1. Schita conceptuala
GENERALITATI DESPRE “METODA” SI
“TEHNICI”
1. Mersul metodic al gandirii in investigatiile sociologice.
2. Conditiile specifice ale cunoasterii in stiintele sociale.
3. Problema de baza : relatia dintre « existenta » si « constiinta
sociala ».
4. Caracterul ilizoriu al cunoasterii sociale spontane.
a) Efectele limitative ale « enculturatiei ».
b) Socializarea indivizilor prin convietuire sociala.
c) Caracterul enciclopedic a cunoasterii spontane.
d) Caracterul pasional al cunoasterii spontane.
e) Caracterul “iluzoriu” al cunoasterii spontane.
f) Limitele autocunoasterii.
g) Falsul sentiment al liberului arbitru.
h) Opiniile « colective » si caracterul lor iluzoriu.
i) Incapacitatea gandirii spontane de a surprinde
fenomenele de existenta sociala.
5. Sociologia spontana, obiect de studiu al sociologiei critice.
6. Dublul contact al investigatorului : cu fenomenele de
existenta si constiinta sociala.
1

2. Definitii conceptuale
GENERALITATI DESPRE “METODA” SI
“TEHNICI”
1. Mersul metodic al gandirii in investigatiile sociologice.
Viata sociala pe care vrem sa o cercetam stiintific cuprinde o mare varietate
de aspecte, care trebuiesc mai intai observate, apoi descrise si in sfarsit
intelese si explicate. Toate aceste in cadrul unei conceptii teoretice unitare.
Simturile noastre, insa nu ne informeaza decat in actiune, in miscare, adica
numai atunci cand nu stam pasivi, ci manevram realitatile. Si chiar si atunci,
simturile noastre nu pot sa reflecte legaturile esentiale existand intre
fenomene.
Termenul de « metoda » deriva de altfel din greaca veche unde « methodos »
inseamna tocmai « drum ».
A face o investigatie fara de calauza unei bune prospectari, nu ne poate duce
decat la rezultate nesatisfacatoare.
Obtinerea unei coerente logice a propriei noastre gandiri pune desigur unele
probleme ganditorului; totusi nu atat de mari cat sunt cele ale potrivirii
dintre gandirea noastra si realitatile exterioare noua.
2. Conditiile specifice ale cunoasterii in stiintele sociale.
Pentru a putea gandi metodic in stiintele sociale, avem inainte de toate
obligatia de a inlatura din calea noastra o prejudecata deosebit de
primejdioasa, care ne face sa confundam « Socialul » cu « Sociologicul »,
greseala care deriva dintr-o insuficienta clarificare a ce este specific
domeniului de realitati a Socialului.
In stiintele Socialului problema se infatiseaza insa cu mult mai complicat,
dat fiind ca obiectul lor de cercetare sunt fiintele umane, fiinte ganditoare si
cuvantatoare, dotate adica, intocmai ca si cel care le cerceteaza, cu
capacitatea de a elabora idei despre realitatile in mijlocul carora traiesc.
3. Problema de baza : relatia dintre « existenta » si
« constiinta sociala ».
Deosebirea conceptuala si terminologica intre ce este « social » si ce este
« sociologic » este hotaratoare pentru intelegerea corecta a metodologiei
2

3. sociologice, dat fiind ca cea mai de seama piedica aflata in calea celui care
vrea sa gandeasca metodic, consta tocmai in confundarea acestor doua
nivele, a « socialului si « sociologicului ».
Cu atat mai mult cu cat adevarul este ca nu constiinta oamenilor le determina
existenta, ci dimpotriva existenta le determina constiinta, astfel ca a studia
doar « constiinta », adica doar ce se reflecteaza, din realitate, in constiinta,
este a proceda motodologia invers decat ar trebui.
4. Caracterul iluzoriu al cunoasterii sociale spontane.
Pentru a intelege bine aceasta problema, adica pentru a nu cadea prada unei
iluzii idealiste, este nevoie de o autoeducare critica, destul de greu de
infaptuit, necesitand o indelungata si mereu reluata munca de lamurire
teoretica.
a) Efectele limitative ale « enculturatiei ».
Omul este si o fiinta sociala care deci trebuie sa fie apt si de a convietui cu
altii. Parintii procreatori au astfel sarcina de a-l pregati si in acest scop.
b) Socializarea indivizilor si convietuire sociala.
Prin contact direct si trai laolalta cu semenii lor, oamenii continua a primi o
« zestre culturala » care continua a-i « socializa », facandu-i adica din ce in
ce mai apti a trai intre oameni.
c) Caracterul enciclopedic al cunoasterii spontane.
Fiecare om se considera un sociolog innascut, predispus a crede ca
fenomenele de care se ocupa sociologia ai sunt familiare. Fiecare om are
incredere in experienta sa, este convins ca traieste ca o fiinta inteligenta si cu
bun simt.
d) Caracterul pasional al cunoasterii spontane.
In viata sociala interesele oamenilor sunt atat de coplesitoare incat judecatile
de constatare sunt extrem de rare, inlocuite fiind prin judecati de valorizare.
Omul nu se multumeste sa constate fenomenele sociale, ci ia fata de ele
atitudini active rastalmacindu-le sub forma categoriilor politice, etice,
juridice, filosofice, religioase, etc.
e) Caracterul « iluzoriu » al cunoasterii spontane.
Omul este un luptator al vietii sociale. El nu poate fi conceput stand retras
permanent in « turnul sau de fildes » pentru a contempla de acolo, cu
seninatate, felul cum se desfasoara drama omenirii, ci dimpotriva, el coboara
intre oameni, intra in valmasagul vietii, cauta sa-si asigure pozitiile pe care
le socoteste mai prielnice.
f) Limitele autocunoasterii.
3

4. Marginindu-ne la considerarea omului dintr-un punct de vedere strict
materialist, socotindu-l ca pe un simplu organism viu, ca oricare altul din
vastul domeniu al biologiei, constatam ca nu putem desparti realitatea pur
materiala a organismului uman de capacitatea lui de a elabora ganduri.
In psihologia pasiunilor, este cunoscut faptul ca fiecare sentiment ajuns la un
anumit grad de indentitate, este intovarasit de o elaborare de idei, al caror
scop este sa furnizeze patimasului o justificare fata de el insusi.
g) Falsul sentiment al liberului arbitru.
Fiecare om are sentimentul demnitatii sale, n-am putea trai nici o clipa daca
l-am pierde caci omul fiind o fiinta aflata permanent in lupta, fiecare gest pe
care il face se indreapta catre viitor, este centrat teleologic spre un scop,
insufletit de o nadejde.
h) Opiniile « colective » si caracterul lor iluzoriu.
Este intr-adevar o problema care merita sa fie analizata. Cercetatorul de
teren, culegand informatii de la om la om, nu se poate opri de a nu constata
ca aceste opinii se leaga intre ele si se ordoneaza, statistic prin semnificatiile
lor interne.
Deseori, logica nici nu intervine pentru a lega laolalta elementele diverse pe
care le-au creat oamenii in decursul vietii lor psihice si pe care le-au
transmis unii altora, ca pe un bun comun.
i) Incapacitatea gandirii spontane de a surprinde fenomenele de
existenta sociala.
Lasandu-ne ispititi de capacitatea noastra de a intelege « mesagiile »
transmise de altii, nu ne dam seama ca exista o serie de fenomene de la care
nu putem primi « mesagii »si care scapa experientei noastre zilnice. Astfel
societatea este un fenomen de convietuire intre oameni.
5. Sociologia spontana, obiect de studiu al sociologiei critice.
Indoiala pe care o manifestam fata de capacitatea spontana a oamenilor de a-
si reprezenta obiectiv, stiintific, realitatile in cadrul carora traiesc, nu
inseamna ca va trebui sa renuntam la cunoasterea opiniilor, mentalitatilor si
psihologiei celor pe care ai investigam ; ci numai sa admitem ca, departe ca
aceste sa ne dea o explicatie a fenomenelor sociale, dimpotriva ele constituie
probleme care abia trebuiesc explicate printr-o analiza sociala.
6. Dublul contact al investigatorului : cu fenomenele de
existenta si constiinta sociala.
Informarea noastra prin convorbiri cu oamenii pe care ai anchetam este deci
extrem de utila,insa cu conditia sa nu uitam nici un moment ca avem de-a
4

5. face cu fenomene de constiinta sociala, care nu pot fi intelese decat daca
stim ca, in aceasta calitate a lor, ele sunt fenomene de « reflectare » ale unei
« existente sociale ».
5