Melania caraconcea lucrare de disertatie

1
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE ŞI
ASISTENŢĂ SOCIALĂ
PSIHOPEDAGOGIA EDUCAŢIEI TIMPURII ŞI A
ŞCOLARITĂŢII MICI
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT ZI
LUCRARE DE DISERTAŢIE
ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC
CONFERENŢIAR UNIV.DR. GABRIELA KELEMEN
ABSOLVENT,
MELANIA C. CARACONCEA
ARAD,2014

2
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE ŞI
ASISTENŢĂ SOCIALĂ
PSIHOPEDAGOGIA EDUCAŢIEI TIMPURII ŞI A
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT ZI
“CULTIVAREA POTENŢIALULUI
CREATIV
AL COPIILOR PREŞCOLARI”
ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC
CONFERENŢIAR UNIV.DR. -GABRIELA KELEMEN
ABSOLVENT,
MELANIA C. CARACONCEA
ARAD,2014

3
APROBAT
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI ,PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
DECAN
DOMENIUL / PROGRAMUL DE STUDIU
PSIHOPEDAGOGIA EDUCAŢIEI TIMPURII ŞI A ŞCOLARITĂŢII MICI
Nr. __________ din ___________ VIZAT
Îndrumător ştiinţific
DATE PERSONALE ALE CANDIDATULUI
1. Date privind identitatea persoanei
Numele: DUMITRIU
Numele anterior: CARACONCEA
Prenumele: MELANIA
2. Sexul: F
3. Data şi locul naşterii:
Ziua / luna / anul : 16/10/1977
Locul (localitate, judeţ) : DETA ,TIMIŞ
Prenumele părinţilor:
Tata: CONSTANTIN
Mama:MARGARETA -DOINA
Domiciliul permanent: Str.-, nr.155, localitatea Moraviţa, judeţul Timiş, cod
poştal 307280 , telefon 0752308005/0256397255 ,e-mail dumitriumelania@yahoo.com

4
4. Sunt absolvent(ă) promoţia: 20012/2014
5. Forma de învăţământ pe care am absolvit-o este: zi , fără taxă
6. Locul de muncă (dacă e cazul): Şcoala gimnazială Moraviţa (Grădiniţa cu Program
Normal Moraviţa)
7. Solicit înscrierea la examenul de : disertaţie
Sesiunea iunie anul 2014
8. Lucrarea de disertaţie pe care o susţin are următorul titlu:
“CULTIVAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL COPIILOR
PREŞCOLARI”
9. Îndrumător ştiinţific:
Conferenţiar universitar doctor - GABRIELA KELEMEN
12. Menţionez că susţin examenul de disertaţie , finalizare a studiilor pentru prima
oară şi declar pe propria-mi răspundere că am luat la cunoştinţă de prevederile art.
143 din Legea 1/2011. Declar că prezenta lucrare nu este realizată prin mijloace
frauduloase, fiind conştient de faptul că, dacă se doveşte contrariul, diploma
obţinută prin fraudă îmi poate fi anulată, conform art. 146 din Legea 1/2011.
SEMNĂTURA
_________________________________

5
REFERAT
PRIVIND LUCRAREA DE DISERTAŢIE
A ABSOLVENTULUI/ ABSOLVENTEI …………………………………………..
DOMENIUL / PROGRAMUL DE STUDIU : PSIHOPEDAGOGIA EDUCAŢIEI TIMPURII ŞI A
PROMOŢIA. 2012-2014
1. Titlul lucrării ………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………….
2. Structura lucrării ……………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………….………………………………………………………………………….…
……………………………………………………………………….…………………………………………………
……………………….………………………………………………………………………….………………………
………………………………………………….……………...………………………………………………………
…….…………………………………
3. Aprecieri asupra conţinutului lucrării de .. (licenţă, diplomă, disertaţie), organizare logică, mod
de abordare, complexitate, actualitate, deficienţe
...........................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................
.................................................
.............................................................................................................................................
4. Aprecieri asupra lucrării (se va menţiona: numărul titlurilor bibliografice consultate, frecvenţa
notelor de subsol, calitatea şi actualitatea surselor consultate; modul în care absolventul a
prelucrat informaţiile din sursele bibliografice, contribuţii originale)
...........................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................
5. Concluzii (valoarea lucrării elaborate de absolvent, relevanţa studiului întreprins, competenţele
absolventului, consecvenţa şi seriozitatea de care a dat dovadă absolventul pe parcursul
documentării şi elaborării lucrării)
...........................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................
..........................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
6. Redactarea lucrării respectă/NU respectă normele de redactare (dacă nu respectă, care sunt
acestea…).
7. Nu există/ Există suspiciuni de realizare prin fraudă a prezentei lucrări (dacă există, care sunt
acestea…).
8. Consider că lucrarea îndeplineşte/ NU îndeplineşte condiţiile pentru susţinere în sesiunea de
Examen de ................................................. (licenţă, diplomă, disertaţie) din
……………………(dacă nu îndeplineşte, se scrie motivaţia…)
Arad, Data Îndrumător ştiinţifi

6
HARTA CONCEPTUALĂ
Proiectarea educaţională şi
didactica
Comunicare şi relaţii
interpersonale
Descoperirea lumii
înconjurătoare
Stimularea relaţiilor
între copii şi copii
educator
Metodologia procesului
instructiv educativ
Metodologia cercetării în
educaţie
Practica educaţională
Creativitatea în
învăţământul preşcolar
Jocul ,activitatea
fundamentală în grădiniţă
Exemple de activităţi ce
dezvoltă creativitatea

7
CUPRINS
ARGUMENT………………………………………………………………………………....p.8
CAPITOLUL I:NOŢIUNI TEORETICE…………………………………………..….......p.10
I.1.Definiţiile creativităţii………………..………………………………………….........p.10
I.2. Creativitatea.................................................................................................................p.11
I.3.Teorii privind creativitatea...........................................................................................p.13
I.4 Criterii pentru delimitarea activităţii creatoare...........................................................p.15
CAPITOLUL II :.STIMULAREA CREATIVITĂŢII PREŞCOLARILOR PRIN
ACTIVITĂŢILE DESFĂŞURATE ÎN GRĂDINIŢĂ.........................................................p.18
II.1 Jocul, principala modalitate de dezvoltare a creativităţii preşcolarului...............................p.18
II.1.1.Jocuri de creaţie /comunicare-exemple.......................................................................p.18
II.1.2 .Observarea jocului didactic in gradinita....................................................................p.20
II.2. Dezvoltarea şi cultivarea spiritului creator prin activităţile practice... ..............................p.21
II.3.Dezvoltarea imaginaţiei prin desen.....................................................................................p.21
II.4.Activităţile de modelaj, stimulează creativitatea.................................................................p.22
II.5.Modalităţi şi tehnici noi în activităţile plastice...................................................................p.22
II.6.Stimularea creativităţii lexicale...........................................................................................p.23
II.7. Activarea creativităţii prin activităţile cu conţinut matematic...........................................p.23
II.8.. Creativitatea- element definitoriu în realizarea sarcinilor în activităţile de educaţie
muzicală..............................................................................................................................p.24
CAPITOLUL III: EXPERIMENT FORMATIV –DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII
CREATIVE LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ.......................................................................p.26
III.1.Argument..........................................................................................................................p.26
III.2.Ipoteza crecetării...............................................................................................................p.26
III.3.Obiectivele cercetării.........................................................................................................p.26
III.4.Eşantionul cercetării..........................................................................................................p.27
III.5.Instrumente de lucru.........................................................................................................p.27
III.6.Strategia cercetării............................................................................................................p.28
III.7.Datele experimentului în urma prelucrării statistice.........................................................p.37
III.8.Concluziile experimentului..........................................................................................p.41
CAPITOLUL IV: ESEU-REFLEXIE ASUPRA MODULUI ÎN CARE
MODULELE STUDIATE AU CONTRIBUIT IMPLICIT DIRECT ÎN
REALIZAREA LUCRĂRII..........................................................................................p.42
CONCLUZII GENERALE....................................................................................................p.44
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................p.45
ANEXE....................................................................................................................................p.47

8
ARGUMENT
Preşcolaritatea este apreciată ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă
educaţională din viaţa unei persoane. Pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în
dezvoltarea individualităţii umane şi unele dintre cele mai semnificative achiziţii ce vor avea
ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. De aceea, nu putem face abstracţie
de una dintre dimensiunile esenţiale privind întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii
umane-creativitatea.
Din prisma formării personalităţii, creativitatea capătă sensul de potenţial creativ, de suma
de însuşiri sau factori psihici ai unor viitoare performanţe creatoare1
. Toate condiţiile virtuale
existente în om, şi nu neapărat utilizate, care ar putea contribui la succesul actului creativ,
alcătuiesc creativitatea potenţială a persoanei, spre deosebire de facultatea creativă, care
presupune posibilitatea reală ”actualizată”, de a crea. Creativitatea potenţială este de fapt
performanţa obţinută la testele de creativitate. De fapt creativitatea poate însemna fie o facultate
sau capacitate “a persoanei”, aşa cum arăta A. Roşca2
, aceea de a produce idei sau lucruri
originale şi utile, fie ca acţiune şi proces care duc la produsul original, acesta din urmă fiind luat,
la rândul lui drept criteriu al creativităţii.
Sarcina educatoarei este de a educa şi depista capacităţile creatoare ale preşcolarului.
Educarea şi stimularea creativităţii copilului presupune cunoaşterea potenţialului lor creativ,
depistarea factorilor intelectuali, aptitudinali şi de personalitate care, prin interacţiune şi
întrepătrundere asigură acest potenţial. Chiar dacă nu putem vorbi încă de nişte metode şi tehnici
bine conturare şi în acelaşi timp accesibile, educatoarea poate utiliza, cu bune rezultate, metodele
clasice de cunoaştere a copilului (observaţia, convorbirea etc.). La acestea se mai pot adăuga
diferite probe de creativitate şi de gândire divergentă. Ca elemente de prognoză a creativităţii
sunt considerate o serie de trăsături intelectuale, motivaţionale şi morale cum ar fi: uşurinţa cu
1
G. Kelemen, Psihopedagogia supradotări. Identificarea şi educarea copiilor supradotaţi, Editura Universităţii
„Aurel Vlaicu”Arad, 2008.
2
A., Roşca, Despre creativitate. În vol. Creativitatea. Bucureşti: Centrul de informare şi documentare în ştiinţele
sociale şi poltice, 1973. p11 – 48 .

9
care asimilează cunoştinţele admise, originalitatea, imaginaţia, intuiţia, capacitatea de a rezolva
şi pune probleme, descoperirea noului, seriozitatea în activitate.
Educatoarea, trebuie să stimuleze potenţialul creator al copilului, prin activităţile
desfăşurate în cadrul programului din grădiniţă. Modalităţile şi mijloacele prin care educatoarea
poate utiliza activităţile didactice în vederea educării potenţialului creator al copiilor sunt
multiple. În cele ce urmează voi descrie câteva dintre ele.
Cadrul didactic trebuie să fie el însăşi creativ. O educatoare creativă oferă copilului
învăţare autoiniţiată, atmosferă neautoritară, stimulează curiozitatea copilului spre a descoperi
noul, încurajându-i procesele gândirii creative. Aceasta înseamnă că, îl îndeamnă pe copil să
caute noi legături între cunoştinţe, să facă asociaţii, să-şi imagineze, să găsească noi soluţii la
diferite probleme ce i se pun şi să facă propuneri. Educatoarea creativă ştie cum să folosească
întrebările. După cum ştim, fiecare act creativ începe cu întrebări, dar acestea trebuie să fie
deschise, să aibă sens, să nu reclame o expunere a faptelor. Întrebarea este cea care provoacă
conduita creatoare şi care duce la dezvoltarea curiozităţii copilului.
Instaurarea unui climat favorabil este o altă condiţie principală , o conlucrare fructuoasă
între copil şi educatoare, un climat caracterizat printr-o tonalitate afectivă, pozitivă, de exigentă
şi înţelegere. La fel de important este stimularea efortului personal al copilului şi stimularea lui
în aducerea unei contribuţii proprii, de a fi original, inventiv, creator.
Relaţia educatoare-copil este un factor esenţial în stimularea spiritului creativ .
Educatoarea trebuie să aibă o atitudine pozitivă faţă de creativitatea copilului. O educatoare
creativă determină avântul originalităţii copilului, fără eforturi speciale. Secretul constă în
transferul setului de valori propice creativităţii de la educatoare la copil, urmat de automodelarea
copilului în funcţie de atitudinile şi convingerile devenite “ale lui”.
În prezenta lucrare mi-am propus să prezint modalităţile de stimulare a creativităţii la
vârstele mici. Stimulând potenţialul creativ încă de la vârsta preşcolară, copilul va reuşi mai uşor
să treacă la învăţarea creativă, care apare ca o formă specială a învăţării şcolare. Învăţarea
creativă, exersată prin procesul formativ - educativ, îl va ajuta pe copil să facă pasul în direcţia
formării conceptelor, deci a generalizărilor.

10
CAPITOLUL I.
NOŢIUNI TEORETICE
I.1.Definiţii
Există în prezent sute de modalităţi prin care este definită creativitatea. Psihologii susţin în
general că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original şi adecvat realităţii.
A crea înseamnă: a face să existe, a aduce la viaţă, a cauza, a genera, a produce, a fi primul
care interpretează rolul şi dă viaţă unui personaj, a compune repede, a zămisli etc.
Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate şi expresivitate, este imaginativ,
generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ etc.
Al. Roşca3
afirmă că, datorită complexităţii fenomenului creaţiei, este puţin probabil să se
ajungă la o definiţie unanim recunoscută, deoarece fiecare autor pune accent pe dimensiuni
diferite. Astfel, se arată că după unii autori „ creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a
produce ceva nou şi de valoare”, iar după alţii ea constituie un proces prin care se realizează un
produs.
După P. Popescu-Neveanu „creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii
spre nou, o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate”.4
Margaret A. Boden (1992) a inventariat definiţiile creaţiei consemnate în diferitele dicţionare,
concluzionând că în general creativitatea constă în „realizarea de combinaţii noi, originale, de
idei vechi”. Combinaţiile noi trebuie să aibă o anumită valoare.
Creativitatea este un concept destul de vag şi oarecum imprecis. Michel şi Bernadette
Fustier (1988)5
arată că în mintea omului obişnuit creativitatea este legată de expresii şi creaţii
artistice, de invenţii tehnologice sau descoperiri ştiinţifice, de comunicare interumană, de
3
. A., Roşca, Despre creativitate. În vol. Creativitatea. Bucureşti: Centrul de informare şi documentare în ştiinţele
sociale şi poltice, 1973, p11 – 48.
4
P. Popescu - Neveanu, P, Zlate M., Creţu, T. (redactori), Psihologie şcolară, Bucureşti, Universitatea din
Bucureşti,1987, p.52.
5
Fustier Michel,Bernadette,Practica de creativitate.,FSE,Paris,1988p.198

11
educaţie, de comportamentele personale şi de mişcările sociale. Ea semnifică: adaptare,
imaginaţie, construcţie, originalitate, evoluţie, libertate interioară, talent literar, distanţare faţă de
lucrurile deja existente.
Definind creativitatea ca aptitudinea de a realiza ansambluri originale şi eficiente plecând
de la elemente preexistente, H. Jaoui consideră că oricine poate fi creativ6
.
Alţi mari autori văd în creativitate capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a
elabora soluţii inedite şi originale (E. Limbos, 1988)7
. A fi creativ înseamnă a vedea acelaşi lucru
ca toată lumea, dar a te gândi la ceva diferit.
I.2.Creativitatea
Comparativ cu cele anterioare, societatea contemporană se caracterizează prin schimbări
radicale care se petrec în conduită, la locul de muncă sau în familie, în educaţie, în ştiinţă şi în
tehnologie, în religie şi aproape în orice aspect al vieţii noastre.
A exista într-o asemenea lume presupune un înalt grad de adaptare şi de curaj care este
legat în mare măsură de creativitate.
A fi creativ nu înseamnă doar receptarea şi consumul de nou, ci în primul rând crearea
noului. Adaptarea creativă naturală pare a fi singura posibilitate prin care omul poate ţine pasul
cu schimbarea caleidoscopică a lumii sale.8
Oricine poate fi creativ, dar pentru a se împlini în această direcţie sunt necesare o serie de
condiţii la care ne vom referi în această lucrare.
Se pot distinge trei direcţii în abordarea şi analiza fenomenului creaţiei: din perspectiva
produsului creat, a procesului de creaţie şi a personalităţii creatoare.
Produsul creat desemnează rezultatul procesului de creaţie. Pentru ca acest produs să poată
fi apreciat creativ trebuie să incumbe doi parametrii: originalitate şi utilitate socială.
Originalitatea se exprimă prin noutate şi unicitate.
6
C., Creţu, Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p.35.
7
Idem.
8
E., Răfăilă, Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Bucureşti:Ed. Aramis, 2001, 112 p.

12
Guilford ,Wilson şi Christensen9
au scos în evidenţă trei criterii de apreciere a originalităţii
unui produs:
- un răspuns este cu atât mai original cu cât el este mai ingenios (apreciat ca atare de un
grup de judecători);
- un produs este cu atât mai original cu cât el apreciază elemente de cunoştinţe sau date de
experienţă mai îndepărtate.
- un răspuns este cu atât mai original cu cât el este mai rar în populaţia considerată;
Eficienţa şi utilitatea produsului este parametrul care impune acestuia o finalitate practică.
Un produs al creaţiei trebuie să răspundă unor nevoi umane, să fie aplicat în folosul omului.
Perspectiva procesuală este o direcţie de abordare a creativităţii. Ocupându-se de procesul
creaţiei psihologii consideră că el parcurge mai multe etape. Putem menţiona în acest sens
concepţia lui G. Wallas10
, devenită clasică, care distinge patru etape: prepararea, incubaţia,
iluminarea şi verificarea.
Ca atribut fundamental al acesteia din punct de vedere pedagogic ne interesează mai mult
creativitatea din perspectiva personalităţii. Ea este proprie, în limitele normalului, tuturor
copiilor, manifestându-se însă cu o intensitate diferită de la unul la altul.
Toţi copiii dispun de un potenţial creativ, respectiv de anumite trăsături sau însuşiri
favorizante actului creator. Deosebirile se exprimă prin intensitatea cu care se manifestă acest
potenţial şi prin domeniul în care se aplică. El reprezintă o posibilitate latentă ce se poate
întrevedea de la cea mai fragedă vârstă. Detaliind aceste însuşiri putem distinge, pe de o parte,
cele care se referă la intelectul copilului, iar pe de altă parte, cele ce se referă la fantezia sau
imaginaţia sa. Cele două categorii de însuşiri nu evoluează în mod liniar şi în acelaşi ritm.
Potenţialul creativ cunoaşte o dinamică specifică de-a lungul dezvoltării ontogenetice şi
îmbracă nuanţe individuale de la o persoană la alta.
Esenţa creativului constă în noutatea şi originalitatea sa. De aceea nu avem standarde
pentru a-l evalua. Într-adevăr, istoria a arătat că un produs cu cât este mai original şi implicaţiile
9
U., Şchiopu, Structuri explozive şi latente în jocurile copiilor.În: Copilul şi jocul. Culegeremetodică editată de
Revista de Pedagogie, 1975, 265 p.
10
Amabile, Teresa, Creativitatea ca mod de viaţă, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997, p.54.

13
sale sunt mai îndepărtate în timp, cu atât mai aspru va fi judecat de contemporani, fiind calificat
drept nebunesc, eronat, inutil, dar aceste aprecieri ale societăţii nu împiedică geniile să existe, să
se afirme şi să dăinuie.
W. Duff a distins trei facultăţi ale minţii creatoare: imaginaţia, judecata şi gustul, pe care le
consideră principalele componente ale geniului (Duff, 1767, p.64)11
.
Imaginaţia este facultatea mintală care elaborează o infinitate de asociaţii noi prin
compunere si descompunere a ideilor, prin combinare si recombinare a lor, creând în final
obiecte care nu au existat niciodată în natură.
Judecata permite combinarea ideilor elaborate de imaginaţie, observarea acordului sau
dezacordului dintre ele, reunire în aceeaşi categorie a celor omogene şi respingerea celor
discordante, în final urmând să se determine utilitatea şi adevărul invenţiilor şi descoperirilor
produse prin puterea imaginaţiei.
Gustul este un simţ intern care permite delimitarea ideilor frumoase de cele urâte, a celor
decente de cele ridicole.
Subliniem că imaginaţia se aseamănă cu gândirea divergentă, iar judecata cu gândirea
convergentă. Gustul este abordat ca un supliment de judecată de factură estetică, care conferă în
primul rând eleganţă gândurilor noastre.12
I.3.Teoriile creativităţii
Teresa Amabile13
, în anul 1983, consideră că adoptarea deciziilor, atât într-un domeniu
profesional cât şi în viaţa cotidiană implică deseori creativitatea. Pe de o parte, soluţiile creative
asigură rezolvarea problemei cu o neaşteptată eficienţă şi, pe de altă parte, dispun de eleganţă şi
o uimitoare simplitate. În general, răspunsurile creative sunt evidente şi totuşi puţină lume se
gândeşte la ele. De exemplu, unul din exerciţiile unui joc pentru antrenarea creativităţii solicită
subiecţilor să arate: „ Cum se poate pune mâna stângă în buzunarul drept de la pantaloni, iar pe
cea dreaptă în buzunarul stâng, în acelaşi ?”. Răspunsul este „ Punând pantalonii invers”. A fi
11
M., Tyson, Creativitatea. În; Orizonturi noi în psihologie. Bucureşti: Ed. Enciclopedică, 1973, p. 96.
12
Mihaela Roco, Creativitate şi inteligenţa emoţională (editia a II-a), Editura Polirom, 2004, p. 15.
13
Amabile, Teresa, Creativitatea ca mod de viaţă, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997, p.54.

14
creativ înseamnă să elaborezi un anumit lucru (unealtă, idee, proces, lucrare de artă) care, în
acelaşi timp este absolut inovator şi valabil. Dacă un produs este nou, dar nepotrivit, el este
considerat bizar. Dacă este valabil, dar nu este nou va fi considerat corect sau bine executat, dar
nu creativ. După această autoare, modelul structural al creativităţii include următoarele
componente necesare:
1) calificarea, gradul de specializare în domeniul respectiv;
2) abilităţi creative;
3) motivaţie intrinsecă.
Studiile despre creativitate pot fi grupate în două mari direcţii, şi anume, unele bazate pe
observaţii empirice (mituri) şi altele care rezultă din cercetări experimentale n opinia lui M.,
Jigău14
. După Weisberg15
, creativitatea reprezintă doar o „rezolvare de probleme în trepte” sau o
„gândire creativă evolutivă”. În opinia sa, există puţine motive pentru a crede că soluţiile noi se
produc în flash-uri revelatoare de tip „insight” (iluminatoare). Este mult mai raţional să tragi
concluzia că oamenii soluţionează problemele pornind de la ceea ce este deja cunoscut şi abia
apoi modifică schema, în conformitate cu noile cerinţe. Ulterior intervine gândirea creativă care
implică abilitatea de a te „rupe” de orice modalitate veche de gândire sau de soluţionare
cunoscută a problemelor, putând astfel genera mai multe soluţii posibile.
Weisberg16
aduce în discuţie un fapt important în abordarea creaţiei şi anume caracterul de
integralitate. Toate abordările tradiţionale au un pronunţat caracter atomist, fiind centrate pe
elemente sau procese izolate.
În favoarea abordării creativităţii dintr-o perspectivă holistă,care să permită surprinderea
fenomenului la întregul său nivel de complexitate se declară H. Gardner (1993). Astfel, el se
opreşte asupra stadiului vieţii şi activităţii unor personalităţi creatoare cu realizări remarcabile,
de necontestat: Freud, Einstein, Picasso, Eliot, Graham, Gandhi.
H.Garner17
conturează un cadru teoretic general de analiză a creativităţii pe mai multe
niveluri.
14
. M., Jigău, Copiii supradotaţi, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1994, p.78.
15
D.V., Popovici, A., Balotă, Introducere în Psihopedagogia Supradotaţilor, Editura Fundaţiei Humanitas,
Bucureşti, 2004, p.87.
16
IDEM

15
Nivelul subpersonal ce vizează substratul biologic al creativităţii. Analiza creaţiei din
perspectiva neurobiologiei încearcă să clarifice aspecte de genul: înzestrare genetică, structura şi
funcţionarea sistemului nervos, factorii hormonali şi metabolismul.
Nivelul personal ce grupează factorii individuali ai personalităţii creatoare. Gardner
deosebeşte două mari categorii de factori: unii cognitivi şi alţii care ţin de personalitate şi
motivaţie. În viziunea lui, foarte importantă este interacţiunea dintre aceste două categorii de
factori.
Nivelul intrapersonal ce se referă la domeniul în care lucrează şi creează un individ, la
caracteristicile sale.
Nivelul multipersonal se referă la contextul social în care trăieşte un individ creativ. Din
perspectiva psihologică, aceasta înseamnă cercetarea modului în care cercul personal şi
profesional al persoanei creatoare influenţează viaţa şi activitatea sa.
După Mihaly Csikszentmihalyi18
(2007), creativitatea este un fenomen care rezultă din
interacţiunea a trei sisteme: 1)setul instituţiilor sociale care selectează din creaţiile individuale pe
cele care merită a fi reţinute; 2) domeniul cultural stabil, care va conserva şi va transmite noile
idei selectate şi 3) individul care aduce schimbări în domeniu.
Creativitatea nu poate fi studiată doar în plan personal, deoarece acest fenomen rezultă din
interacţiunea celor trei sisteme amintite mai înainte. Cu alte cuvinte, fără un domeniu cultural
definit, în care inovaţia este posibilă, persoana nu poate începe nici o creaţie. Fără un grup de
semeni, care să evolueze şi să confirme creaţia este imposibil să diferenţiezi ceea ce este doar
improbabil sau ciudat din punct de vedere statistic.
I.4. Criterii pentru departajarea activităţii creatoare a copiilor preşcolari
Psihologii au formulat o serie de criterii pentru a delimita activitatea creatoare de cea
reproductivă.
I.A.Taylor, în anul (1959)19
consideră că:
17
Gardner, H. ,Inteligențele multiple: teoria în practică.,Barcelona: Polity Press. (1993),p.102
18
MihalyCsikszentmihalyi, Starea de flux. Psihologia experienţei supreme, Editura Curtea Veche, 2007, p. 27.
19
G. Kelemen, Psihopedagogia supradotări. Identificarea şi educarea copiilor supradotaţi, Editura Universităţii
„Aurel Vlaicu”Arad, 2008, 76.

16
1) performanţa creatoare trebuie să prezinte o anumită însemnătate economică, socială, culturală,
ştiinţifică etc., valoare care să fie recunoscută social.
2) rezultatele trebuie să fie formulate coerent şi inteligibil.
Y.,Benito,stabileşte în anul (1993)20
patru tipuri de criterii în aprecierea creativităţii:
1) performanţa creatoare sau rezultatele nemijlocite ale activităţii creatoare care se caracterizează
prin eficienţă, utilitate, noutate şi originalitate;
2) procesul creativ, ale cărui trăsături specifice sunt: spontaneitate, asociativitatea, flexibilitatea,
capacitatea combinatorică;
3) însuşirile persoanei creative care privesc în primul rând motivele şi atitudinile creative (în
număr de peste 60);
4) potenţialul creativ, situaţie în care sunt evaluate fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea şi
capacitatea de elaborare prin intermediul unor teste specifice, persoana fiind doar candidată
pentru creativitate.
În anul (1963)21
, F.Barron introducea un criteriu dual pentru evaluarea creativităţii. Astfel,
el consideră că performanţa sau produsul creator trebuie să aibă un grad ridicat de neobişnuit, să
fie rar întâlnit în colectivitatea în care a apărut şi în acelaşi timp acest produs creator să fie
adecvat realităţii. De multe ori, răspunsurile neobişnuite provin din ignoranţă, confuzie, stări
alterate de conştiinţă, ele fiind în totală neconcordanţă cu realitatea. De exemplu: „Doi copii se
aflau la un muzeu unde erau expuse mumii. Unul dintre ei îl întreabă pe celălalt ce ar putea
reprezenta înscrisul de pe unul din bandajele care erau înfăşurate în jurul gâtului uneia dintre
mumii – 179 î.Hr. Celălalt copil i-a răspuns că probabil era numărul maşinii care l-a accidentat”.
179 î.Hr. desemnează anul îmbălsămării mumiei.
Unul dintre psihologii care au încercat să delimiteze originalitatea de rutină a fost şi
A. Koestler (1964)22
. Pentru el importante sunt următoarele aspecte:
20
Y., Benito, Copiii supradotaţi. Educaţie, dezvoltare emoţională şi adaptare socială, Editura Polirom, Iaşi, p.45.
21
D.V., Popovici, A., Balotă, Introducere în Psihopedagogia Supradotaţilor, Editura Fundaţiei Humanitas,
Bucureşti, 2004, p.45.
22
Koestler O,Actul de creație.,Londra, Hutchinson,1964,p53

17
1. nivelul de conştiinţă cu care este condusă activitatea de căutare a ideilor şi a soluţiilor. O
persoană înalt creativă se sprijină în aceeaşi măsură atât pe conştiinţă, cât şi pe
subconştient şi inconştient în căutarea noului;
2. tipul de experienţă pe care îl preferă şi care este de încredere pentru o persoană.
Persoanele înalt creative apelează de regulă la experienţe şi modalităţi noi, necunoscute,
spre deosebire de cele slab creatoare, care se încred numai în modalităţile cunoscute, care
de regulă au dus la reuşită;
3. natura obstacolului care trebuie depăşit şi felul obiectivelor alese. O persoană înalt
creatoare alege situaţii problematice, cât mai noi şi diferite de experienţa ei anterioară şi
de ceea ce cunoaşte la momentul respectiv. (Mihaela Roco)23
23
Mihaela Roco, Creativitate şi inteligenţa emoţională (editia a II-a), Editura Polirom, 2004, p.32.

18
CAPITOLUL II.
ACTIVITĂŢILE DESFĂŞURATE ÎN GRĂDINIŢĂ CE
FAVORIZEAZĂ STIMULAREA CREATIVITĂŢII
COPIILOR PREŞCOLARI
II.1 Jocul, principala modalitate de dezvoltare a creativităţii preşcolarului
Activitatea fundamentală în grădiniţă o reprezintă jocul , la vârsta preşcolară, prin joc
copilul reuşeşte să acumuleze cunoştinţe, să-şi formeze deprinderi, să-şi dezvolte abilităţi
aptitudinale, fără efort prea mare. Este forma de activitate instructiv – educativă specifică
învăţământului preşcolar, activitate centrată pe promovarea spiritului jocului, activitate prin care
se realizează obiectivele învăţământului preşcolar. Noţiunea de activitate ludică, însă nu e
întotdeauna sinonimă cu noţiunea de joc, ea îmbracă diferite forme în funcţie de scopul urmărit.
Unele forme de activitate ludică se sprijină pe opţiunile copiilor, fără a fi dirijate de educatoare,
altele se înscriu în activităţi comune, care reprezintă de fapt o activitate ludică dirijată. Ceea ce
este necesar de precizat este faptul că jocul apare ca activitate dominantă în cadrul programului
instructiv – educativ din grădiniţă.24
Prin conţinutul, structura şi caracterul lor ,jocurile sunt foarte numeroase şi variate. Ţinând
cont de sarcinile educaţiei preşcolarului şi de influenţa formativă a jocului asupra copilului,
pedagogia preşcolară clasifică jocurile în: jocuri de construcţie, jocuri didactice, jocuri de
mişcare, jocuri distractive jocuri de creaţie, jocuri logice.
II.1.1.Jocuri de comunicare-exemple
CONTINUĂ POVESTEA
25
24
G., Kelemen, Psihopedagogia jocului, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad, 2007, p.67.
25
Brandes, D., Howard, Ph., 1979, Gamesters handbook 140 Games For Teachers And Group Leaders: No. 1,p.50

19
MATERIALE: Niciunul
SCOPURI : Încredere, comunicare, imaginaţie.
PROCEDEU: Un grup de aproximativ 4 persoane se decid asupra unei povestiri. Încep să
dezvolte povestea şi tema (caracterele) pe care le-au ales. La un moment dat liderul înlocuieşte
cele 4 persoane cu alte 4 pentru a continua povestea. Pot fi uşoare schimbări şi astfel unele
caractere pot dispărea şi altele pot intra. La un aspect trebuie muncit şi acesta este continuarea:
a) caracterului
b) temei
şi continuă povestea până când toţi membrii grupului ajung la rând. Aceasta este o activitate
folositoare pentru a discuta în mod constructiv după aceea.
EXEMPLE DE TEME: Întreceri nebune
Casa bântuită
Evadarea
Târgul distractiv
Sporturi nebune
Contribuţia individuală poate varia în funcţie de lungime şi povestea poate fi mai alertă sau mai
înceată.
VARIANTE : Povestea poate fi extinsă astfel încât să fie cât mai bogată şi tot grupul să fie
inclus. Discutaţi despre centrul acţiunii şi cum acesta se poate modifica cu noii intraţi
MERGI CA MINE26
MATERIALE: Niciunul
SCOPURI : Conştientizarea sinelui, observare, pregătire pentru mişcare.
PROCEDEU: Staţi în cerc şi lăsaţi mult loc la mijloc. Un voluntar merge prin cerc de mai multe
ori, ceilalţi îl observă mersul şi fac afirmaţii. (Asiguraţi-vă că afirmaţiile sunt suportabile şi la
subiect ex.: “Umerii sunt drepţi, braţele nu se leagănă” etc.) Acum toată lumea încearcă să
meargă ca şi persoana voluntară şi să aibă aceleaşi sentimente ca şi ea. Este mai bine cu mai
mulţi voluntari, astfel interesul creşte.
VARIANTE : Mergeţi ca şi ei: spion, persoană bătrână, moluscă etc.
EXPLORARE OARBĂ27
MATERIALE: Niciunul (legători pentru ochi pot fi folosite)
SCOPURI : Conştientizarea senzorială, construirea încrederii, încălzire într-un nou grup.
PROCEDEU: Întunecaţi camera dacă este posibil şi închideţi ochii. Mişcaţi-vă încet, gentil prin
cameră. (Fără vorbe; subliniaţi că este non-verbal.) Pe măsură ce întâlniţi persoane salutaţi-le
non-verbal şi mergeţi mai departe. Acum opriţi-vă în faţa cuiva: “exploraţi-i” faţa. Acordaţi mult
timp pentru aceasta. Spuneţi la revedere non-verbal şi mergeţi mai departe. Continuaţi cu
26
Brandes, D., Howard, Ph., 1979, Gamesters handbook 140 Games For Teachers And Group Leaders: No. 1,p.50
27
IDEM

20
aceleaşi instrucţiuni dar şi cu altele: ex.: “exploraţi-i” mâinile, jucaţi-vă cu mâinile, fiţi “nervoşi”
şi luptaţi-vă cu mâinile – acum machiaţi-vă, căutaţi părul brunet. Încheiaţi cu o îmbrăţişare mare
cu tot grupul.
VARIANTE : Uitaţi-vă la alte jocuri “oarbe”. Exploraţi camera şi recunoaşteţi obiectele fără
viaţă din nou.
ANALIZA SWOT-,,CONTINUĂ POVESTEA,,
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
Rezolvarea pozitivă a situaţiilor problemă;
Formarea spiritului de echipă;
Stimularea dialogului;
Încurajarea preşcolarilor pentru a se exprima
liber
Solicită gândirea creatoare
Dezvoltă abilitîţi creatoare
Feet-back imediat
Nu toţi copii se implică
Pot apărea dificultăţi în organizare
Dificultăţi de comunicare
Unii pot domina grupul
Poate avea character inhibatoriu.
OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI
Posibilitatea de a-şi lărgi orizontul cunoaşterii;
Posibilitatea de a-şi forma deprinderi;
Capacitatea de evaluare a propriilor acţiuni
Testarea ideilor
Analiza critica din partea colegilor
Evitarea propriilor posibilităţi
Numirea participanţilor poate crea o atmosferă
tensionată
Evaluarea de catre ceilalţi colegi poate fi
subiectivă
II.1.2 .Observarea jocului didactic in gradinita
Fişă de observaţie a preşcolarului în timpul jocurilor didactice
Data completării fişei de observaţie:20.02.2014
Numele observatorului/ educatorului:Caraconcea Melania
Numele copilului Spînu Aida
Vârsta: 6 ani
Grădiniţa cu Program Normal Moravita,Timis
Activitatea:Educarea limbajului-joc didactic
Tema activitatii: "Eu spun una, tu spui multe"
Instrucţiuni
Apreciaţi pe o scală de la 1 la 4 cât de frecvent manifestă preşcolarul comportamentul descris:
niciodată (1), rar (2), des (3), întotdeauna (4).

21
Descrierea comportamentului preşcolarului Rezultatul
observaţiei
1 2 3 4
Se implică intens în joc indiferent dacă crede că pierde sau câştigă x
Se implică intens în joc doar dacă crede că va câştiga.
Se implică intens în joc doar dacă crede că va pierde x x
Plânge sau vociferează atunci când pierde. x
Respectă regulile de bunăvoie. x
Respectă regulile doar dacă i se atrage periodic atenţia asupra acestora x
Îşi construieşte propriile reguli de joc x
Schimbă regulile în timpul jocului. x
Contestă verbal regulile jocului. x
Refuză să se mai implice în joc dacă nu îi plac regulile x
II. 2. Dezvoltarea şi cultivarea spiritului creator prin activităţile practice
Copiii ,din primii ani de viaţă, în familie ,vin în contact cu diferite forme de muncă.
Familiarizarea copiilor cu anumite forme de activitate duce la dezvoltarea dragostei pentru
munca practică, la însuşirea unor priceperi şi la formarea unor deprinderi elementare de muncă,
ce trebuie să înceapă de la vârsta preşcolară.
Un aracter practic-aplicativ au activităţile practice care permit îmbinarea muncii fizice cu
cea intelectuală, ceea ce contribuie la dezvoltarea atât a capacităţilor fizice ale copiilor cât şi ale
celor intelectuale.
O mare importanţa a activităţilor practice în grădiniţă constă în contribuţia lor la dezvoltarea
psiho-motorie, intelectuală, afectivă şi estetică a copilului28
.
Situaţiile create în cadrul activităţilor practice influenţează în mod pozitiv educarea copiilor în
spiritul dragostei pentru muncă şi a respectului pentru ceea ce el a creat şi cei din jurul lui.
În multe situaţii, copiii folosesc în comun obiectele confecţionate, aceste situaţii
contribuind la crearea de relaţii colegiale, de prietenie între aceştia, care ajută la închegarea
colectivului.29
28
G., Kelemen, Pedagogia preşcolară, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”Arad, 2007, p.112.
29
A., Ilica, G., Kelemen, Didactica învăţământului preşcolar, Editura Universităţii “Aurel Vlaicu”, Arad, 2005,
p.78.

22
II.3. Dezvoltarea imaginaţiei prin desen
Activităţile de desen exercită o influenţă multilaterală asupra copiilor . Ele aduc, în primul
rând, o contribuţie însemnată în domeniul educaţiei estetice. Cu ajutorul activităţilor de desen,
copiii ajung să dobândească unele priceperi şi deprinderi elementare de a reda în imagini artistice
realitatea, de a îmbina linii, forme, culori, etc. astfel încât să obţină efecte artistice.
Dezvoltarea gândirii şi imaginaţiei copilului este un alt domeniu în care se manifestă
influenţa activităţilor de desen. Aceste activităţi îi oferă posibilitatea de a efectua operaţii de
analiză, de sinteză, comparaţii şi generalizări. Desenând un obiect oarecare, copiii trebuie să ţină
seama de părţile lui componente şi de însuşirile acestora; să compare aceste părţi între ele, pentru
a realiza imagini cât mai apropiate de realitate; de asemenea, ei se află în situaţia de a oglindi
caracteristicile esenţiale ale unor categorii de obiecte, de fiinţe, etc., de a generaliza.
II.4. Activităţile de modelaj,stimulează creativitatea
Activităţile de modelaj constituie una din posibilităţile oferite de practica grădiniţelor de
copii, de îmbogăţire a conţinutului educaţiei senzoriale a copiilor, de formare a deprinderilor
tehnice de lucru şi de dezvoltare intelectuală a lor.
Activitatea cu plastilina – modelajul - oferă copilului posibilitatea ca în mod direct, fără
intermediul vreunui alt instrument (ac, foarfece, creion, pensulă, cretă, care necesită fiecare în
parte a anumită tehnică de mânuire), să combine în aşa fel mişcările mâinilor încât sa
dobândească un rezultat identic sau cât mai apropiat de ceea ce îi cere educatoarea sau îşi
propune el însuşi.
Lucrările realizate de copii le putem folosi în diferite jocuri de creaţie („De-a aprozarul”,
„de-a cofetăria”, ,,De-a magazinul cu bijuterii”, „De-a magazinul cu obiecte de artizanat”etc.).
Jucându-se astfel, copiii trăiesc intens momentul creaţiei, dar şi satisfacţia de a fi posesorii unor
jucării şi obiecte lucrate de ei. În urma acestor activităţi, câştigă încredere în capacităţile lor şi îşi
rafinează deprinderile motrice.30
30
E., Apetroaie, Stimularea creativităţii prin activităţi de modelaj, Revista Învăţământul preşcolar, nr. 3-4/2005,
p.47.

23
II.5.Modalităţi şi tehnici noi în activităţile plastice
Perioada preşcolară este perioada în care începe să se manifeste aptitudini şi abordează cu
destulă uşurinţă şi cu succes domenii ca: muzica, desenul, pictura, colajul, modelajul,. Prin
majoritatea acestor activităţi putem stimula creativitatea preşcolarilor şi, totodată putem realiza
următoarele obiective:
- însuşirea unor tehnici artistico-plastice;
- dezvoltarea mâinii pentru scris;
- dezvoltarea sensibilităţii şi a gustului estetic.
Ca mod de expresie propriu copilului, modelajul îmbină elemente de joc şi de creaţie,
reprezentând o activitate ce ocupă un loc important în ansamblul manifestărilor preşcolarului.
II.6. Stimularea creativităţii lexicale
Limba română ocupă un loc central în ansamblul tuturor disciplinelor şcolare şi se învaţă
sistematic începând cu învăţământul preşcolar şi continuând cu învăţământul primar, procesul
menţinându-se pe tot parcursul şcolarităţii.
Rolul hotărâtor în domeniul educării limbajului îi revine cadrului didactic, în speţă
educatoarei, care trebuie să cultive în rândul preşcolarilor dragostea pentru o exprimare clară,
frumoasă şi corectă.
O achiziţie importantă este capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a folosi limbajul pe
care se bazează însuşirea altor abilităţi de maximă importanţă pentru activitatea desfăşurată în
şcoală.
În procesul instructiv – educativ din grădiniţă, îndeosebi prin activităţile de cultivare a
limbajului, copilul îşi însuşeşte în mod practic fonetica, sistemul gramatical, vocabularul. În
şcoală el va „învăţa” toate acestea după reguli ştiinţifice, iar achiziţionarea de noi cuvinte şi
folosirea lor corectă va rămâne un obiectiv urmărit de-a lungul vieţii.
II.7. Activarea creativităţii prin activităţile cu conţinut matematic

24
La vârstele mici, deşi mai puţin spectaculoasă ,creativitatea se manifestă şi în acest
domeniu al cunoaşterii odată cu acumularea cunoştinţelor prevăzute de programă.31
Atingerea
obiectivelor specifice facilitează şi dezvoltarea unora dintre factorii creativităţii:
● aptitudinea de a vedea asemănările şi deosebirile;
● capacitatea de a recombina elementele;
● sensibilitatea faţă de probleme;
● redefinirea;
● alcătuirea şi rezolvarea de probleme.
Tot conţinutul , transmis prin metodele active adecvate, contribuie la dezvoltarea
proceselor cognitive, esenţiale în formarea capacităţii rezolutive. De la alcătuirea mulţimilor de
obiecte până la crearea şi rezolvarea de probleme se descrie un drum lung, pe parcursul căruia
asistăm la transformarea proceselor cognitive.
Foarte imprtant de reţinut este că acţiunea de dinamizare a gândirii, de orientare a ei spre
raţionamentul matematic presupune strategii de învăţare prin joc şi acţiune, verbalizări, operaţii
materiale şi materializate prin folosirea tuturor posibilităţilor. Cel mai concludent exemplu, nu
numai pentru formarea flexibilităţii spontane şi adaptative a fluidităţii ideilor, ci şi pentru
înţelegerea conceptului de număr şi înţelegerea operaţiilor de adunare şi scădere, îl constituie
compunerea şi descompunerea numerelor.
II.8. Creativitatea- element definitoriu în realizarea sarcinilor în activităţile de
educaţie muzicală
Copiii preşcolari au o înclinaţie naturală către muzică. Deseori pot fi auziţi cum îşi cântă
lor înşişi atunci când lucrează ori se joacă. Când sar coarda, bat mingea, ori în alte jocuri în cerc,
ei utilizează rime şi scandări de cuvinte. Le place foarte mult să asculte sunetele cel mai gre
audibile - foşnetul frunzelor în vânt, murmurul apei ce curge, târâitul greierului. Experienţele
muzicale trebuie să fie plăcute în grădiniţă32
.
31
A., Ilica, G., Kelemen, Didactica învăţământului preşcolar, Editura Universităţii “Aurel Vlaicu”, Arad, 2005, p.
95.
32
P., Juriţa, Culegere de cântece şi jocuri muzicale, Editura Universităţii “Aurel Vlaicu”, Arad, 2005, p. 76.

25
Este important pentru ei să înveţe şi să împărtăşească muzica şi dansul poporului din care fac
parte. Trebuie oferită copiilor o varietate largă de experienţe muzicale. Este de asemenea
important să se lărgească cunoştinţele prin predarea de noi cântece, dansuri şi jocuri muzicale.
Educatoarea trebuie să dea şansa copiilor de a se mişca pe muzică în felul lor personal.
Unii dintre ei sunt însă ruşinoşi ori se tem să participe la activităţile muzicale de grup. Nu trebuie
obligaţi, când se vor simţi în siguranţă şi pregătiţi, vor dori ei înşişi să ia parte. Ei pot fi de fapt
deja implicaţi foarte mult în activitatea muzicală, dar în calitate de ascultători.
Tuturor copiilor le place să audă muzică bine ritmată, muzică ce îi stimulează să se mişte
cadenţat, dansând, sărind, bătând din palme, mergând, galopând, etc. Pot fi ajutaţi să înveţe
ritmurile bătând dintr-o tobă ori din două beţe, două cuburi. Muzica poate constitui, de
asemenea, fondul pentru alte activităţi; melodiile vioaie sunt plăcute atunci când vine vremea ca
lucrurile să fie strânse şi puse în ordine; pentru perioada de odihnă sunt indicate melodiile line,
blânde.
Fie că este trecut în orar sau nu cântecele trebuie cântate zilnic. Ele trebuie cântate de
educatoare şi de copil pentru plăcerea, bucuria ce o produc. De exemplu, dacă ştim un cântec
despre spălatul pe mâini, îl putem cânta în timp ce copiii se spală pe mâini. Dacă o pasăre zboară
peste capetele copiilor şi ştim un cântecel despre o pasăre, îl putem cânta. Spontaneitatea este o
calitate extrem de plăcută în muzică.
Copiii au cântecele lor preferate şi se vor simţi mai implicaţi şi motivaţi dacă li se permite să
aleagă.
Răspunsul natural al unui copil la muzică este mişcarea. O metodă bună de a începe lecţia
este cea constituită din exerciţiile ritmice de încălzire – bătând din palme sau picioare pe diferite
ritmuri.
Fiecare copil poate imagina şi executa ritmuri diferite pe care toţi ceilalţi, inclusiv
educatoarea, au obligaţia să le repete; astfel, se pot utiliza bătăile din palme, dar se pot bate
genunchii, umerii, gleznele etc.

26
CAPITOLUL III.
EXPERIMENT FORMATIV- DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI
CREATIV LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ
III.1. Argument
Am prezentat, în capitolele anterioare, aspecte teoretice privind creativitatea: conceptul de
creativitate, teorii explicative ale creativităţii, factorii creativităţii; apoi diferite modalităţi de
stimulare a creativităţii prin conţinutul activităţilor instructiv – educative din grădiniţă.
Suportul teoretic şi practic al acestei lucrări a constituit studierea literaturii de specialitate
centrată pe această temă şi valorificarea experienţei mele în munca cu preşcolarii. Deci, am
considerat că toate cunoştinţele expuse în capitolele anterioare trebuie transpuse în practică şi cu
ajutorul părţii experimentale.
Stimularea creativităţii este un demers socio–educaţional complex, ce cuprinde fenomene
de activare, antrenare, cultivare şi dezvoltare a potenţialului de expresie şi împlinirea creatoare.
Este necesar să se aibă în vedere:
- factorii favorizanţi afirmării şi dezvoltării creativităţii;
- climatul psiho-educaţional stimulativ;
- strategia didactică specifică stimulării şi antrenării creativităţii.
III.2 Ipoteza cercetării
Ipoteza acestei cercetări este , dacă în cadrul activităţilor din grădiniţă copiii cu abilităţi
înnăscute sunt identificaţi şi supuşi unui antrenament susţinut, atunci aceste abilităţi speciale se
dezvoltă conform interesului copilului, într-un ritm alert.
III.3. Obiectivele cercetării
a) Identificarea dimensiunilor creativităţii la preşcolari;
b) Stabilirea specificului metodologic de aplicare a metodelor de creativitate;

27
c) Valorificarea creativităţii preşcolarilor în scopul dezvoltării acestora conform dotării.
III.4. Eşantionul cercetării
Copii de grupă mare au constituit eşantionul de subiecţi , 60 de copii, din care 30 au făcut
parte din grupa experimentală, de la Grădiniţa cu Program Normal Moraviţa, iar 30 din grupa de
control de la Grădiniţa cu Program Normal Stamora - Germană.
Cu excepţia a 3-4 cazuri de copii noi veniţi în grădiniţă, preşcolarii au frecventat în aceeaşi
formaţie grupa mare, astfel nivelul dezvoltării lor cognitive nu constituie o necunoscută, iar
grupele de copii au fost omogene ca vârstă.
Repartizarea copiilor la grupa experimentală şi grupa de control:
Grupa de copii Total număr de copii
Grupa experimentală 30 copii
Grupa de control 30 copii
III.5. Instrumente de lucru
În alegerea instrumentelor de lucru am ţinut cont de un model de analiză a creativităţii
prezentat de Vasile Virgil Feier în lucrarea „Creativitate şi creativitate managerială”33
numit
„Modelul spaţial de interpretare a conceptului de creativitate, reprezentat printr-o piramidă
triunghiulară.
33
Vasile Virgil Feier, Creativitate şi creativitate managerială, Editura Expert, 1995.

28
ABC = subiectul creator
ABD = produsul creator
BCD = mediul creator
ACD = activitatea creatoare
Vasile Virgil Feier, precizează că interpretările monodisciplinare sunt unilaterale şi
consideră necesară o concepţie integratoare care să abordeze creativitatea ca pe un întreg, ale
cărui elemente constitutive – subiectul creator, activitatea creatoare, produsul creator şi mediul
creativ – „sunt în rezonanţă datorită armoniei şi consonanţei lor”. În acest model relativ simplu
se reflectă complexitatea fenomenului, cele patru feţe ale piramidei triunghiulare reprezintă
elementele fundamentele ale creativităţii.
Am urmărit, prin alegerea instrumentelor de lucru să pun în evidenţă elementele
constitutive ale prezentei piramide triunghiulare.
A. Observarea
Pe parcursul cercetării am făcut observaţii spontane asupra copiilor în timpul activităţilor
comune, în jocuri şi alte activităţi, urmărind manifestarea potenţialului creativ individual cât şi în
grup. Am fost foarte atentă cu preşcolarii pentru a se manifesta liber, deci să nu se simtă
observaţi. Datele culese au fost consemnate în scris şi apoi interpretate.
B. Analiza produselor
Această etapă se referă la desenele şi poveştile create de copii; vorbind de desene mă refer
la : desene cu temă dată, desene cu temă a alegere, desene cu elemente sugerate, iar povestirile
sunt: povestiri după modelul educatoarei, povestiri cu început dat, povestiri create de copii după
un personaj îndrăgit, sau după o jucărie. În etapa experimentală am folosit unele exerciţii creative
pornind de la probele descrise de Mihaeal Roco, E.P.Terrance, Maria Gârboveanu, Maria

29
Montessori. Aceste exerciţii creative le-am inclus într-un program de antrenament creativ şi l-am
aplicat grupei experimentale.
III.6. Strategia cercetării
Experimentul s-a desfăşurat în anul şcolar 2013-2014.
Etapa I – etapa constatativă
Etapa constatativă a cuprins probe pentru depistarea nivelului creativităţii la preşcolarii din
grupa mare , aplicate atât grupei experimentale, cât şi grupei de control şi s-a efectuat în perioada
sărbătorilor de Paşte . Am aplicat următoarele probe :
- Desene cu tema: „Ce aş dori să-mi aducă Iepuraşul ?”
Lucrările au fost apreciate după următoarele criterii:
- flexibilitate;
- fluiditate;
- originalitate.
Ca indicator al fluidităţii plastice am considerat numărul elementelor compoziţionale şi am
atribuit câte 1 punct pentru element compoziţional, iar ca indicator al flexibilităţii practice,
numărul categoriilor de elemente compoziţionale, notând fiecare categorie cu 1 punct.
Originalitatea, cromatica folosită, integrarea elementelor în temă, pentru fiecare atribuind câte 2
puncte.
Notare: Comortament însuţit 8-10 puncte
Comportament în dezvoltare 5-7 puncte
Comportament absent 2-4 puncte
- povestiri create după un şir de ilustraţii „ Povestea lui Iepuraşului de Paşte”.
Fluiditatea se exprimă prin numărul de idei redate prin propoziţii, fraze coerente, care
generează un text organizat, în povestirile create. Am notat fiecare idee cu 1 punct. În
flexibilitatea verbală, ca indicatori am folosit numărul de idei paralele cu ideea centrală care
întrerup şirul povestirii şi îl dirijează spre finalizare, fiecare idee am notat-o cu 1 punct.
Originalitatea verbală s-a referit la capacitatea de a elabora idei, soluţii frapante ieşite din comun,

30
am apreciat-o în funcţie de neobişnuitul elementelor compoziţionale, sau a ideilor, fiecare
notându-l cu 2 puncte.
Notare : Comortament însuţit 8-10 puncte
Rezultatele sunt prezentate în Tabelele I şi II şi histogramele 1 şi 2 de mai jos
Tabel I
Rezultatele obţinute în etapa constatativă la desen
Grupa FLEXIBILITATE plastică FLUIDITATE plastică ORIGINALITATE
plastică
C.Î. C.D C.A Total C.Î C.D C.A Total C.Î C.D
.
C.Î
.
Total
Grupa
experimentală
11 17 2 30 11 17 2 30 10 15 5 30
Grupa de control 11 17 2 30 10 18 2 30 8 16 6 30
LEGENDĂ
C.Î.-COMPORTAMENT ÎNSUŞIT
C.D.-COMPORTAMENT ÎN DEZVOLTARE
C.A.-COMPORTAMENT ABSENT
Tabel II
Rezultatele obţinute în etapa constatativă – povestiri create după un şir de ilustraţii
Grupa FLEXIBILITATE
verbală
FLUIDITATE verbală ORIGINALITATE
verbală
C.Î C.D. C.Î Total C.Î. C.D. C.A Total C.Î. C.D. C.A. Total
Grupa
experimentală
10 15 5 30 8 18 4 30 10 15 5 30
Grupa de
control
8 15 6 30 7 17 6 30 7 17 6 30

31
LEGENDĂ
Histogramele (1) reprezentând rezultatele obţinute în etapa constatativă – desen
Grupa experimentală
Flexibilitate Fluiditate Originalitate
CÎ CD CA Total CÎ CD CA Total CÎ CD CA Total
Grupa de control

32
Grupa de control
Histogramele (2)reprezentând rezultatele obţinute în etapa constatativă – povestiri create
după un şir de ilustraţii
Experimentul a evidenţiat stadiul nivelului creativităţii subiecţilor în momentul începerii
cercetării realizat la cele două grupe: experimentală şi de control.
Etapa II – Etapa experimentală

33
În etapa experimentală s-a lucrat numai cu copiii din grupa experimentală în sensul
stimulării creativităţii, în perioada semestrului II. În grupa de control s-au organizat activităţi
conform planificării obişnuite grupei mari.
Am organizat ,cu grupa experimentală ,un sistem de activităţi care au vizat stimularea
creativităţii. Observarea permanentă a copilului constituie elementul primordial al cunoaşterii
sale. Manifestările creative ale copiilor le-am observat în jocuri de creaţie cu subiecte din viaţa
cotidiană şi din basme şi poveşti, în jocuri de construcţie, în dramatizări, în convorbiri libere. De
exemplu: în jocurile de creaţie „De-a familia” am pus la dispoziţia copiilor pe lângă alte
materiale şi două telefoane. La un moment dat între ei s-a înfiripat un dialog. Am urmărit
capacitatea de a crea dialog, exprimarea corectă sub aspect fonetic, lexical, gramatical şi
expresiv.
Indicatorii observabili au fost:
1. Conduita verbală implicată în joc:
- conduită verbală îmbogăţită – 4p
- câteva replici în plus – 2p
- conduită verbală sărăcăcioasă - 1p
2. Valorificarea experienţei cognitive personale:
- valorificarea experienţei cognitive pentru a îmbogăţi jocul – 4p
- valorificarea experienţei cognitive nu se referă la jocul respectiv – 2p
- nu se utilizează experienţa cognitivă – 1p
3. Modificarea acţiunilor impuse rolului asumat:
- multe modificări care determină acţiuni îmbogăţite – 4 p
- cu uşoare modificări – 2p
- fără modificări – 1p
În cadrul jocurilor alese, activităţilor comune s-au aplicat diverse probe de verificare,
urmărindu-se stimularea creativităţii, în general, dar şi nivelul capacităţilor creative reale ale
fiecărui copil.
Li s-a cerut copiilor să spună o poveste urmărind un şir de ilustraţii cu tema „O întâmplare
hazlie”, apoi li s-a cerut să formuleze finalul unei povestiri cu tema „O întâmplare din pădure”.

34
Aceste povestiri ale copiilor reprezintă o altă modalitate de stimulare a potenţialului creativ, ele
demonstrează capacitatea copilului de a se exprima într-o altă creaţie, viziunea şi atitudinea faţă
de un model literar. Copilul este independent în expresie îşi manifestă nestingherit iniţiativa,
spontaneitatea şi fantezia inepuizabilă. Atitudinea creatoare pe care o are faţă de limbaj, depinde
de natura mesajului pe care îl transmite şi de posibilităţile intelectuale, lingvistice, afective.
Mobilizarea copiilor pentru a indica consecinţele comportamentelor realizate de personaje,
pentru a prezenta modalităţi de prevenire a unor situaţii neplăcute, pentru a modifica acţiunea,
prin diminuarea sau multiplicarea, activează şi dezvoltă potenţialul creativ.
Surprinde simbioza dintre artă şi joc, dintre imaginar şi real, în povestirile create de copii.
Povestirile sunt scurte fără explicaţii întinse, o înlănţuire spontană de imagini. Experienţa
personală reprezintă punctul de plecare. Copilul va fi stimulat să introducă personaje noi, să
înlănţuie şi să complice acţiunile, să ordoneze logic discursul verbal, să introducă în aceeaşi
povestire personaje din poveşti noi. Întrebările şi exclamaţiile retorice ale educatoarei ca răspuns
la formulările copiilor, încurajările verbale şi nonverbale, ascultarea activă, aprecierea
formulărilor şi soluţiilor neobişnuite sunt menite să stimuleze actul creativ.
Am apreciat, în poveştile create de copii după un şir de ilustraţii, originalitatea copiilor în
reproducerea poveştii, în măsura în care suita de imagini stimulează creaţia copilului, ajutându-l
să transpună conţinutul în plan verbal într-o succesiune logică.
Pentru a trezi şi stimula interesul copiilor de a desena, au fost pregătite vitrine atrăgătoare,
au fost aşezate pe table (la nivelul copiilor), cu suport de cretă colorată, au fost arătate copiilor
când şi cum poate fi folosită tabla, spunându-le că au voie să deseneze pe ea ce le place. S-a
schimbat zilnic câte un tablou cu „noul desen al educatoarei” (care reprezintă sugestiv elemente
ale naturii sau teme cu subiecte din basmele şi povestirile cunoscute de copii, pentru a sugera
idei pentru desenul liber al copiilor). S-au folosit elemente de joc, introducându-se drept
exerciţiu de antrenament jocul didactic. Copiii au fost familiarizaţi cu tot materialul necesar
activităţilor de desen. S-a avut în vedere ca toţi copiii să aibă deprinderile de a folosi hârtia,
creionul, precum şi ţinuta corectă pentru desen.
Copiii au observat ,cu ocazia plimbărilor, parcurile cu ornamentaţia lor bogată şi variată în
culori, li s-a atras atenţia asupra armoniei de culori existente în natură, au vizitat magazinele cu

35
flori. Copiii din grupa pregătitoare au fost învăţaţi să grupeze culorile din natură, ţinând seama ca
fiecare culoare să fie suficient de armonizată de culoarea vecină. Toamna, copiii au fost puşi să
culeagă frunze şi să grupeze în culori de tonalitate apropiată. Copiii au alcătuit albume în care au
lipit frunze şi petale de flori după tonalitatea culorilor.
Acest tip de activităţi au mărit sensibilitatea copiilor pentru culorile din natură, le-a
dezvoltat interesul pentru desenul în culori şi pentru activităţile cu materiale colorate. Astfel, în
activităţile la alegere, copiii se îndeletniceau cu alegerea culorilor din cutiile de mozaic şi
realizau gruparea lor după diferite criterii.
Am constatat, analizând desenele copiilor, respectiv desenele cu temă dată, cu temă la
alegere, desene cu elemente sugerate, că fluiditatea plastică (exprimată prin număr de elemente
compoziţionale), este mai mare în desenele cu temă la alegere, iar flexibilitatea plastică
(exprimată prin număr de categorii de elemente compoziţionale) este mai mare în desenele cu
elemente sugerate.
În cadrul desenului „Ce ar putea fi?” – cercul, pătratul, triunghiul, dreptunghiul – trebuie
completat cu detalii în aşa fel încât să obţină imaginea unor obiecte sau fiinţe cunoscute. Aceste
desene relevă creşterea fluidităţii, flexibilităţii şi originalităţii plastice. Această temă reprezintă
un exerciţiu creativ sugerat din programul de antrenament creativ. Pornind de la cerc copiii au
desenat: case, flori, minge, roată etc.; de la pătrat: casă, maşină, fereastră, băncuţă, etc.. Cu
ajutorul acestor figuri geometrice, copilul desenează obiecte întâlnite în viaţa cotidiană
integrându-le într-o unitate tematică. Indicatorii observabili au fost:
- încadrarea elementelor în temă – 2 puncte;
- pentru fiecare element provenit din contorul figurilor geometrice – 1 punct.
Notare: : Comortament însuţit 8-10 puncte

36
TABEL
Comortament însuţit Comportament în dezvoltare Comportament absent
15 12 3
DIAGRAMA – DESEN „Ce ar putea fi?”
Am folosit metoda Brainstorming 6/3/5, o metodă de stimulare a creativităţii în grup la
realizarea lucrărilor cu tema „Spune cu ce se aseamănă” (fuzionarea în masă a culorilor). Grupul
de şase copii trebuie să enumere trei denumiri de obiecte cu ce se aseamănă pata de culoare în
timp de cinci minute.
Evaluând lucrările plastice am constatat:
- flexibilitatea plastică este determinată de indicarea temei;
- fluiditatea plastică este pusă în evidenţă mai pregnant în desenele la liberă alegere;
- originalitatea plastică s-a manifestat în lucrările în care copiii au libertate deplină;
- munca în grup măreşte productivitatea creativă individuală ca urmare a interacţiunii dintre
membrii grupului;
- stimularea creativităţii de grup influenţează încrederea în sine, spiritul de iniţiativă.
Evaluarea poveştilor create de copii relevă faptul că la grupa pregătitoare fluiditatea şi
flexibilitatea verbală sunt mai mari în poveştile create după o jucărie.
S-au pus în evidenţă particularităţile creative ale fiecărui copil prin probele pe care le-am
aplicat. Voi prezenta mai jos probele aplicate la un eşantion de 30 de copii din grupa mare.
C.A.
C.D.
C.Î

37
Etapa a III-a – Etapa finală
Etapa finală a constat în aplicarea probelor de depistare a nivelului creativităţii în diferite
activităţi desfăşurate de către preşcolari. Aceste probe au fost aplicate la ambele grupe şi s-au
desfăşurat în cadrul activităţilor de desen şi activităţilor de educarea limbajului.
Tema „Copilărie fericită” - Probă pentru activitatea de desen .
Tema „În vizită la Zoo -”Probă pentru poveste creată după un şir de ilustraţii
III.7.Datele experimentului rezultate în urma prelucrării statistice
Grupa experimentală a fost influenţată prin activităţile desfăşurate în etapa
experimentală, rezultatele au fost obţinute la sfârşitul semestrului II al anului şcolar şi au fost
înregistrate în tabelele III – IV şi histogramele 3 şi 4, folosindu-se aceleaşi criterii de apreciere
(flexibilitatea, fluiditatea şi originalitatea verbală şi plastică), iar notarea s-a făcut în acelaşi mod
(Foarte bine, Bine, Slab), datele fiind confruntate cu cele prezentate în etapa constatativă.
Tabel III. Rezultatele obţinute în etapa finală la desen
Grupa FLEXIBILITATE
plastică
FLUIDITATE plastică ORIGINALITATE
plastică
Grupa
experimentală
18 11 1 30 17 11 1 30 13 15 2 30
Grupa de control 17 11 1 30 11 17 1 30 10 17 3 30
LEGENDĂ

38
Tabel IV. Rezultatele obţinute în etapa finală – povestiri create după un şir de ilustraţii
Grupa FLEXIBILITATE
verbală
FLUIDITATE verbală ORIGINALITATE
verbală
Grupa
experimentală
17 12 1 30 12 17 1 30 14 14 2 30
Grupa de control 14 14 2 30 10 15 5 30 10 17 3 30
LEGENDĂ
Histogramele (3)reprezentând rezultatele obţinute în etapa finală – desen

39
Grupa de control
Histogramele reprezentând rezultatele obţinute în etapa finală – povestiri create după un
şir de ilustraţii

40
Grupa de control
După compararea acestor date obţinute am constatat că activităţile desfăşurate în etapa
experimentală au contribuit la ridicarea nivelului şi potenţialului creativ al preşcolarilor din
grupa experimentală. Progresele s-au depistat la preşcolarii din grupa experimentală în ceea ce
priveşte flexibilitatea plastică şi fluiditatea plastică. Analiza poveştilor create de copii relevă
faptul că, fluiditatea verbală este mai mare în poveştile create după imagini, iar flexibilitatea
verbală în poveştile create după o jucărie. Povestirile copiilor din eşantionul experimental, deşi
păstrează un anumit tipar al acestei vârste prezintă mai multe elemente originale decât eşantionul
grupei de control.

41
III.8.Concluziile experimentului
Se poate constata, în urma experimentului realizat ,din tabelele anexate, o creştere
semnificativă a valorii calificativelor pentru evaluarea finală la grupa experimentală. Faptul că şi
la grupa de control rezultatele s-au îmbunătăţit dovedeşte rolul maturizării. Diferenţa dintre
progresul grupei experimentale şi cel al grupei de control se datorează numai muncii speciale
prestate cu prima grupă. Jocul este cadrul cel mai important de manifestare, dar şi de stimulare a
potenţialului creativ. Factorii nativi sunt precumpănitori, dar maleabili astfel încât progresele
sunt mai mici la grupa de control decât la cea experimentală. Flexibilitatea şi fluiditatea plastică
şi verbală au obţinut o cotă de creştere mai mare în vreme ce originalitatea plastică şi verbală a
crescut mai puţin semnificativ. Considerăm că primii doi parametrii sunt mai dependenţi de
instrucţie şi educaţie, decât cel de-al doilea.
La grupa experimentală munca specială ,sub forma antrenamentului creativ, chiar dacă a
fost realizată cu toţi copiii nu s-a materializat decât în aceeaşi proporţie în cazurile individuale.
Nici calitatea şi nici cantitatea antrenamentului creativ nu este direct proporţională cu reuşita.
Creativi sunt toţi copiii, până în momentul în care adulţii prin sistemul lor educaţional,
prin autoritate, disciplină impusă le înăbuşă manifestarea creativă. T.Terrance atrage atenţia că,
atmosfera favorabilă creativităţii nu trebuie concepută ca pe o încercare de „laiser faire” în care
este permis orice, ci ca mediu ambiant organizat cu abilitate, un climat care generează
manifestări creative. Învăţământul de tip euristic îl învaţă pe copil să gândească independent, să
privească o problemă din mai multe unghiuri, îi măreşte încrederea în sine, copilul este
transformat într-un participant activ al procesului instructiv – educativ, stimulându-i-se motivaţia
interioară. Considerăm că orice preşcolar este o persoană creativă, deoarece posedă calităţi pe
care condiţiile prielnice le poate obiectiva în idei, produse, soluţii caracterizate prin noutate,
originalitate, valoare.
Conduita creatoare a copilului preşcolar depinde în mare măsură de educaţie, aceasta
denotă că, exercitarea unor influenţe pozitive, intensificarea, accelerarea dezvoltării aptitudinilor
creatoare constituie sarcini fundamentale ale sistemului instructiv – educativ contemporan.

42
CAPITOLU IV
ESEU-REFLEXIE ASUPRA MODULUI ÎN CARE MODULELE
STUDIATE AU CONTRIBUIT IMPLICIT DIRECT ÎN REALIZAREA
LUCRĂRII
Punctul de plecare şi de sosire al oricărui demers pedagogic este copilul . El este mobilitate
noutate ,surpriză şi fantezie . Copilul nu-şi dezvoltă priceperi şi deprinderi dacă nu este antrenat
sistematic în activitatea de învăţare. Aplicând tehnicii şi strategii activizante de predare şi
învăţare, am înţeles eficienţa sau lipsurile acestora şi am dobândit curajul de a le aplica cu
credinţa că într-adevăr satisfac cererile stipulate în documentele reformei învăţământului, fără a
abandona tradiţiile de valoare.
Formarea capacităţilor ,competenţelor şi abordarea sistemică a conţinuturilor pot fi realizate
prin redimensionarea modelului clasic de configurare a lecţiei sau prin înlocuirea lui cu alte
structuri, alături de utilizarea unor strategii, metode şi tehnici de predare, învăţare şi evaluare mai
eficiente aşa cum am învăţat în aceşti doi ani.
Am căutat să realizez performanţă şcolară, utilizând cu succes cele învăţate pe parcursul
acestor doi ani de master. Rezultatele nu au întârziat să apară, demonstrând astfel, încă o dată,
dacă mai era nevoie, rolul modernul în obţinerea succesului şcolar.
În lucrarea de faţă ,am ales să abordez problematica cretivităţii în învăţământul preşcolar.
Tematica aleasă ,,Cultivarea potenţialului creativ al copiilor preşcolari,, se încadrează în
modulul ,,Metodologia procesului instructiv-educativ,,.
În abordarea tematicii alese m-am raportat în permanenţă şi la alte module studiate care au
legătură cu tema aleasă.
Pe parcursul lucrării se face referire la cultivarea creativităţii preşcolarilor.Datorită acestei
raportări permanente la specificul cultivării creativităţii se face trimitere la
modulul,,Metodologia cercetării în educaţie,,.
Nu se poate vorbi despre cultivarea creativităţii fără a fixa nişte repere practice,toate acestea
fac parte din modulul ,,Practica educaţională,,.
Un alt modul ce contribuţie la realizarea lucrării este ,,Proiectarea educaţională şi
didactica,,.
Am menţionat pe parcursul lucrării despre importanţa cultivării creativităţii pentru copilul
preşcolar ,detaliând activităţi care o dezvoltă.Aceste activităţi au un rol important de dezvoltare a

43
comunicării şi relaţiilor dinte copii,copii si educatoare.Din acest motiv modulul ,,Comunicare şi
relaţii interpersonale ,,a contribuit la realizarea prezentei lucrăi.
Din experienţa mea şi din colaborarea permanentă cu colegele masterande , am ajuns la
concluzia ca este necesar sa creăm copiilor condiţii care sunt menite să favorizeze progrese în
cele trei sfere: afectivă, cognitivă, psiho-motorie, care contribuie la pregatirea copilului
preşcolar pentru viaţa şcolară şi socială.
Rezultatele acestei cercetari, rod al unei munci asidue din aceşti doi ani de master si a unei
experiente de 18 ani în domeniul educational,o voi împărtăşi colegelor mele masterande şi celor
din zona şi judeţul în care lucrez.

44
CONCLUZIILE GENERALE
1.Cercetarea întreprinsă a demonstrat cât de fecundă este forţa creativă la copil, cât de
spontan, cât de individual, cât de tonic este elanul lui creator. De aceea, concluzionăm că
dezvoltarea sistematică a creativităţii la vârsta primei copilării, poate fi de importanţă majoră atât
în menţinerea potenţialului creativ, cât şi a evoluţiei sale ulterioare, în cultivarea şi stimularea
creativităţii infantile conţinând în sine, premisele afirmării creativităţii la maturitate.
2.Jocul constituie un cadru optim pentru antrenarea virtuţilor muncii şi a creaţiei, e
amplifică posibilităţile de expresie comportamentală, sporeşte vitalitatea spirituală, dinamismul
creativ al preşcolarului, nevoia activă de explorare a noului în raport cu experienţa personală,
generează acel elan lăuntric pentru noi elaborări, dinamismul şi expansivitatea specifică pentru
această vârstă. În joc, pe baza experienţei cognitive, copilul combină, complică, îmbogăţeşte
acţiunile preluate din modelele socio-culturale, dă semnificaţie proprie obiectelor pe care le
utilizează potrivit nevoilor şi trăirilor sale afective
3.Am promovat o activitate diferenţiată în scopul sprijinirii copiilor cu posibilităţi mai mari,
pentru a susţine spiritul creator care apare în cadrul acestor activităţi şi pentru a încuraja
aptitudinile copiilor, a lăsa câmp larg imaginaţiei creatoare încă de la această vârstă. Aceasta
pentru că, activitatea creativă este considerată ca reprezentând cel mai înalt comportamental
uman, capabil de a antrena şi focaliza toate celelalte niveluri de conduită biologică şi logică
(deprinderi, inteligenţă), precum şi toate însuşirile psihice ale unui individ (gândire, memorie,
atenţie, voinţă, afectivitate etc.) în direcţia pentru care acesta este pregătit şi preocupat în vederea
realizării unor produse ce se caracterizează prin originalitate, noutate, valoare şi utilitate social.
4.Educaţia este – aşadar – chemată să studieze creativitatea. La copilul preşcolar,educaţia
trebuie să fie compatibilă u vârsta. Am observat, însă, că deşi intervenţia procesului de educaţie
şi de instrucţie îl interesează pe copil ca nişte mijloace să zicem – suplimentare, cu unele scheme
convenţionale gata elaborate, aceste „scheme” sau modele, nu pot concura cu mijloacele proprii
ale copilului de a se exprima.

45
BIBLIOGRAFIE:
Amabile, Teresa, Creativitatea ca mod de viaţă, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti,
1997.
Brandes, D., Howard, Ph., 1979, Gamesters Manual de 140 de jocuri pentru profesori și
lideri de grup: Nr 1.
C., Creţu, Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p.35.
E., Apetroaie, Stimularea creativităţii prin activităţi de modelaj, Revista Învăţământul
preşcolar, nr. 3-4/2005.
E., Răfăilă, Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Bucureşti:Ed. Aramis, 2001,.
Feier Vasile Virgil, (1995), Creativitate şi creativitate managerială, Editura Expert,
Bucureşti.
Gardner, H. ,Inteligențele multiple: teoria în practică.,Barcelona: Polity Press. (1993),
Ilica Anton, Gabriela Kelemen, (2007), (coord), Didactica învăţământului preşcolar,
Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.
Ilica Anton, Gabriela Kelemen, (2007), (coord), Metodica activităţilor instructiv-
educative în grădiniţă, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.
Ilica Anton, (2009), O pedagogie modernă, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.
Ilica Anton, (2009), Paradigme pedagogice, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.
Kelemen Gabriela, (2008), Psihopedagogia supradotării. Identificarea şi educarea
copiilor supradotaţi, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.
Kelemen Gabriela, (2009), Pedagogie preşcolară, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”,
Arad.
Kelemen Gabriela, (2007), Copilul cu dificultăţi de învăţare, o abordare
psihopedagogică, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.
Kelemen Gabriela, Laurenţiu Leucea, (coord), (2007), Psihopedagogie preşcolară şi
Metodica activităţilor din grădiniţă, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.
M., Tyson, Creativitatea. În; Orizonturi noi în psihologie. Bucureşti: Ed. Enciclopedică,
1973.

46
Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, (2005), Editura V&
I Integral, Bucureşti.
Popescu-Neveanu şi colab., (1999), Manualul de Psihologie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
P. Popescu - Neveanu, P, Zlate M., Creţu, T. (redactori), Psihologie şcolară, Bucureşti,
Universitatea din Bucureşti,1987, p.52.
Popescu Neveanu, P., (1971), Evoluţia conceptului de creativitate, Analele Univ.
Bucureşti, seria Psihologie.
Popovici, D.V., Balotă, A., (2004), Introducere în Psihopedagogia Supradotaţilor, Editura
Fundaţiei Humanitas, Bucureşti.
P., Juriţa, Culegere de cântece şi jocuri muzicale, Editura Universităţii “Aurel Vlaicu”,
Arad, 2005.
Roco, Mihaela, (2001), Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iaşi.
Roco, M., (1985), Stimularea creativităţii tehnico - ştiinţifice, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.
U., Şchiopu, Structuri explozive şi latente în jocurile copiilor.În: Copilul şi jocul.
Culegere metodică editată de Revista de Pedagogie, 1975, 265 p.

47
ANEXE
ANEXA1
Hartă conceptuală:Metoda observaţiei
Metoda
observaţiei
Tipurile observaţiei Obiectul observaţiei Conţinutul pedagogic
Observaţia
structurată
Observaţia
participativă
Conţinutul
psihologic
Comporta
ment de
participar
ee
C.derezol
vare a
sarcinilor
C.de
exprimare
personală
Abordare
moleculară
Abordare
molară
aspectul
existenţial
al
participări
aspectul
subiectiv,
empatic al
participări
Simptomatica
stabilă
Simptomatica
labilă
Constituţia
fizică
Aspectul
vestimentar
Aspectul
fizic
Pantomima
Mimica
Vorbirea

48
ANEXA 2
PROGRAM DE ANTRENAMENT CREATIV
Se poate folosi , în grădiniţa de copii un program de antrenament creativ care include
exerciţii creative. Acest program poate să amplifice posibilităţile creative ale conţinuturilor şi
strategiilor didactice, ţinând cont de nivelul de dezvoltare a potenţialului creativ al copiilor şi
poate fi îmbunătăţit şi utilizat nu numai de către educatoare, ci şi de către părinte.
1. EXERCIŢII CREATIVE AL CĂROR MATERIAL ESTE CUVÂNTUL
a) Jocul silabelor
Găsirea cuvintelor care încep cu aceeaşi silabă.
Exemplu: cabină – cadou – cameră – cale
b)Jocul sinonimelor
Găsirea sinonimelor unor cuvinte date.
Exemplu: mâncare – hrană
c) Piatra în lac
Se porneşte de la un cuvânt dat şi se cere:
- găsirea cuvintelor care încep cu sunetul iniţial al cuvântului dat;
- găsirea cuvintelor care încep cu aceeaşi silabă;
- găsirea cuvintelor care se termină cu acelaşi sunet;
- găsirea cuvintelor care se termină cu aceeaşi silabă;
- găsirea cuvintelor care încep cu sunetele cuprinse în structura lor (cal – curea – albină – loc)
- găsirea sensurilor tuturor cuvintelor;
- formularea propoziţiilor cu aceste cuvinte.
d) E bine?
Găsirea greşelilor sau contradicţiilor dintr-un enunţ.
Exemplu: Astă vară a venit Moş Crăciun.

49
Variantă: Formularea de către copii a unor propoziţii care ascund adevărul.
e) Încurcătura
Plasarea personajelor unei poveşti în alte spaţii sau timpuri, cerându-se copiilor să continue
povestea în situaţia nou creată.
f)Haide spune!
Continuarea poveştii dincolo de finalul ei.
Exemplu: Ce face Albă ca Zăpada după ce s-a căsătorit cu prinţul?
Ce face iedul cel mic după ce capra l-a pedepsit pe lup?
2. RXERCIŢII CREATIVE AL CĂROR MATERIAL ESTE ELEMENTUL PLASTIC
a) „Fereastra deschisă” sau „Fereastra de aur”
Să deseneze în deschizătura ferestrei ceea ce-şi imaginează că văd (scenă de poveste, peisaje,
obiecte, fiinţe dragi)
Exemplu:
b) Spune ce poate fi
Să deseneze cât mai multe obiecte asemănătoare cu figura dată (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi,
formă neregulată)
Exemplu:
Soare, minge, balon, ceas, roată
Batistă, şerveţel

50
Masă, fereastră, carte
Acoperiş de casă, umbrelă
c) ”Ce poate fi” folosind contururile figurilor geometrice (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi)
Variantă:
Obiectele realizate pot fi încadrate într-o temă.
Exemplu:Peisaj, În parc.
d) Cu ce seamănă.
Copiii sunt distribuiţi în grupuri de câte şase. Fiecare va desena un element compoziţional
subordonându-se temei date şi continuând ceea ce au desenat colegii de grup.
e) Covoraşul
Să completeze şi să coloreze căsuţele aşa cum vrea fiecare
Exemplu:
f) Jocul culorilor înfrăţite.
Fuziunea la margine a culorilor şi obţinerea unor noi culori.

51
g)Ştampilarea.
Utilizarea de material textil, flori şi frunze presate, pete de culoare, etc. pentru obţinerea unor
obiecte imaginate de copii.
h)Cu ce seamănă pata?
Aplicarea unei pete de culoare pe o jumătate din foaie şi plierea ei. Imaginii rezultate i se va găsi
o similitudine în viaţa reală.
Exemplu. Fluture, floare, pom, gâze.
3. EXERCIŢII CREATIVE CU OBIECTE SAU CU EVENIMENTE
a) Ce s-ar putea întâmpla?
Indicarea unor consecinţe variate pentru întâmplări neobişnuite.
Exemplu: Ce s-ar întâmpla dacă soarele nu ar mai răsări pe cer?
Ce s-ar întâmpla dacă ar fi veşnic iarnă?
b) Ce putem face cu ele.
Găsirea unor utilităţi noi anumitor obiecte.
Exemplu: Ce putem face cu o foaie de hârtie?
Dar cu o minge?
c) Invitaţie
Realizarea unei invitaţii folosind diferite materiale (imagini, bucăţi de hârtie, plante presate, fire
textile).
d) Ce aş face dacă aş fi…?
Descrierea evenimentelor şi stărilor prin care ar trece dacă ar fi un obiect sau o altă fiinţă
(bicicletă, pisică, copac)

52
ANEXA 3
COMPUNE ÎN CASETA LIBERĂ NUMĂRUL DAT DE BULINE DE PE FIECARE
DOMINO

53
ANEXA 4
COLOREAZĂ TOATE OBIECTELE MICI

54
DECLARAŢIE
Subsemnata Melania Caraconcea declar pe propria răspundere că lucrarea intitulată
„Cultivarea potenţialului creativ al copiilor preşcolari”, îmi aparţine în întregime, nu a fost
plagiată, iar la întocmirea ei am consultat volumele, studiile şi articolele menţionate în
bibliografie.
Arad, 2014 Semnătura

Melania caraconcea lucrare de disertatie

Empfohlen

Empfohlen

Weitere ähnliche Inhalte

Was ist angesagt?

Was ist angesagt? (20)

Andere mochten auch

Andere mochten auch (20)

Ähnlich wie Melania caraconcea lucrare de disertatie

Ähnlich wie Melania caraconcea lucrare de disertatie (20)

Melania caraconcea lucrare de disertatie