Doar un pas iti mai trebuie

Corneliu MANEA
Doar un pas iti mai trebuie...

Corneliu MANEA

Doar un pas iti
mai trebuie...

Editura AncaPrint
Buzãu 2010

Corneliu MANEA
Doar un pas iti mai trebuie...

“Problema nu este doar sã câºtigãm suflete, ci sã salvãm minþi.
Dacã câºtigi întreaga lume ºi pierzi mintea lumii,
vei descoperi curând cã nu ai câºtigat lumea de loc.”
Charles Malik, The Two Tasks (Westchester, III; Cornerstone, 1980), p.32

2010 - AncaPrint
Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin editurii
AncaPrint. Reproducerea parþialã sau totalã, indiferent de scop,
mijloace sau metode, a textului din aceastã carte este interzisã
fãrã acordul prealabil, scris, al editurii.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
MANEA, CORNELIU
Doar un pas îþi mai trebuie... / Corneliu Manea, editor Emil
Simionescu - Buzãu : Ancaprint, 2010
ISBN 978-973-1831-28-2

821.135.1-32

Consiliere editorialã: Emil Simionescu
Redactare: Camelia Stoicescu
Graficã ºi tehnoredactare: Emil Simionescu
Corecturã: Graþiela Niþulescu
Tipar executat la: S.C.AncaPrint S.R.L Buzãu
Tel/fax: 0238.722.697; 0745.136.988
E-mail: emisim@ymail.com
Comenzi si relatii la: manea_corneliu@yahoo.com

CUPRINS

Cuvânt înainte

Introducere.................................................................11

Cap.1 S-a desfinþat Legea celor Zece Porunci?........13

Cap.2 S-a schimbat Sabatul sau nu?.........................18

Cap.3 Sanctuarul.......................................................27

Cap.4 Vor fi mântuiþi din toate denominaþiunile?.....34

Cap.5 De ce a venit Domnul Isus pe pãmânt?..........43

Cap.6 Pentru ce s-au trasat anumite
puncte la care trebuie sã ajungem?.................51

Cap.7 Ce se va întâmpla la sfârºitul timpului?.........54

Cap.8 Pe noul pãmânt ce va fi?................................67

“Problema nu este doar sã câºtigãm suflete, ci sã salvãm minþi.
Dacã câºtigi întreaga lume ºi pierzi mintea lumii,
vei descoperi curând cã nu ai câºtigat lumea de loc.”
Charles Malik, The Two Tasks (Westchester, III; Cornerstone, 1980), p.32

“Ca popor, noi trebuie sã stãm fermi pe platforma adevãrului
veºnic, care a suportat testul timpului ºi încercãri de tot felul.
Trebuie sã susþinem cu tãrie stâlpii siguri ai adevãrului.
Principiile adevãrului pe care Dumnezeu ni l-a descoperit
sunt singura noastrã temelie adevãratã. Ele ne-au fãcut ceea
ce suntem... Este efortul constant al inamicului sã
îndepãrteze aceste adevãruri din locul lor ºi sã le înlocuiascã
cu teorii false. El va folosi tot ceea ce poate pentru împlinirea
planurilor lui înºelãtoare. Dar Dumnezeu va ridica oameni
de o inteligenþãdeosebitã care vor da acestor adevãruri locul
potrivit în planul lui Dumnezeu.
Ellen White, 1 SM, p.201

Doar un pas îþi mai trebuie...

PREFAÞA

Când am primit manuscrisul acesta spre citire ºi apoi sã-mi fac
o pãrere, mi-am zis cã este o altã broºurã din miile care-mi trec
prin mânã ºi apoi prin computert ºi direct sub teascurile tiparului.
Însã ceva mi-a atras atenþia ºi anume povestea, nescrisã aici, care
se gãsea în circa zece rânduri, scrise de cãtre autor, poate cu inima
strânsã, dar cu siguranþã cu privirea aþintitã înainte spre viaþa
deschisã de Mântuitorul, dar care a reuºit sã surprindã momentele
neplãcute ale vieþii de pânã la întâlnirea cu El.
În acel moment m-am vãzut pe mine. Mi-am adus aminte de
mulþi ani în urmã, când cei care m-au iubit, subit, m-au urât cu
atâta înverºunare, fãrã a mai dori sã se ºtie cã fac parte dintre ei.
Numai cã Hristos face din astfel de blestem omenesc, o minune.
Ura celor dragi m-a aruncat în braþele iubirii eterne!!!
Din acel moment mi-am zis cã aceastã micã cãrticicã va trebui
sã ajungã în mâinile câtor mai mulþi semeni de-ai noºtri.
Cititnd, cu pasiune, paginile acestei lucrãri mi-am dat seama cã
ele conduc cititorul cãtre o altã dimensiune a înþelegerii, o
dimensiune care izvorãºte din experimentarea lui Dumnezeu ºi a
Cuvântului Sãu. Astfel, cititorii, vor intra în aceastã dimensiune
prin deschiderea atât a minþii cât ºi a inimilor faþã de frumuseþea
purã a Cuvântului.
Ceea ce se intenþioneazã este schimbarea modului de gândire.
Autorul este conºtient de durerea provocatã în inima celui ce

Corneliu Manea
recurge la demolarea unui sistem de credinþã, dar ºi de misiunea
dificilã de a ajuta pe cititori sã reclãdeascã un sistem ºi o gândire
la baza cãrora se aflã învãþãturile pure ale Bibliei (Ieremia 4:3).
Tocmai aici este greutatea ºi anume a recunoaºte criza din
generaþia aceasta de oameni care este criza identitãþii. Astfel cã
din acest mic “manual de suflet” va trebui sã te întrebi: Cine sunt?
Am citit undeva despre Jachie Chan, care ca ºi actor principal,
juca într-un film numit “Cine sunt eu?”. În acþiunea acestui film a
avut loc un accident planificat în care Jachie ºi-a pierdut total
memoria legatã de faptele vieþii, memoria aceea specificã care îl
ajuta sã se identifice pe sine ca o anumitã persoanã indiferent de
situaþie. Inamicii lui nu-l considerau un pericol atâta vreme cât
rãmânea în starea aceasta, dar au continuat sã-l urmãreascã ºi sã
încerce sã îl omoare în eventualitatea cã memoria i-ar fi revenit. -
Însã Jachie lupta aºa cum a învãþat el, bãtându-se atât pentru
supravieþuire cât ºi pentru a-ºi regãsi identitatea.
În cele din urmã ºi-a recãpãtat memoria ºi a fost în stare sã
recunoascã cine a fost cu adevãrat, i-a fost ruºine de fosta lui
identitatea ºi a vrut sã fie cu totul altcineva.
Povestea aceasta reflectã povestea vieþii a miliarde de oameni
din zilele noastre. Cea mai mare crizã din generaþia noastrã este
aceea a identitãþii. În trecut, un om aparþinea unei familii sau
popor, astãzi se doreºte ca omul sã fie globalizat. ªi aceasta este
cântecul zilnic: tu aparþii de fapt relativismului sau inexistenþei!
Prin aceastã carte, autorul vrea sã conºtientizeze cã tu, iubite
cititor, va trebui sã ºtii cã aparþii cuiva. ªi nu pentru cã trebuie, ci
chiar aparþii. ªi nu hazardului ci Celui care te-a rãscumpãrat cu
sânge scump - Isus Hristos!
Vã invit sã faceþi aceastã cãlãtorie care nu este deloc uºoarã, ba
chiar periculoasã, dar care de fiecare datã a adus rezultate
excepþionale. Sã sapi adânc în cãutarea adevãrului ºi sã dai la o
parte tradiþia de sorginte umanã care îl acoperã, îl poate duce pe
cercetãtor pe drumul rãstignirii. Da, acolo va trebui sã ajungi
iubite cititor. Acolo am ajuns ºi eu, ca ºi autorul, cu riscul de a
pierde prietenii ºi chiar familia. Cu riscul de a rãmâne doar cu
rugãciunea pentru cei dragi, ºi cu lacrimile ºiroind...însã Hristos
spune cã orice cuvânt va aduce rod pentru El.

Dragã prietene, aceastã carte care te invitã la o relaþie
personalã cu cuvântul fãcut trup, cu Isus. Daca îþi doreºti acest
lucru ar trebui sã te aºtepþi la schimbare. ªi nu oricum ci cu 180
grade. ªi va trebui sã dai ºi rãspunsul care þi se cere...Cui vrei sã
aparþii? Împãrãþiei lui Dumnezeu? Dacã da, trebuie sã ºtii cã
aceastã Împãrãþie coboarã de la Un Suveran care a trebuit sã
moarã sã te rãscumpere.
Iatã o identitate extraordinarã. Nu mai aparþii mamei sau
tatãlui, sau surorilor ºi fraþilor ci lui Hristos!
Cartea de faþã începe cu o frumoasã apologie a caracterului
Celui care îþi face chemarea cu atâta dragoste ºi se încheie totcmai
cu Împãrãþia care te aºteaptã.
Gândeºte-te serios la aceasta. Chiar meritã sã mai iubeºti lumea
asta care nu-þi oferã nimic? Chiar meritã sã pierzi lumea de sus
care þi s-a pregãtit încã de când tu nu erai pe lumea asta?
Nu, nu meritã! De aceea te rog, dragã cititorule, citeºte cu
atenþie, roagã-te ºi deschide Biblia care o ai pe undeva prin casã.
Cere apoi Celui Preasfânt sã te ierte ºi apoi sã te îmbrace cu
dragostea Lui ºi sã te facã unul din copii Sãi.
Citeºte pâna la capãt, ºi daca vei fi sincer cu tine, vei vedea cã
trãim într-o lume în care “independenþa” a devenit realitate.
Aceastã independenþã modernã îi îndepãrteazã pe oameni tot mai
mult de Dumnezeu. Cine se mai gândeºte astãzi cã viaþa sa depinde
de Creatorul sãu? Aceastã realitate este contestatã, iar existenþa
unui Dumnezeu-Creator este tãgãduitã. În schimb, totul se învârte
în jurul omului.
Progresul tehnic, care îl ajutã pe om la o îndependenþã sporitã,
nu schimbã cu nimic realitatea strãveche cã existã un Dumnezeu
veºnic, Creatorul cerului ºi al pãmântului, ºi cã noi suntem
dependenþi de El. Prin aceastã independenþã care sporeºte mereu,
omului îi vine tot mai greu sã se plece înaintea lui Dumnezeu ca
pãcãtos ºi sã se încreadã în Domnul Isus prin credinþã, sã-ºi predea
viaþa Mântuitorului, pentru ca El sã preia conducerea ei. Totuºi,
aceasta este singura cale spre pacea cu Dumnezeu ºi spre liniºtea
adevãratã, interioarã. Dependenþa zilnicã, simþitã ºi trãitã faþã de
Dumnezeu ºi faþã de Domnul Isus, care a spus: “...despãrþiþi de
Mine, nu puteþi face nimic”, este secretul unei vieþi fericite de

Corneliu Manea
creºtin.
ªi acum încã te mai întreb: Vrei viaþa veºnicã ºi Împãrãþia lui
Dumnezeu?
Dacã da, atunci trebuie sã laºi ca Duhul lui Dumnezeu sã scoatã
afarã din fiecare dintre noi, tot ce nu este dupã voia Lui.
În aceastã analogie de la suflet la Împãrãþia lui Dumnezeu, pe
care autorul cautã sã o aducã în faþa noastrã, ne atrage atenþia cã
dacã dãm voie Cerului sã punã Împãrãþia Lui în sufletul noastru, în
urmãtorul moment, toate legiunile de demoni vor veni sã
cucereascã aceastã Împãrãþie din mine ºi din tine. ªi nu vei avea
decât douã variante: ori sã scoþi aceastã Împãrãþie a lui Dumnezeu
din sufletul tãu ºi sã fii umplut de lumea batjocoritoare ºi de
demoni, ori sã spui, spãºit, poate pentru prima datã: “Doamne
ajunge!”ªi atunci focul Duhului Sfânt va pogorî ºi va mistui tot
ceea ce nu se potriveºte culorilor Împãrãþiei Sale care te-a umplut!
Înseamnã cã trupul acesta pustiu ºi gol care îl avem, huiduit de
relele acestui pãmânt ºi de demonii de pe el, înseamnã cã în trupul
tãu ºi al meu þi-ai asumat riscul sã zici: “Doamne vino mai
curând!”
Aceasta îmi doresc mie ºi aceasta îþi doresc þie, aºa cum ºi
autorul încheie frumoasa declaraþie de dragoste faþã de un
Mântuitor care l-a primit cu o dragoste uimitoare, atunci când toþi
l-au gonit ºi l-au dezmoºtenit. ªi asta pentru cã Isus este un
Mântuitor plin de iubire ºi un Prieten adevãrat...doar El vine exact
atunci când toþi pleacã de la tine ºi te pãrãsesc! ªi dacã în
încâlcitura asta a dragostei divine se îngãduie sã mai existe, pe
acest pãmânt, ºi îmbrãþiºãrile celor dragi care te-au urât, atunci
este foarte bine, dar dacã Dumnezeu va amâna sã se întâmple asta
doar în Cer, atunci va fi cu totul extraordinar.
Acesta este Dumnezeul nostru în care sã ne încredem.
Doamne vino mai curând!

editor Emil Simionescu


INTRODUCERE

În primul rând doresc sã vã salut cu pacea Domnului Hristos!
Nu ºtiu dacã veþi primi bine aceste rânduri, dar dupã multã
gândire ºi cu puþin curaj m-am hotãrât sã scriu. ªi acest lucru s-a
întâmplat din mai multe motive:
- pentru cã doresc sã vã împãrtãºesc ºi dumneavoastrã ceea ce
prin intermediul Duhului Sfânt, care lucreazã la inimile
oamenilor, am descoperit citind verset cu verset întreaga Biblie.
Acesta nu este meritul meu, ci totul se datoreazã Domnului Isus
care m-a iubit ºi mã iubeºte în continuare în ciuda slãbiciunilor
mele ºi care pledeazã în faþa Tatãlui pentru mine, dar nu numai
pentru mine, ci ºi pentru toþi oamenii care îºi recunosc starea de
pãcãtoºenie.
- în al doilea rând, pentru cã pe unii vã cunosc.
- în al treilea rând, pentru cã dacã nu fac acest lucru o sã fiu
rãspunzãtor înaintea lui Dumnezeu.
Dar ca sã nu mai lungesc, o sã intru în subiect cu mai multe
întrebãri pe care vi le-aº pune ºi la care aº dori sã vã gândiþi ºi
dupã ce veþi citi aceste rânduri. ªi aceste întrebãri sunt
urmãtoarele
? Legea celor 10 porunci s-a desfiinþat sau nu?
? schimbat sau nu?
Sabatul s-a
? Toþi oamenii vor fi mântuiþi (nu conteazã din ce
denominaþiune fac parte)?
11

Corneliu Manea
?Isus pentru ce a venit pe acest Pãmânt?
Domnul
? trasat anumite puncte la care trebuie sã ajungem?
De ce ne-a
?întâmpla la sfârºitul acestui Pãmânt?
Ce se va
Pe noul Pãmânt ce se va þinea?
?
Iar în continuare le voi lua pe fiecare în parte ºi le vom analiza
având ca îndrumãtor Cuvântul lui Dumnezeu ºi cu aceastã ocazie,
rog pe bunul Dumnezeu, ca prin Duhul Sãu cel Sfânt sã intervinã
la mintea fiecãruia în parte ºi sã vadã desluºit aceste adevãruri.

12


Capitolul1
S-A DESFIINÞAT
LEGEA CELOR ZECE PORUNCI?

“ªi Domnul a zis lui Moise: Du-te la popor, sfinþeºte-i azi ºi
mâine, ºi pune-i sã-ºi spele hainele. Sã fie gata pentru a treia zi;
cãci a treia zi Domnul
Se va pogorî, în faþa
întregului popor, pe
muntele Sinai...” Exod
19.10-25.
Când s-a dat Legea
celor zece porunci
poporul a trebuit sã
facã o deosebitã
pregãtire înainte de a
primi-o, pentru cã
însuºi Dumnezeu S-a
pogorît pe muntele Sinai. Dupã ce s-a pogorît Dumnezeu pe
munte, poporului i-a fost fricã datoritã tunetelor, sunetului
trâmbiþei ºi flãcãrilor care erau pe munte ºi au zis lui Moise:
”vorbeºte tu însuþi ºi te vom asculta: dar sã nu ne mai vorbeascã
Dumnezeu, ca sã nu murim”.
Legea celor zece porunci care a fost datã poporului Israel, a fost
scrisã pe douã table de piatrã (pe care le-a tãiat Moise), cu însuºi
13

Corneliu Manea
degetul lui Dumnezeu. Vezi Exodul 32.16. - “...tablele erau
lucrarea lui Dumnezeu ºi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, sãpat
pe table.”
Iar când s-a dat aceastã Lege s-a mai dat ºi o altã lege, care
cuprindea o serie de porunci cu privire la Sanctuar, jertfele care
trebuiau sã se facã… ºi care a fost scrisã de Moise într-o carte ºi
care s-a numit legea ceremonialã sau a jertfelor ºi care erau o
preînchipuire a marelui sacrificiu, a marei jertfe pe care a adus-o
Domnul Isus.
Existã o mare diferenþã între aceste douã legi care sau dat. În

vechime era transmisã din gurã în gurã, din generaþie în generaþie.
Iar referitor la porunca a patra, aceasta nu ºi-a gãsit împlinirea
ei atunci, ci le-a îndreptat atenþia cu mult mai în urmã ºi anume
din Eden. ªi de ce? Pentru cã porunca a patra din decalog nu
spune, sã þii ziua de odihnã ºi s-o sfinþeºti, ci ne spune: ” ADU-ÞI
AMINTE de ziua de odihnã, ca s-o sfinþeºti”.
De aici vedem cã ziua de odihnã nu s-a înfiinþat la Sinai, ci în
Eden în sãptãmâna creaþiunii. ”În ziua ºaptea Dumnezeu ªi-a
14

sfârºit lucrarea pe care o fãcuse; Dumnezeu a binecuvântat ziua a
ºaptea ºi a sfinþit-o, pentru cã în ziua aceasta S-a odihnit de toatã
lucrarea Lui pe care o zidise ºi o fãcuse”. Genesa 2.2
Un alt lucru care reiese de aici este urmãtorul: cã aceastã zi de
sfârºit lucrarea pe care o fãcuse; Dumnezeu a binecuvântat ziua a
ºaptea ºi a sfinþit-o, pentru cã în ziua aceasta S-a odihnit de toatã
lucrarea Lui pe care o zidise ºi o fãcuse”. Genesa 2 .2
Un alt lucru care reiese de aici este urmãtorul: cã aceastã zi de
odihnã, nu s-a dat numai pentru poporul Israel, ci a fost datã
omului. – “ Sabatul a fost fãcut pentru om, iar nu omul pentru
Sabat; aºa cã Fiul omului este Domn chiar ºi al Sabatului” Marcu
2.27-28.
O altã diferenþã între aceste douã legi, este cã Legea celor zece
porunci scrisã pe cele douã table, a fost pusã în chivot, pe când cea
ceremonialã care a fost scrisã într-o carte, a fost pusã lângã
chivot. (Dupã ce Dumnezeu a poruncit sã se facã cortul întâlnirii,
cu chivotul ºi toate uneltele care erau trebuincioase acestei
lucrãri, Moise a pus tablele mãrturiei în chivot). 1Regi 8.9 ne
spune: ”În chivot nu erau decât cele douã table de piatrã, pe care
le-a pus Moise în el la Horeb, când a fãcut Domnul legamânt cu
copii lui Israel, la ieºirea lor din þara Egiptului”. Iar la cea
ceremonialã, gãsim în Deuteronomul 31.26 cã ni se spune:
”Luaþi cartea aceasta a legii ºi puneþi-o LÂNGÃ chivotul
legãmântului Domnului, Dumnezeului vostru, ca sã fie acolo ca
martorã împotriva ta”. Iar ca sã întãreascã acest lucru în Evrei 9.4
se spune:” El avea un altar de aur pentru tãmâie ºi chivotul
legamântului, ferecat cu aur. În chivot era un vas de aur cu manã,
toiagul lui Aaron care înfrunzise ºi tablele legãmântului”.
Pânã acum nu am rãspuns la primul punct, dacã Legea celor
zece porunci s-a desfiinþat sau nu, sau care din ele s-a desfiinþat.
În Luca 2.21-24 se spune:” când a venit ziua a opta, în care
trebuia tãiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care
fusese spus de înger înainte ca El sã fi fost zãmislit în pântece. ªi
când s-au împlinit zilele pentru curãþirea lor, dupã Legea lui
Moise, Iosif ºi Maria au adus Pruncul la Ierusalim ca sã-L
înfãþiºeze înaintea Domnului, dupã cum este scris în Legea
15

Corneliu Manea
Domnului: Orice întâi nãscut de parte bãrbãteascã va fi închinat
Domnului, ºi ca sã aducã jertfã o pereche de turturele sau doi pui
de porumbei, dupã cum este poruncit în Legea Domnului”.
Pânã aici este clar cã se vorbeºte despre legea ceremonialã,
pentru cã în ea se gãseau aceste porunci cu privire la curãþirea lor
etc. În fiecare an se duceau la templul de la Ierusalim pentru a se
închina Domnului ºi pentru a aduce jertfe. Când Domnul ISUS a
fost prins, condamnat la moarte, crucificat ºi când ºi-a dat Duhul
ceva neaºteptat s-a produs. Templul era compus din douã încãperi
Sfânta ºi Sfânta Sfintelor, iar despãrþirea dintre ele se fãcea printr-
o perdea. La moartea Lui aceastã perdea s-a rupt în douã de sus
pânã jos. Matei 27.51-52 ne spune cã : ” ªi îndatã perdeaua din
lãuntrul Templului s-a rupt în douã, de sus pânã jos, pãmântul s-a
cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis ºi
multe trupuri ale sfinþilor care muriserã, au înviat”.
Cum am spus mai devreme acestã lege ceremonialã ºi aceste
jertfe care se aduceau, nu erau decât o preînchipuire a marei jertfe
pe care a adus-o Domnul Isus pentru noi, ca prin sângele Lui care
a curs la crucea de pe Golgota, noi sã putem sã avem viaþã veºnicã
ºi sã putem fi curãþaþi de oriºice pãcat. Deci acum, cã acest sânge
scump a curs pentru noi, acest sânge al animalelor nu mai era
necesar. Pânã aici legea ceremonialã a avut valabilitate. Începând
din acel moment legea ceremonialã a încetat, chiar dacã unii
preoþi ar mai fi adus vreo jertfã. De aceea ne spune apostolul
Pavel în epistola sa cãtre Coloseni 2.14 cã: ”A ºters zapisul cu
poruncile lui, care stãtea împotriva noastrã ºi ne era potrivnic ºi l-
a nimicit, pironindu-l pe cruce”.
Un alt verset care ne aratã cã Legea moralã nu s-a desfiinþat îl
gãsim la Matei 5.17-18. “Sã nu credeþi cã am venit sã stric Legea
sau Proorocii; am venit nu sã stric, ci sã împlinesc. Cãci adevãrat
vã spun, câtã vreme nu va trece cerul ºi pãmântul, nu va trece o
iotã sau o frânturã de slovã din Lege, înainte ca sã se fi întâmplat
toate lucrurile”.
Misiunea Domnului pe acest pãmânt a fost, sã arate tuturor cã
Legea moralã se poate þine, cã nu s-a pus pe umerii oamenilor
ceva foarte greu care nu se putea þine. De aceea Domnul ISUS
16

ne-a demonstrat cã acest lucru nu este peste puterile noastre.
Când tânãrul bogat a venit la Domnul Isus ºi L-a întrebat ce
trebuie sã facã ca sã aibe viaþã veºnicã, Domnul Isus îi rãspunde:
”dar dacã vrei sã intri în viaþã pãzeºte poruncile”. La ce porunci se
referea? Cu siguranþã la cele zece.
“Care? i-a zis el. ªi Isus i-a rãspuns: sã nu ucizi, sã nu
preacurveºti, sã nu furi, sã nu faci o mãrturisire mincinoasã, sã
cinsteºti pe tatãl tãu ºi pe mama ta ºi sã iubeºti pe aproapele tãu ca
pe tine însuþi. Le pãzea el? Trãia el în conformitate cu ceea ce
cerea legea. NU le pãzea ºi nu le trãia, pentru cã dacã le pãzea nu
se întrista când i s-a zis “ vinde tot ce ai, dã la sãraci, apoi vino ºi
urmeazã-mã”.
Legea cuprinde douã mari grupe. În prima grupã intrã primele
patru porunci, care aratã iubirea faþã de Dumnezeu iubindu-l cu
toatã inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu tot cugetul tãu. Iar în a doua
grupã, iubirea faþã de aproapele tãu.

17

Corneliu Manea

Capitolul 2
S-A SCHIMBAT SABATUL SAU NU?

Al doilea punct se referã la ziua de odihnã, dacã s-a desfiinþat
sau nu ºi totodatã sã descoperim ºi care este aceastã zi. Aºa cum
am vãzut, sabatul îºi are originea din Eden.
De ce a fost nevoie de o reamintire a respectãrii zilei de odihnã?
Pentru cã în perioada de 430 de ani cât a fost rob în Egipt, poporul
Israel nu a putut þine aceastã zi, datoritã stãrii lor de robie, dar la
vremea hotãrâtã, Dumnezeu i-a scos cu mâna tare ºi multe minuni
ºi le-a îndreptat paºii spre þara Canaan, dar datoritã necredinþei
poporului a trebuit sã sufere pedeapsa pãcatelor lor, încã 40 de ani
pribegind prin pustie.
“Adu-þi aminte de ziua de odihnã, ca s-o sfinþeºti. Sã lucrezi
ºase zile ºi sã-þi faci lucrul tãu. Dar ziua a ºaptea este ziua de
odihnã închinatã Domnului Dumnezeului tãu: sã nu faci nicio
lucrare în ea, nici fiul tãu nici fiica ta, nici robul tãu, nici roaba ta,
nici vita ta, nici strãinul care este în casa ta. Cãci în ºase zile a
fãcut Domnul cerurile, pãmântul ºi marea ºi tot ce este în ele, iar
în ziua a ºaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua
de odihnã ºi a sfinþit-o”. Exod 20.8-11.
Sabatul a fost fãcut pentru om, punându-l deoparte ºi
asigurându-ne de prezenþa Sa. Aºa cum prin prezenþa Duhului
Sfânt, Dumnezeu se întâlneºte cu omul ºi noi suntem datori sã
lãsãm treburile noastre vremelnice ºi interesele noastre.
Sabatul este ziua darului reciproc. Dumnezeu Se oferã pe Sine
18

omului, iar omul se predã lui Dumnezeu. Aceastã zi este o zi de
consacrare, o zi de bucurie, o zi când te poþi întâlni cu Creatorul
tãu, o zi când poþi uita de toate problemele ºi de toate grijile care te
înconjoarã.
În Sfânta Scripturã gãsim, cã aceastã zi este ºi un semn între
Dumnezeu ºi poporul Sãu. În Ezechiel 20.12 ºi 20 se spune: ”Le-
am dat ºi Sabatele Mele, sã fie un semn între Mine ºi ei, pentru ca
sã ºtie cã Eu sunt Domnul, care-i sfinþesc”. ”Sfinþiþi Sabatele
Mele, cãci ele sunt un semn între Mine ºi voi, ca sã ºtiþi cã Eu sunt
Domnul, Dumnezeul vostru”.
Dar întrebarea se pune: pe timpul Domnului Isus ºi al
apostolilor tot aceastã zi s-a þinut? Din nou apelãm la singurul
îndrumãtor pe care îl avem ºi vom descoperi urmãtoarele:
-în Luca 4.16 citim: “A venit în Nazaret, unde fusese crescut ºi
dupã obiceiul Sãu, în ziua Sabatului a intrat în sinagogã. S-a
sculat sã citeascã...”Iar dacã luam toate Evangheliile la citit,
gãsim cã în fiecare Sabat, Domnul Isus se ducea la Templu unde
serba ºi sfinþea Sabatul.
Domnul Hristos spune în Matei 5.17: ” Sã nu credeþi cã am
venit sã stric Legea sau Proorocii; am venit nu sã stric ci sã
împlinesc”. Deci dacã dãtãtorul Legii a împlinit rând cu rând
fiecare frânturã de slovã din Lege, ce suntem noi sã ne împotrivim
Lui ºi poruncilor Sale.
“Dar, mai degrabã, cine eºti tu, omule, ca sã rãspunzi împotriva
lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a fãcut:
pentru ce m-ai fãcut aºa? Nu este olarul stãpân pe lutul lui?” Nu
suntem noi fãcuþi de Dumnezeu? nu suntem noi fãcuþi dupã
chipul ºi asemãnarea Lui? Nu ne-a fãcut El cu libertatea de a alege
între bine sau rãu. Dumnezeu nu te obligã sã faci ceea ce cere El.
Îþi pune în faþã binele ºi rãul, binecuvântarea sau blestemul, viaþa
sau moartea. Alege viaþa ca sã trãieºti tu ºi casa ta.
O altã dovadã cã nu s-a desfiinþat, este cã ºi pe vremea
apostolilor tot aceastã zi de odihnã s-a þinut. În Faptele
Apostolilor 13.14 se spune: ”Din Perga ºi-au urmat drumul
înainte ºi au ajuns la Antiohia din Pisidia, în ziua Sabatului au
intrat în sinagogã ºi au ºezut jos.” Iar în versetele 42 ºi 44 zice:
19

Corneliu Manea
”Când au ieºit afarã, neamurile i-au rugat sã le vorbeascã ºi în
Sabatul viitor despre aceleaºi lucruri.” “În Sabatul viitor, aproape
toatã cetatea s-a adunat ca sã audã Cuvântul lui Dumnezeu”.
“În ziua Sabatului am ieºit afarã pe poarta cetãþii, lângã un râu,
unde credeam cã se aflã un loc de rugãciune. Am ºezut jos ºi am
vorbit femeilor care erau adunate laolaltã.” Fapte 16.14
DUMNEZEU ne-a lãsat la îndemânã Cuvântul Sãu pe care îl
poate studia orice om, fãrã ajutorul nimãnui, pentru cã tot ceea ce
scrie pe paginile sfinte se ticluiesc singure. Când omul este sincer
în a cunoaºte adevãrul, Dumnezeu nu te lasã în neºtiinþã. Duhul
Sfânt v-a lucra la inima omului ºi cuvintele vieþii i se vor
desfãºura în faþa ochilor, încât niciun cuvânt nu va rãmânea
neînþeles. Acum trãim în timpul când Biblia poate fi la îndemâna
tuturor. Acum tot ceea ce n-i se spune, putem studia ºi cerceta
dacã este adevãrat.
Dar ce se întâmplã când o poruncã este cãlcatã? Apostolul Iacov
ne lãmureºte ºi în aceastã privinþã ºi ne spune cã: “ cine pãzeºte
toatã Legea ºi greºeºte într-o singurã poruncã, se face vinovat de
toate.” Iacov 2.10
Fiecare poruncã din Legea celor zece, sunt strâns legate între
ele. Este ca ºi cum dintr-un lanþ lipseºte o singurã za sau dintr-o
scarã, o treaptã. Nu se poate aºa. Degeaba încercãm sã þinem
unele porunci ºi cãlcãm altele, pentru cã ne facem vinovaþi de
cãlcarea întregii legi. ªi ºtim cã plata pentru cãlcarea legii este
moartea. O lege pentru ce este datã? Pentru a fi cãlcatã sau
respectatã? Pentru a fi respectatã ºi pentru bunul mers al þãrii ºi
siguranþa oamenilor. Dacã toþi oamenii ar fi corecþi, nu ar fi fost
necesarã o lege, din moment ce toþi fac în aºa fel, ca prin purtarea
lor sã nu facã rãu semenului sãu.
Legea este un îndrumãtor, ca un marcaj pe un drum periculos ºi
omul temãtor urmãreºte aceste semne, care sunt spre binele sãu.
În ceruri înainte ca pãcatul sã intre în inima lui Lucifer totul era
desãvârºit. ”Ajunsesei la cea mai înaltã desãvârºire, erai plin de
înþelepciune ºi desãvârºit în frumuseþe. Stãteai în Eden, grãdina
lui Dumnezeu ºi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu
sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu
20

safir, cu rubin, cu smaragd ºi cu aur: timpanele ºi flautele erau în
slujba ta, pregãtite pentru ziua când ai fost fãcut. Erai un heruvim
ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui
Dumnezeu ºi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost
fãrã prihanã în cãile tale, din ziua când ai fost fãcut, pânã în ziua
când s-a gãsit nelegiuirea în tine. Þi s-a îngâmfat inima din
pricina frumuseþii tale, þi-ai sricat înþelepciunea cu strãlucirea ta.
De aceea te arunc la pãmânt...” Ezechiel 28.13-18.
Ce îi mai trebuia lui Lucifer, avea tot ce trebuie, era
conducãtorul îngerilor stãtea în prezenþa lui Dumnezeu ºi lua
parte la planurile Sale. Dar el a preferat sã nu fie de partea lui
Dumnezeu. Credeþi cã Dumnezeu nu îl putea nimici imediat,
când a vãzut cã pãcatul a luat naºtere în inima lui ºi astfel, nu ar
mai fi picat ºi a treia parte din îngeri ºi mai departe omul ºi apoi
jertfa nespus de mare care s-a adus pe crucea de la Golgota, pe
care a adus-o Domnul ISUS ca sã rãscumpere neamul omenesc?
Dar cum ar mai fi guvernat dragostea ºi iubirea în întreg
universul, dacã Dumnezeu ar fi fost un tiran? Atunci toþi ar fi
îndeplinit totul din teama de Creatorul lor ºi noi acum am fi fost ca
niºte roboþi, care fac ce au în programul lor de la întemeiere. Dar
nu. Dumnezeu a avut îndelungã rãbdare cu Lucifer ºi i-a dat timp
de har ca sã se întoarcã de la calea lui cea rea. A fost dureros

21

Corneliu Manea
pentru Dumnezeu sã vadã cã nu existã alt remediu, decât
alungarea lui ºi a celorlalþi îngeri din cer. Iar noi, (eu sunt cel care
îi mãresc aceastã durere) nu luãm o hotãrâre definitivã în a-i servi
cu toatã fiinþa noastrã ºi a-i respecta tot ce cere El de la noi. Eu am
fost cel care l-am crucificat, eu I-am bãtut cuiele în mâini ºi în
picioare ºi El pentru mine a murit.
El a fãcut totul pentru mine. ªi eu ce fac? El mã aºteaptã cu
braþele dechise ºi-mi zice : ”VINO”. Dar eu ce fac? Mã arunc eu

în braþele Sale iubitoare, sau Îi întorc spatele ºi-i spun: încã nu pot
veni, încã nu mi-am trãit viaþa, am alte lucruri mai importante de
fãcut, sunt prea tânãr, poate mai încolo o sã vin, dar acum nu. Dar
EL continuã sã te aºtepte ºi sã batã la uºa inimii. ”Iatã eu stau la
uºã ºi bat, dacã aude cineva glasul meu ºi deshide uºa, Voi intra la
el ,Voi cina cu el ºi el cu Mine”. Apocalipsa 3.20
Dumnezeu ne-a trasat un drum pe care sã mergem. Dar spune cã
acest drum este îngust.” Intraþi pe poarta cea strimtã. Cãci largã
este poarta, latã este calea care duce la pierzare ºi mulþi sunt cei
care intrã pe ea. Dar strimtã este poarta, îngustã este calea care
22

duce la viaþã ºi puþini sunt cei ce o aflã” Matei 7.13-14.
Dumnezeu nu obligã pe nimeni sã facã ce zice El, noi suntem
cei care alegem pe ce cale trebuie sã mergem. El ne-a pus în faþã
binele ºi rãul, binecuvântarea ºi blestemul, viaþa ºi moartea. Noi
suntem rãspunzãtori de ce facem ºi ce credem. El ne aºteaptã, dar
aºteptarea Lui se v-a sfârºi, dar pentru noi care stãm nepãsãtori
s-ar putea sã fie prea târziu.
El ne-a dat o lege pe care trebuie sã o respectãm ºi pe care El a
demonstrat-o cã se poate þine. Legea nu te mântuieºte. Ea te
avertizeazã cã pãcatul odatã înfãptuit aduce moartea ºi numai
sângele lui Isus Hristos te poate curãþi. Legea este o oglindã. Dar
ca sã mã explic mai bine, voi da un exemplu: am o maºinã ºi mi
s-a stricat ceva la ea. Tot reparând la ea, m-am atins de ceva ºi
m-am murdãrit pe faþã. Ca sã vãd unde sunt murdar, i-au o oglindã
ºi mã uit în ea. Ea îmi aratã unde sunt murdar, dar asta nu
înseamnã cã mã ºi curãþeºte. Ca sã mã curãþesc, ea mã trimite la
apã ºi la detergent. Aºa este ºi legea, ea nu te curãþeºte, dar îþi aratã
ce ai sãvârºit ºi ce consecinþe vei primi, dacã nu te pocãieºti. Ea te
îndrumã la Domnul Hristos ºi la sângelele Sãu.
Dacã legea nu
m a i e s t e ,
înseamnã cã nu
mai este pãcat ºi
jertfa de la cruce
nu ar mai fi fost
necesarã. Pentru
aceasta este
necesarã legea. Ea
îþi îndreaptã paºii
spre Isus ºi
sângele Sãu care a
curs pentru noi.
Dupã ce pãrinþii
noºtri au pãcãtuit, spune în Genesa 3.21 cã: “Domnul Dumnezeu
a fãcut lui Adam ºi nevestei lui haine de piele ºi i-a îmbrãcat cu
ele”. De unde a luat aceastã piele? De la un animal. ªi ca sã iei
23

Corneliu Manea
aceastã piele trebuia ca acel animal sã moarã, adicã sã fie
înjunghiat. Tot universul a vãzut aceastã jertfa care s-a adus, ºi
toþi au rãmas înmãrmuriþi. Prin sânge se capãtã iertare. Aceastã
jertfã, precum ºi jertfele de la cortul întâlnirii ºi apoi de la templu
din Ierusalim, arãtau
Satana a atacat înainte cãtre jertfa
Sabatul, pentru Domnului Hristos.
cã acesta este Ispãºirea a fost
Sigiliul Legii lui definitivã ºi primitã de
Dumnezeu. Dumnezeu. Nu mai
era necesar alt sânge
sã curgã. Acesta era de
ajuns. Însuºi sângele
Creatorului tuturor
lucrurilor al cerurilor

ºi întregului pãmânt,
a fost dat de bunã
voie pentru un
pãcãtos ca mine. Nu
credeþi cã este de
ajuns acest lucru?
Meritãm noi aceastã
favoare?
De la întemeierea
lumii douã lucruri au
fost binecuvântate ºi
declarate sfinte:
Sabatul ºi cãsãtoria. Dar tocmai în acestea douã, Satana loveºte
cel mai înverºunat. ”Dumnezeu a binecuvântat ziua a ºaptea ºi a
sfinþit-o, pentru cã în ziua aceasta s-a odihnit de toatã lucrarea
Lui, pe care o zidise ºi o fãcuse.” Genesa 2.3 “De aceea va lãsa
omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va lipi de nevasta sa ºi se vor
face un singur trup.” Genesa 2.24
Desfiinþînd porunca a patra, îl negi pe Dumnezeu ca Creator,
pentru cã numai în aceastã poruncã este specificatã sãptãmâna
24

creaþiunii. Deci Sabatul nu a fost fãcut numai pentru evrei, cum
zic unii, ci a fost fãcut pentru om. Sabatul nu s-a desfiinþat, nu l-a
desfiinþat nici Domnul Isus ºi nici apostolii, ci Satana a încercat sã
punã în încurcãturã mintea omului, ca sã-ºi ducã la îndeplinire
planul sãu pe care la avut de când a intrat pãcatul în el. Mult sânge
a curs ºi va mai curge, pentru a se apãra aceste principii pe care
Dumnezeu le-a lãsat omului ca un îndreptar. Ziua de odihnã nu
s-a schimbat de Creator. Chiar dacã marile puteri “ s-au încumetat
sã schimbe vremurile ºi legea” ºi zic aceasta referindu-mã la
împãratul Constantin care s-a creºtinat ºi care a dat un decret, în
anul 321 de schimbare a zilei de odihnã, iar papa care se crede
locþiitorul Fiului lui Dumnezeu a pecetluit acest decret, cu
sângele a milioane de creºtini, ea este valabilã pentru noi ºi astãzi.
Cel mai important pentru un creºtin, este sã stea tare la principii
ºi sã zicã la fel cum a zis apostolul Petru: ”judecaþi voi singuri
dacã este drept înaintea lui Dumnezeu sã ascultãm mai mult de
voi decât de Dumnezeu.” Faptele Apostolilor 4.19
Un alt lucru care trebuie amintit este cã, dacã sabatul s-ar fi
desfiinþat, de ce le-a mai zis Mântuitorul ucenicilor Lui cuvintele
acestea referitor la dãrâmarea Ierusalimului ºi pustiirea lui.”
Rugaþi-vã ca fuga voastrã sã nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat”
Matei 24.20. Aceste cuvinte ºi-au gãsit împlinirea în anul 70 dH,
adicã la 40 de ani dupã moartea, învierea ºi înãlþarea Domnului
Isus la cer, când armatele împãratului Titus au înconjurat
Ierusalimul. Multe au fost lacrimile care au curs pentru ca
Dumnezeu sã aibe milã de ei, ca aceasta sã nu pice într-o zi de
Sabat. Iar Dumnezeu i-a ascultat ºi nu a îngãduit acest lucru, iar
toþi care au crezut cuvintele Mântuitorului ºi semnul care le-a fost
dat au ieºit din Ierusalim nevãtãmaþi.
Acum este timpul sã aflãm care este ziua de Sabat. Dumnezeu
în fiecare zi a creaþiuni a creat câte ceva, iar în ziua a ºaptea S-a
odihnit. “Dumnezeu S-a uitat la tot ce fãcuse; ºi iatã cã erau foarte
bune. Astfel a fost o searã ºi o dimineaþã. În ziua a ºaptea
Dumnezeu ªi-a sfârºit lucrarea, pe care o fãcuse; ºi în ziua a
ºaptea S-a odihnit de toatã lucrarea Lui pe care o fãcuse.
Dumnezeu a binecuvântat ziua a ºaptea ºi a sfinþit-o, pentru cã în
25

Corneliu Manea
ziua aceasta S-a odihnit de toatã lucrarea Lui, pe care o zidise ºi o
fãcuse”. Genesa 1.31 ºi 2.2-3.
Ca sã ne dãm seama care este, avem nevoie de douã zile, care
sunt, una înainte ºi alta dupã ziua de Sabat. “În ziua a ºasea, au
strâns hrana îndoit ºi anume doi omeri de fiecare. Domnul a
poruncit aºa. Mâine este ziua de odihnã, Sabatul închinat
Domnului; coaceþi ce aveþi de copt, fierbeþi ce aveþi de fiert ºi
pãstraþi pânã a doua zi dimineaþa tot ce va rãmânea”. Exodul
16.22-23.
Un alt indiciu este acela, cã Domnul Isus a murit în ziua de
pregãtire, adicã în ziua a ºasea. “Omul acesta s-a dus la Pilat ºi a
cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfãºurat într-o
pânzã de in ºi L-a pus într-un mormânt nou, sãpat în piatrã, în care
nu mai fusese pus nimeni. Era ziua de pregãtire ºi începea ziua
Sabatului. Femeile, care veniserã cu Isus din Galilea, au însoþit pe
Iosif; au vãzut mormântul ºi felul cum a fost pus trupul lui Isus în
el, s-au întors ºi au pregãtit miresme ºi miruri. Apoi în ziua
Sabatului, s-au odihnit dupã Lege”. Luca 23.52- 56. “În ziua întii
a sãptãmânii, femeile acestea ºi altele împreunã cu ele, au venit la
mormânt dis de dimineaþã ºi au adus miresmele, pe care le
pregãtiserã. Au gãsit piatra rãsturnatã de pe mormânt”. Luca
24.1-2. Dacã Domnul Isus a înviat în ziua întâi a sãptãmânii, care
este Duminica, iar în ziua a ºasea a murit, care este ziua de Vineri,
atunci care este ziua a ºaptea? Ziua de Sabat, este Sâmbãta, zi care
a fost datã din Eden, pentru închinare. Iar serbarea ei, începe de la
apusul soarelui pânã la celãlalt apus al soarelui. Pentru mai multe
informaþii, vezi ºi Neemia 13.15-22.

26


Capitolul 3
SANCTUARUL

1) Acesta este cortul întâlnirii cu prima despãrþiturã numitã
“Locul Sfânt” ºi cea de-a doua despãrþiturã numitã “Locul Prea
Sfânt”, iar despãrþitura dintre ele se fãcea printr-o perdea.
“ªi dupã ce au fost întocmite astfel lucrurile, preoþii care fãceau
slujbele, intrã totdeauna în partea dintâi a cortului. Dar în partea a
doua intrã numai marele preot, o datã pe an ºi nu fãrã sânge, pe
care îl aduce pentru sine însuºi ºi pentru pãcatele din neºtiinþã ale
norodului. Prin aceasta, Duhul Sfânt, aratã cã drumul în Locul
prea Sfânt, nu era încã deschis câtã vreme stã în picioare cortul

27

Corneliu Manea
dintâi. Acesta era o asemãnare pentru veacurile de acum, când se
aduc daruri ºi jertfe, care nu pot duce pe cel ce se închinã în felul
acesta, la desãvârºirea cerutã de cugetul lui. Ele sunt doar niºte
porunci pãmânteºti, date cã toate cele privitoare la mâncãruri,
bãuturi ºi felurite spãlãturi, pânã la o vreme de îndreptare. Dar
Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin
cortul acela mai mare ºi mai desãvârºit, care nu este fãcut de
mîini, adicã nu este din zidirea aceasta; ºi a intrat o datã pentru
totdeauna, în Locul Prea Sfânt, nu cu sânge de þapi ºi de viþei, ci cu
însuºi sângele Sãu, dupã ce a cãpãtat o rãscumpãrare veºnicã.
Cãci dacã sângele taurilor ºi al þapilor ºi cenuºa unei vaci, stropitã
peste cei întinaþi, îi sfinþeºte ºi le aduce curãþirea trupului, cu mult
mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul cel veºnic, S-a adus
pe Sine însuºi jertfã fãrã patã lui Dumnezeu, vã va curãþi cugetul
vostru de faptele moarte, ca sã slujiþi Dumnezeului celui viu!” În
aceste versete din Evrei 9.6-14 se vorbeºte despre legea cere-
monialã, despre jertfele care se aduceau zilnic ºi despre jertfa pe
care o aducea marele preot o datã pe an, pentru a face ispãºirea
pentru el ºi pentru pãcatele din neºtiinþã ale norodului.
Când cineva pãcãtuia, venea la preot împreunã cu animalul de

28

jertfã. Preotul înjunghia animalul, stropea altarul cu sângele lui ºi
restul îl turna la picioarele altarului, iar pãcatele celui pentru care
se fãcea ispãºirea, erau transferate asupra Sanctuarului.
Dar o singurã datã pe an se fãcea ziua ispãºirii, unde marele
preot intra în Locul Prea Sfânt, pentru a face ispãºire. Aceste
jertfe erau o preînchipuire a jertfei Domnului Isus. Hristos a fãcut
ispãºire pentru noi a datã pentru totdeauna, cu însuºi sângele Sãu.
Prin aceastã jertfã, perdeaua de despãrþiturã a fost ruptã pentru
totdeauna, iar aceste jertfe care se aduceau, nu mai sunt necesare.
”Cãci printr-o singurã jertfã El a fãcut desãvârºiþi pentru
totdeauna pe cei ce sunt sfinþiþi.” Acestea s-au desfiinþat la cruce.

2) “Rãmâneþi dar tari ºi nu vã plecaþi iar sub jugul robiei. “Iatã,
eu Pavel, vã spun, cã dacã vã veþi tãia împrejur, Hristos nu vã va
folosi la nimic. ªi mãrturisesc încã o datã oricãrui om care
primeºte tãierea împrejur, cã este dator sã împlineascã toatã
legea. Voi care voiþi sã fiþi socotiþi neprihãniþi prin Lege, v-aþi
despãrþit de Hristos; aþi cãzut din har. Cãci noi, prin Duhul,
aºteptãm prin credinþã nãdejdea neprihãnirii. Cãci în Hristos, nici
tãierea împrejur, nici tãierea împrejur n-au nici un preþ, ci credinþa
care lucreazã prin dragoste. Voi alergaþi bine: cine v-a tãiat calea
sã n-ascultaþi de adevãr?” Galateni 5.1-7.
Aceste versete sunt unele dintre care, pentru mulþi sunt o
pricinã de poticnire ºi aceasta, pentru greºita interpretare a
adevãratului sens al paragrafului. Biblia nu te lasã nelãmurit sau
încurcat în nici o privinþã. Toatã este insuflatã de Dumnezeu,
fiecare pasaj al Sfintei Scripturi este decoperit pentru toþi
oamenii, care vor sã fie aºa dupã cum cere Dumnezeu, nu dupã
bunul nostru plac sau dupã cum credem noi cã ar fi mai uºor. Din
aceastã cauzã s-au întemeiat atâtea denominaþiuni, pentru cã
fiecare au luat versete sau pãrþi din verset, pentru a-ºi face din el
propria lui teorie, care este în afara principiilor lui Dumnezeu.
Noi nu trebuie sã acceptãm orice teorie care ar apare în aceastã
lume ºi care nu este în concordanþã cu Biblia. Noi trebuie sã
studiem cu mult post ºi rugãciune, dacã calea pe care mergem este
cea trasatã de Dumnezeu. Nu trebuie sã primim nimic, care nu
29

Corneliu Manea
este bun pentru cã de acestea atârnã mântuirea noastrã.
Dacã suntem niºte creºtini cu adevãrat ºi sinceri ºi dacã vrem
cu tot dinadinsul sã aflãm dacã ce credem este bine, Duhul Sfânt
ne va face cunoscut acest lucru. Dumnezeu se va lãsa descoperit
ºi sfintele Sale cuvinte se vor face cunoscute. El îþi va îndruma
paºii pe calea Sa. Tot ce trebuie sã facem noi este sã Îl lãsãm sã
intre în inima noastrã, iar de restul se va ocupa El.
Numai citind din Sfintele Sale cuvinte vei gãsi odihna dupã
care tînjeºti atât de mult. Dumnezeu nu cere imposibilul. Totul
este descoperit înaintea ta, numai lasã-l pe El la cârma vieþii tale.
Predã-te azi lui cu toatã fiinþa ta, cu toate problemele tale, cu toate
pãcatele tale ºi cu toate nelãmuririle tale ºi El te va primi ºi va lua
aceastã povarã de pe umerii tãi. Acceptã-l ca Mântuitor al tãu
personal ºi El îþi va face totul cunoscut. Nu lãsa nimic ºi pe
nimeni, sã se înterpunã între tine ºi Dumnezeu. Acceptã-L astãzi
ºi vei fi salvat ºi El îþi va da tot ce a pregãtit pentru tine. De aceea
nu te lãsa amãgit de nimeni.
Când ai vreo nelãmurire, intrã în odãiþã îngenunchiazã înaintea
Mântuitorului ºi spunei Lui ce te apasã. El îþi va arãta ce trebuie sã
faci. El nu te va obandona, nu te va lãsa pradã celui rãu. El va fi
alãturi de tine prin tot ce vei avea de trecut.
Iar în aceste versete din Galateni, dacã le citeºti cu atenþie ºi
verset cu verset, vei descoperi cã acestea de fapt nu fac nici o
aluzie la Legea celor zece porunci. Ci este vorba de cu totul
altceva, ºi anume despre legea tãierii împrejur sau legea
circumciziunii, care face parte din legea ceremonialã.
În Faptele Apostolilor 15.1 se spune: ”Câþiva oameni, veniþi
din Iudea, învãþau pe fraþi ºi ziceau: Dacã nu sunteþi tãiaþi
împrejur dupã obiceiul lui Moise, nu puteþi fi mântuiþi. ” Ei þineau
aceasta ºi o considerau punct de mântuire. Pentru Iudei neþinerea
acestei legi era punct de mare conflict.
“Încolo fiecare sã rãmânã în starea în care l-a aºezat Domnul ºi
în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care a
aºezat-o în toate Bisericile. Dacã cineva a fost chemat pe când era
tãiat împrejur, sã rãmânã tãiat împrejur. Dacã cineva a fost
chemat pe când era netãiat împrejur, sã nu se taie împrejur.
30

Tãierea împrejur nu este nimic ºi netãierea împrejur nu este
nimic, ci pãzirea poruncilor lui Dumnezeu.” 1 Corinteni7.17-19.
Odatã s-a iscat o neînþelegere în legãturã cu ce ar trebui sã facã
Neamurile. Acest conflict a fost destul de mare încât Pavel a
trebuit sã se înfãþiºeze înaintea apostolilor ºi presbiterilor pentru a
se lua o decizie în legãturã cu acest lucru. ”Unii din partida
Fariseilor care crezuserã, s-au ridicat ºi au zis: cã Neamurile
trebuie sã fie tãiate împrejur ºi sã li se cearã sã pãzeascã Legea lui
Moise.” Dupã multã vorbã, Petru s-a sculat ºi le-a zis: ”...fraþilor,
ºtiþi cã Dumnezeu, de o bunã bucatã de vreme, a fãcut o alegere
între voi, ca prin gura mea, Neamurile sã audã cuvântul
Evangheliei ºi sã creadã. ªi Dumnezeu, care cunoaºte inimile a
mãrturisit pentru ei ºi le-a dat Duhul Sfânt ca ºi nouã. N-a fãcut
nici o deosebire între noi ºi ei, întrucât le-a curãþit inimile prin
credinþã. Acum dar, de ce ispitiþi pe Dumnezeu ºi puneþi pe
grumazul ucenicilor un jug, pe care nici pãrinþii noºtri ºi nici noi
nu l-am putut purta? Ci credem cã noi, ca ºi ei suntem mântuiþi
prin harul Domnului Isus.” Faptele Apostolilor 15.5-11.
Deci spun încã odatã cã aceste versete, nu se referã la Cele Zece
Porunci, ci la legea tãierii împrejur, pe care evreii o considerau ca
punct de mântuire.

3) “Sã luãm dar bine seama, cã atâta vreme cât rãmâne în
picioare fãgãduinþa intrãrii în odihna Lui, niciunul din voi sã nu se
pomeneascã venit prea târziu. Cãci ºi nouã ni s-a adus o veste
bunã ca ºi lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovãduit, nu le-a
ajutat la nimic, pentru cã n-a gãsit credinþã la cei ce l-au auzit. Pe
când noi, fiindcã am crezut, intrãm în “odihnã”, despre care
vorbeºte El, când a zis: ”Am jurat în mânia Mea, cã nu vor intra în
odihna Mea!”. Mãcar cã lucrãrile Lui fuseserã isprãvite încã de
la întemeierea lumii. Cãci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a
ºaptea: ”Dumnezeu S-a odihnit în ziua a ºaptea de toate lucrãrile
Lui.” ªi aici este zis iarãºi: ”Nu vor intra în odihna Mea!”. Deci,
fiindcã rãmâne ca sã intre în odihna aceasta ºi pentru ca aceia
cãrora li s-a vestit întii vestea bunã n-au intrat în ea, din pricina
neascultãrii lor, El hotãrãºte din nou o zi: ”Astãzi”- zicând în
31

Corneliu Manea
David, dupã atâta vreme, cum s-a mai spus mai sus: ”Astãzi, dacã
auziþi glasul Lui, nu vã împietriþi inimile!”. Cãci dacã, le-ar fi dat
Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupã aceea de o altã zi.
Rãmâne o odihnã ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
Fiindcã cine intrã în odihna Lui, se odihneºte ºi el de lucrãrile lui,
cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrãrile Sale. Sã ne grãbim dar sã
intrãm în odihna aceasta, pentru ca nimeni sã nu cadã în aceeaºi
pildã de neascultare.” Evrei 4.1-11
Dupã ce Iosua împreunã cu cele 12 seminþii au cucerit o mare
parte din þara Canaan, le-a împãrþit-o prin sorþi. Celor douã
seminþii ºi jumãtate (Ruben, Gad ºi jumãtate din seminþia lui
Manase), Moise le-a dat þinutul de pânã în Iordan, toatã þara
Madianului, iar pentru restul seminþiilor de cealaltã parte a
Iordanului, þara Canaan cât cucerise din ea, urmând ca restul þãrii
care mai rãmãsese, sã o ia în stãpânire urmând fãgãduinþa lui
Dumnezeu.
Dar ei dupã moartea lui Iosua, s-au stricat ºi nu au nimicit pe
restul popoarelor care mai rãmãsese. Toate acestea le-au fost o
cursã ºi un spin între oase, pânã acolo cã au lepãdat pe acela care a
fost cu ei ºi cu pãrinþii lor de când au ieºit din Egipt. De aceea
spune versetul 8 cã: ”...dacã le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai fi
vorbit Dumnezeu dupã aceea de o altã zi”. Iosua a încercat sã le
dea odihna pe care ei o doreau, de a avea o þarã, de a avea fiecare
moºtenirea lui, într-un cuvânt de a avea pace. El le-a dat aceastã
pace, cu toate cã ei prin comportamentul lor ºi prin pãcatele pe
care le sãvârºeau, au refuzat aceastã pace, dar nu le putea da acea
pace sufleteascã pe care o poate da numai Dumnezeu, acea pace
care îþi umple întrega inimã de dragostea Sa.
Dumnezeu nu i-a pãrãsit ºi nu ne-a pãrãsit nici pe noi, în ciuda a
tot rãul pe care îl sãvârºim. El are îndelunga rãbdare cu noi, de
aceea rânduieºte “din nou o zi”, pentru fiecare în parte. O zi de
pocãinþã “astãzi dacã auziþi glasul Lui, nu vã împietriþi inimile”.
Astãzi este o zi de har pentru tine. Nu-i întoarce spatele când El
te cheamã. Primeºte-L astãzi în viaþa ta, în inima ta ca Mântuitor
personal, ca un prieten care nu te va pãrãsi niciodatã ºi v-a fi ferice
de tine. El bate la inima ta. Primeºte-L. Acceptã-L astãzi, cãci
32

pentru mâine s-ar putea sã fie prea târziu. Ziua de mâine nu-þi
aparþine, pentru cã nu ºtii ce þi se poate întâmpla, dacã viaþa ta se
v-a sfârºi ºi vei muri nepregãtit, neîmpãcat cu Dumnezeu ºi
totodatã mort pentru veºnicie.
“Rãmâne dar o odihnã ca cea de Sabat pentru poporul lui
Dumnezeu”.”ªi cine intrã în odihna aceasta, se odihneºte ºi el de
toate lucrãrile lui, cum s-a odihnit ºi Dumnezeu de toate lucrãrile
Sale”. Aceasta ce înseamnã? Cã este o odihnã ca cea de Sabat ºi
acceptându-L pe Domnul Isus în viaþa ta, accepþi ºi ceea ce El a
trasat, Legea ºi poruncile Sale. ªi pãzind acestea, pãzeºti ºi
Sabatul ºi astfel te odihneºte ºi tu de toate lucrãrile tale, cum s-a
odihnit ºi Dumnezeu de lucrãrile Sale. ªi cum sã te odihneºti de
lucrãrile tale?
În Isaia 58.13-14 ne spune: ”dacã îþi vei opri piciorul în ziua
Sabatului, ca sã nu-þi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântã;
dacã Sabatul va fi desfãtarea ta, ca sã sfinþeºti pe Domnul,
slãvindu-L ºi dacã-L vei cinsti, neurmând cãile tale, neîndelet-
nicindu-te cu treburile tale ºi nedându-te la flecãrii, atunci te vei
putea desfãta în Domnul ºi Eu te voi sui pe înãlþimile þãrii, te voi
face sã te bucuri de moºtenirea tatãlui tãu Iacov; cãci gura
Domnului a vorbit.”
Aceasta este odihna despre care se vorbeºte aici. Este odihna
care se capãtã prin acceptarea Domnului Isus în inima ta ca
Mântuitor. Astãzi este ziua care îþi aparþine. Nu lãsa sã treacã
aceastã zi pe lânga tine, nu sta nepãsãtor faþã de o mântuire aºa de
mare. Acceptã-L ºi vei primi toate binecuvântãrile Sale. Tot ce s-a
pregãtit este pentru tine. Rãspunsul îþi aparþine. Dumnezeu nu te
obligã.

33

Corneliu Manea

Capitolul 4
VOR FI MÂNTUIÞI DIN TOATE
DENOMINAÞIUNILE?

Un alt punct pe care îl voi atinge este urmãtorul, aºa cum am zis
la începutul acestor rânduri. Toþi oamenii vor fi mântuiti, nu
conteazã din ce denominaþiune fac parte? Aici este un punct
foarte delicat, pentru cã nu vreau sã întristez pe nimeni sau sã
rãnesc. De aceea voi încerca sã analizez acest punct, dar fãrã sã
acopãr nimic. În primul rând,
spre împãrãþia lui Dumnezeu
nu este decât o cale. Una cu o
poartã foarte strâmtã ºi o cale
îngustã care duce la viaþã ºi
puþini sunt cei care intrã pe ea.
Dar cum pot afla dacã sunt pe
calea cea bunã?
Sã presupunem cã un creºtin
foarte sincer, ar vrea sã ºtie
care ar fi calea cea bunã pe
care ar trebui sã o urmeze.
Din întâmplare, în oraºul lui a
auzit cã se va þine o
conferinþã, unde sunt adunaþi
reprezentanþi din toate
denominaþiunile (cred cã în
34

prezent sunt 500 sau mai mult de denominaþiuni). Bucuros
creºtinul îºi zise în gândul lui: acum este timpul sã aflu, mã voi
duce ºi voi întreba. ªi aºa a ºi fãcut. Se duce ºi întreabã: eu vreau
sã fiu mântuit, spuneþi-mi vã rog care este calea cea adevãratã. ªi
rând pe rând, întreabã pe fiecare din acei reprezentanþi la cine sã
se ducã, dar spre surprinderea lui toþi au zis acelaºi lucru: la noi
dacã vei veni vei fi mântuit, aceasta este calea pe care trebuie sã o
urmezi.
Acum ce trebuie sã facã bietul creºtin. Singura lui ºansã este sã
vinã la picioarele Domnului Isus ºi sã-i cearã ca El sã-i descopere
calea cea adevãratã,
pentru cã cei cu care a stat
de vorbã, mai mult l-a
încurcat decât sã rezolve
ceva la dorinþa lui. ªi
Domnul Isus prin Duhul
Sãu cel Sfânt i-a
descoperit. Luând Biblia,
ea s-a deschis la
Apocalipsa 14.12. ªi a
început sã citeascã: ”aici
este rãbdarea sfinþilor,
care pãzesc poruncile lui
Dumnezeu ºi credinþa lui
Isus.”
Cuvântul lui Dumnezeu
spune, cã Domnul Isus a
fost trimis la oile pierdute
ale poporului Israel, dar
datoritã necredinþei lor ºi neamurile au ajuns sã facã parte din
copiii Lui. La moartea Domnului Isus ei au pecetluit soarta lor (nu
zic acum cã dacã unii israeliþi, îl primesc în inima lor pe Isus ca
Mesia, nu sunt primiþi, ci din contrã sã se întoarcã toþi. Vorbesc ca
naþiune), iar prin martirajul lui ªtefan, cuvântul a început sã fie
propovãduit la Neamuri. “O parte din Israel a cãzut într-o stare de
împietrire, care va þinea pânã va intra numãrul deplin al
35

Corneliu Manea
Neamurilor. ªi atunci tot Israelul va fi mântuit, dupã cum este
scris: ”Izbãvitorul va veni din Sion ºi va îndepãrta toate
nelegiuirile de la Iacov.” Romani 11.25-26.
Dumnezeu are creºtini sinceri peste tot, în toate cultele, dar
locul lor nu va fi acolo. Sã vedem ce zice Biblia referitor la
aceasta: ”Nu oriºicine-Mi zice ”Doamne, Doamne!” va intra în
Împãrãþia cerurilor, ci cel ce face voia Tatãlui Meu care este în
ceruri”. Matei 7.21. ”Mai am ºi alte oi, care nu sunt din staulul
acesta; ºi pe acelea trebuie sã le aduc. Ele vor asculta glasul Meu
ºi va fi o turmã ºi un Pastor.” Ioan10.16.
Deci condiþia ca toþi ceilalþi oameni, care sunt niºte creºtini
sinceri sã fie mântuiti, este sã vinã la Biserica cea adevaratã, la
aceea care þine ce Dumnezeu a trasat. Sunt multe credinþe, dar una
este adevãratã. Ea este doar o rãmãºiþã care a rãmas. ªi pentru
aceastã rãmãºiþã se vor da luptele cele mai crâncene, pentru a fi
adusã la tãcere. Satana îºi va dubla asalturile asupra ei, pentru a o
pierde. ”ªi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus sã facã rãzboi cu
rãmãºiþa seminþei ei, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi þin
mãrturia lui Isus”. Apocalipsa 12.17. “Vai de voi, pãmânt ºi mare!
Cãci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcã
ºtie cã are puþinã vreme”. Apocalipsa 12.12.
Asta nu înseamnã cã fãcând parte din Biserica adevãratã, þi se
garanteazã ºi mântuirea. La fel ca într-o pãdure, nu gãseºti numai
pomi verzi, ci mai gãseºti ºi uscãturi. Fiecare om în parte, este
responsabil de comportamentul sãu , dacã viaþa sa este o viaþã în
care locuieºte Dumnezeu, dacã mâinile sale sunt curate sau dacã
viaþa sa este dublã.” Nimeni nu poate sluji la doi stãpâni. Cãci sau
va urî pe unul ºi va iubi pe celãlalt; sau va þinea la unul ºi va
nesocoti pe celãlalt: Nu puteþi sliji lui Dumnezeu ºi lui Mamona”.
Matei 6.24.
Dumnezeu te vrea cu gelozie pentru El. Cei drept, pe om îl poþi
înºela ducând o viaþã dublã, care nu este dupã voia lui Dumnezeu,
ferindu-te sã te vadã persoanele din jurul tãu, dar pe Dumnezeu
nu-L poþi pãcãli. El te cunoaºte cel mai bine. El ºtie ce este în
inima ta, dacã ceea ce faci sunt roadele credinþei.
“Ori faceþi pomul bun ºi rodul lui bun, ori faceþi pomul rãu ºi
36

rodul lui rãu; cãci pomul se cunoaºte dupã rodul lui. Cãci din
prisosul inimii vorbeºte inima. Omul bun scoate lucruri bune din
visteria bunã a inimii lui; dar omul rãu scoate rele din visteria rea
a inimii lui. Vã spun cã, în ziua judecãþii, oamenii vor da socotealã
de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Cãci din
cuvintele tale vei fi scos fãrã vinã ºi din cuvintele tale vei fi
osândit.” Matei12.33-37.
Din aceastã cauzã ne vorbeºte Domnul Isus prin parabola
neghinei, pentru a ne arãta cã omul rãu, trãieºte împreunã cu omul
bun, doar cã diferenþierea dintre cei doi, se va face la sfârºit, când
va avea loc cernerea. Domnul Isus ne spune: ”Împãrãþia cerurilor
se aseamãnã cu un om care a semãnat o sãmânþã bunã în þarina lui,
dar pe când dormeau oamenii, a venit vrãjmaºul lui, a semãnat
neghina între grâu ºi a plecat. Când a rãsãrit firele de grâu ºi au
fãcut rod, a ieºit la ivealã ºi neghina. Robii stãpânului casei au
venit ºi i-au zis: ”Doamne, n-ai semãnat sãmânþa bunã în þarina
ta? De unde are dar neghina?”. El le-a rãspuns: ”Un vrãjmaº a
fãcut lucrul acesta. ªi robii i-au zis: ”Vrei dar sã mergem s-o
smulgem?”. ”Nu”, le-a zis el, ”cã nu cumva smulgând neghina, sã
smulgeþi ºi grâul împreunã cu ea. Lãsaþi-le sã creascã amândouã
împreunã pânã la seceriº; ºi la vremea seceriºului, voi spune
secerãtorilor: ”Smulgeþi întâi neghina ºi legaþi-o în snopi, ca s-o
ardem, iar grâul stringeþi-l în grânarul meu”. Matei 13. 24-30.
Aºa cum poporul Israel, trebuia sã fie o luminã cãlãuzitoare
pentru popoarele din jurul lui, o luminã strãlucitoare care trebuia
sã rãspândeascã razele sale mângâietoare ºi sã pãtrundã în negura
idolatriei, care bântuia prin popoarele pãgâne din vremea aceea,
aºa ºi noi trebuie sã fim niºte creºtini adevãraþi în tot ceea ce
facem. În familie, la lucru ºi cu oricine am intra în contact, trebuie
sã rãspândim dragostea ºi iubirea pe care o avem. Iar sursa la care
suntem conectaþi este Isus Hristos.
“Eu, Domnul, Te-am chemat ca sã dai mântuire ºi Te voi lua de
mânã, Te voi pãzi ºi Te voi pune ca legãmânt al poporului, ca sã fii
lumina neamurilor”. Isaia 42. 6.
Noi avem datoria de a rãspândi pretutindeni ceea ce Duhul
Sfânt ne-a fãcut cunoscut. Avem o mare responsabilitate pentru
37

Corneliu Manea
persoanele din jurul nostru. De viaþa noastã trãitã în armonie cu
ceea ce cere Sfânta Scripturã, atârnã mântuirea celui de lângã
tine. Trebuie sã rãspândim tuturor vestea bunã a Evangheliei ºi a
face cunoscut Cuvântul dãtãtor de viaþã ºi celorlalþi. Nu trebuie sã
stãm nepãsãtori de lucrarea care ni s-a încredinþat, pentru cã o sã
dãm socotealã de tot, înaintea lui Dumnezeu. ”Propovãduieºte
Cuvântul, stãruieºte asupra lui la timp ºi ne la timp, mustrã,
ceartã, îndeamnã cu toatã blândeþea ºi învãþãtura. Cãci va veni
vremea când oamenii nu vor putea sã sufere învãþãtura sãnãtoasã;
ci îi va gâdila urechile sã audã lucruri plãcute ºi îºi vor da
învãþãtori dupã poftele lor. Îºi vor întoarce ureche de la adevãr ºi
se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate
lucrurile, rabdã suferinþele, fã lucrul unui evanghelist ºi
împlineºte-þi bine slujba”. 2 Timotei 4.2-4.
“Dacã nu-l vei înºtiinþa ºi nu-i vei spune, ca sã-l întorci de la
calea lui cea rea ºi sã-i scapi viaþa, acel om rãu va muri prin
nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mina ta! Dar dacã vei
înºtiinþa pe cel rãu ºi el tot nu se va întoarce de la rãutatea lui ºi de
la calea lui cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îþi vei
mântui sufletul! Dacã un om neprihãnit se va abate de la
neprihãnirea lui ºi va face ce este rãu, îi voi pune un laþ înainte ºi
va muri. Dacã nu l-ai înºtiinþat, va muri prin pãcatul lui ºi nu i se
va pomeni neprihãnirea în care a trãit, dar voi cere sângele din
mina ta! Dar dacã îl vei înºtiinþa pe cel neprihãnit sã nu
pãcãtuiascã ºi nu va pãcãtui, va trãi, pentru cã a primit
înºtiinþarea, iar tu îþi vei mântui sufletul!”. Ezechiel 3.18-21
Ca sã ºtim dacã suntem pe calea cea bunã, este necesar sã îl
lãsãm pe Domnul Isus sã ne modeleze caracterul nostru rãu, sã
acceptãm ce ne cere El, pentru cã este spre binele nostru, sã-L
lãsãm pe El la cârma vieþii noastre, sã-L respectãm pentru cã El
este singurul Dumnezeu adevãrat, El este Domn al Domnilor ºi
Rege al Regilor, El este Creatorul cerurilor ºi al pãmântului, El
este acel care ne-a demonstrat cât a trãit pe acest pãmânt, cã poþi
duce o viaþã sfântã în armonie cu Dumnezeu.
Dacã vrei cu adevãrat ca EL sã îºi reverse binecuvântãrile
asupra ta, acceptã ceea ce El cere. Nu te lãsa amãgit de nimeni ºi
38

de nimic care te poate duce la pieire. Dacã eºti îngrijorat pentru
mântuirea ta, dacã nu ºtii dacã calea pe care o urmezi nu este cea
bunã, cere-I ajutorul ºi El te va ajuta. Nu lãsa nici cea mai micã
urmã de îndoialã sã pãtrundã în inima ta. Orice învãþãturã care se
aduce înaintea ta, nu o primi înainte ca tu acasã, sã cercetezi dacã
este aºa cum cere Biblia. ”Au primit Cuvântul cu toatã râvna ºi
cercetau Scripturile în fiecare zi, ca sã vadã dacã ce li se spunea,
este aºa.”
Nu trebuie sã folosim unele versete sau pãrþi din ele, spre
folosul nostru, pentru cã Biblia este foarte clarã în privinþa
aceasta. “Dacã va adãuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va
adãuga urgiile scrise în cartea aceasta. ªi dacã scoate cineva ceva
din cuvintele cãrþii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu
partea lui de la pomul vieþii ºi din cetatea sfântã, scrise în cartea
aceasta.” Apocalipsa 22.18-19.
Aºa cã nu trebuie sã ne jucãm cu asta. Conducãtorii îºi vor lua o
mai mare osândã pentru cã nu au predicat oamenilor cuvântul
conform Scripturilor (vor fi biserici care împreunã cu pastorii lor,
vor cãdea). Aºa cã dacã astãzi mai existã o zi de har pentru tine, nu
întoarce spatele Domnului Isus.
Satana lucreazã la minþile oamenilor cu o aºa mare putere, încât
le este mai uºor sã creadã o minciunã, decât adevãrul. El îºi va
înteþi amãgirile. ªtie cã mai are puþinã vreme ºi vrea, dacã va fi cu
putinþã sã amãgeasca chiar ºi pe cei aleºi. Noi nu ºtim cu cine
avem de-a face. Cu ce duºman periculos ºi viclean. Noi ne bizuim
pe înþelepciunea noastrã, în loc sã ÎL luãm ca protector pe
Domnul Isus, care îl poate birui.
Noi facem multe greºeli în viaþa noastrã ºi toate acestea sunt,
datoritã mândriei noastre, datoritã eului nostru pãmântesc care nu
se lasã mai prejos. ªi mereu cãdem ºi dãm vina tot pe El. ªi El ce
face? Îþi întoarce cumva spatele? Nu. El te primeºte cu toate
defectele ºi pãcatele tale. Noi îi dãm numai resturi, numai
rãmãºiþe. Când nu mai putem duce singuri crucea pe care ne-am
fãcut-o, apelãm la ajutorul Lui. ”Bucurã-te tinere în tinereþea ta,
fii cu inima veselã cât eºti tânãr, umblã pe cãile alese de inima ta ºi
plãcute ochilor tãi; dar sã ºtii cã pentru toate acestea te va chema
39

Corneliu Manea
Dumnezeu la judecatã. Goneºte orice necaz din inima ta ºi
depãrteazã rãul din trupul tãu; cãci tinereþea ºi zorile vieþii tale
sunt trecãtoare. Dar adu-þi aminte de Fãcãtorul tãu în zilele
tinereþii tale, pânã nu vin zilele cele rele ºi pânã nu se apropie anii,
când vei zice: ”Nu gãsesc nici o plãcere în ei.” Eclesiastul 11.9-10
ºi 12.1.
Aºa cã, iubiþi cititori, vã rog fiertinte luaþi o hotãrâre de a se
servi lui Dumnezeu aºa cum cere El, apelaþi la ajutorul Lui înainte
ca uºa harului sã se închidã. Atunci nu va mai putea fi nici o cale
de întoarcere pentru nimeni.
“Cine este nedrept, sã fie nedrept ºi mai departe; cine este
întinat, sã se întineze ºi mai departe; cine este fãrã prihanã, sã
trãiascã ºi mai departe fãrã prihanã. ªi cine este sfânt, sã se
sfinþeascã ºi mai departe!”. Apocalipsa 22.11.
Atunci se va zice: ”Niciodatã nu v-am cunoscut; depãrtaþi-vã
de la Mine, voi toþi care lucraþi fãrãdelege”. Matei 7.23.
Pentru aceasta trebuie, sã ne luptãm împotriva firii noastre
pãmânteºti, ca sã nu-i stârnim poftele. ªi aºa cum a zis apostolul
Pavel: ”ªtiu în adevãr, cã nimic bun nu locuieºte în mine, adicã în
firea mea pãmânteascã, pentru cã, cei drept, am voinþa sã fac
binele, dar n-am puterea sã-l fac. Cãci binele, pe care vreau sã-l
fac, nu-l fac, ci rãul pe care nu vreau sã-l fac, iaca cã fac! ªi dacã
fac ce nu vreau sã fac, numai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci
pãcatul care locuieºte în mine. Gãsesc dar în mine legea aceasta:
când vreau sã fac binele, rãul este lipit de mine. Fiindcã dupã
omul din lãuntrul îmi place Legea lui Dumnezeu; dar vãd în
mãdularele mele, o altã lege care se luptã împotriva legii primite
de mintea mea ºi mã þine rob legii pãcatului, care este în
mãdularele mele. O nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de
acest trup de moarte?..”, sã ne punem ºi noi întrebarea. Romani
7.18-24.
Dar Domnul Isus ne spune: ”Veniþi la mine toþi cei trudiþi ºi
împovãraþi ºi Eu vã voi da odihnã. Luaþi jugul Meu asupra voastrã
ºi învãþaþi de la Mine, cãci eu sunt blând ºi smerit cu inima; ºi veþi
gãsi odihna pentru sufletele voastre. Cãci jugul Meu este uºor ºi
sarcina Mea este uºoarã.” Matei11.28-30.
40

Important este pentru noi sã rãmânem cu acestea:
- dacã eºti sincer cu adevãrat ºi doreºti sã fii mântuit, predã-te
Lui cu toatã fiinþa ta ºi El îþi va face descoperitã calea Sa.
- dacã eºti dezamãgit, pentru cã nu ai pe nimeni la care sã-þi spui
suferinþele ºi durerile tale, vino la El, ia-þi timp sã stai de vorbã cu
El, în cãmãruþa ta, în odãiþa ta ºi spune-i Lui tot ce te apasã.
- dacã mulþi sunt cei care te încurcã cu învãþãturile lor, cu
teoriile lor, cere ajutor Domnului Isus ºi Bibliei. Dacã ceea ce
spune îºi are rãdãcina în Cuvântul Sãu, sau dacã ceea ce þi se
prezintã este bazat pe ceea ce îºi doreºte Dumnezeu pentru omul
pãcãtos, atunci acceptã-l. Poate v-aþi pus întrebarea, cum putem
ºti dacã ceea ce ni se prezintã este adevãrat? Rãspunsul este: ”La
lege ºi la mãrturie! Cãci dacã nu vor vorbi aºa nu va mai rãsãri
zorile pentru poporul acesta.” Isaia 8.20.
- dacã ai îndoieli cu privire la unele puncte ala doctrinei tale,
întreabã-i pe conducãtorii sau bãtrânii adunãrii, dar sã-þi
demonstreze numai cu Biblia, nu cu alte învãþãturi sau tradiþii
care nu sunt în legãturã cu Cuvântul Sãu.” Nimeni sã nu vã înºele
cu vorbe deºarte; cãci din pricina acestor lucruri vine mânia lui
Dumnezeu peste oamenii neascultãrii.” Efeseni 5.6.
- iar dacã vei accepta învãþãturile Sale, dacã nu-L vei mai
întrista prin cãlcarea principiilor Sale, atunci se va împlini faþã de
tine profeþia: ”Sã nu vi se tulbure inima. Aveþi credinþã în
Dumnezeu ºi aveþi credinþã în Mine. În casa Tatãlui Meu sunt
multe locaºuri. Dacã n-ar fi aºa v-aº fi spus. Eu mã duc sã vã
pregãtesc un loc. ªi dupã ce Mã voi duce ºi vã voi pregãti un loc,
Mã voi întoarce ºi vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sã
fiþi ºi voi.” Ioan 14.1-4.
- iar dacã nu, sã ºtiþi cã: ”toþi trebuie sã ne înfãþiºãm înaintea
scaunului de judecatã al lui Dumnezeu, pentru ca fiecare sã-ºi
primeascã rãsplata dupã binele sau rãul pe care-l va fi fãcut când
trãia în trup.” 2 Corinteni5.10.
Dumnezeu nu te va forþa sã-L primeºti aºa cum cere El. Dar:
”El a murit pentru toþi, pentru cã cei ce trãiesc, sã nu mai trãiascã
pentru ei înºiºi, ci pentru Cel ce a murit ºi a înviat pentru ei”. 2
Corinteni 5.15.
41

Corneliu Manea
El ºi-a întins de bunãvoie mâinile ca sã fie pironite. ”Dispreþuit
ºi pãrãsit de oameni, om al durerii ºi obiºnuit cu suferinþa, era aºa
de dispreþuit cã îþi întorceai faþã de la El ºi noi nu L-am bãgat în
seamã. Totuºi, El suferinþele noastre le-a purtat ºi durerile noastre
le-a luat asupra Lui ºi noi am crezut cã este pedepsit, lovit de
Dumnezeu ºi smerit. Dar El era strãpuns pentru pãcatele noastre,
zdrobit pentru fãrãdelegile noastre. Pedeapsa care ne dã pacea, a
cãzut peste El ºi prin rãnile Lui suntem tãmãduiþi. Noi rãtãceam
cu toþii ca niºte oi, fiecare îºi vedea de drumul lui; dar Domnul a
fãcut sã cadã asupra Lui nelegiuirea noastrã a tuturor. Domnul a
gãsit cu cale sã-L zdrobeascã prin suferinþã... Dar, dupã ce îºi va
da viaþa ca jertfã pentru pãcat, va vedea o sãmânþã de urmaºi, va
trãi multe zile ºi lucrarea Domnului va propãºi în mîinile Lui. Va
vedea rodul muncii sufletului Lui ºi se va înviora.” Isaia 53.3-6 ºi
10-11.
Rãspunsul îþi aparþine în totalitate. Fiecare este liber în alegerea
pe care o face. De acesta depinde viaþa sau moartea veºnicã.Tu
decizi. Dumnezeu ne-a lãsat pe fiecare cu capacitatea de a alege.
Fiecare suntem responsabili în faþa lui Dumnezeu, de deciziile pe
care le luãm în viaþa noastrã de zi cu zi. Dar El ne va cere soco-
teala de fiecare cuvânt ºi de fiecare faptã pe care am sãvârºit-o. Sã
ne ajute bunul Dumnezeu, ca fiecare din noi sã ne trezim din acest
somn al nepãsãrii, înainte ca sã fie prea târziu, înainte ca uºa
harului sã se închidã, iar la venirea Domnului Isus sã ni se spunã:
”Veniþi binecuvântaþii Tatãlui, de moºteniþi Împãrãþia care v-a
fost pregãtitã de la întemeierea lumii.” Matei25. 34.

42


Capitolul 5
DE CE A VENIT DOMNUL ISUS
PE ACEST PÃMÂNT?

Urmãtorul punct despre care vom vorbi este urmãtorul: pentru
ce a venit Domnul Isus pe acest pãmânt, pentru ce a fost necesarã
întruparea Sa în corp omenesc ºi de ce a fost necesar sã treacã prin
toate fazele Planului de Mântuire?
Înainte ca cineva sã înceapã o construcþie de orice fel, în primul
rând are nevoie de un plan, în care sunt cuprinse tot felul de date
cu privire la felul cum se va face, ce va cuprinde, ce lungime,
înãlþime, lãþime, câte camere etc. Dacã pentru aceastã construcþie
au fost necesare o grãmadã de hârtii cu planul ºi ceea ce cuprinde
ea, cu mult mai mult au fost necesare multe detalii ºi planuri cu
privire la întemeierea unei planete. Cele trei persoane ale
Dumnezeirii sunt: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt au alcãtuit împreunã
un plan, adicã un Plan al Mântuirii, în cazul în care se va cãdea în
pãcat. Dar Dumnezeu în tot autoºtiinþa Sa ºtia cã se va ajunge la
acest punct de cãdere. Astfel a fost creat acest plan, înainte de
întemeierea lumii, în care Domnul Isus s-a dat de bunã voie ca
jertfã de ispãºire din dragoste pentru neamul omenesc.
Aceastã tainã a fost “ þinutã ascunsã din veºnicii ºi în toate
veacurile, dar descoperitã acum sfinþilor Lui.” Coloseni 1.26
Pentru ca sã se rãscumpere neamul omenesc, a trebuit ca însuºi
Creatorul sã moarã. Nu se putea aduce alt sânge, ca jertfã de
ispãºire. Singurul care putea face acest sacrificiu a fost fiul lui
43

Corneliu Manea
Dumnezeu, Isus Hristos. El a fost înjunghiat înainte de
întemeierea lumii. ”Sã ºtiþi, cã nu cu lucruri peritoare, cu argint
sau cu aur, aþi fost rãscumpãraþi din felul deºert de vieþuire, pe
care-l moºteniserãþi de la pãrintii voºtri, ci cu însuºi sângele
scump al lui Hristos, Mielul fãrã cusur ºi fãrã prihanã. El a fost
cunoscut mai înainte de întemeierea lumii ºi a fost arãtat la
sfârºitul vremurilor pentru voi.” 1 Petru 1.18-20.
Iar aceastã jertfã, nu s-a adus de mai multe ori, ci o singurã datã.
”ªi nu ca sã Se aducã de mai multe ori jertfa pe Sine însuºi, ca
marele preot, care intra în fiecare an în Locul prea sfânt cu un
sânge, care nu este al lui; fiindcã atunci ar fi trebuit sã pãtimeascã
de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la
sfârºitul veacurilor, S-a arãtat o singurã datã, ca sã ºteargã pãcatul
prin jertfa Sa” Evrei 9.25-26.
Dumnezeu ºtia cã dupã crearea îngerilor, la cel mai mare în
rang, în frumuseþe ºi în desãvârºire i se va înfiripa în inimã
pãcatul, care va aduce cele mai dezastruoase efecte. De aceea în
marea Sa bunãtate ºi cu multa Sa iubire, nu a apelat la judecatã
imediatã pentru îngerul decãzut. I s-a dat mult timp de har, ca sã se
întoarcã de la calea lui rea, dar el a refuzat, ba mai mult, a amãgit
ºi a treia parte din îngerii necãzuþi în pãcat. Vã pute-þi imagina cât
a putut sã tragã de partea lui, dacã îngerii erau în numãr de: ”zece
mii de ori zece mii ºi mii de mii?”. Ce credeþi, putea Dumnezeu sã
îl distrugã pe Lucifer? Cu siguranþã cã da. Dar întrebarea se pune:
mai putea arãta Dumnezeu dragoste? Ce ar fi zis ceilalþi îngeri
necãzuþi? L-ar fi slujit pe Dumnezeu de fricã. Dar nu, El a arãtat
universului întreg, nemãrginita Sa iubire. În prezenþa lui
Dumnezeu, nu se putea împaca binele cu rãul de aceea, în cer a
avut loc un rãzboi, dar nu un rãzboi cum se face astãzi, cu arme de
tot felul, avioane, rachete ºi bombe, ci unul ideologic, un schimb
de cuvinte între Creator ºi rãzvrãtiþi, între dragostea lui
Dumnezeu ºi mândria lui Lucifer.
“ªi în cer s-a fãcut un rãzboi. Mihail ºi îngerii lui s-au luptat cu
balaurul. ªi balaurul cu îngerii lui, s-au luptat ºi ei. ªi balaurul cel
mare, ºarpele cel vechi, numit Diavolul ºi Satana, acela care
înºalã întreaga lume, a fost aruncat pe pãmânt; ºi împreunã cu el,
44

au fost aruncaþi ºi îngerii lui.” Apocalipsa 12.7-9.
“Cum ai cãzut din cer, Luceafãr strãlucitor, fiu al zorilor! Cum
ai fost doborât la pãmânt, tu biruitorul neamurilor! Tu ziceai în
inima ta: ”Mã voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai
pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi ºedea pe muntele adunãrii
dumnezeilor, la capãtul miazã-noaptei; mã voi sui pe vârful
norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt”. Dar ai fost aruncat în locuinþa
morþilor, în
adâncimile
mormântului.”
Isaia 14.12-15.
Dar Satana nu
s-a mulþumit doar
cu atât. Dupã
crearea omului ºi
aºezarea lui în
grãdina Eden, el
vine la primii
noºtri pãrinþi
pentru ai amãgi. El
a pus un pic de minciunã, în mult adevãr ºi astfel Adam ºi Eva au
picat în cursa lui. ªi astfel s-a început un drum plin de încercãri,
ispite ºi dureri. Generaþie dupã
generaþie, oamenii s-au stricat din
ce în ce mai mult. ”Domnul a vãzut
cã rãutatea omului era mare pe
pãmânt ºi cã toate întocmirile
gândurilor din inima lui sunt
îndreptate în fiecare zi numai spre
rãu. I-a pãrut rãu Domnului cã a
fãcut pe om pe pãmânt ºi S-a
mâhnit în inima Lui.” Genesa 6. 5-
6.
Începând de la primii noºtri
pãrinþi, Dumnezeu a profetizat cã
are un remediu ºi pentru acest
45

Corneliu Manea
dezastru. “Vrãºmãºie voi pune între tine ºi femeie, între sãmânþa
ta ºi sãmânþa ei. Aceasta îþi va zdrobi capul ºi tu îi vei zdrobi
cãlcâiul.” Genesa 3.15.
Anii s-au scurs cu grãmada ºi timpul profetizat a sosit. Dar ce
dezamãgire. Nici un pic de respect pentru acest eveniment
nemaipomenit. Satana era la lucru, ca nimeni sã nu ºtie despre
sosirea în lume, în chip omenesc a Mântuitorului lumii. Nimeni
din învãþãtorii legii, din bãtrânii adunãrii, din farisei nu ºtiau
nimic. Doar niºte pastori ºi trei magi au primit aceastã veste. ”În
þinutul acela erau niºte pastori, care stãteau afarã în câmp ºi
fãceau de strajã noaptea împrejurul turmei lor. ªi iatã cã un înger
al Domnului, s-a înfãþiºat înaintea lor ºi slava Domnului a
strãlucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoºat foarte tare. Dar îngerul
le-a zis: ”Nu vã temeþi: cãci vã aduc o veste bunã, care va fi o mare
bucurie pentru tot norodul: astãzi în cetatea lui David, vi s-a
nãscut un Mântuitor, care este Hristos Domnul.” Luca 2. 8-11.

“Dupã ce s-a nãscut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele
împãratului Irod, iatã cã au venit niºte magi din Rãsãrit la
46

Ierusalim ºi au întrebat: ”unde este Împãratul de curând nãscut al
Iudeilor? Fiindcã I-am vãzut steaua în Rãsãrit ºi am venit sã ne
închinãm Lui”. Matei 2.1-2
Satana vãzând cã Mântuitorul a sosit pe terenul lui, a ºi început
cu lucrarea lui rea vrând sã-L omoare pe copilul Isus. Dar
Dumnezeu a fost cu El ºi L-a pãzit, pentru cã avea un plan de
îndeplinit. ªi astfel Domnul Isus ºi-a început lucrarea, pentru care
S-a dat de bunã voie înainte de întemeierea lumii ºi care astãzi se
împlinea. Toatã viaþa Sa, care a trãit-o pe acest pãmânt, a fost o
viaþã strâns legatã cu cea a Tatãlui, de comuniune continuã cu
Dãtãtorul vieþii, de slujire ºi de salvare.
Domnul Isus a venit pe acest pãmânt din urmãtoarele motive:
- din dragoste. ”Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oriºicine crede în El sã nu
piarã, ci sã aibe viaþã veºnicã.” Ioan 3.16.
- pentru a împlini toate profeþiile care s-au spus cu privire la El,
de-a lungul generaþiilor.
- sã vesteascã sãracilor Evanghelia.
- sã tãmãduiascã pe cei cu inima zdrobitã, sã vindece pe cei
bolnavi.
- sã arate tuturor adevãratul caracter al lui Satana, care este
numai urã, minciunã, discordie, mândrie etc.
- sã fie pentru noi o pildã drept de urmat, în toate lucrurile, sã
trãim în pace cu oricine, sã fim în continuã legãturã ºi comuniune
cu Dumnezeu ºi sã ne strãduim sã ajungem la statura plinãtãþii
Lui.
- sã ne demonstreze cã tot ceea ce ne-a lãsat, se poate împlini.
Cã Legea ºi poruncile Lui nu sunt greu de þinut. Cã nu a venit sã
strice, ci sã împlineascã.
- cã sângele Lui a curs o datã pentru totdeauna, cã nu mai este
necesar ca alt sânge de animal sã mai curgã pentru noi, ca sã ne
curãþeascã.
- sã ne arate cã dacã El ar fi venit pe acest pãmânt doar sã moarã,
nu ar fi avut nicio rezolvare, ci a trebuit ca sã ºi învieze, pentru
a-ªi continua a doua misiune pe care a are ºi anume, cea de
Mijlocitor, de punte de legãturã între noi ºi Dumnezeu, sã refacã
47

Corneliu Manea
prãpastia care s-a produs datoritã pãcatului, sã sfãrâme zidul de
despãrþire dintre noi ºi Dumnezeu.
- sã arate cã plata pãcatului este moartea, prin cãlcarea celor
zece porunci, cã pãcatul este fãrãdelege, sã ia pãcatele noastre
asupra Lui ºi sã plãteascã preþul fãrãdelegilor noastre. ”Oricine
face pãcat, face ºi fãrãdelege; ºi pãcatul este fãrãdelege. ªi ºtiþi cã
El s-a arãtat ca sã ia pãcatele; ºi în El nu este pãcat”. 1 Ioan 3.4-5.
Toate aceste motive, nu fac altceva decât sã ne arate cât de mult
a putut sã ne iubeascã Domnul Isus, cât de mare a fost, este ºi va
mai fi dragostea Sa pentru neamul omenesc, ºi aceastã iubire nu
s-a manifestat de când ne-am nãscut fiecare, ci înainte de
întemeierea pãmântului, Domnul Hristos avea sã fie adus ca jertfã
pentru pãcatele noastre ºi astfel sã refacã puntea de legãturã, care
fusese ruptã datoritã pãcatului.
“De aceea, dupã cum printr-un singur om a intrat pãcatul în
lume ºi prin pãcat a intrat moartea ºi astfel moartea a trecut asupra
tuturor oamenilor, din pricinã cã toþi au pãcãtuit... Astfel dar, dupã
cum printr-o singurã greºealã, a venit o osândã, care a lovit pe toþi
oamenii, tot aºa, printr-o singurã hotãrâre de iertare a venit pentru
toþi oamenii o hotãrâre de neprihãnire care dã viaþã. Cãci dupã
cum prin neascultarea unui singur om, cei mulþi au fost fãcuþi
pãcãtoºi, tot aºa, prin ascultarea unui singur om, cei mulþi vor fi
fãcuþi neprihãniþi”. Romani 5.12 ºi 18-19.
El nu face nicio deosebire între oameni, pe toþi îi iubeºte, pentru
toþi a murit ºi chiar dacã pe acest pãmânt ar fi fost decât un singur
om ºi acesta ar fi pãcãtuit, Domnul Isus ar fi venit sã se jertfeascã
pentru el.
Sunt foarte mulþi oameni în acestã lume, care datoritã vieþii lor
pline de pãcat, cred cã dacã ar veni la picioarele Mântuitorului ºi
ºi-ar cere iertare pentru toate nelegiuirile pe care le-au fãcut, nu ar
primi iertare. Nu este adevãrat. Toþi au drept la iertare, nu
conteazã dacã viaþa ta este plinã de pãcat sau dacã ai foarte puþine.
”De vor fi pãcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca
zãpada; de vor fi roºii ca purpura, se vor face ca lâna.” Isaia 1.18.
Toþi pot fi iertaþi. Dar, atenþie, este un pãcat care nu se poate
ierta. Poate vã veþi întreba cum aºa, cã mai devreme ai spus, cã
48

toate pãcatele pot fi iertate de Dumnezeu. Aºa este, dar Biblia
vorbeºte de un pãcat care nu se poate ierta ºi acesta îl gãsim în
Matei 12.31. ”De aceea vã spun: Orice pãcat ºi orice hulã vor fi
iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi
iertatã”.
Poate unii dintre dumneavoastrã v-aþi întrebat vreodatã, care
este acest pãcat sau dacã l-am fãcut, cum pot afla care este. Este
foarte simplu. Când cineva sau mai bine mã dau exemplu pe
mine, fac un pãcat sau mai multe, Duhul Sfânt vine ºi-mi spune cã
ceea ce am fãcut este pãcat, conºtiinþa începe sã mã mustre.
Mi-am cerut iertare la Dumnezeu pentru pãcatul sãvârºit, dar
mâine cad din nou în acelaºi pãcat ºi vin din nou ºi-mi cer iertare.
Conºtiinþa mã mustrã pâna la un moment dat, dar datoritã
persistãrii în acest pãcat ºi complacerea în el, Duhul Sfânt nu mai
poate lucra la inima mea ºi conºtiinþa nu mai mã mustrã. Pãcatul
acela face parte din mine. Eu îmi gãsesc plãcere în el. Atunci
Duhul Sfânt pleacã de la mine, nu mai existã cale de întoarcere
pentru mine, sunt deja pierdut pentru totdeauna. Soarta mea este
sigilatã. Acesta este pãcatul împotriva Duhului Sfânt.
Acum cã aþi aflat acest lucru, ºi încã Duhul Sfânt ne mustrã
când pãcãtuim, mai avem o ºansã. ”Astãzi dacã auziþi glasul Lui,
nu vã împietriþi inima”. Domnul Isus te vrea pentru El, sunetul
bãtãii Lui la uºa inimii noastre încã se mai poate auzi. Haide sã-i
deschidem fiecare în parte ºi sã-L lãsãm sã intre în inimile noastre
ºi sã le curãþeascã de tot ce este rãu în ele ºi sã-i slujim numai Lui.
Sã ne ajute bunul Dumnezeu, ca în puþinele clipe pe care le mai
avem de trãit pe acest pãmint, sã o rupem cu tot ce ne desparte de
El, sã ne rupem de aceastã lume ºi de lucrurile din ea ºi sã ne ajute
ca ultima zi de pe acest pãmânt, sã fie ca prima zi în cer.
Aceasta este opera lui Satana, ca atunci când un pãcãtos ar dori
sã se întoarca la Dumnezeu, el sã-i punã îndoialã în inimã cã nu ar
mai putea fi iertat datoritã pãcatelor sãvârºite. Dar nu cedaþi ºi nu
credeþi. Veniþi cu toatã îndrãzneala la Domnul Hristos ºi El nu vã
va respinge. Mult timp nu va mai fi, dar acest puþin timp care ne-a
mai rãmas îl putem folosi spre slava ºi onoarea Numelui Sãu.
Duhul Sfânt va mai fi puþin cu noi, el se va retrage, dar înainte ca
49

Corneliu Manea
sã se retragã, creºtinii adevãraþi vor fi deja sigilaþi, iar persoanele
care nu au trãit dupã voia lui Dumnezeu, vor rãmine în
fãrãdelegea lor, pânã se va arãta Fiul Omului venind pe norii
cerului. ªi atunci va fi plânsul ºi scrâºnirea dinþilor.

50


Capitolul 6
PENTRU CE S-AU TRASAT ANUMITE PUNCTE LA
CARE TREBUIE SÃ AJUNGEM?

Nu este deajuns cã ne-am predat lui Dumnezeu, inima noastrã.
Pentru ce mai este necesar sã strãbatem aceastã cale, uitându-ne
dupã semne? Dumnezeu doreºte cã traseul pe care îl avem de
fãcut pânã la viaþa veºnicã, sã fie presãrat cu semne, dureri,
suferinþe ºi încercãri. Lui Dumnezeu îi place ordinea, tot ceea ce a
fãcut a fost desãvârºit, tot ceea ce ne-a dat, trebuiesc fãcute
conform standardului.
Tot ce ne-a spus, trebuie îndeplinit cu exactitate. Lui
Dumnezeu nu-i plac jumãtãþile de mãsurã. El vrea ca tot sã fie
desãvârºit ºi orice lucrare pe care o facem, trebuie sã fie ca pentru
Domnul. Dumnezeu ca Sã-ºi facã un popor bine pregãtit ºi
desãvârºit pentru orice lucrare bunã, trebuie sã-l treacã prin mai
multe cerneri. Aºa cum aurul, ca sã iasã curat, este supus la un
tratament de curãþire, care scoate din el tot ce nu este bun, tot aºa
ºi creºtinul, în toatã viaþa lui este supus la multe probe, încercãri,
dureri ºi suferinþe, pentru a-l face de calitate. Toþi înaintaºii noºtri,
au fost încercaþi prin felurite încercãri ºi au iesit biruitori. Asta ce
înseamnã pentru noi? Ca ºi noi suntem oameni ca ºi ei ºi vom
putea ieºi biruitori în toate, doar dacã ne bizuim pe Acela care
sigur te poate ajuta, de a avea credinþã în El ºi a-L urma totdeauna.
Credeþi cã pentru patriarhul Avraam a fost uºor când i s-a zis:
”Ia pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu, pe care-l iubeºti, pe Isaac; du-te
51

Corneliu Manea
în þara Moria ºi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care þi-L
voi spune.” Genesa 22.2. Dar el nu a comentat ºi ar fi adus la
îndeplinire aceastã misiune, dacã un înger nu ar fi intervenit ºi nu
l-ar fi oprit: ”Sã nu pui mâna pe bãiat ºi sã nu-i faci nimic; cãci ºtiu
acum, cã te temi de Dumnezeu, ântrucit n-ai cruþat pe fiul tãu, pe
singurul tãu fiu, pentru Mine.” Genesa 22.12.
Sau neprihãnitul Iov când a trecut prin atâtea încercãri, dar care
a rãmas neclintit în hotãrârea lui de a sluji lui Dumnezeu. ªi dacã
am vorbi de toþi eroii credinþei, care au trecut prin tot felul de
lucruri, dar care nu au dat înapoi, nu ne-ar ajunge timpul sã
povestim despre ei, despre sacrificiul lor pe care l-au fãcut,
treaptã cu treaptã pânã au ajuns la stadiul cerut de Mântuitorul
nostru. Ei aveau privirea aþintitã la ”Cãpetenia ºi desãvârºirea
credinþei noastre, adicã la Isus Hristos”. Dumnezeu doreºte ca
atunci când trecem prin tot felul de încercãri, ispite ºi suferinþi,
inima noastrã sã fie tot îndreptatã spre El. Cu toate cã nouã când
ne merge bine, uitãm de El ºi cã datoritã binecuvintârilor Sale
avem tot ceea ce dorim, iar când vine în viaþa noastrã ceva rãu, nu
venim prima datã la El, ci ne încumetãm ca prin propriile noastre
puteri sã facem ca acel rãu sã treacã ºi uitãm de ajutorul nostru pe
care îl avem întotdeauna. Dar dupã ce vom ieºi de acolo, vom fi
mai albi decât zãpada.
“Nu v-a ajuns nici o ispitã, care sã nu fi fost potrivitã cu puterea
omeneascã. ªi Dumnezeu, care este credincios, nu v-a îngãdui sã
fiþi ispitiþi peste puterile voastre; ci, împreunã cu ispita, a pregãtit
ºi mijlocul sã ieºiþi din ea, ca s-o puteþi rãbda.” 1 Corinteni10.13.
Lui Dumnezeu nu-I place ca noi nu facem ce zice El ºi ce ne
cere, de aceea Ne-a lãsat Cuvântul Sãu, ca îndrumãtor pe acest
pãmânt. Iar noi ca sã ajungem la stadiul pe care El Îl cere, trebuie
sã îndeplinim tot ce ne-a lãsat ºi sã cãlcãm pe urmele lãsate de El.
Dar din pãcate noi ne încurcãm singuri în citirea Cuvântului Sãu
Sfânt, pentru cã nu înþelegem sau mai bine zis, dãm la o parte ceea
ce nu ne convine. Aceasta este cea mai mare greºealã pe care o fac
mulþi creºtini, pentru cã nu cerceteazã cu toatã seriozitatea
întreaga Biblie. Ei nu sunt conºtienþi de ce deznodãmânt tragic,
vor avea cei care nu vor lua în serios avertizãrile din Sfânta
52

Scripturã ºi care nu îºi pun în rânduialã viaþa sa.
Noi avem de strãbãtut o cale, cu coborâri ºi urcãri, dar avem o
þintã. Þinta este Domnul Isus, iar dacã ne uitãm þintã la El,
intemperiile care ne lovesc nu ne vor face niciun rãu. Tot ceea ce
trebuie sã facem, este sã nu ne uitãm de jur împrejurul nostru, la
lumea acesta plinã de pofte ºi sã facem ce fac ei. Sã nu facem la fel
cum a fãcut Petru în întâmplarea cu mersul pe ape”. Dar când a
vãzut cã vântul era tare s-a temut; ºi fiindcã începea sã se afunde,
a strigat: ”Doamne, scapã-mã!”. Matei 14 .30.
Þinta noastrã, este viaþa veºnicã alãturi de Mântuitorul nostru.
Trebuie sã îndepãrtãm toate barierele care ne încetinesc mersul,
sã ne debarasãm de tot ce ne atrage în aceastã lume, sã lãsãm tot ºi
sã-L urmãm, sã-I slujim ºi dacã este necesr sã murim pentru El.
“Luptã-te lupta cea bunã a credinþei; apucã viaþa veºnicã la care
ai fost chemat ºi pentru care ai faãcut acea frumoasã mãrturisire
înaintea multor martori.” 1Timotei 6.12.
“Nu ºtiþi cã cei ce aleargã în locul de alergare, toþi aleargã, dar
numai unul capãtã premiul? Alergaþi dar în aºa fel ca sã cãpãtaþi
premiul! Toþi cei ce se luptã la jocurile de obºte, se supun la tot
felul de înfrânãri. ªi ei fac lucrul acesta ca sã capete o cununã,
care se poate veºteji: noi sã facem lucrul acesta pentru o cununã,
care nu se poate veºteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca unul ca ºi cum n-
aº ºti încotro alerg. Mã lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveºte
în vânt...” 1 Corinteni 9.24-26.
“Dacã numai pentru viaþa aceasta ne-am pus nãdejdea în
Hristos, atunci suntem cei mai nenorociþi dintre toþi oamenii”.
1 Corinteni 15.19

53

Corneliu Manea

Capitolul 7
CE SE VA ÎNTÂMPLA
LA SFÂRªITUL TIMPULUI?

Încã de la primii noºtri pãrinþi acest sfârºit al pãmântului ºi
revenirea Domnului Isus s-a aºteptat, pentru a pune capãt cu toate
necazurile ºi pãcatul care a pãtruns atât în inima lor, cât ºi în a
noastrã ºi care a produs aceastã despãrþire de Creatorul nostru.
Fiecare generaþie în parte, datoritã evenimentelor care s-au
revãrsat asupra lor, au crezut cã aceste profeþii îºi vor gãsi
împlinirea în timpul lor. ªi rând pe rând fiecare a trecut ºi au venit
altele cu aceleaºi dorinþe de a se întâlni cu Mântuitorul lor. Iar
Pavel în 1 Tesaloniceni 4.17 spune cã: ”Apoi noi cei vii, care vom
fi rãmas, vom fi rãpiþi toþi împreunã cu ei, în nori, ca sã
întâmpinãm pe Domnul în vazduh; ºi astfel vom fi totdeauna cu
Domnul.”
ªi noi în aceste timpuri, avem acestã credinþã cã existenþa
acestui pãmânt se apropie de final, cã Domnul Hristos se va
întoarce ca sã-ºi ia copii Sãi, cã semnele ne spun aceste lucruri.
Într-una din zile, când Domnul Isus se afla cu ucenicii sãi, pe
muntele Mãslinilor, ei L-au întrebat: ”Spune-ne, când se vor
întâmpla aceste lucruri? ªi care va fi semnul venirii tale ºi al
sfârºitului veacului acestuia?” Matei 24.3. Iar Domnul Isus le
rãspunde: ”Bãgaþi de seamã sã nu vã înºele cineva. Fiindcã vor
54

Doar un pas iti mai trebuie

Empfohlen

Empfohlen

Weitere ähnliche Inhalte

Was ist angesagt?

Was ist angesagt? (17)

Andere mochten auch

Andere mochten auch (6)

Ähnlich wie Doar un pas iti mai trebuie

Ähnlich wie Doar un pas iti mai trebuie (20)

Doar un pas iti mai trebuie