LUCIANA TAMAS (DOMINIS DAYS 2004) - DE GELDERLANDER
Ovidiu Suciu - Luciana Tamas - provocarea unei adolescente
1. REPERE CULTURALE
Luciana Tămaş – provocarea unei adolescente
Sălile de la parterul Muzeului de Artă Satu Mare au fost înviorate, săptămâna trecută, de
un vernisaj inedit: expoziţia de artă plastică a elevei Luciana Tămaş. De precizat: artista are încă
din copilărie înscrise într-o impresionantă carte de vizită nenumărate expoziţii de mare succes
în ţară cât şi în străinătate, cu lucrări aflate deja în colecţii ale unor galerii de artă, colecţii
muzeale, colecţii particulare, inclusiv ale unor case regale. Se poate vorbi deja despre o operă şi
un artist. Luciana Tămaş, fiind abia ieşită din copilărie şi trecută în adolescenţă, este cunoscută
şi apreciată de critici de specialitate ca un „copil-minune”. Spectatorul mai puţin avizat va fi
derutat privindu-i lucrările, copleşit de modernitatea expresiei plastice realizată cu mână sigură.
Expoziţia este în fond o provocare, chiar agresivă. Crescută într-un mediu cultural propice,
stimulativ, Luciana a parcurs o etapă de „lectură” şi una a experimentului plastic la Şcoala de
Arte, desăvârşindu-şi bagajul de cunoştinţe mai ales prin participările la expoziţii din centre
culturale europene, din care şi-a cules termenii de referinţă în căutarea propriului EU. Atrasă
prin excelenţă de arta-obiect, pictoriţa apelează inclusiv la recuzita etnofolclorică, construind
tridimensional lucrări prin compoziţii echilibrate şi strălucite combinaţii cromatice. Ea pictează
noţiuni, idei şi sintagme, găsindu-le, inspirat, titluri pe măsură, adesea preţioase. Surprinzător,
la vârsta sa a ajuns deja la ideea implicării privitorului lucrărilor într-un act de cooperare în
recrearea imaginii artistice, considerând că orice om poate deveni un artist. Pe umerii fragezi şi
pe creştetul luminos al adolescentei apasă greutatea continuităţii pe verticală a ascensiunii şi
afirmării sale după pragul maturităţii – realitate posibilă în care credem cu convingere.
OVIDIU SUCIU