casă. În timp ce noi duceam cutiile cu
bunurile noastre, o altă maşină, ne ridica automobilul, Cadillac-ul, spre a fi de asemenea
redat propietarului. Totul era pe trotuar. Noi stăteam pe două scaune şi priveam la
lucrurile noastre. Unde vom merge? Cu cine vom vorbi? Ce vom face cu lucrurile? Unde
vom sta la noapte?
Trebuie să vă spun că, în Biserica Dumnezeului Viu, când cineva este excomunicat,
toţi se retrag, iar el rămâne izolat. Nimeni nu mai are nici un contact cu tine, nimeni nu
te poate ajuta cu nimic. Cine te ajută, riscă să fie de asemenea excomunicat. Mi-am dat
seama că nu puteam apela la nimeni, deoarece toţi prietenii mei făceau parte din
Biserica Dumnezeului Viu. Mi-am adus aminte de pastorul Hooker, pe care l-am
contactat. Dânsul m-a invitat să stăm de vorbă. Am simţit imediat mâna lui Dumnezeu.
Le-am explicat situaţia mea şi acesti fraţi m-au încurajat, m-au asigurat că nu sunt
singur, s-au oferit să mă ajute şi să fie prietenii mei. Pot să vă spun că nu am dormit pe
trotuar în acea noapte!
La plecare, pastorul Hooker mi-a spus că decizia nu o putea lua singur. Mi-a spus
că trebuie să se întâlnească cu un grup, un comitet, pentru a lua hotărârea împreună.
Nu mi-a putut spune în ce fel, dar m-a asigurat că voi fi ajutat.
Am plecat acasă, am spus totul soţiei şi am aşteptat să aud veşti de la noii mei
prieteni. Nu după mult timp, un frate din partea noilor noştri prieteni, ne-a căutat şi ne-
a înmânat un plic, cu un cec. Chiar în acea după amiază, am reuşit să ne închiriem o
casă. Probabil vă este faliliar textul din Eclesiastrul 4:9,10,12” Mai bine doi decât
unul,...căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi
cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!... şi funia împletită în trei nu se rupe uşor”.
I-am spus soţiei mele:” Vezi,nu suntem singuri aici, hai să continuăm să le
studiem doctrina, să vedem cât de aproape de doctrina lor ne aflăm”. Am fost fericit
când mi-am dat seama cât de apropiaţi suntem de această biserică.Singurul lucru pe

7. care nu l-am ştiut era că şi la adventişti se face spălarea picioarelor, cu ocazia serviciului
Sfintei Cine. Şi ei, adventiştii, credeau că nu mai este altă religie, care să practice acest
seviciu al umilinţei. Dar de fapt şi în Biserica Dumnezeului Viu, există această practică.
Am început să frecventăm Biserica Adventistă, să luăm legătura cu pastorul şi să
purtăm adesea discuţii, ore întregi. Soţia m-a însoţit.Împreună cu soţia, nu suntem doar
soţ-soţie, noi doi constituim şi o echipă de lucru.Şi fiindcă am ajuns la familie, vreau să
vă spun că primul membru adventist convertit în Guyana, de 88 de ani, este cu mine
astăzi aici: Charlotte Haynes, soacra mea.
Şi acum să revin la cărţi.Cărţile Ellenei White, au constituit o mare binecuvântare
pentru mine! Am început să le studiez împreuna cu Biblia şi mă luminau, îmi dădeam
seama că înţelegeam Scripturile, mult mai bine şi mai clar de la început.
S-a întâmplat să discut mai târziu cu o persoană care părăsise Biserica
Adventistă, sub motivul că adventiştii au înlocuit Biblia cu scrierile Ellenei White.
Această persoană susţinea că Ellen White, ar fi făcut această declaraţie. Foarte surprins,
am cercetat asiduu cărţile ei şi am găsit un pasaj, unde ea spune că, niciodată nu a
intenţionat să înlocuiască Scriptura, cu scrierile ei, ci că Dumnezeu a inspirat-o cu o
lumină mai mică, pentru a înţelege Lumina cea Mare( Biblia).
Un alt frate din New York City, m-a încurajat mult, când mi-a spus să nu mă
îngrijorez, dacă unii comentează negativ Biserica Adventistă şi profetul ei. “Ai intrat într-
o biserica perfectă, mi-a spus el, dar vei intra în contact, cu multe suflete imperfecte! Nu
trebuie să te îngrijorezi de învăţăturile şi mesajul acestei cărţi, sunt sub controlul lui
Dumnezeu!”.
I-am spus că despre aceasta sunt foarte convins. Am fost excomunicat din
Biserica Dumnezeului Viu, dar am devenit membru al adevăratei Biserici a Dumnezeului
celui Viu- Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.
Când am început să cercetez Scripturile şi Dumnezeu mi s-a descoperit, mi-am
zis, că primul lucru pe care trebuie să-l studiez este: De unde vine Sabatul? Şi am început
cu Geneza 2:2,3.Cu siguranţă şi dumneavoastră aţi început de acolo.
Dumnezeu mi-a arătat trei etape divine în lucrarea Sa. “ În ziua a şaptea
Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată
lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o,
pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o
făcuse”(Geneza 2:2,3).
Deci Biblia ne spune că El s-a odihnit, unul din lucrurile divine pe care le-a făcut.
Faptul că s-a odihnit, înseamnă, S-a oprit din lucrul Său, că şi-a sfârşit lucrarea, nu doar
S-a relaxat. Aceasta este prima etapă divină: El s-a odihnit.
Cea de-a doua etapă divină, este că El a binecuvântat lucrarea Sa. Vreau să vă
spun că, nu am găsit în Biblie o altă zi care să fi fost binecuvântată, în afară de ziua a
şaptea.Şi cea de-a treia etapă divină, este sfinţirea acestei zile. Aceasta înseamnă că, El a
pus-o de o parte, a făcut-o sfântă prin prezenţa Lui în acea zi.

8. Şi copii Lui sunt binecuvântaţi în această zi sfântă. Când într-adevăr eşti convins, că
aceasta este adevărata şi sfânta zi de odihnă, îţi dai seama şi de bogăţia binecuvântărilor
spirituale, fizice, vindecătoare...
Marea parte a minunilor făcute de Dumnezeu în Noul Testament, au avut loc în
Sabat. Aceasta este binecuvântarea Sabatului. Nu ai nevoie să chemi ghicitoarea să-ţi
spună ce va urma, cum a fost cazul Dianei Wicked, care cu toate că ghicea pentru toată
lumea, n-a fost în stare să prevadă momentul în care autorităţile au venit să-i pună
capăt practicii sale!
Vreau să mai observăm un alt aspect în Geneza 2:2,3. Cu fiecare din zilele create,
a fost o seară şi a fost o dimineaţă, care au marcat ziua întâi, a doua, a treia, a patra, a
cincea şi a şasea. Cu ziua a şaptea nu găsim c-ar fi fost o seară şi apoi o dimineaţă.
Dumnezeu a creat ziua a şaptea, ca un canal deschis. Sabatul perpetuu, veşnic, pentru
totdeauna.
Predicam înainte, că Dumnezeu a creat ziua a şaptea pentru evrei şi îmi dau
seama că aveam dreptate, fără să fi cunoscut Scriptura îndeaproape. Într-adevăr,
Dumnezeu a dăruit ziua a şaptea evreilor. Şi căror evrei? Celor care stau astăzi în faţa
mea.
Odată ce L-am primit pe Isus ca Mântuitor personal, am devenit sămânţa lui
Avraam, copiii lui Avraam, suntem Israelul adevărat.
Aţi observat ce se spune în Romani 2:28,29?” Iudeu nu este acela care se arată
pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea , care este pe dinafară, în
carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a
inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la
Dumnezeu”.
Aici El vorbeşte despre noi, nu despre cei din Palestina. Şi nouă ne-a dăruit
Dumnezeu, ziua sfântă de Sabat.
Înainte, mă bazam pe textele din Coloseni 2:14,16 în care se spune, ca Dumnezeu
a pironit cele zece porunci împreună cu Fiul Său pe cruce, le-a luat de la noi, pentru că
erau împotriva noastră. Dar astăzi, dupa autopsie, toţi suntem mai înţelepţi şi dacă
analizăm cele zece porunci şi ne întrebăm, care este împotriva noastră, realizăm că nici
una din ele!
Cu siguranţă, Dumnezeu nu se referea la cele zece porunci în textul din Coloseni,
ci la Legea Ceremonială. El ne spune că nu sângele animalelor de jertfă, ne poate curăţi
de păcate. Avem un alt Miel ce nu se poate compara cu celelalte animale de jertfă, Îl
avem pe Isus Hristos, Domnul şi Salvatorul nostru.
În încheiere, vreau să vă spun că această schimbare dramatică pe care am făcut-
o, nu este ultima, ci prima. Vreau să vă spun, că o să mai vedeţi şi alte biserici venind la
adevăr.Mă rog ca şi fratele meu, episcopul Apps din Biserica Dumnezeului Viu, împreună
cu credincioşii săi, să fie mişcaţi şi să se alăture bisericii adevărate. El are mai mulţi
credincioşi decât mine, în jur de 2 milioane în întreaga lume, în timp ce eu am păstorit,

9. aproximativ 15-20000 de suflete.Dumnezeu ne spune, că suflete din toate popoarele se
vor alătura. Trebuie deci, să ne pregătim pentru marele flux care va veni, ca să fim gata
şi să ştim cum să-i primim.
Ştiu că n-o să le spuneţi:” Suntem prea graşi, aveţi chelie, nu vă îmbrăcaţi
potrivit!”. Dumnezeu vă trimite suflete, biserici întregi. Nu trebuie să vă îngrijoraţi de
cum arată, ce culoare au, cu ce se îmbracă. Întâmpinaţi-i doar cu “ Bine aţi venit acasă!”