Influenta migratiei asupra dezvoltarii comunitatii

Acţiunea externă a Uniunii Europene
Grant 2010 / 228-991
Acest proiect este finanţat de
Uniunea Europeană
Proiect implementat de
Hilfswerk Austria International
RAPORT DE CERCETARE
SOCIOLOGICĂ
CERCETARE PRIVIND
INFLUENŢA MIGRAŢIEI ASUPRA
DEZVOLTĂRII COMUNITĂŢII
(ÎN VIZIUNEA GOSPODĂRIILOR CASNICE
DIN FOSTUL JUDEŢ ORHEI)

Hilfswerk Austria International
Centrul de Investigaţii Sociologice şi
Studii de Marketing „CBS-AXA”
Raport de cercetare
sociologică
Cercetare privind influenţa
migraţiei asupra dezvoltării
comunităţii
În viziunea gospodăriilor casnice din fostul judeţ Orhei
Valeriu Moşneaga şi Veaceslav Bătrînescu
Publicaţie editată în cadrul proiectului „Remitenţele Dezvoltă Comunităţile în Moldova”,
implementat de Hilfswerk Austria International,
în parteneriat cu Centrul Naţional de Asistenţă şi Informare a Organizaţiilor Neguvernamentale din
Republica Moldova – CONTACT,
cu suportul financiar al Uniunii Europene.
Opiniile exprimate în această lucrare aparţin în exclusivitate autorilor şi nu reflectă necesar punctul
de vedere al Comisiei Europene.
Acest proiect este finanţat de
către Uniunea Europeană
Delegaţia Comisiei Europene
în Republica Moldova
Str. Kogălniceanu 12,
Chişinău, MD-2001,
Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 50 52 10
Fax: (+373 22) 27 26 22
Un proiect implementat
de către Hilfswerk Austria
International
Str. Alexandru cel Bun 85,
Chişinău, MD-2012,
Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 21 25 41
www.migranti.md

2
Raport de cercetare sociologică
303.42:314.15(047)
M 91
ISBN 978-9975-4362-4-3.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Moşneaga, Valeriu.
Cercetare privind influenţa migraţiei asupra dezvoltării comunităţii : Raport
de cercetare sociologică: (în viziunea gospodăriilor casnice din fostul judeţ Orhei) /
Moşneaga Valeriu, Veaceslav Bătrînescu ; Hilfswerk Austria International, Centrul de
Investigaţii Sociol. şi Studii de Marketing“CBS-AXA”. - Chişinău : Policolor, 2013. —
107 p.
Apare cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. - 500 ex.
ISBN 978-9975-4362-4-3.

3
Cuprins:
CAPITOLUL I. IMPACTUL MIGRAŢIEI FORŢEI DE MUNCĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
(PRIVIRE DE ANSAMBLU, PE BAZA CERCETĂRILOR ANTERIOARE)
1.1. Introducere 3
1.2. Principalele efecte ale migraţiei internaţionale a forţei de muncă 5
1.2.1. Remitenţele, bunăstarea materială a migranţilor şi a familiilor acestora,
perspectivele de dezvoltare socio-economică a ţării 5
1.2.2. Gradul de ocupare a populaţiei şi dezvoltarea pieţei forţei de muncă 11
1.2.3. Structura demografică (vîrstă, sex, etnie, studii şi calificare,
dispersare teritorială) a populaţie 15
1.2.4. Păturile social-vulnerabile ale populaţiei 17
1.2.4.1. Copiii 17
1.2.4.2. Bătrînii 19
1.3. Politica Republicii Moldova cu privire la migraţia forţei de muncă 20
CAPITOLUL II. METODOLOGIA CERCETĂRII SOCIOLOGICE
2.1. Metodologia de eşantionare 23
CAPITOLUL III. ATITUDINI GENERALE PRIVIND MOLDOVA
3.1. Oportunităţile şi condiţiile din Republica Moldova 25
3.2. Probleme stringente pentru Moldova de azi 25
3.3. Standardele de trai din ultimii 2 ani 26
3.4. Contribuţia migraţiei la dezvoltarea Moldovei 26
CAPITOLUL IV. ASPECTE COMUNITARE
4.1. Aspectele comunitare pe parcursul ultimilor 5 ani 28
4.2. Probleme comunitare rezolvate 28
CAPITOLUL V. MIGRAŢIA
5.1. Situaţia migranţilor moldoveni 30
CAPITOLUL VI. REMITENŢE DE LA MIGRANŢI
6.1. Transferuri de peste hotare 31
6.2. Donaţii din partea migranţilor 31
CAPITOLUL VII. UTILIZAREA REMITENŢELOR
7.1. Cheltuirea banilor de peste hotare 31
CAPITOLUL VIII. MEDIUL DE AFACERI ŞI ANTREPRENORIATUL
8.1. Dispunere de afacere sau planificarea deschiderii unei afaceri 33
CAPITOLUL IX. SITUAŢIA SOCIO-ECONOMICĂ A FAMILIILOR
9.1. Veniturile şi bunăstarea familiei 33
CONCLUZII 34
BIBLIOGRAFIE 36
ANEXE. LISTA TABELELOR 39

4
CAPITOLUL I.
IMPACTUL MIGRAŢIEI FORŢEI DE MUNCĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
(privire de ansamblu, pe baza cercetărilor anterioare)
1.1. Introducere
Începînd cu a doua jumătate a anilor ’90 ai secolului XX, în Republica Moldova a luat amploare migraţia
internaţională a forţei de muncă. În mare măsură, acest proces a fost o reacţie la situaţia socio-economică
dificilă din ţară, constituind, în acelaşi timp, şi un răspuns individual la eficacitatea reformelor declanşate.
După cum menţiona G.Tapinos, „decizia de a emigra este una personală, la fel cum decizia de a rămîne în
ţară este o demonstraţie a încrederii în activitatea guvernului şi în stabilitatea pieţei”. (Rodriges Rios 2006:
p. 65).
Migraţia internaţională de muncă, o formă masivă a plecării populaţiei din ţară (mass-media a vehiculat cifre
de la 340 mii la un 1 milion de persoane), este una dintre cele mai stringente probleme cu care se confruntă
Republica Moldova. Conform recensămîntului populaţiei din noiembrie 2004, în migraţia forţei de muncă
erau implicaţi în jur de 600000 de oameni, aproape fiecare a treia persoană aptă de muncă. În prezent,
potrivit datelor Băncii Mondiale, din Moldova sînt plecaţi la muncă peste hotare mai mult de 700000 de
persoane, reprezentînd aproximativ o jumătate din populaţia aptă de muncă (Moldova 2011: p. 60).
Republica Moldova este poziţionată la intersecţia a două sisteme regionale de migraţie: european (UE) şi
post-sovietic (CSI). Cea mai atractivă ţară din CSI este Rusia (în special oraşul şi regiunea Moscova). În ultimul
deceniu, a crescut rolul sistemului de migraţie european. Dacă anterior vectorul dominant de migraţie a
populaţiei Republicii Moldova erau ţările CSI, în special Rusia, în prezent, tot mai multă pondere capătă
vectorul vest şi sud-vest. În Uniunea Europeană,„ţara de vis a migrantului”este Italia.
Conform unor studii recente (Lucke 2009), cea mai numeroasă prezenţă a migranţilor moldoveni a fost
înregistrată în Rusia (58,2%), Italia (19%), Portugalia (5%), Spania, Grecia, Republica Cehă, Franţa, Germania,
Irlanda, Cipru, România, Turcia, Israel, Ucraina. Modificările în politicile de migraţie ale ţărilor-gazdă au
un impact direct asupra numărului de migranţi. Potrivit sondajului, ponderea Rusiei, care din anul 2007
promovează o politică de migraţie mai liberală, a crescut la 63%, în timp ce ponderea Italiei, care a început
să înăsprească politica de migraţie, a scăzut la 14%. Cu toate acestea, în Italia, numărul de migranţi din
Moldova a rămas aproximativ acelaşi (Impactul 2009).
Se remarcă tendinţa de concentrare a migranţilor în oraşele mari. În 10 oraşe, ca parte a sistemelor de
migraţie regionale (Moscova, Roma, Sankt-Petersburg, Paris, Lisabona, Veneţia, Milano, Istanbul, Odessa,
Tyumeni), se află ¾ din totalul migranţilor moldoveni (Lucke 2007: p. 26). Se constată o divizare a ţărilor-
gazdă şi în funcţie de gen: există ţări atractive pentru bărbaţi (Rusia, Ucraina, Franţa, Republica Cehă,
Portugalia), precum şi pentru femei (Italia, Turcia, Spania, Grecia etc.).
Criza anilor 2008-2010 nu a condiţionat întoarcerea masivă acasă a migranţilor de muncă moldoveni.
Expertul S.Sainciuc (viceministru, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova)
remarca, printre altele, că în acea perioadă, săptămînal, doar o sută de persoane se adresau instituţiilor
diplomatice şi consulare ale Republicii Moldova în străinătate, exprimîndu-şi dorinţa de a se reîntoarce în
ţară”(Moşneaga 2010: p.14).
Sondajele efectuate de Centrul de cercetare CASE-Moldova (iulie-noiembrie 2008) şi de CBS AXA (decembrie
2009) în zonele rurale au arătat că lucrătorii migranţi nu planifică să revină în ţară. Chiar şi în cazul reducerii
drasticedesalarii,eivorcontinuasătrimităbanirudelor.ExpertulE.Hristev(CentruldecercetareCASE-Moldova)
relatează:„Centrul nostru a efectuat un studiu sociologic. În cadrul acestuia, respondenţii, atît migranţi, cît şi
membrii familiilor lor, au fost rugaţi să spună ce salariu i-ar face să rămînă în ţară, să nu plece la muncă în
străinătate, iar pe cei plecaţi – ce i-ar stimula să revină acasă. Membrii familiilor au afirmat că, dacă ar avea un

5
venit de 500-600 de dolari lunar, potenţialul migrant ar rămîne să lucreze în ţară. Înşişi migranţii susţin că s-ar
întoarce acasă, în cazul în care ar avea venituri de 700-800 de dolari”. (Moşneaga 2011: p. 228-229).
Expertul N. Vladicescu (CBS-AXA) remarca:„Migranţii susţin că, în condiţiile crizei economice, este mai dificil
de găsit un loc de muncă. Cei care muncesc în Uniunea Europeană au declarat că nu se vor întoarce acasă,
chiar dacă actualul salariu se va reduce cu 20-30% (de la 1500 la 1000 de euro sau de la 800 la 500 de euro),
întrucît oricum va fi o sumă mai mare decît cea pe care o pot cîştiga în Republica Moldova. Atît migranţii,
cît şi membrii familiilor lor (recipienţi de remitenţe) planifică, în cazul reducerii veniturilor, să micşoreze
corespunzător consumul. În acelaşi timp, migranţii declară că nu vor reduce transferurile de bani pentru
nevoile curente ale familiilor lor din Republica Moldova”. (Moşneaga 2011: p. 226-227).
Studiile de monitorizare, realizate de CBS AXA în 2008-2009, indică tendinţa de menţinere a situaţiei date,
adică oamenii doresc să lucreze în străinătate. Mai mult decît atît, în perioadele de criză, aceste aspiraţii
capătă un nou impuls (Impactul 2009).
Vorbind despre perspectivele migraţiei forţei de muncă din Moldova, este bine să luăm în calcul răspunsurile
persoanelor apte de muncă (20-55 ani) la întrebarea De ce în viitorul apropiat nu planificaţi să plecaţi la muncă
în străinătate?. Doar 40% din respondenţi au menţionat că „nu există nici un motiv pentru migraţie”, iar
7% – că „au venituri suficiente”. Restul respondenţilor şi-au exprimat dorinţa de a pleca, dar constată unele
constrîngeri, care îi obligă să rămînă în Moldova:
 „nu vreau să-mi părăsesc familia”(26%);
 „migraţia este scumpă”(13%);
 „este dificil de a găsi un loc de muncă”(7% );
 „este necesar să efectuez lucrări agricole”(6%);
 altele (5%).
DE CE ÎN VIITORUL APROPIAT NU PLANIFICAŢI SĂ PLECAŢI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE?
nu există nici un motiv pentru migraţie
au venituri suficiente
nu vreau să-mi părăsesc familia
migraţia este scumpă
este dificil de a găsi un loc de muncă
este necesar să efectuez lucrări agricole
altele
40%
7%
7%
6%
5%
26%
13%
Remarcăm faptul că studiul migraţiei forţei de muncă în Republica Moldova a început la sfîrşitul anilor ‘90 ai
secolului XX. Pînă în prezent, s-au acumulat o mulţime de date empirice şi analitice privind migraţia populaţiei
ţării. În afară de anuarele statistice, cu rubrici extinse privind migraţia, este editată culegerea specializată

6
„Ancheta forţei de muncă”, care inserează rezultatele cercetărilor sociologice efectuate trimestrial de Oficiul
Naţional de Statistică, pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional. O parte semnificativă a acestei culegeri
reflectă profilul socio-demografic al migraţiei forţei de muncă din Moldova.
Începînd cu anul 2000, în ţară s-au realizat mai multe cercetări la subiectul dat, utilizîndu-se întregul arsenal
sociologic (chestionare, interviuri în profunzime ale respondenţilor, ale experţilor, focus-grupuri, analiză de
conţinut). O experienţă vastă în efectuarea unor cercetări privind migraţia forţei de muncă a fost acumulată
de următoarele structuri: companii sociologice (CBS AXA, CIVIS), mediul academic (Universitatea de Stat din
Moldova, facultăţile de Sociologie şi Asistenţă Socială, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative).
Existăşiexperienţădecercetaresociologicămonitorizată(CBSAXA–2004,2006,2008şi2009).Acestestudiisînt
finanţate de organizaţii internaţionale (Organizaţia Internaţională a Muncii, Organizaţia Internaţională pentru
Migraţie, Banca Mondială, UNICEF ş. a.). Începînd cu anul 2004, în„Barometrul de Opinie Publică”, elaborat de
două ori pe an, sînt incluse şi întrebări cu referire la migraţia forţei de muncă.
Problema a mai fost abordată şi de comunităţi academice, de cercetarea fenomenului fiind preocupaţi
specialişti din domeniul ştiinţelor sociale. Se studiază diferite aspecte ale migraţiei forţei de muncă: efecte/
consecinţe pozitive şi negative, remitenţele, ocuparea forţei de muncă, date demografice – sex, vîrstă, profesie,
aspecte teritorial-regionale, etnice; socio-psihologice – culturale, lingvistice; exodul forţei de muncă calificate,
tineretul, protecţia juridică şi socială a lucrătorilor migranţi, reîntoarcerea şi reintegrarea; situaţia grupurilor
social-vulnerabile (copii, bătrîni); politica privind migraţia forţei de muncă etc.
Materialul acumulat este o bază solidă pentru a se trece de la analiza efectelor externe ale migraţiei forţei de
muncă la analiza modificărilor interne a realităţii moldoveneşti, condiţionate de impactul migraţiei de muncă
internaţionale la etapa contemporană. Fireşte, o astfel de trecere presupune un context adecvat, schimbarea
şi identificarea scopurilor unor studii sociologice relevante, iar datele colectate se vor utiliza pentru o analiză
empirică a fenomenului.
1.2. Principalele efecte ale migraţiei internaţionale a forţei de muncă
MigraţiainternaţionalăaforţeidemuncădinRepublicaMoldovaareconsecinţesocialeşipoliticediverseasupra
populaţiei şi situaţiei din ţara nostră. În continuare, vom analiza cele mai semnificative efecte ale migraţiei.
1.2.1. Remitenţele, bunăstarea materială a migranţilor şi a familiilor acestora,
perspectivele de dezvoltare socio-economică a ţării
Principalul efect pozitiv sînt remitenţele migranţilor în ţara de origine (Moşneaga 2006). Transferul de bani
înspre Moldova se realizează atît prin canale oficiale, cît şi neoficiale. Transferurile migranţilor de muncă
moldoveni sînt suficient de mari, iar volumul lor creşte an de an.
Tabelul 1. Dinamica remitenţelor în Republica Moldova, 1998-2011 (mln. dolari SUA)
Anul Total Prin transfer de bani rapid % din PIB
1999 89,62 52,21 9,3
2000 152,94 101,77 12,3
2001 211,99 140,08 15,1
2002 254,12 161,35 16,5
2003 317,76 176,05 23,5
2004 412,70 226,18 27,1
2005 683,24 497, 84 31,7
2006 854,55 628,61 38,2
2007 1218,30 919,71 36,2
2008 1612,12 1386,17 30,8
2009 1182,02 982,23 30,8
2010 1244,14 1072,24 29,8
2011 1453,79 1276,61 30,3
Sursa: Banca Naţională a Moldovei (www.bnm.md)

7
Creşterea remitenţelor afectează în mod pozitiv dezvoltarea şi consolidarea sistemului bancar din Republica
Moldova, deoarece, conform unor studii, majoritatea clienţilor băncilor comerciale (migranţii) trimit bani acasă
prin transfer rapid.
Migrarea forţei de muncă, neutilizate în ţară, scuteşte Republica Moldova de problema şomajului intern
(Vaculovschi 2009). Transferurile de bani permit a menţine stabilitatea socială în ţară, reduc tensiunile sociale.
De la începutul anilor ’90 ai secolului XX nu a fost înregistrat vreun conflict social de proporţii, ca urmare a
problemelor materiale ale populaţiei (Zavtur 2000, Moraru 2012), deşi s-a atestat o scădere semnificativă a
potenţialului economic şi a nivelului de trai.
Migraţia forţei de muncă, fondurile provenite din străinătate influenţează pozitiv structura socială a Republicii
Moldova,mărindnumericclasademijlocşi,prinurmare,reducîndcategoriacelorsăracişifoartesăraci(Populaţia
2000). Se înregistrează o creştere a statutului social al lucrătorului migrant, graţie calificărilor şi dezvoltării sale
profesionale; a prestigiului şi influenţei sale în luarea deciziilor în comunitate prin creditarea vecinilor”; a rolului
femeilor în familie etc. (Postolachi 2007).
S-a îmbunătăţit şi situaţia financiară a gospodăriilor, ai căror membri sînt plecaţi la muncă peste hotare. Ei au
mai multe oportunităţi de a evita riscurile sociale. M. Orozko, realizînd o cercetare în domeniul economiilor
populaţieiRepubliciiMoldova,aconcluzionatcăeconomiimaimaride500dedolarisîntîn8%dingospodăriile
în care nu există migranţi de muncă şi în 29% din gospodăriile în care există (Orozco 2007: p. 4).
Tabelul 2. Situaţia financiară a gospodăriilor în funcţie de prezenţa migranţilor de muncă (%)
Categoria Perioada
Foarte
bună
Bună Grea Foarte grea
Fără
răspuns
Alimentarea
pînă la migraţie 1,6 57,1 34,3 5,6 1,4
după migraţie 7,4 71,6 18,5 1,0 1,5
Locuinţa
pînă la migraţie 1,6 52,1 38,2 6,3 1,9
după migraţie 4,7 70,4 21,5 1,6 1,8
Îmbrăcămintea
pînă la migraţie 1,1 46,9 45,0 5,3 1,7
după migraţie 4,5 68,1 24,3 1,4 1,7
Sănătatea
pînă la migraţie 1,6 50,7 38,3 7,6 1,8
după migraţie 2,8 57,6 33,2 4,7 1,7
Studiile
pînă la migraţie 1,9 47,4 35,5 4,6 10,6
după migraţie 3,3 60,1 20,8 1,8 14,0
Distracţiile
pînă la migraţie 1,0 31,8 46,7 12,9 7,5
după migraţie 2,3 47,3 35,6 7,1 7,7
Studiile au arătat că, în 2/3 din gospodăriile în care sînt lucrători migranţi, situaţia materială este asigurată, în
special, de remitenţe. Contribuţia financiară a acestora constituie o mare parte din bugetul familiei (65% sau
mai mult). Într-o treime din gospodării remitenţele asigură bunăstarea materială în proporţie de 85 la sută.
Tabelul 3. Contribuţia lucrătorului migrant la bunăstarea materială a familiei
Contribuţia lucrătorului migrant la bunăstarea materială a familiei % gospodării
Pînă la 15% 6,4
De la 15 pînă la 35% 7,7
Mai mult de 85% 34,8
Sursă: Ghencea (2005)
Este greu de constatat care este proporţia capitalului migranţilor în afacerile din Republica Moldova, dar, cu
siguranţă, din cele aproximativ 50000 de întreprinderi mari, mici şi mijlocii, o mare parte se bazează pe banii
cîştigaţi peste hotare (Naţional 2011).

8
„Unul dintre motivele plecării a fost să asigurăm un viitor fiicelor noastre. Am construit o casă frumoasă pentru
ele. Am încercat să ne ghidăm de experienţa italienilor: arhitectura şi planificarea casei, infrastructura, baia,
dormitoarele. Materialele de construcţie au fost procurate din Italia, pentru ca totul să fie de calitate. În timpul
concediului,soţulasupravegheatmuncitoriisă-şifacălucrulconştiincios.N-ameconomisit,amangajatmeşteri
cu experienţă de muncă în străinătate, în Italia sau Spania. Cei de pe loc uneori lucrează de mîntuială, iar apoi
te ţii doar de reparaţii.
Am construit o casă cu două etaje, cu două intrări separate. Astfel, fetele trăiesc împreună, în aceeaşi curte, dar
şi fiecare în casa ei...
Locuinţa însă era doar o parte din ceea ce aveam de făcut.Trebuia să contribuim, de asemenea, la deschiderea
unei afaceri proprii. Dacă te angajezi la stat, eşti plătit puţin şi nu ai nici o garanţie: astăzi lucrezi, iar mîine poţi
fi concediat. Iar afacerea proprie îţi dă o bucată de pîine. Dacă nu eşti leneş şi munceşti conştiincios, ai şi clienţi,
şi cîştiguri, şi profit.
Fiicele sînt croitorese, de aceea, la consiliul de familie, am decis să deschidem în oraşul nostru un atelier. În
perioada sovietică, exista un asemenea atelier în centrul oraşului, dar, cu timpul, a devenit nerentabil, inutil.
Statul a uitat de el. Pereţii s-au dărîmat, peste tot au crescut buruieni.
Am cumpărat acest lot, l-am defrişat şi am construit o clădire pentru atelier – frumoasă, în stil european, un loc
comod pentru oameni. Atunci cînd terenul era în paragină, nu erau mulţi doritori să-l cumpere. Recent însă,
am fost contactaţi să-l vindem sau să-l oferim în arendă pentru o altă afacere. Ne-au propus o mulţime de bani,
dar am refuzat. Nu e bine ca într-o clădire să fie mai multe oficii. Nu se va observa că este atelierul fiicelor”.
(Soţii: Aurica, 60 de ani, studii medii de specialitate, asistentă medicală; Alexandru, 60 de ani, studii medii de
specialitate, zootehnician, migranţi de muncă în Italia, 12 ani).
„Am lucrat în străinătate mai mult de 11 ani… M-am întors în ţară... Sînt zootehnician. Îmi place foarte mult
meseria mea, de aceea voi reveni la ea. Am venit în Moldova în luna septembrie şi am încropit o gospodărie:
150 de gîşte; oi, vaci, iepuri. Vreau să măresc numărul păsărilor la 300, să am rase bune de animale. Şi totul va
fi bine. Am experienţă, dorinţă şi cunoştinţe”. (Alexei, 61 de ani, studii superioare, lucrător migrant în Spania,
revenit în 2010).
Fireşte,nutoatălumeaacceptăaceastă„uşurinţa”cucareseîncepeoafacere.Observaţiileempiricenesugerează
că există manifestări de invidie (deşi încă rare) din partea non-migranţilor pentru bunăstarea foştilor migranţi,
primii fiind mai săraci. Trebuie remarcat faptul că migraţia internaţională a forţei de muncă, remitenţele
contribuie nu doar la creşterea bunăstării materiale a familiilor, ci şi la creşterea stratificării sociale.
Nivelul sărăciei în ţară, graţie remitenţelor, a început să scadă. Dacă în 1999, sub pragul sărăciei trăiau 73% din
populaţie, în prezent cifra a scăzut semnificativ la 33% (Banca Mondială 2009).
Experienţa altor ţări ne arată că Republica Moldova nu este un caz aparte în acest sens, ci se dezvoltă în
conformitate cu tendinţele mondiale. Cheltuirea banilor pe alimente este un fenomen tipic în ţările sărace, din
care face parte şi Republica Moldova. Asigurarea unui trai decent, menţinerea gospodăriilor în ordine este o
reacţie firească a oamenilor la condiţiile de viaţă dificile. Datorită migraţiei de muncă, precum şi banilor cîştigaţi
în străinătate, oamenii şi gospodăriile lor pot supravieţui.
Analiza repartizării banilor primiţi din străinătate arată că cea mai mare parte, în cazul lucrătorilor migranţi din
gospodăriile sărace, se cheltuiesc pe alimente, o altă parte – pe satisfacerea„necesităţilor de dezvoltare”: studii,
sănătate, turism, achiziţie de mărfuri, care asigură creşterea gradului de informare, formarea anumitor abilităţi
(calculator, servicii de informare şi comunicare), deschiderea sau dezvoltarea propriei afaceri (Gestionarea
2008). Business nu înseamnă doar lansarea unui magazin sau a unui atelier de producţie. Împrumutul de bani
pentru migraţie, de asemenea, este o afacere, investiţie. Mai mult decît atît, am observat că este destul de
solicitat şi exclude relaţii formale cu statul, cu funcţionarii publici.

9
Tabelul 4. Repartizarea în gospodării a remitenţelor
Categorii de cheltuieli %
Alimente, îmbrăcăminte 43,1
Servicii comunale/ Întreţinere 18,2
Mărfuri de uz casnic (fără electrocasnice) 17,2
Reparaţia casei/apartamentului 15,3
Studii (achitarea contractului) 12,8
Tratament 12,5
Achitarea datoriilor 11,7
Achitarea datoriilor pentru călătorie 10,4
Plata pentru munci agricole 10,5
Economii„pentru zile negre” 8,5
Conturi bancare 1,6
Sursa: Transferuri (2004)
În contextul structurii bugetelor de familie, prezintă interes intenţiile de a cheltui banii cîştigaţi în timpul
apropiat, în cursul anului curent.
Tabelul 5. Planuri de repartizare a banilor cîştigaţi în străinătate pentru „următoarele 12 luni”
Categorii de cheltuieli
„AMF-
2004”%
„OIM-2004”
Prioritate
primară
%
Prioritate
secundară
%
Restituirea datoriilor 8,3 11,8 5,1
Cheltuieli curente (alimente, îmbrăcăminte, întreţinere etc.) 21,7 45,4 21,7
Cheltuieli specifice (studii, sănătate, achiziţionare de mărfuri
scumpe, împrumut de bani etc.)
20,0
(bani împru-
mutaţi – 4,2)
10,6 24,6
Investiţii casnice (achiziţionarea automobilului, imobilelor,
reparaţia apartamentului/casei, nunţi, înmormîntări, depozite
bancare)
22, 0 15,5 22,8
Investiţii în producţie (achiziţionarea unor loturi de pămînt,
autocamioane şi tehnică agricolă, păsări şi animale)
6,5 1,5 4,8
Altele 0,7 0,2
Economii (depozite bancare) 20,7 - -
Nu pot răspunde 9,8 2,4
Sursa: Transferuri (2004), Ghencea (2005)
Menţionăm că o parte semnificativă a banilor cîştigaţi de lucrătorii migranţi sînt destinaţi instruirii copiilor şi
tratamentului medical. Pe termen scurt, aceste cheltuieli pot fi considerate drept un consum, pe termen lung
însă, ele sînt o investiţie importantă în crearea şi dezvoltarea capitalului uman (Kring 2007: p.7). Prin prisma
acestei abordări, ponderea investiţiilor va fi mult mai mare de 6,5% (Ghencea 2005), analizată anterior ca bani
pentru deschiderea/dezvoltarea propriei afaceri a membrilor gospodăriei lucrătorului migrant.
În acelaşi timp, observăm că, în pofida sumelor mari de remitenţe, investiţii directe în dezvoltarea socială şi
economică a Republicii Moldova sînt foarte puţine.
Potrivit studiilor sociologice (Transferuri 2004), numai 16,8% din respondenţi intenţionează să acumuleze
fondurile primite de la migranţi şi să înceapă propria afacere. Pentru cei care văd viitorul investiţiilor în afaceri,
cele mai atractive sînt următoarele domenii (în ordinea priorităţii): agricultură, transport, comerţ şi servicii (bar,
gheretă), achiziţie de echipament, divertisment, bunurile imobiliare.
O parte din banii cîştigaţi peste hotare sînt direcţionaţi spre dezvoltarea comunităţii în care s-au născut sau
locuiesc. Studiile sociologice constată că fiecare al nouălea lucrător migrant oferă un ajutor, sprijin financiar/
material bisericii, cluburilor sportive, susţine financiar proiecte comunitare. (Sigvardsdotter 2006). Cu toate
acestea, în baza unor interviuri cu reprezentanţii administraţiei publice locale din Republica Moldova, s-a

10
demonstrat că aceasta nu se întîmplă peste tot: în multe localităţi, rolul muncitorilor migranţi în dezvoltarea
locală este nesemnificativă (Ţurcan 2006, Filipov 2009, Hristev 2009).
Treptat, dezvoltarea socio-economică a ţării a fost orientată spre un model bazat pe primirea şi utilizarea
fluxurilor de bani în creştere de peste hotare. Acest model, avînd în vedere tendinţele demografice (scăderea
natalităţiişiîmbătrînireapopulaţieidinMoldova),areuncostfoarteridicat.Acestaincludeocreştereaimportului
(finanţat de remitenţe) pînă la un nivel extrem de instabil, precum şi consolidarea monedei naţionale, ceea ce
duce la o scădere semnificativă a competitivităţii la export; riscuri morale pentru familiile de migranţi şi pentru
guvern, apariţia fenomenului de „orfani sociali”, copii părăsiţi de părinţii migranţi; restructurarea rolurilor de
gen în cadrul familiilor, al comunităţilor şi al ţării în ansamblu; distrugerea reţelelor sociale ce au avut, în ultimii
ani, un rol important în reducerea sărăciei. Toate acestea conduc la o creştere a efectelor negative (economice
şi socio-politice) ale migraţiei forţei de muncă din Moldova, precum şi la persistarea unui astfel de model de
dezvoltare socio-economică.
Criza anilor 2008-2010, agravînd problema transferurilor de bani, a pus la îndoială eficacitatea şi viabilitatea
unui asemenea model de dezvoltare a Republicii Moldova. Un sondaj (SBS AXA –2009) a arătat că două treimi
din respondenţi au constatat scăderea remitenţelor, iar un respondent din cinci (20,7%) a declarat că, odată cu
declanşarea crizei, a încetat să primească bani din străinătate (World 2009).
EvaluareaexperţilorBănciiMondialeindicăfaptulcăscăderearemitenţelorareunimpactdirectasupracreşterii
nivelului sărăciei. Modelarea simplă arată că scăderea remitenţelor cu 50% conduce la creşterea nivelului
sărăciei cu 1,2% pe an; în zonele rurale, declinul ajunge la 1,6%.
Figura 2. Evaluarea impactului direct al reducerii remitenţelor
asupra creşterii nivelului sărăciei în Republica Moldova (%)
Sursa: World (2009)
Diminuarea remitenţelor afectează diferit consumul grupurilor sociale: pentru cei mai săraci, scăderea
consumului este de 7%, în timp ce pentru cei bogaţi – de numai 2,7% (World 2009).
Potrivit lui M. Marlett, reprezentantul Băncii Mondiale în Moldova:„Criza financiară şi economică mondială a
demonstrat că Republica Moldova ar trebui să elaboreze un alt model de dezvoltare economică” (Moşneaga
2010: p.14).
Nu există nici o îndoială că actuala criză a fost o avertizare, care a relevat fragilitatea modelului existent.
Menţionăm totuşi că trecerea la un alt model de dezvoltare socio-economică, mai ales la unul durabil, este
greu de înfăptuit în condiţiile actuale. De asemenea, este puţin probabil ca Republica Moldova să realizeze
independent această tranziţie.
25.9 26.1 26.2 26.5 26.9 27.1
18.2 18.3 18.3 18.6 18.7 18.7
31.831.6
32.0 32.3 32.8 33.2
BASE
2007
- 10% - 20% - 30% - 40% - 50%
25
15
17
19
21
23
27
29
31
33
35
Total
Urban
Rural

11
1.2.2 Gradul de ocupare a populaţiei şi dezvoltarea pieţei forţei de muncă
În Republica Moldova, în cei peste 20 de ani de tranziţie, a scăzut, deşi puţin, gradul de ocupare a populaţiei. Iar
oferta forţei de muncă a crescut în mod semnificativ, ca urmare a concedierilor în masă, legate de procesele de
privatizare şi de criza economică prelungită din anii‘90 ai secolului XX. Menţionăm că, în perspectivă apropiată,
nu se aşteaptă o creştere a potenţialului economiei naţionale. Cu toate acestea, rata oficială a şomajului este de
aproximativ 2% – extrem de redusă pentru o economie în criză. În condiţiile date, cea mai mare parte a forţei
de muncă neangajată din Moldova (neînregistrată în centrele de angajare) îşi găseşte sursa de existenţă sau în
economia tenebră, sau plecînd la muncă în străinătate.
Practica a demonstrat că aproape toţi migranţii sînt angajaţi. Exodul forţei de muncă din Moldova în căutare de
venitrămîneoproblemăstringentă,demulteorisinguraalternativădeexistenţă.Pentrumajoritateapopulaţiei,
munca în străinătate este unica posibilitate să evadeze din „braţele” sărăciei din ţară. Din păcate, creşterea
substanţială a PIB-ului, observată cu 5-6 ani înainte de criza globală (rata medie anuală de creştere a fost de
aproximativ 5%), nu a condiţionat majorarea cererii de forţă de muncă, ci, dimpotrivă, numărul angajaţilor în
economie s-a diminuat (scăderea medie anuală a ocupării forţei de muncă a fost de 2,4%).
Factorul determinant în migraţia internaţională a cetăţenilor din Republica Moldova îl constituie procesele
nefavorabiledepepiaţaforţeidemuncă.Analizarelevăoscădereconstantăaindicatorilordebazăînacestsens.
Sondajul de opinie realizat de Biroul Naţional de Statistică arată o reducere a numărului populaţiei economic
active, a numărului de angajaţi şi a numărului de simbriaşi. În perioada 2001- 2008, populaţia economic activă
a scăzut de la 1616800 la 1302800 de persoane.
Remarcăm faptul că, odată cu scăderea gradului de ocupare a populaţiei, se reduce rata şomajului. Numărul
de şomeri, calculat după metodologia OIM, s-a redus în perioada 2001-2008 de la 117700 la 51700 de
persoane, iar numărul şomerilor înregistraţi la oficiile forţei de muncă – de la 27600 la 23200 de persoane
(Vaculovschi 2009).
În condiţiile crizei financiare globale din 2008-2010, situaţia pe piaţa forţei de muncă din Republica Moldova
s-a agravat (Vaculovschi 2011a). Potrivit sondajelor, în timpul crizei, 25% din respondenţi, fie personal, fie unul
din membrii familiei, şi-au pierdut locul de muncă. În aceste condiţii, creşte potenţialul de migraţie: fiecare
al treilea respondent intenţionează să-şi caute de lucru în străinătate sau nu ştie ce să facă. Printre membrii
familiei, această cifră este chiar mai mare, de aproximativ 50% (Impactul 2009).
Tabelul 6. Posibile acţiuni în caz de pierdere a locului de muncă (%)
Acţiuni Respondent
Membru
de familie
Sînt angajat 12,4 11,5
Caut un loc de muncă în localitatea în care locuiesc 29,8 21,1
Caut un loc de muncă în altă localitatea din Republica Moldova 20,2 13,3
Caut un loc de muncă peste hotarele ţării 12,4 21,9
Aplic pentru indemnizaţie de şomaj 4.6 4,7
Alte acţiuni 4,3 2,2
Nu ştiu, nu pot răspunde 16,5 25,4
Sursa: Impactul (2009)
Una dintre modalităţile de depăşire a situaţiei dificile, condiţionate de pierderea locului de muncă, este
deschiderea propriei afaceri. Analiza comparativă a sondajelor realizate de CBS AXA în anii 2008 şi 2009
arată că, deşi atractivitatea proiectelor de afaceri este în creştere, însă, în general, nu acoperă pesimismul
celor care au pierdut locurile de muncă şi sînt în căutare de serviciu, a mijloacelor de supravieţuire (Impactul
2009, Lucke 2009) .

12
Tabelul 7. Intenţia de a iniţia un proiect de afaceri (%)
Acţiuni CBS AXA – 2008 CBS AXA – 2009
Am propria afacere 4,0 4,1
Am avut o afacere în trecut, dar nu intenţionezi să încep una nouă 1,3 2,9
Am avut o afacere în trecut şi intenţionezi să încep una nouă 0,6 0,8
Nu am avut o afacere în trecut, dar intenţionezi să încep una nouă 7,6 10,8
Numărul potenţialilor întreprinzători 12,4 15,5
Sursă: Impactul (2009)
Faptul este constatat şi de analiza comparativă a dorinţei de a avea sau de a începe propria afacere de către
foştii lucrători migranţi.
Tabelul 8. Intenţia de a avea sau a începe o afacere proprie la foştii lucrători migranţi (%)
Acţiuni CBS AXA – 2008 CBS AXA – 2009
Am propria afacere 6,8 2,4
Am avut o afacere în trecut, dar nu intenţionezi să încep una nouă 2,6 5,2
Am avut o afacere în trecut şi intenţionezi să încep una nouă 1,7 1,9
Nu am avut o afacere în trecut, dar intenţionezi să încep una nouă 14,5 17,5
Numărul potenţialilor întreprinzători 23,0 21,8
Sursă: Impactul (2009)
Ce factori au cauzat astfel de estimări de către populaţia Republicii Moldova, atît în rîndul întreprinzătorilor
actuali, cît şi al celor potenţiali.
Tabelul 9. Provocările cu care se confruntă întreprinderile în ultimele 6 luni (%)
Probleme %
Scăderea venitului 50,0
Scăderea volumului de vînzări 44,0
Creşterea preţului la materiile prime 36,1
Micşorarea gradului de ocupare a lucrătorilor 31,9
Reducerea producţiei 31,5
Partenerii comerciali sînt în întîrziere cu plata 29,5
Reducerea numărului de angajaţi 28,0
Imposibilitatea de achitare integrală a salariului angajaţilor 27,6
Datorii fiscale la stat 23,0
Sursa: Impactul (2009)
Evaluînd condiţiile de viaţă în perioada de criză, fiecare al doilea respondent a remarcat că acestea au devenit
mai rele. În ceea ce priveşte posibilitatea de a face economii, doar 30% din respondenţi susţin că au putut
face economii în ultimele 6 luni. Aproape 43% din persoanele chestionate au afirmat că au cîştigat bani,
dar nu au putut face economii. În acelaşi timp, un respondent din patru (23,4%) a recunoscut că are datorii
(Impactul 2009).
Menţionăm că migraţia populaţiei a modificat felul de a concepe munca: nu numai în calitate de element social
important, dar şi ca valoare social-politică a fiecărui individ în parte.

13
Tabelul 10. Relaţia dintre statutul social şi munca în străinătate: secţiune orizontală (%)
Dacă nu sînteţi angajat, ce statut aveţi?
Aţi muncit în străinătate?
Total
Dа Nu Nici un răspuns
Angajat 31,6 66,6 1,9 100,0
Elev 0 100,0 0 100,0
Student 12,7 87,3 0 100,0
Pensionar (în funcţie de vîrsta sau starea sănătăţii) 6,6 92,0 1,5 100,0
Casnică; concediu de îngrijire a copilului 30,8 68,3 1,0 100,0
Temporar nu lucrez; caut de lucru 50,7 47,4 1,9 100,0
Şomer; nu caut de lucru 51,5 48,5 0 100,0
Nici un răspuns 25,0 58,3 16,7 100,0
Total 29,5 69,0 1,6 100,0
Numărul respondenţilor 339 793 18 1150
Sursă: Barometrul (http://www.ipp.md)
Tabelul 11. Relaţia dintre statutul social şi munca în străinătate: secţiune pe verticală (%)
Ce statut aveţi?
Aţi muncit în străinătate?
Dа Nu Nici un răspuns
Angajat 35,1 31,7 38,9
Elev 0 1,0 0
Student 2,4 6,9 0
Pensionar (în funcţie de vîrsta sau starea sănătăţii) 5,3 31,8 22,2
Casnică; concediu de î ngrijire a copilului 9,4 9,0 5,6
Temporar nu lucrez; caut de lucru 31,3 12,5 22,2
Şomer; nu caut de lucru 15,6 6,3 0
Nici un răspuns 9 9 11,1
Total 100,0 100,0 100,0
În total 1150 respondenţi 339 793 18
Sursă: Barometrul (http://www.ipp.md)
Tabelul 12. Relaţia vîrstă, statut social şi experienţă de muncă în străinătate (%)
1 2
Dacă aţi muncit în străinătate, ce statut aţi avut?
3 4 5 6 7 8 9 10 Total
Da 18-20 50,0 0 0 0 12,5 25,0 12,5 100,0
Nu 18-20 5,5 12,7 52,7 1,8 7,3 12,7 7,3 100,0
Da 21-30 21,2 0 7,7 0 18,3 30,8 21,2 1,0 100,0
Nu 21-30 34,2 6 15,5 6 18,0 21,7 6,2 3,1 100,0
Da 31-40 48,0 0 9,0 33,0 10,0 0 100,0
Nu 31-40 49,1 3,4 19,0 20,7 6,9 9 100,0
Da 41-50 40,6 1,6 3,1 34,4 20,3 100,0
Nu 41-50 53,8 10,4 9,4 18,9 7,5 100,0
Da 51-60 36,0 0 16,0 2,0 30,0 12,0 4,0 100,0
Nu 51-60 42,2 6 33,1 3,6 7,8 12,0 6 100,0
Da 61şi peste 7,1 64,3 0 21,4 7,1 100,0
Nu 61 şi peste 4,2 95,2 5 0 0 100,0
Nota: 1 – Ai muncit în străinătate; 2 – vîrsta (ani); 3 – muncesc; 4 – elev; 5 – student; 6 – pensionar (în funcţie de
vîrstă sau starea sănătăţii); 7 – casnică, concediu de îngrijire a copilului; 8 – temporar nu lucrez, caut de lucru;
9 – şomer, nu caut de lucru; 10 – nu pot răspunde.
Sursa: Barometrul (2011)

14
Viziunea privind munca, ocuparea forţei de muncă, gradul de ocupare pe piaţa internă a muncii a cetăţenilor
Republicii Moldova care au lucrat în străinătate diferă de viziunea celor ce nu au o astfel de experienţă. De
obicei, ei sînt mai activi în căutarea locurilor de muncă şi se angajează mai repede, fapt confirmat de datele
din Tabelele 1-3 (poziţiile „angajat”, „temporar neangajat, în căutare de lucru”), care arată relaţia dintre vîrsta
persoanelor, statutul social în Republica Moldova şi experienţa de muncă în străinătate.
Astfel, observăm că, printre angajaţi, procentul celor care au muncit în străinătate este mai mare decît al celor
care nu au o astfel de experienţă. În acelaşi timp, numărul persoanelor care„temporar nu lucrează şi caută de
lucru”este de 2,5 ori mai mare în rîndul celor cu experienţă de migraţie decît în rîndul non-migranţilor. În ceea
ce priveşte poziţia„şomer, nu caut de lucru”, constatăm aceeaşi situaţie. Fără îndoială, în acest grup s-ar regăsi şi
cei care au venit acasă să se odihnească, să se trateze. Cu toate acestea, mai sînt şi alte elemente demne de a fi
luate în consideraţie. Persoanele cu experienţă de muncă în străinătate devin„capricioase”pe piaţa naţională a
muncii.Elenuacceptăoricemuncă,spredeosebiredeconcetăţeniilor,carenuaulucratînstrăinătate,deoarece
fac comparaţie cu situaţia din ţările-gazdă. Ei caută un serviciu prestigios, dar, mai ales, bine plătit.
„...Larisa, soţul şi fiul Andrei s-au întors în Moldova. Locuiesc în Chişinău, în propriul apartament. Fiica a rămas în
Portugalia, este cîntăreaţă de operă. Fiul merge la şcoală, iar soţul nu lucrează. Dar, cu toate acestea, are multe
de făcut. Merge la rudele din satul natal, le ajută în gospodărie. În general, este mulţumit de viaţă.
Pentru Larisa, procesul de reintegrare nu este unul simplu. Are două luni de cînd caută de lucru: salariul de
2000 de lei (în jur de 200 de dolari SUA) nu o mulţumeşte, comparativ cu 1000 de euro pe care îi cîştiga în
Portugalia, lucrînd în două locuri.Tînjeşte după viaţa de acolo, după serviciu, venituri, prieteni, prietene, cercul
de comunicare, după acel mod de viaţă” (Larisa, 45 de ani, studii medii profesionale, tehnolog în alimentaţia
publică; Andrei, 46 de ani, studii medii, şofer, migranţi de muncă în Portugalia, 12 ani).
Pentru ei, munca în termeni de cost este o valoare, ceea ce nu observăm la concetăţenii lor, care estimează
experienţa profesională după realitatea din Republica Moldova. În străinătate, ei au avut o altă experienţă de
muncă, o altă calitate şi remunerare şi nu doresc să le piardă, să le schimbe, să le reducă la nivelul pieţei forţei
de muncă de la noi.
„Mă uit cum lucrează aici moldovenii noştri: au pauze pentru fumat, mai mult se fac că muncesc. De aceea
nu sînt bine plătiţi. Da, eu cer mult pentru munca mea, în comparaţie cu standardele moldoveneşti, dar mă
orientez după cele europene şi este firesc să fie aşa. Nu trebuie să fie considerată drept lăcomie, este un salariu
normal, deoarece lucrez repede, calitativ. Ceea ce fac ei într-o lună, eu voi face în 3-4 zile. Nu e nevoie să mă
supravegheze un maistru, să mă zorească. Eu îmi apreciez timpul şi munca. Şi vreau să fiu bine remunerat.
Dacă nu voi găsi un astfel de serviciu, voi pleca din nou la muncă în străinătate. Mi-am petrecut 10 ani lucrînd
la construcţii în Spania, Portugalia, ştiu cum să lucrez, ştiu cerinţele lor (occidentale). Acolo am fost apreciat
pentru munca mea.
Desigur, patronului din Moldova îi este mai greu cu mine decît cu localnicii. Pe de o parte, el trebuie să-mi
plătească un salariu bun. Pe de altă parte, nu mă poate lua cu bombonica: aşteaptă, azi nu au adus ţiglă,
cărămidă, mortar... El e dator să-mi ofere condiţii adecvate de lucru... Nu voi aştepta pînă cînd vor aduce
materialele. Localnicii pot să aştepte şi să nu facă nimic. Dar atunci nici salariu nu li se plăteşte”. (Nicolae, 39 de
ani, constructor).
Pentru comparaţie, vom prezenta atitudinea altui respondent, care, de asemenea, are experienţă de lucru în
străinătate. A lucrat în Italia timp de 1,5 ani, dar mentalitatea şi atitudinea faţă de muncă nu şi-a schimbat-o,
fapt ce îl apropie de muncitorii moldoveni care nu au fost în străinătate, care trăiesc şi lucrează reieşind numai
din realitatea din Republica Moldova. Şi aceasta le convine.
„Am muncit în Italia, am revenit acasă de jumătate de an. Nu mai plec la muncă nici în Italia, nici într-o altă ţară...
Am lucrat la o fabrică ca muncitor. Lucram cîte opt ore. Aveam un salariu de 1350 de euro. Erau luni (august,
de exemplu) cînd cîştigam 2000 şi mai mult, deoarece mulţi merg în vacanţă, muncitori sînt mai puţini şi, prin
urmare, am avut această şansă. Este adevărat că munca era foarte grea. Mă durea tot corpul, chiar dacă sînt un
omputernicşiantrenat,toatăviaţameaamfăcutsportşiam predatlauniversitate,lacatedradeeducaţiefizică.

15
Condiţiile grele de muncă a fost primul motiv de a mă întoarce. E mai bine să trăieşti acasă, în Moldova. Poate
că nu avem salarii mari, dar putem lucra lejer, aînd timp pentru odihnă. Nu vreau să mă considere cineva cal
de tracţiune, să mă dedau cu trup şi suflet muncii de la fabrică. Sigur, ei au în dotare dispozitive care uşurează
munca oamenilor (apropo, şi eu am adus cîteva), dar pentru o mie de euro trebuie să munceşti din greu”.
(Anatol, 51 de ani, profesor de educaţie fizică).
1.2.3. Structura demografică (vîrstă, sex, etnie, studii şi calificare,
dispersare teritorială) a populaţiei
La etapa iniţială, reprezentanţii grupurilor etnice, dar şi a naţiunii titulare au fost mai activi în migraţia forţei
de muncă (Ţurcan, 2000). Remarcăm faptul că, cu excepţia Găgăuziei şi a regiunii transnistrene, unde vectorul
migraţiei internaţionale a forţei de muncă este direcţionat spre Turcia şi Rusia, în alte regiuni ale Republicii
Moldova componenta etnică/lingvistică nu influenţează comportamentul migrator al populaţiei. Un rol
importantînalegereaţăriidedestinaţieîlaureţelelesociale,membriifamiliei,consătenii,prieteniicaremuncesc
acolo, acest fapt determinînd atît componenta gender, cît şi structura populaţiei unor comunităţi.
Tabelul 13. Indici demografici ai migranţilor de muncă moldoveni plecaţi în 2010 (mii de persoane)
În total 15-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani
În total 311,0 69,7 102,2 68,6 58,3 12,2
Oraş (urban) 90,6 12,3 31,7 19,7 20,9 5,9
Sat (rural) 220,5 57,3 70,5 48,9 37,3 6,4
Bărbaţi 198,0 51,6 70,3 40,0 29,7 6,3
Femei 113,0 18,1 31,9 28,6 28,5 5,9
Studii
Superioare 33,3 4,7 15,9 4,2 6,3 2,2
Medii speciale 40,7 4,1 8,3 12,8 12,5 3,0
Medii profesionale 79,5 13,4 20,9 23,9 18,0 3,2
Liceu, studii de cultură
generală
79,4 16,7 24,8 19,2 16,1 2,7
Gimnaziale 76,2 29,7 31,6 8,5 5,3 0,0
Primare sau fără studii 1,9 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
Sursă: Biroul (2011)
Din perspectiva vîrstei, sexului, studiilor şi profesiilor, în migraţia internaţională de muncă participă diferite
categorii de cetăţeni. Mai activi sînt tinerii şi persoanele de vîrstă mijlocie (peste 70% sînt cu vîrsta de pînă la 40
de ani şi aproape 40% – cu vîrsta de pînă la 30 de ani) (Weeks 2005: p.116). Vîrsta medie a lucrătorului migrant
este de 35-36 de ani.
Figura 3. Distribuţia migranţilor de muncă moldoveni pe grupe de vîrstă (mii de persoane)
Sursa: Poalelungi (2010)
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59
miipersoane

16
Analiza distribuţiei persoanelor plecate la muncă peste hotare în funcţie de vîrstă, sex şi studii arată că
fluxurile sînt compuse, în mare parte, din cei cu vîrsta de 25-34 de ani (33,9%), cu o predominanţă a sexului
masculin (63,6%) şi a persoanelor cu studii medii, medii profesionale şi gimnaziale (75,6%) – cei care, de
regulă, efectuează o muncă necalificată, care nu necesită, din partea angajatorului, investiţii în dezvoltarea
capitalul uman. Acest lucru se explică prin faptul că respectivele categorii de persoane se angajează mai
repede pe piaţa de muncă străină.
Deşi majoritatea lucrătorilor migranţi sînt de sex masculin, numărul femeilor este mare şi reprezintă un sfert din
migranţii moldoveni de muncă (Ovsianikov 2006, Vaculovschi 2010). Migranţii de muncă-bărbaţi sînt angajaţi
în construcţii, transporturi, industrie şi agricultură. Majoritatea moldovenilor lucrează în construcţii – 51%.
Femeile-migrante lucrează în sfera de servicii, comerţ, îngrijirea persoanelor în vîrstă, a bolnavilor, copiilor, în
calitatedemenajere,însferaserviciilorsexuale.Ceamaimareparteamigranţilordemuncănulucreazăconform
specialităţii. Cu toate acestea, spre deosebire de ţările din Europa de Vest, în care majoritatea se angajează la
munci necalificate, în Rusia posibilitatea de a te angaja potrivit studiilor este mai mare (construcţii, agricultură,
transport, industrie, servicii, comerţ).
În acest proces sînt implicaţi atît specialişti calificaţi, precum şi cei necalificaţi, atît reprezentanţi ai sectorului
bugetar (profesori, ingineri, medici), cît şi cei din industrie, transport, construcţii, agricultură (Rusnac 2007,
Brain 2011).
Migraţia forţei de muncă în Rusia şi în ţările din Uniunea Europeană diferă ca durată. Moldovenii planifică
să muncească în Rusia circa 5,5 luni; de fapt, media de şedere în Rusia este de 7 luni. Migranţii din Moldova
reprezintă fluxul permanent al forţei de muncă temporare şi chiar sezoniere în Rusia (Moraru 2012). În statele
membre ale UE, durata medie de şedere este de circa 14-16 luni.
Chestionarea migranţilor a arătat că majoritatea au studii medii profesionale şi gimnaziale (25,5% şi 25,6%
din total, conform datelor din 2010). Aceste persoane nu s-au realizat (din cauza lipsei locurilor de muncă şi a
remunerării slabe) în ţară şi pleacă în străinătate pentru şedere temporară sau permanentă. În plus, majoritatea
tinerilor care studiază în Rusia, România şi în alte ţări din Europa de Vest rămîn, de regulă, să trăiască şi să
lucreze în aceste ţări. Astfel, Republica Moldova, în detrimentul propriu, devine un furnizor de forţă de muncă
calificată (Brain 2011).
Avînd în vedere că forţa de muncă calificată nu poate fi pe deplin utilizată în ţară, iar economia locală nu-i poate
găsi o justă utilizare şi remunerare,„pierderea capitalului uman”poate fi justificată. Astfel, emigrarea forţei de
muncă calificate poate fi apreciată şi ca o modalitate de păstrare a potenţialului său.
Înacelaşitimp,degradareacapitaluluiumancreeazăundezechilibrucareafecteazăînmodnegativdezvoltarea
socio-economică a ţării, viitorul Republicii Moldova.
Forţa de muncă din Moldova este din ce în ce mai selectivă. Atunci cînd se caută serviciu în ţară, se compară
veniturile„de aici”cu cele„ de acolo”, cu o preferinţă pentru a doua variantă. Ca şi înainte, salariile mici din ţară
şi cele mai mari din străinătate constituie un stimulent pentru plecarea lucrătorilor înalt calificaţi, predispuşi
să muncească în străinătate permanent sau pentru o durată mai îndelungată. Pentru resursele de muncă din
Moldova, fenomenul a fost distructiv şi a condus la o descalificare a cadrelor, fapt ce nu este propice pentru o
dezvoltare economică durabilă şi plasează problema formării profesionale în prim-plan, care, la rîndul său, ţine
de bugetul de stat.
Migraţia forţei de muncă în masă duce la faptul că ţara va resimţi, din ce în ce mai mult, un deficit de specialişti.
Există cazuri cînd, din lipsă de personal calificat, sînt zădărnicite proiecte de producţie, investitorii străini îşi
pierd orice interes pentru economia Moldovei. Efectul de multiplicare nu are loc – nu există nici o investiţie
străină directă în sectorul de producţie, transferurile de bani ale migranţilor nu-şi găsesc aplicare plenară în
economia ţării (Moşneaga 2006).
Am menţionat mai sus că 40% dintre lucrătorii migranţi sînt tineri de pînă la 30 de ani. În străinătate, mulţi au
obţinut statutul de şedere şi un loc de muncă legal, de aceea rămîn acolo cu traiul, luîndu-şi cu ei şi copiii. Acest
proces ia amploare începînd cu prima jumătate a anilor 2000. Potrivit datelor neoficiale, în perioada 2003-2004,
au obţinut paşapoarte aproximativ 100000 de copii, în anul 2004 eliberîndu-se de 2,5 ori mai multe paşapoarte

17
decît în anul 2003. Nu există nici o îndoială că printre copii, titulari de paşapoarte, un număr considerabil sînt
cei care pleacă în străinătate la studii sau în călătorie. Cu toate acestea, este evident faptul că cea mai mare
parte pleacă să trăiască permanent în ţara de migrare a părinţilor. Acest fapt înrăutăţeşte situaţia demografică
din Republica Moldova.
Studiile sociologice arată că procesul migraţiei forţei de muncă afectează toată societatea moldovenească,
toate localităţile din ţară. Majoritatea migranţilor sînt rezidenţi din sate sau din oraşele mici. În consecinţă,
ponderea persoanelor în căutare de lucru din zonele rurale este mai mare decît a celor din mediul urban,
constituind, în anul 2010, aproximativ 70,9% din numărul total de emigranţi (Национальное 2011).
Plecarea la muncă peste hotare contribuie la schimbarea situaţiei socio-demografice din mediul rural. În
prezent, avem localităţi în care, ca şi pe timp de război, nu există bărbaţi apţi de muncă – un fenomen des
întîlnit. Pe de altă parte, în unele sate din sudul ţării se înregistrează situaţii nu mai puţin periculoase – aproape
că nu există femei apte de muncă. Acestea lucrează masiv în străinătate, iar la petreceri (nunţi, cumetrii etc.)
merg doar bărbaţii (Moraru 2012).
Migraţia forţei de muncă modifică şi modelul patriarhal al familiei. Sub aspect material, familia o duce mai
bine, dar este distrusă din punct de vedere moral. Membrii familiei se înstrăinează unul de altul (Găgăuz 2006,
Savelieva 2009, Enachi 2010). Prin urmare, creşte simţitor numărul de divorţuri.
Muncind în străinătate, încercînd să cîştige mai mult şi să trimită bani rudelor în Republica Moldova, migranţii
fac economii la alte capitole, în detrimentul sănătăţii lor, siguranţei personale. Sînt multe cazuri de deces,
frecvente accidente de muncă, îmbolnăviri. Astfel,„pragul de sănătate”al migranţilor din Moldova şi, în general,
al tuturor migranţilor de muncă scade (Zimmermann 2006).
O consecinţă negativă a migraţiei de muncă este şi traficul de fiinţe umane, pentru exploatare sexuală a
femeilor şi copiilor, vînzare de organe umane etc. Din păcate, după acest indice, Republica Moldova, alături de
Albania şi România, este una dintre cele mai nesigure ţări din Europa (Zubco, 2008). Menţionăm că migraţia
sexuală, în forma ei voluntară şi involuntară, conduce la o reducere a moralităţii în societate, deoarece munca
prostituatelor începe să fie considerată o activitate„obişnuită”.
Constatăm că, în general, migraţia internaţională a forţei de muncă accentuează contradicţia dintre beneficiile
economice şi costurile sociale ale acesteia (distrugerea familiilor, înrăutăţirea sănătăţii, plecarea tinerilor şi a
forţei de muncă calificate, deteriorarea potenţialului uman al ţării). În Moldova, sporirea numărului persoanelor
din păturile social-vulnerabile şi slab protejate, în special persoanele în vîrstă şi copiii lăsaţi nesupravegheaţi de
către părinţi, rude şi stat a devenit un fenomen obişnuit.
1.2.4. Păturile social-vulnerabile ale populaţiei
1.2.4.1 Copiii
Potrivit datelor Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (2011), 37,8% din gospodăriile din Republica
Moldova sînt cu copii, 57,2% dintre ele aflîndu-se în zona rurală. În 53,3% din gospodării există un singur copil;
în 35,6% – doi copii; în 11,1% – trei sau mai mulţi, adică, în medie, 4,1 persoane: în oraş – 3,8 persoane, iar în
localităţile rurale – 4,4 persoane. 5% din familii au un singur părinte. În anul 2010, 24,2% de copii (188,6 mii)
trăiau în condiţii de sărăcie absolută, iar 1,9% (14,8 mii) – în condiţii de sărăcie extremă, aceşti indicatori pentru
întreaga populaţie constituind 21,9% şi, respectiv, 1,4%.
Tabelul 14. Dinamica indicilor sărăciei absolute în rîndul copiilor (%)
2006 2007 2008 2009 2010
Toată populaţia 30,2 25,8 26,4 26,3 22,9
Toţi copiii 32,8 27,3 27,2 28,3 24,2
Copiii din oraşe 25,6 18,1 13,9 12,8 9,8
Copiii din sate 37,0 33,0 34,9 37,7 33,0
Sursa: Ministerul (2011)

18
Nivelul sărăciei la această categorie depinde de numărul de copii în gospodărie: 18,8% din totalul gospodăriilor
în care există un copil sînt sărace; în care există doi copii – 21,5%; în care există trei copii – 36,8%. De asemenea,
sărace sînt şi 28,8% din familiile în care locuiesc împreună trei generaţii (bunica/bunicul, părinţii, copiii), 20,8% –
cu ambii părinţi şi copii. În acelaşi timp, în rîndul familiilor monoparentale (un părinte şi copii), 19,7% sînt sărace
(Sandu 2011: p. 13).
Prin urmare, prezenţa copiilor în gospodărie este unul dintre factorii importanţi care stimulează migraţia forţei
de muncă a populaţiei Republicii Moldova. Migraţia este mai mare în gospodăriile cu copii, în fiecare a cincea
existînd un lucrător migrant, indicele naţional fiind puţin mai mic – în fiecare a şaptea gospodărie. Aproximativ
17% din copiii trăiesc în gospodării în care există un migrant. În acelaşi timp, aceste gospodării se împart după
cum urmează: mama-migrant (60%); tatăl-migrant (30%); ambii părinţi migranţi (10%) (Sandu 2011: p. 11-12).
Migraţia internatională a forţei de muncă contribuie la creşterea bunăstării materiale a familiilor, la reducerea
riscului de sărăcie. Spre exemplu, din totalul familiilor în care ambii părinţi sînt acasă, 27% sînt sărace. Sărace
sînt şi 14% din familiile în care tatăl este migrant; 9,4% – în care mama este migrant; 3,6% – în care ambii părinţi
sînt lucrători migranţi (Sandu 2011: p. 13).
Nu este surprinzător faptul că se măreşte numărul copiilor care cresc în familii în care unul sau ambii părinţi
sînt plecaţi peste hotare. Copiii rămîn în grija bunicilor (Studiul 2010, Cheianu-Andrei 2011), de multe ori însă
în grija vecinilor sau „a străzii”. Potrivit datelor UNICEF şi ale Centrului de Informare şi Documentare privind
Drepturile Copilului, în anul 2005, ca urmare a migraţiei, în Republica Moldova erau aproximativ 200000 de
minori rămaşi singuri sau crescuţi de un părinte.
Tabelul 15. Numărul copiilor rămaşi singuri sau crescuţi de un părinte ca urmare a migraţiei (%)
2000 2005
Fără ambii părinţi 2 7
Fără un părinte 18 31
Total % 20 38
Total copii 200000
Sursă: ONU (2006)
Credem că astăzi numărul copiilor rămaşi fără îngrijirea părinţilor, din cauza plecării acestora la muncă peste
hotare, nu s-a redus semnificativ. În continuare, prezentăm date cu privire la copiii lucrătorilor migranţi, şcolari,
crescuţi fără unul sau ambii părinţi.
Tabelul 16. Copiii de vîrstă şcolară (7-18 ani) ai căror părinţi sînt plecaţi la muncă peste hotare
2005 2006 2007 2008
2010
(I trimestru)
Numărul copiilor de vîrstă şcolară, ai
căror părinţi sînt plecaţi la muncă peste
hotare (mii de persoane)
110,0 94,1 99,5 110,5 84,2
Coraportul dintre numărul acestor copii
şi numărul total de elevi (%)
20,1 18,2 20,3 24,0 …
Sursă: Buciuceanu (2011)
În context regional, potrivit Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova, situaţia se prezintă în modul
următor: în zona de centru a ţării – mai mult de 40% din elevi sînt copii de muncitori migranţi şi cresc în familii
monoparentale (41,5%), în zona de nord – 35,8% şi în zona de sud – 22,7% (Buciuceanu 2011: p. 171).
Conform datelor organizaţiilor neguvernamentale (Alianţa ONG-urilor active în domeniul protecţiei sociale a
copilului şi familiei, anul 2008), numărul şcolarilor ai căror părinţi sînt plecaţi la muncă în străinătate a crescut în
mod semnificativ. În anul 2006, din această categorie făcea parte fiecare al patrulea şcolar (177000 de copii), în
anul 2007 – 200000 de copii (Evaluarea 2009: p. 11).

19
Astfel, copiii din familiile migranţilor devin o nouă grupă de risc (Cheieanu-Andrei 2011), deoarece cresc fără
căldură părintească, educaţie şi sînt cei mai expuşi influenţei străzii, marginalizaţi în plan social, psihologic,
moral şi educaţional (Postolachi 2007). Impactul migraţiei asupra sănătăţii copiilor este multidimensional:
dezvoltare mentală retardată, dezavantajare emoţională şi psihologică (Cernei-Bacioiu 2010), dezinteres faţă
de propria sănătate, risc sporit de accidentare şi de îmbolnăvire, diagnosticare şi tratament medical întîrziate,
neglijare a sănătăţii dentare, creştere a bolilor mentale, vulnerabilitate emoţională sporită etc.
Adesea, copiii migranţilor devin victime ale mediului criminal. Potrivit datelor organelor de drept, copiii rămaşi
fără îngrijire părintească din cauza migraţiei comit 55-60% din toate infracţiunile. Printre infractorii minori, 18%
sînt copii din familii de migranţi (Buciuceanu 2011).
Statul îşi propune să ajute copiii din familiile sărace, inclusiv copiii lucrătorilor migranţi. Astfel, prin decizia
Guvernului Republicii Moldova (iunie 2010), a fost aprobat Planul Naţional de Acţiuni privind protecţia socială
a copiilor rămaşi fără îngrijire părintească pentru anii 2010-2011. Cu toate acestea, în opinia experţilor, acţiunile
întreprinse sînt sporadice, de multe ori reducîndu-se doar la colectare de date (Buciuceanu 2011: p. 172).
1.2.4.2 Bătrînii
Societatea moldovenească îmbătrîneşte. Dacă în anul 2000 vîrsta medie a populaţiei era de 33,4 de ani, în
anul 2010 aceasta a crescut la 36,3 de ani. În aceeaşi perioadă, proporţia copiilor (cu vîrsta 0-15 ani) din totalul
populaţiei a scăzut de la 24,8% la 18,2%, iar a persoanelor în vîrstă (60 de ani şi peste) a crescut de la 14,5% la
15,5%. De asemenea, s-a redus numărul dependenţilor la 100 de angajaţi, de la 65,8 (în 2000) la 50,1 (în 2010).
Acest fapt, în opinia experţilor, se datorează reducerii numărului de copii în structura generală a populaţiei
Republicii Moldova (Sandu 2011: p. 12).
ConformpreviziunilorUNICEF(2009),înperioada2009-2020vaavealocoîmbătrînirerelativrapidăapopulaţiei
din Republica Moldova.
Tabelul17. Dinamica în structura de vîrstă a populaţiei din Republica Moldova pentru perioada 2009-2020
2009 2012 2020 Schimbări 2009-2020
Totalul populaţiei ţării (mii de persoane) 3,571 3,549 3,456 - 121
Copii (0-17 ani) 773 716 665 - 131
Adulţi (18-59 ani) 2,327 2,315 2,161 - 156
Pensionari (60 ani şi peste) 471 519 630 167
% populaţiei
Copii (0-17 ani) 22 20 19 - 3
Adulţi (18-59 ani) 65 65 63 - 2
Populaţia ce necesită servicii sociale (mii de persoane) 418 428 443 23
Copii (0-17 ani) 46 43 40 - 19
Adulţi (18-59 ani) 233 232 217 - 17
Sursa: UNICEF (2009)
În anul 2011, în Republica Moldova, erau 512 mii de persoane cu vîrsta de peste 60 de ani, 62% locuiau în
mediul rural, iar 60% erau femei; 25% aveau 62-64 de ani, iar 14% – 80 de ani şi mai mult. Potrivit sondajului
forţei de muncă în rîndul populaţiei economic active, 5,3% au 60 de ani, ceea ce reprezintă 13% din numărul
total de persoane de această vîrsta (Naţional 2011).
Astfel,bătrînii,lafelcaşicopiii,sîntunuldintrecelemaivulnerabileşislabprotejategrupurisociale.Încomparaţie
cu alte grupuri, ei sînt cei mai expuşi riscului de sărăcie. În anul 2010, într-o sărăcie absolută locuiau 25,6% de
bătrîni; sărăcia în zonele rurale fiind de aproape 2 ori mai mare decît în cele urbane – 31,7% şi, respectiv, 16,5%
(Sandu 2011: p. 20).

20
Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică (2011), 18% din numărul total de gospodării din Republica
Moldova se constituie numai din persoane în etate, avînd mai mult de 65 de ani şi o rată a sărăciei de 30%, iar
36% din gospodării – din pensionari de 57-62 de ani. Nivelul lor de sărăcie este evaluat la 28%. Aproximativ
75% din gospodăriile sărace, cu oameni în vîrstă, se află în mediul rural.
Tabelul 18. Dinamica indicilor sărăciei absolute în rîndul persoanelor în etate (%)
2006 2007 2008 2009 2010
Totalul populaţiei 30,2 25,8 26,4 26,3 22,9
Gospodăriile pensionarilor 41,8 33,5 37,3 35,6 28,1
Gospodăriile persoanelor în etate (65 de ani şi peste) 42,9 37,3 38,2 39,6 30,2
Sursa: Sandu (2011)
Intensificarea migraţiei internaţionale a forţei de muncă a condiţionat o reducere drastică a numărului
de angajaţi pe piaţa forţei de muncă din Republica Moldova, ceea ce a condus la o micşorare a fluxurilor
financiare pentru asigurarea funcţionării normale a sistemului de asigurări sociale – componenta principală
a protecţiei sociale a persoanelor în etate. Această situaţie a contribuit la reducerea posibilităţilor de creştere
a calităţii vieţii persoanelor în vîrstă, exprimată prin majorarea treptată a pensiilor sau prin dezvoltarea
serviciilor sociale specifice.
Plecarea masivă peste hotare a generat apariţia altui fenomen ce ţine de situaţia vîrstnicilor – creşterea
numărului de persoane neajutorate, rămase fără îngrijirea membrilor de familie. A crescut brusc numărul de
cereri la asistenţă socială, acest sistem nereuşind să facă faţă solicitărilor, ceea ce s-a răsfrînt negativ asupra
calităţii serviciilor sociale prestate persoanelor în vîrstă.
Cu sprijinul Agenţiei de Dezvoltare din Cehia şi al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, a fost realizat
un sondaj sociologic calitativ, cu scopul de a identifica o listă de servicii sociale specifice persoanelor în etate,
rămase fără îngrijirea membrilor de familie, aceştia fiind plecaţi să muncească în străinătate (Vaculovschi 2011).
1.3. Politica Republicii Moldova cu privire la migraţia forţei de muncă
Îngrijorate de amploarea migraţiei de muncă, agravată de problemele de pe piaţa forţei de muncă, precum
şi de epuizarea potenţialului demografic, profesional şi intelectual al ţării, autorităţile încearcă să diminueze
efectele acestor procese, elaborînd şi aplicînd măsuri legislative şi normative adecvate. Menţionăm că politica
naţională în domeniu a suferit modificări majore, cunoscînd patru etape principale (Moşneaga 2007).
În prima etapă (1990-1994) au fost luate măsuri caracteristice spaţiului geopolitic sovietic şi post-sovietic.
Reglementarea migraţiei, inclusiv a migraţiei forţei de muncă, a fost orientată împotriva imigranţilor, dar nu
conţinea prevederi speciale pentru populaţia republicii. Odată cu declararea independenţei, autorităţile au
căutat să protejeze drepturile cetăţenilor moldoveni care lucrau în afara Republicii Moldova, în special în
ţările CSI.
A doua etapă (1995-2000) se caracterizează prin integrarea Republicii Moldova în procesele migraţioniste
la nivel global şi, în primul rînd, la cel european. O particularitate a acestei etape este că migraţia forţei de
muncă şi integrarea structurilor guvernamentale într-un spaţiu unic de migraţie se manifestă ca două procese
distincte, ce nu interacţionează.
În acelaşi timp, structurile de stat se ghidează nu atît de acuitatea problemelor legate de migraţie, cît de
studiereaşiimplementareaparţialăaexperienţeiţăriloreuropeneînceeacepriveştereglementareaşicontrolul
migraţiei forţei de muncă. Se fac încercări de a proteja migranţii de muncă moldoveni peste hotare (UE).
Etapa a treia (2001-2006) se caracterizează printr-o activitate intensă şi prin dorinţa de a promova imaginea
structurilor de migraţie în rîndurile populaţiei Republicii Moldova şi pe arena internaţională.
Autorităţile moldoveneşti tind să depăşească deficienţele abordărilor legislative anterioare (Moşneaga
2004). Acum scopul este nu numai protejarea celor care muncesc legal în străinătate, dar şi a celor nelegali,

21
pentru a-i ajuta să-şi legalizeze şederea. Expertul O. Poalelungi (Institutul de Integrare Europeană şi Ştiinţe
Politice, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova) susţine că: „Guvernarea s-a confruntat cu problema
emigrării în masă a populaţiei. În anii 2002-2003, o parte din consilieri propuneau să folosim experienţa
filipineză a exportului forţei de muncă. Alţii sugerau să acţionăm potrivit practicii Rusiei şi Uniunii Europene
– să aducem acasă forţa de muncă, adică să se pună accent pe imigraţie… Ce ne-a lipsit atunci? Desigur, un
concept clar privind ceea ce trebuia de făcut: să exportăm/importăm forţă de muncă sau să acceptăm alte
modele? În anul 2005, atunci cînd a fost elaborat pronosticul şi efectuat pentru prima dată calculul dezvoltării
populaţiei Republicii Moldova pînă în 2050, s-a constatat un ritm rapid al procesului de depopulare. Deci să
vorbim despre exportul forţei de muncă în versiunea filipineză nu este serios. Astfel, o serie de documente,
regulamente s-au axat pe asigurarea circulaţiei forţei de muncă”. În această perioadă a început armonizarea
legislaţiei naţionale cu standardele internaţionale.
Etapa a patra (începînd cu mai 2006) se caracterizează prin reconceptualizarea abordărilor fundamentale,
printrecereadelaopoliticăunicădemigraţielaodiversitatedepolitici,carefurnizeazămultiplemecanismede
protecţie a migranţilor de muncă moldoveni, în contextul„vecinătăţii estice”cu UE (Moraru 2012). Principalul
domeniu de activitate este utilizarea migraţiei în dezvoltarea socio-economică a Republicii Moldova. În acest
context, politica de migraţie este considerată o parte integrantă a politicii sociale. Relansarea economiei
statului este una dintre direcţiile importante în reducerea migraţiei internaţionale de muncă a populaţiei
(Programul„Renaşterea economiei – renaşterea ţării”).
Principala sursă de investiţii străine directe în economia ţării trebuie să fie remitenţele migranţilor de
muncă, care ar trebui să fie stimulaţi să investească în proiecte locale, în dezvoltarea comunităţilor
(Programul „Satul Moldovenesc”, „Mai mult decît lupta împotriva sărăciei: Elaborarea unei structuri
instituţionale şi de drept a cadrului de reglementare pentru utilizarea transferurilor în scopul dezvoltării
antreprenoriatului în Republica Moldova”). În acest scop, devenea importantă şi necesară informarea
populaţiei, a lucrătorilor migranţi cu privire la beneficiile transferurilor bancare şi beneficiile conturilor
bancare (anii 2007-2008).
O altă direcţie strategică în domeniu este obţinerea regimului liberalizat de vize/fără vize cu Uniunea
Europeană (din 2010), ca bază pentru întoarcerea lucrătorilor migranţi în Moldova (Peru-Bălan 2011). Aceasta
prevede cooperarea strînsă cu Uniunea Europeană în domeniul migraţiei şi securităţii, mobilităţii şi întoarcerii
persoanelor plecate, integrării sociale a imigranţilor.
Continuă să se întreprindă acţiuni privind dezvoltarea cooperării bilaterale şi multilaterale cu ţările de
destinaţie, semnarea acordurilor în domeniul migraţiei forţei de muncă, protecţiei drepturilor migranţilor
(Poalelungi 2010). Expertul E. Buracec (Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, şef al Departamentului
de politici de migraţie) remarca:„Asigurarea migraţiei pe temeiuri legale este un imperativ al politicii noastre.
În acest context, încheierea acordurilor în domeniul migraţiei forţei de muncă este esenţială pentru asigurarea
drepturilor migranţilor şi îmbunătăţirea statutului lor social. În acelaşi timp, acordurile prevăd mecanisme
de gestionare a fluxurilor de migraţie, ceea ce face procesul uşor de gestionat şi previzibil. Capătă pondere
informarea cu privire la emigrarea legală, ce ar contribui la reducerea numărului de imigranţi ilegali, precum şi
la eliminarea traficului de fiinţe umane”.
Acum un rol important i se acordă menţinerii şi dezvoltării relaţiilor cu diaspora moldovenească (Planul
Naţional de Acţiune pentru managementul diasporei). În relaţiile de colaborare cu aceasta se evidenţiază
diaspora ştiinţifică. Expertul L. Romanciuc (Academia de Ştiinţe a Moldovei) relata: „Aceste abordări
corespund politicilor Uniunii Europene în domeniul migraţiei forţei de muncă înalt calificată. Ce strategii
au fost propuse? În primul rînd, a face cariera ştiinţifică mai atractivă pentru tineri, să nu existe un vid între
absolvenţi şi ocuparea forţei de muncă în domeniile în care au fost instruiţi. În al doilea rînd, se urmăreşte
asigurarea egalităţii de gen a migranţilor înalt calificaţi, ceea ce necesită recrutarea activă a femeilor în aceste
procese. În al treilea rînd, asistăm la extinderea mobilităţii în domeniul de instruire şi cercetare, orice savant
poate face cercetări în întreg spaţiul Uniunii Europeane (ştiind că UE este constituită din ţări cu capacităţi
tehnice şi infrastructuri diferite). Îmbunătăţirea perspectivelor de cercetare în UE şi oferirea de oportunităţi
reprezentanţilor ţărilor lumii a treia sînt, în principiu, scopurile şi obiectivele care au fost specificate în
„Parteneriatul Estic”, din care face parte şi Republica Moldova.

22
În concluzie, menţionăm că migraţia forţei de muncă a fost acel colac de salvare care a permis (şi permite)
Republicii Moldova să supravieţuiască, să asigure nu numai existenţa, ci şi dezvoltarea unui număr semnificativ
de cetăţeni: lucrători migranţi şi membri ai familiilor lor. Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea şi consolidarea
procesului migraţionist, pe lîngă efectele pozitive, încep să se manifestă tot mai clar, în toate domeniile
societăţii moldoveneşti, şi efectele negative. Criza socială şi economică din 2008-2010 a demonstrat fragilitatea
modelului de dezvoltare socio-economică a ţării, bazat pe transferurile cetăţenilor plecaţi peste hotare.
Migraţiainternaţionalăaforţeidemuncăsporeştetensiuneadintrebeneficiileeconomiceşicosturilesocialeale
migraţiei(distrugereafamiliilor,deteriorareasănătăţii,exodultinerilorşispecialiştilorînaltcalificaţi,deteriorarea
potenţialului uman). În Republica Moldova, un fenomen obişnuit au devenit grupurile social-vulnerabile şi slab
protejate, în special copiii şi cei în vîrstă, lăsaţi fără supravegherea părinţilor, a statului.
Republica Moldova face eforturi pentru a minimaliza impactul negativ al migraţiei internaţionale a forţei de
muncă şi a consolida efectele pozitive. Prin încercări şi erori, pe baza experienţei internaţionale şi a cooperării,
tinde să găsească cele mai bune modalităţi şi mecanisme de reglementare a procesului dat, direcţionîndu-l
spre dezvoltarea durabilă a ţării. În perioada scurtă de independenţă, Republica Moldova a parcurs o cale lungă
în conştientizarea complexităţii fenomenului, pentru a putea elabora o politică coerentă şi efectivă în domeniu.
Fărăaenumeraoportunităţileratateşineajunsurile,menţionăm căautorităţilemoldoveneştiau trasconcluziile
necesare. Multe iniţiative au fost realizate cu ajutorul incontestabil al organizaţiilor internaţionale, al Uniunii
Europene, care au oferit Republicii Moldova sprijin uman, financiar etc.
S-a conştientizat faptul că problema migraţiei internaţionale a forţei de muncă ar trebui să fie punctul central
al politicilor actuale de ocupare a forţei de muncă, al politicilor sociale în domeniul protecţiei copiilor, tinerilor,
bătrînilor. Astăzi, accentul este pus pe realizarea proiectelor ce ţin de atragerea capitalului migraţional, a
remitenţelor în dezvoltarea comunităţilor locale, crearea condiţiilor pentru întoarcerea migranţilor acasă,
soluţionarea problemelor stringente pentru populaţia Republicii Moldova.

23
II. METODOLOGIA CERCETĂRII SOCIOLOGICE
2.1. Metodologia de eşantionare
Reieşind din scopul studiului, cît şi din cerinţele metodologice stabilite, sondajul s-a realizat în două grupuri
țintă:
 Populația generală (18+);
 Lideri locali (APL, bussiness, ONG, lideri religioși etc.).
Aspecte tehnice ale studiului. Studiul a fost proiectat pentru asigurarea unui eşantion la nivelul mediului rural
a patru raioane – Orhei, Telenești, Rezina, Șoldănești (fostul județ Orhei).
Volumul prestabilit al eşantionului în rândul populației generale (1100 interviuri) a fost împărţit în mod
proporțional cu numărul populației de 18+ ani între cele patru raioane.
La următoarea etapă a fost realizată distribuţia sub-eşantioanelor pe mediu de reședință (orașe/sate) și trei
grupe de localităţi rurale după mărime (sate mari, medii, mici), în mod proporţional cu numărul populaţiei
pentru fiecare grup.
La următoarea etapă urmează selecţia aleatorie (prin intermediul unui tabel cu numere aleatoare) a localităţilor:
 o distribuţie proporţională pe grupele de localităţi rurale (mari, medii, mici);
 atribuirea fiecărei localităţi unui număr aleator (din tabele matematice cu numere aleatorii);
 selecţia a numărului necesar de sate din cadrul fiecărui grup, fiind luate satele cărora le-a revenit cele
mai mici numere;
 selecţia aleatoare a străzilor în fiecare localitate (orașe și sate). În localitățile în care sunt cunoscute
denumirile străzilor selecția realizată în mod similar cu selecţia localităţilor (orașe și sate medii şi mari în
care există mai mult de o secţie de votare). În satele pentru care nu se cunosc străzile s-a utilizat hărţile
Google Earth, fiind indicate la întâmplare rutele de pe care urmează a fi selectate gospodăriile.
Notă: numărul necesar de sate a fost stabilit din numărul de interviuri care revin unui grup de sate împărţit la 5
interviuri pentru sate mici, 10 interviuri pentru sate medii şi 15 interviuri pentru sate mari.
La penultima etapă de selecţie (selecţia gospodăriei) s-a aplicat metoda pasului statistic cu următoarele
specificaţii:
 pasul statistic s-a stabilit prin a) în cazul străzilor cu blocuri (sunt realizate max. 3 interviuri în bloc)
prin împărțirea numărului total de apartemante în bloc la 3 și b) în cazul străzilor cu case pe pământ prin
împărțirea numărului total de case locuite pe stradă împărţit la numărul total de interviuri care urmează a
fi realizate pe strada dată;
 în cazul unui contact nereuşit (ex. persoana refuză să participe la studiu, pe adresa dată nu locuiesc
persoanedingrupuldeinteresetc.)seaplicăoregulăunicădeînlocuireagospodăriei,seselectagospodăria
vecină situată din partea dreaptă a operatorului aflat cu faţa spre gospodăria cu contact nereuşit.
Pentru selectareapersoanelor din interiorul gospodăriei s-a aplicat metoda celei mai apropiate zile de naştere
din rândul persoanelor adulte din gospodărie.
Perioada de colectare a datelor: 7-23 decembrie 2011
Notă: precizia estimărilor poate varia până la ±3%. Astfel pot fi considerate valide doar tendinţele ce vor depăşi
acest nivel.
Durata medie a unui interviu a oscilat între 25 şi 30 minute.

24
Pentru colectarea datelor în cadrul sondajului de opinie au fost implicaţi 25 operatori de interviuri, numărul
mediu de interviuri per operator fiind de 16. Fiecare din operatorii implicaţi în studiu a avut experienţa de
participare la colectarea datelor în cel puţin 10 studii de tematică socială realizate pe parcursul ultimilor 2 ani.
Calitatea lucrărilor de teren a fost realizată de către 4 supervizori. În total au fost verificate prin recontactare
telefonică a respondenţilor 50% de fişe de rută (fiind cuprinse rutele de lucru a 13 operatori) plus 20% rute au
fost verificate prin recontactarea faţă în faţă (fiind cuprinse rutele de lucru a 6 operatori). Verificarea lucrărilor
în teren a urmărit:
• respectarea regulilor de selecţie a rutei;
• respectarea regulilor de selecţie a gospodăriei;
• respectarea regulilor de selecţie a respondentului;
• prestaţia operatorului (amabilitatea, aspect exterior, claritate şi corectitudine în explicarea momentelor
neclare pentru respondent).
În cazul sondajului în rândul liderilor locali a fost realizată selecția aleatorie a 87 localități. În fiecare localitate a
fost realizat un interviu, cu liderul local de tip prestabilit (APL, bussiness, ONG, lideri religioșiși alt tip de lider).

25
28,9%
18,9%
18,2%
14,5%
9,7%
5,3%
1,2%
2,7%
0,7%
Salariile/ pensiile mici
Preţurile mari/inflaţia
Șomajul
Guvernarea ineficientă
Corupţia
Criza economică
Emigraţia
Altceva
NȘ/NR
III. ATITUDINI GENERALE PRIVIND REPUBLICA MOLDOVA
3.1. Oportunităţile şi condiţiile din Republica Moldova
3.1.1 Oportunităţile de muncă/angajare
La întrebarea În Moldova există multe oportunităţi de muncă/angajare?, 15,7% din respondenţi au răspuns că
(mai mult sau mai puţin) sînt de acord cu această afirmaţie, cu specificarea că mai mult de jumătate sînt din
gospodăriicenuprimescremitenţe,adicăpersoanecuunlocdemuncăînRepublicaMoldova.Totodată,82,8%
(vezi Tabelul 5) din respondenţi susţin că nu sînt de acord cu afirmaţia de mai sus, deoarece, la sigur, în aceste
gospodării există cel puţin un membru care lucrează peste hotare. Şi doar 1,4% din chestionaţi nu au putut să
se dea cu părerea. Conform datelor obţinute în cadrul sondajului, majoritatea celor care au fost de acord cu
afirmaţia expusă trăiesc în mediul rural, iar majoritatea celor care nu sînt de acord – în mediul urban.
3.1.2. Condiţii favorabile pentru crearea unei familii
Aşadar, cu toate că respondenţii consideră că în Moldova nu sînt multe oportunităţi de angajare în cîmpul
muncii, totuşi numărul celor care consideră că: Moldova este un loc favorabil pentru crearea familiei/calitatea
vieţii este bună se ridică la 28,6%, iar 69,4% (vezi Tabelul 5) nu sînt de acord cu această afirmaţie. Nu au putut
să dea nici un răspuns 2% din respondenţi. Mai mult de jumătate din respondenţii care au declarat că sînt de
acord cu afirmaţia dată trăiesc în mediul rural. Acestea sînt, de obicei, gospodării care nu primesc remitenţe,
ceea ce denotă faptul că ei doresc să rămînă în ţară şi să-şi întemeieze o familie. Cei ce au pe cineva peste
hotare vor să plece cît mai curînd, pentru a întemeia acolo o familie, sau doresc să-şi ia familia din Moldova
şi să emigreze. În ultimul timp, acest fenomen este foarte des întîlnit în societatea moldovenească. Astfel,
numărul celor care au afirmat că nu sînt de acord cu afirmaţia dată este mai mare printre respondenţii care
primesc remitenţe şi locuiesc în unul din oraşele în care s-a realizat sondajul.
3.1.3. Oportunităţi de investiţii
O treime din respondenţi (33,6%) au afirmat că sînt de acord cu faptul că În Moldova există oportunităţi mari
deinvestire(veziTabelul6), cei mai mulţi fiind din gospodării mai înstărite, iar 59,9% susţin că nu sînt de acord,
ei fiind din gospodării mai sărace, şi doar 6,4% nu au putut să se dea cu părerea. Astfel, putem spune că
respondenţii din gospodăriile mai bogate au o cu totul altă viziune, au multe idei de investiţii, ei analizează
bine situaţia, se gîndesc cum să deschidă vreo afacere ca să-şi poată întreţine familia; pe cînd pentru cei
din familii cu venituri medii sau scăzute aceste idei sînt mai puţin interesante, nu văd în ce ar putea să
investească, dar nici nu au resursele necesare să deschidă vreo afacere.
3.2 Probleme stringente
După cum se ştie, Republica Moldova s-a confruntat întotdeauna cu anumite probleme. Conform datelor
obţinute, respondenţii au clasificat problemele ţării în următoarea ordine (vezi Figura 4): procentajul maxim
a fost obţinut de categoria Salariile şi pensiile mici – 28,9%, după care urmează o altă problemă importantă
– Preţurile mari, cu 18,9%. La fel de stringentă este, în opinia a 18,2% din
respondenţi, problema Şomajului, precum şi cea a Guvernării ineficiente,
care a acumulat 14,5% din totalul respondenţilor, alături de Corupţie
(9,7%). Criza economică este considerată o problemă de către
5,3% din intervievaţi, iar Emigraţia – de către 1,2%. Alte
probleme enunţate au fost: lipsa pieţei de desfacere,
problema transnistreană, sărăcia, drumurile rele,
sănătatea populaţiei etc.
Figura 4. Problemele importante/
stringente ale Republicii Moldova

26
3.3. Standardele de trai din ultimii doi ani
Jumătate din participanţii la sondaj au menţionat că trăiesc mai rău decît acum doi ani, 36,3% susţin că viaţa lor
nu s-a schimbat şi doar 10,9% afirmă că în prezent se trăieşte mai bine. Respondenţii care primesc remitenţe au
declarat că trăiesc mai bine, iar cei care nu primesc– că trăiesc mai rău (vezi Tabelul 9).
Dacă e să analizăm standardele de viaţă din ultimii doi ani după mai mulţi indicatori, care au o mare importanţă
pentru om, atunci remarcăm faptul că aproape jumătate din intervievaţi cred că acum situaţia este mai rea (vezi
Tabelele 9-11).
3.3.1. Alimentarea constituie unul dintre indicatorii de apreciere vitali: 47% din respondenţi susţin că acum
este mai rea; 42,2% – că este la fel şi doar 10,7% au menţionat că alimentarea familiei este mai bună.
Doar 0,1% din respondenţi nu au putut da un răspuns concret.
3.3.2. Alt indicator este locuinţa, capitol la care 43,5% din respondenţi au spus că actualmente este mai rău
decît acum doi ani; 46,6% menţionează că situaţia a rămas neschimbată; 9,8% – că e mai bine decît şi
doar 0,1% s-au abţinut să răspundă.
3.3.3. Îmbrăcămintea/încălţămintea este un indicator la care avem următoarele rezultate: 47,7% din
intervievaţi susţin că acum cumpără mai puţine haine şi încălţăminte; 42,4% sînt de părere că nu s-a
schimbat nimic; 9,8% – că este mai bine decît cu doi ani în urmă şi doar 0,1% nu au putut răspunde
la întrebarea dată.
3.3.4. Indicatorul Sănătatea este menţionat de jumătate din persoanele participante la sondaj ca fiind în
scădere în ultimii doi ani; 36,6% din respondenţi sînt de părerea că sănătatea lor a rămas aceeaşi,
doar 7% susţin că sînt mai sănătoşi şi 0,1% nu au putut răspunde.
3.3.5. Distracţiile este şi el un indicator care ne spune că populaţia se relaxează mai puţin. Astfel, 48,3%
din respondenţi mărturisesc că în urmă cu doi ani se duceau mai des la petreceri (poate din
cauza că sănătatea era mai bună sau erau mai tineri); 43,9% susţin că nu au renunţat la distracţii,
adică continuă să se distreze la fel de des cum o făcea acum 2 ani, 7,6% se distrează mai des
(aceştia sînt, desigur, tinerii), iar 0,2% nu au putut să dea un răspuns concret.
Dacă vom compara rezultatele la aceşti indicatori din perspectiva rural-urban, atunci observăm că ponderea
răspunsurilor pozitive este mai mare în mediul rural, cei din oraşe susţinînd că situaţia la acest capitol s-a
înrăutăţit.
3.4. Contribuţia migraţiei la dezvoltarea Moldovei
3.4.1. Ce pot face migranţii moldoveni pentru a contribui la dezvoltarea ţării (vezi Figura 5)
Persoanele care au participat la acest sondaj au propus cîteva idei de dezvoltare a ţării pentru migranţii
moldoveni. În primul rînd, ei pot trimite bani pentru necesităţi casnice/construirea repararea propriei
locuinţe – de această părere sînt cei mai mulţi dintre respondenţi (41,6%); pentru lansarea unei afaceri – de
această părere sînt 20,9% din respondenţi. Desigur, cu banii de peste hotare ei îşi pot finanţa afacerea,
această categorie acumulînd 4,1% din respondenţi. De asemenea, 2,4% din respondenţi pledează pentru
proiecte comunitare. Bineînţeles, ajutorul migranţilor nu se rezumă doar la transferurile de bani, ei pot
promova imaginea ţării peste hotare – de această părere sînt 5,2% din participanţii la sondaj. O parte din
cei chestionaţi sunt de părere că migranţii pot promova interesele ţării peste hotare (5,1%), pot ajuta ţara în
momente de criză (4,6%). În plus, migranţii ar fi de mare ajutor dacă ar putea să stabilească legături/relaţii
culturale cu cetăţenii din acele ţări (3,6%); 2,1% din respondenţi consideră că ar ajuta Republica Moldova
dacă ar cumpăra produsele moldoveneşti exportate în ţara-gazdă.

27
41,6%
20,9%
5,2%
5,1%
4,6%
4,1%
3,6%
2,4%
2,1%
1,3%
1,3%
7,9%
Să trimită bani Pentru necesităţi casnice
Să trimită bani Să lanseze o afacere
Să promoveze imaginea ţării peste hotare
Să apere interesele Moldovei peste hotare
Să ajute ţara în moment de criză
Să trimită bani Să investească în afacerea pe care o are
Să creeze legături/relaţii culturale cu oamenii din alte ţări
Să trimită baniSă doneze bani pentru proiecte comunitare
Să cumpere produsele moldoveneşti de export, ﬁind peste hotare
Să rămână politic activi (votarea, etc.)
Altceva
NŞ/NR
Figura 5. Ce pot face migranţii moldoveni pentru a contribui la dezvoltarea ţării
3.4.2. Impactul negativ al emigraţiei asupra Moldovei
La întrebarea Credeţi că emigraţia are un impact negativ asupra Moldovei? (vezi Tabelul 14), au fost acordate
următoarele răspunsuri: 35,3% din respondenţi sînt totalmente de acord cu afirmaţia dată; 26,3% – sînt, mai
degrabă, de acord; 18,1% – nu prea sînt de acord; 13,7% – au arătat un dezacord total şi 6,6% – nu au putut
da un răspuns. Din aceste date reiese că mai mult de jumătate din respondenţi consideră migraţia ca avînd
un efect negativ asupra ţării.
Pentru o analiză mai amănunţită, s-a adresat întrebarea: Care, după părerea Dvs., sînt 3 cele mai negative
consecinţe ale emigraţiei? (vezi Tabelele 15,16). Astfel, 77% din respondenţi au numit copiii rămaşi fără îngrijire
părintească, fapt ce le afectează dezvoltarea psihoemoţională; 73,5 cred că se destramă multe familii, deci
creşte rata divorţurilor în ţară; 58,8% susţin că nu a mai rămas tineret în Moldova, reprezentanţii acestei
categorii de populaţie încercînd să-şi găsească norocul peste hotare, unde există condiţii mai bune de lucru
şi de trai; 31,5% sînt de părere că are loc exodul creierilor (nu mai rămîn profesionişti); 18,3% sînt convinşi de
faptul că tinerii devin dependenţi de banii primiţi de peste hotare de la părinţi, ceea ce-i face să aibă o motivaţie
mai slabă pentru învăţătură, să consume alcool, ţigări şi droguri, să devină mai agresivi, mai vulgari; 12,9%
consideră că migraţia duce la creşterea criminalităţii, a reţelelor criminale şi a traficului de fiinţe umane; 10,4%
susţin că migranţii duc peste hotare un mod nesănătos de viaţă, dormind în subsoluri şi mîncînd produse de
calitate inferioară, iar 5% – că nu se fac investiţii în ţară, dat fiind faptul că cei mai mulţi pereferă să muncească
peste hotare şi să trimită bani pentru întreţinerea familiei decît să investească în vreo afacere în ţară. Alte
efecte negative ale migraţiei menţionate de respondenţi sînt: inflaţia de pe urma remitenţelor, terenuri arabile
neîngrijite, bătrîni rămaşi fără ajutorul copiilor, scăderea natalităţii etc.
3.4.3. Impactul pozitiv al emigraţiei asupra Moldovei
Pentru a vedea dacă migraţia are şi un impact pozitiv, respondenţii au fost solicitaţi să răspundă la întrebarea:
Care, după părerea Dvs., sînt 3 cele mai mari avantaje ale emigraţiei? (vezi Tabelul 17). La capitolul dat, am
acumulat următoarele răspunsuri: 77,1% din respondenţi consideră că datorită acestui fenomen creşte
niveluldetraialfamiliilor migranţilor; 39,3% – creştecapacitatea familiilordealeofericopiilor studiisuperioare;
39,7% – creşte nivelul economic al ţării; 28,4% – creşte accesul familiilor la serviciile de sănătate; 24,7% – apar/
se deschid noi întreprinderi; 24,3% – dezvoltarea infrastructurii localităţii (reparaţia drumurilor, şcolilor etc.).
După cum se vede din datele obţinute la această întrebare, avantajele sînt legate de factorul economic,
adică graţie banilor trimişi creşte: nivelul de trai, şansa de a le oferi studii copiilor, accesul la serviciile de
sănătate etc. Ne întrebăm însă: De ce printre avantajele migraţiei nu figurează şi cele legate de factorul social?:
spre exemplu, creşterea natalităţii, nupţialitatea, scăderea semnificativă a ratei divorţialităţii, mortalităţii şi
morbidităţii etc.

28
IV. ASPECTE COMUNITARE
4.1. Aspectele comunitare pe parcursul ultimilor cinci ani
4.1.1. Aspecte înrăutăţite în comunitate în ultimii cinci ani
Din datele sondajului, observăm că, în ultimii cinci ani, s-au înrăutăţit foarte multe aspecte comunitare (vezi
Tabelele 18-21): 42% din respondenţi susţin că s-au înrăutăţit drumurile, 32,7% – salariile şi pensiile, 31% –
oportunităţile de angajare, 22,8% – accesul la îngrijirea sănătăţii/numărul medicilor, 15,3% – locuinţele, 11,9%
– starea criminogenă, 11,4% – aprovizionarea cu gaze, 11,2% – aprovizionarea cu apă, 9,9% – transportul,
9,6% – accesul la educaţie, 9,2% – situaţia copiilor, 9% – mediul ambiant/salubritatea, 4,2% – aprovizionarea cu
energie electrică, 3,4% – legăturile dintre familii în comunitate. Alte aspecte înrăutăţite sînt: coeziunea socială,
magazinele, creşterea preţurilor, conducerea locală, nivelul de trai, educaţia copiilor în familie, condiţiile din
grădiniţă, iluminarea străzilor, accesul la Internet, starea clădirii bisericii, corupţia. Doar 14% din respondenţi
cred că în comunitate nu s-a înrăutăţit nimic.
4.1.2. Aspecte îmbunătăţite în comunitate în ultimii cinci ani
Conform datelor sondajului, în ultimii cinci ani, în comunităţile din Moldova lucrurile mai mult s-au înrăutăţit
decît s-au îmbunătăţit. Printre aspectele ameliorate, remarcăm (vezi Tabelele 22-25): 25,4% susţin că s-au
îmbunătăţit drumurile, 24,8% – accesul la educaţie, 22% – aprovizionarea cu apă, 17,1% – aprovizionarea cu
gaze,13,6%–magazinele,11,1%–accesullaîngrijireamedicală/creştereanumăruluidemedici,10%–locuinţele,
7% – aprovizionarea cu energie electrică, 4,8% – situaţia copiilor, 4,4% – mediul ambiant/salubritatea, 2,6% –
legăturile dintre familii, 2,3% – starea criminogenă. Alte îmbunătăţiri menţionate: coeziunea socială, salariile/
pensiile, aspectul bisericii, oportunităţile de angajare, iluminarea străzilor, aspectul staţiilor auto etc.; 32,6% din
intervievaţi au răspuns că, în ultimii 5 ani, în comunitatea lor nu s-a îmbunătăţit nimic.
4.1.3. Condiţiile socio-economice din comunitate în ultimii cinci ani
Analizînd răspunsurile oferite de către respondenţi, remarcăm că o pătrime din respondenţi susţin că s-au
îmbunătăţit, considerabil ori moderat, condiţiile socio-economice din comunităţile-ţintă; 39% sînt de părere
că situaţia socio-economică a rămas la fel, iar o treime – că lucrurile la acest capitol au degradat puţin sau
considerabil. După mine, respondenţii care au menţionat că s-au îmbunătăţit condiţiile socio-economice
sînt din comunităţile ce au primit susţinere financiară din partea statului sau a unor investitori străini, în
cadrul unor proiecte naţionale sau internaţionale de dezvoltare rurală. Drept rezultat, s-au reparat drumurile,
şcolile, grădiniţele, casele de cultură; au fost amenajate parcuri etc. În comunităţile trecute la categoria celor
în care lucrurile au rămas neschimate sau au degradat nu s-au implementat proiecte de dezvoltare.
4.2. Probleme comunitare rezolvate
4.2.1. Colaborarea populaţiei pentru rezolvarea problemelor comunitare
Printre principalele probleme la a căror rezolvare sînt gata să participe respondenţii au fost numite
următoarele:infrastructura(drumuriproasteetc.)(veziTabelul27)–laîmbunătăţireaacesteiaarcontribui50%
din migranţi; 22,8% din intervievaţi doresc ca gospodăriile din comunitate să aibă acces la conducta de gaze
naturale; 21,3% – ar contribui la alimentarea locuitorilor comunităţii cu apă; 12,8% – la amenajarea unui parc,
iar 19,4% s-ar implica la salubrizarea localităţii. Pe lîngă acestea, respondenţii au indicat şi cîteva probleme
de natură socială care necesită o rezolvare urgentă: 31,3% – crearea unor condiţii mai bune de spitalizare în
instituţiile medicale; 28,8% – crearea unor condiţii mai bune de studii în instituţiile de învăţămînt; 22,5% –
construirea sau repararea bisericii; 18,2% – amenajarea unor spaţii de petrecere a timpului liber.
4.2.2. Participarea migranţilor la rezolvarea problemelor comunitare
Analizînd datele obţinute, deducem că cele mai stringente probleme sînt legate de: şcoală, punctul medical,
conflictele locale, calitatea drumurilor, sărăcia unor locuitori, furnizarea apei potabile/colectarea deşeurilor
menajere, aprovizionarea cu gaze naturale (vezi Tabelele 30-33). O pătrime din respondenţi au menţionat că

29
migranţii din comunitate ajută la rezolvarea acestor probleme, iar 50% din participanţii la sondaj – că aceştia
nu contribuie la soluţionarea problemelor locale, deoarece au grijă, în primul rînd, de familiile şi gospodăriile
lor, iar în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor comunitare, ei participă alături de ceilalţi locuitori, dar
nimic mai mult.
4.2.3. Contribuţia populaţiei la proiectele comunitare din ultimii trei ani
Conform datelor sondajului, la capitolul rezolvarea problemelor din comunitate, populaţia preferă să doneze
bani decît să contribuie prin muncă. Dacă în localitate se implementează un proiect, fiecare gospodărie
vine cu o contribuţie de 100-200 lei. De multe ori, locuitorii aleg să plătească această sumă, dar nu şi să
muncească în folosul comunităţii, cu excepţia proiectelor de salubrizare – 12,1% au strîns singuri gunoiul pe
care îl aruncă în locuri interzise (vezi Tabelele 34-38). De asemenea, cîte 4% din respondenţi au declarat că
au contribuit prin muncă la reparaţia grădiniţei şi a şcolii. Dintre cei care au donat bani, mai mulţi provin din
localităţile unde: s-a realizat conexiunea la conductele de apă (19,6%), s-au reparat drumurile (14,9%), s-au
construit reţele de gaze (14,7%).
La întrebarea: Ce categorii de populaţie din comunitate se implică mai mult (donaţii de bani, contribuţie prin
muncă) în realizarea proiectelor comunitare? (vezi Tabelul 39), 35,9% din respondenţi au menţionat că toţi
locuitorii participă în egală măsură, iar 14,4% – că nu se implică nimeni. După părerea mea, aceste persoane
nu sînt destul de bine informate despre proiectele care se desfăşoară în comunitate. 20% susţin că se implică
mai mult familiile care nu au migranţi, iar 12,6% – că se implică mai mult familiile care au migranţi.
Datorită situaţiei dificile din ţară şi nivelului scăzut de trai al populaţiei, au de suferit proiectele comunitare
care, din cauza că locuitorii nu pot asigura contribuţia în bani (ca o condiţie a finanţatorului), ajung în altă
localitate, unde locuitorii sînt mai organizaţi. Pentru proiectul de reparaţie a drumului central al localităţii
(vezi Tabelul 40), 28,2% din respondenţi susţin că nu ar putea acorda nici un leu; 29,4% declară că pot
dona doar pînă la 100 de lei; 13% ar putea contribui cu sume de pînă la 200 de lei; cîte aproximativ 7% din
respondenţi sînt de părere că ar putea dona pînă la 300 şi, respectiv, 500 de lei; 5,5% susţin că sînt gata
să doneze pînă la 1000 de lei. Drumul central este faţa localităţii, de aceea trebuie sa fie în stare bună şi
amenajat corespunzător, dar, din cauza lipsei de resurse financiare şi a dorinţei de a colabora, asemenea
proiecte nu se realizează.
Deşi respondenţii au menţionat că migranţii nu prea ajută la rezolvarea problemelor locale, totuşi (vezi
Tabelele 41-44) peste 50 la sută din respondenţi consideră că situaţia în comunitate ar fi fost cu mult mai rea
dacă o parte din locuitori nu plecau peste hotare, circa o treime sînt de părere că nu s-ar fi schimbat nimic şi
în jur de 10% – că situaţia ar fi fost mult mai bună dacă populaţia nu ar fi plecat.
După mine, starea de lucruri ar fi fost mult mai rea dacă populaţia nu pleca la muncă peste hotare, deoarece,
în localităţile rurale, dar şi în cele urbane, este foarte greu să-ţi găseşti un loc de muncă bine plătit. Posibil,
o parte din migranţi şi-ar fi găsit de lucru în localităţile lor, dar mulţi dintre ei, pentru a supravieţui, ar fi
trebuit să lucreze (sau lucrează şi acum) cu ziua. Posibilităţile de angajare s-au redus radical, fiindcă s-au
închis avicolele, complexele de bovine, porcine, unde muncea o bună parte din populaţia de la sate.

Influenta migratiei asupra dezvoltarii comunitatii

Influenta migratiei asupra dezvoltarii comunitatii

Empfohlen

Empfohlen

Weitere ähnliche Inhalte

Ähnlich wie Influenta migratiei asupra dezvoltarii comunitatii

Ähnlich wie Influenta migratiei asupra dezvoltarii comunitatii (7)

Mehr von HWA International Moldova

Mehr von HWA International Moldova (20)

Influenta migratiei asupra dezvoltarii comunitatii