Dreptul Afacerilor

1. JENICĂ DRĂGAN
DREPTUL AFACERILOR
NOTE DE CURS

2. © Editura FundaŃiei România de Mâine, 2008
Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului
prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior.
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României
JENICĂ DRĂGAN
Dreptul afacerilor. Note de curs / Jenică Drăgan – Bucureşti,
Editura FundaŃiei România de Mâine, 2008
ISBN 978-973-163-156-1
347.7(498)(075.8)
Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice
mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.
Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv
autorului/autorilor.
Redactor: Roxana ENE
Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Cornelia PRODAN
Bun de tipar: 29.02.2008; Coli tipar: 17
Format: 16/61×86
Editura FundaŃiei România de Mâine
Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

3. UNIVERSITATEA SPIRU HARET
JENICĂ DRĂGAN
DREPTUL AFACERILOR
NOTE DE CURS
EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE
Bucureşti, 2008

5. 5
CUPRINS
Introducere ………………………………………………………… 7
CAPITOLUL I. NoŃiunea dreptului afacerilor. ParticularităŃi 11
CAPITOLUL II. Principii fundamentale ale dreptului
afacerilor …………………………………… 20
CAPITOLUL III. Izvoarele şi codificarea dreptului afacerilor 26
CAPITOLUL IV. Raportul juridic de dreptul afacerilor …… 41
CAPITOLUL V. Răspunderea penală a persoanei juridice … 67
CAPITOLUL VI. Actele şi faptele de comerŃ. Fondul de
comerŃ ………………………………………. 84
CAPITOLUL VII. SocietăŃile comerciale ………………………. 100
CAPITOLUL VIII. Procedura insolvenŃei ……………………... 113
CAPITOLUL IX. Teoria contractelor comerciale şi
internaŃionale .……………………………… 144
CAPITOLUL X. Încheierea, executarea, modificarea şi
efectele contractului comercial …………….. 162
CAPITOLUL XI. Regimul juridic al intermedierii în comerŃul
internaŃional ……………………………….. 179

6. 6
CAPITOLUL XII. Contractul de vânzare de mărfuri ………… 192
CAPITOLUL XIII. Contractul de asigurare …………………… 228
CAPITOLUL XIV. Contractele de finanŃare. Contractul de
leasing ………………………………………. 231
CAPITOLUL XV. Contractul de factoring …………………… 245
CAPITOLUL XVI. Concesionarea convenŃională şi
concesionarea convenŃională internaŃională.
Contractul de concesiune exclusivă ………. 256
CAPITOLULXVII. Contractul de licenŃă ……………………… 261
CAPITOLULXVIII. Contractele de transport întâlnite în
operaŃiunile de comerŃ ……………………. 265

7. 7
INTRODUCERE
Sintagmele drept comercial şi dreptul comerŃului internaŃional nu
mai sunt de actualitate, fiind înlocuite cu expresia dreptul afacerilor,
care este mult mai cuprinzătoare şi este rezultatul transformărilor
spectaculoase întâlnite în sfera schimburilor de mărfuri, servicii şi
capitaluri din lumea modernă.
Dreptul afacerilor se doreşte a fi o disciplină polivalentă, întrucât
regrupează materii diferite, cum ar fi dreptul comercial, dreptul
comerŃului internaŃional, dreptul penal, dreptul fiscal, dreptul procesual
civil ş.a., făcând, la un moment dat, să se şteargă delimitarea existentă
anterior între dreptul public şi cel privat şi ca atare se adresează
deopotrivă juriştilor şi oamenilor de afaceri.
Cursul de faŃă încearcă să răspundă la această provocare,
propunând studenŃilor să parcurgă temele care constituie, de fapt, însăşi
temelia viitoarei lor profesiuni şi să contribuie la formarea intelectuală,
ştiinŃifică şi practică a absolvenŃilor facultăŃilor economice, care
pregătesc viitorii specialişti în domeniile activităŃilor economice, şi
anume marketing şi afaceri economice internaŃionale, financiar-bancare,
financiare şi comerciale publice şi private, prin tratarea celor mai
importante instituŃii juridice ale dreptului afacerilor.
Actualmente, pe plan internaŃional, are loc un amplu proces de
regândire a vechilor principii, concepte, categorii politice, economice şi
financiare.
De asemenea, se încearcă repoziŃionarea relaŃiilor comerciale pe
noile fundamente impuse de revoluŃiile care au avut loc în Europa
Centrală şi de Est în ultimul deceniu al secolului trecut, precum şi după
încetarea Războiului Rece.
În acest context, principiile fundamentale, alături de normele
promovate de către ConvenŃia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul

8. 8
ComerŃului InternaŃional, cum ar fi: libertatea comerŃului, concurenŃa
loială, egalitatea părŃilor, libertatea convenŃiilor, buna-credinŃă au
devenit coordonatele lumii afacerilor.
Dreptul afacerilor este una dintre cele mai dinamice subramuri de
drept, întrucât procesul de globalizare, fenomen incontestabil, cere
răspunsuri imediate şi precise la numeroasele întrebări ridicate de
evoluŃia comerŃului mondial, ce cunoaşte o dezvoltare fără precedent,
dar şi o diversificare şi specializare a producŃiei de mărfuri şi servicii
inimaginabile, chiar în perioada imediat anterioară.
ImportanŃa transformărilor, mai mult decât substanŃiale, în
comerŃul mondial este reliefată şi de următoarele considerente:
– raporturile juridice de comerŃ internaŃional sunt reglementate
atât de norme juridice comerciale cu caracter intern, cât şi de norme de
drept cuprinse în acordurile şi tratatele internaŃionale;
– există un permanent război (sui-generis), născut din
multitudinea şi diversitatea reglementărilor cu caracter comercial care
se suprapun sau se contrazic uneori;
– asistăm la numeroase eforturi, desfăşurate pe plan mondial,
pentru elaborarea unor reguli uniforme ori a unor legi-cadru, menite să
conducă la promovarea unor reguli unitare aplicabile raporturilor
juridice de afaceri.
Având în vedere complexitatea şi importanŃa deosebită a dreptului
afacerilor în lumea contemporană, prin cursul de faŃă ne propunem să
dăm un răspuns următoarelor probleme:
– familiarizarea studenŃilor cu principiile, noŃiunile şi conceptele
cu care operează dreptul afacerilor;
– evidenŃierea principalelor tendinŃe şi orientări manifestate în
codificarea multitudinii şi diversităŃii de reglementări întâlnite în
fluxurile comerciale;
– reliefarea evoluŃiilor înregistrate în ultimii ani, în Ńara noastră, în
alinierea legislaŃiei noastre comerciale la legislaŃia europeană şi
îndeosebi la dreptul comunitar şi, nu în ultimul rând, al dispoziŃiilor
normative din convenŃiile internaŃionale la care România este parte.
Să mai adăugăm acestor deziderate şi provocările născute din
efectuarea schimburilor economice prin mijloace electronice,
internaŃionalizarea investiŃiilor şi a capitalurilor, multitudinea de

9. 9
reglementări regionale şi mondiale în materie, cu sublinierea că dreptul
afacerilor are menirea:
– să acorde instrumentele juridice necesare celor care se preocupă
de prevenirea şi combaterea corupŃiei prin utilizarea abuzivă a puterii
publice pentru obŃinerea de foloase necuvenite în interes personal;
– să asigure o reglementare cât mai corespunzătoare insolvenŃei
comerciale transfrontaliere;
– competenŃa de jurisdicŃie, recunoaşterea şi executarea în
România a hotărârilor în materie civilă şi comercială şi a măsurilor de
executare vremelnică.
Înainte de a încheia aceste aspecte cu caracter introductiv, să
precizăm că prezentul curs este doar o „uşă deschisă” către lumea
afacerilor, o invitaŃie adresată studenŃilor de a păşi în mediul în care
dreptul îşi „dă mâna” cu economia, însă doar cei care vor aprofunda
cunoştinŃele teoretice şi practice vor obŃine rezultatele scontate, iar acest
lucru se poate obŃine pe calea studiului individual.

10. 10

11. 11
CAPITOLUL I
NOłIUNEA DREPTULUI AFACERILOR.
PARTICULARITĂłI
§1. NoŃiunea dreptului afacerilor
După cum ne amintim din studierea dreptului comercial,
denumirea acestuia evidenŃiază ansamblul de norme juridice care
reglementează comerŃul, în general vorbind.
La rândul său, substantivul neutru comerŃ (din lat. commercium, o
juxtapunere a cuvintelor cum merx şi fr. commerce) indică un schimb
de produse, operaŃiuni cu mărfuri.
În ceea ce priveşte disciplina care face obiectul acestui curs, aşa
cum am arătat şi în considerentele introductive, se impune recurgerea la
sintagma dreptul afacerilor, cu toate că nu se poate vorbi de o ramură
de drept distinctă, deşi este mult mai cuprinzătoare decât sintagma
dreptul comercial.
Dreptul afacerilor este o ştiinŃă de graniŃă aflată la intersecŃia
ramurilor de drept cu cele economice şi care studiază faptele de comerŃ
fondul de comerŃ, părŃile raportului juridic de dreptul afacerilor,
negocierea şi formarea contractelor comerciale, precum şi cele mai
importante contracte întâlnite în lumea afacerilor.
§2. Obiectul dreptului afacerilor
Este constituit de către raporturile juridice patrimoniale, care au
un caracter voliŃional, precum şi de comercialitate şi, uneori, de
internaŃionalitate.
§3. Caracteristicile fundamentale ale obiectului dreptului afacerilor
se desluşesc, cu limpezime, din definirea obiectului acestuia, şi anume:
a) Caracterul voliŃional, care rezidă din faptul că participanŃii la
activitatea de comerŃ internaŃional, aflaŃi pe poziŃii de egalitate juridică,

12. 12
îşi stabilesc, potrivit voinŃei lor proprii, drepturi şi obligaŃii corelative în
domeniul comerŃului internaŃional, al cooperării tehnico-ştiinŃifice şi
economice.
b) Caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi
patrimoniale, evaluabile în bani, care iau naştere între cei care iau parte
la vehicularea mărfurilor, valorilor şi cunoştinŃelor atât pe plan intern,
cât şi pe plan mondial, şi care urmăresc obŃinerea unui profit. Facem
precizarea că şi anumite drepturi nepatrimoniale, cum sunt cele care Ńin
de identitatea unor persoane fizice şi juridice, care au caracter personal
în dreptul comun, în momentul în care aparŃin unui subiect al raportului
juridic de comerŃ internaŃional dobândesc caracter patrimonial. Astfel,
numele comercial, emblema, sediul etc., sunt apărate printr-o acŃiune
patrimonială, în cazul contrafacerii, concurenŃei neloiale şi altor
asemenea activităŃi prejudiciabile.
c) Caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite
criterii, în raport de definirea sa, în dreptul intern. Cel mai important
criteriu se desprinde din prevederile art. 3-5 din Codul comercial român,
care arată că actele civile se disting de actele comerciale prin cauza
acestora din urmă, ce constă în interpunerea în procesul de circulaŃie a
mărfurilor şi serviciilor cu intenŃia de a realiza beneficii. Întrucât
caracterul comercial al raporturilor juridice de drept comercial
internaŃional se defineşte prin izvorul lor, sintagma „acte şi fapte de
comerŃ (internaŃional, desigur), nu trebuie privită stricto-sensu, ci în
sens larg deoarece, la ora actuală, pe lângă actele şi faptele de comerŃ
propriu-zise, în activitatea de comerŃ internaŃional se includ şi
activităŃile de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică cu caracter
internaŃional.
d) Caracterul internaŃional implică în această privinŃă,
obligatoriu, existenŃa unuia sau a mai multor elemente de extraneitate.
Astfel, convenŃiile internaŃionale, pentru a defini caracterul internaŃional
al raporturilor juridice care formează obiectul dreptului afacerilor,
recurg la următoarele criterii:
– criteriul subiectiv: părŃile (persoane fizice sau juridice) au
domiciliul, reşedinŃa, sediul sau fondul de comerŃ în Ńări diferite;
– criteriul obiectiv: bunurile, capitalurile ori serviciile care fac
obiectul raportului juridic de dreptul comerŃului internaŃional trebuie să

13. 13
se afle în tranzit internaŃional, ceea ce implică, aşadar, cel puŃin
traversarea unei frontiere statale.
§4. Criteriile internaŃionalităŃii în dreptul român
În dreptul afacerilor vom întâlni şi raporturi juridice între
parteneri care îşi au domiciliul, reşedinŃa, sediul social ori fondul de
comerŃ pe teritoriul altei Ńări, iar acest element de extraneitate califică
într-un mod specific aceste raporturi juridice, aspecte asupra cărora vom
reveni când vom prezenta formarea tratatului comercial internaŃional.
Dreptul naŃional român recunoaşte, în primul rând, criteriul
subiectiv al internaŃionalităŃii raporturilor juridice care face obiectul de
reglementare al dreptului comerŃului internaŃional. Astfel, conform
Legii nr. 105/1992 privind raporturile de drept internaŃional privat, dacă
nu există o înŃelegere între părŃi cu privire la legea aplicabilă vânzării
imobiliare, aceasta va fi cârmuită de către legea statului în care
vânzătorul are, în momentul încheierii contractului respectiv, domiciliul
sau, în lipsa acestuia, reşedinŃa ori fondul de comerŃ sau sediul social.
ExcepŃie de la această regulă, contractul de vânzare-cumpărare
comercială este supus legii statului în care cumpărătorul are fondul de
comerŃ sau sediul social, dacă negocierile au fost purtate şi contractul a
fost încheiat de către părŃi prezente în acel stat ori contractul prevede, în
mod expres, că vânzătorul trebuie să execute obligaŃia de livrare a
mărfii în acel stat.
Tot în dreptul intern, recurgerea la criteriul subiectiv al
internaŃionalităŃii este dată şi de actele normative de dată recentă privind
OUG nr. 92/1997 privind stimularea investiŃiilor directe, precum şi de
Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a
asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod
independent.
§5. Metoda de reglementare
Ca metodă de reglementare a raporturilor juridice comerciale,
dreptul afacerilor recurge la norme de drept privat. De reŃinut un aspect
foarte important: în raporturile juridice comerciale, subiectele se află pe
poziŃie de egalitate juridică, unele faŃă de altele. Chiar şi statul, în cadrul
aceloraşi raporturi, se manifestă ca subiect de drept privat – de jure

14. 14
gestionis, cu alte cuvinte, poziŃia sa juridică este egală cu a celeilalte
părŃi, indiferent dacă aceasta este o persoană fizică sau juridică, ce
aparŃine unui alt stat.
§6. Asemănări şi deosebiri între dreptul afacerilor şi alte discipline
Dreptul afacerilor este format din norme de drept intern, norme
procedurale şi norme de drept internaŃional public. Cu alte cuvinte, el
este o materie pluridisciplinară şi interdisciplinară, cu corelaŃii şi
afinităŃi normale cu alte discipline, care constau atât în asemănări, cât şi
în deosebiri şi limitări.
A. DREPTUL AFCERILOR ŞI DREPTUL COMERCIAL
Asemănări:
a) Atât dreptul comercial, cât şi dreptul afacerilor reglementează
raporturi juridice cu caracter patrimonial şi comercial, iar subiecŃii
acestor raporturi (fie ei persoane fizice ori persoane juridice) au, în mod
obligatoriu, calitatea de comerciant (adică, în conformitate cu
dispoziŃiile art.7 din Codul comercial român, sunt persoane care fac acte
şi fapte de comerŃ, având comerŃul ca o profesiune obişnuită).
b) Atât în dreptul comercial, cât şi în dreptul afacerilor, raporturile
juridice sunt guvernate de Codul comercial şi celelalte legi comerciale
şi, în subsidiar, în situaŃia în care acestea nu au dispoziŃii de
reglementare, de Codul civil şi celelalte legi civile.
c) Dreptul afacerilor şi-a însuşit unele caractere, norme de
reglementare şi dispoziŃii normative de la dreptul comercial, devenind
un drept special în raport de dreptul comercial, care rămâne dreptul
comun în materia relaŃiilor sociale pe care le reglementează.
Deosebiri şi delimitări:
a) Uneori, raportul juridic de dreptul afacerilor conŃine un element
de extraneitate, care îi imprimă un caracter specific de internaŃio-
nalitate, pe când raportul juridic comercial intern nu prezintă această
caracteristică.
b) Din cauza acestui caracter specific, adică al elementului de
extraneitate, raportul juridic de dreptul afacerilor este susceptibil să cadă
sub incidenŃa a două sau mai multe sisteme de drept (cel puŃin două),

15. 15
aspect asupra căruia vom reveni. Să mai precizăm că, în cazul unui
conflict de legi, raporturile juridice de comerŃ internaŃional vor fi
cârmuite de dreptul român numai în măsura în care el este lex causae,
în baza normei conflictuale aplicabile.
B. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL CIVIL
Având în vedere faptul că este o materie pluridisciplinară şi
interdisciplinară, dreptul afacerilor include, între normele sale de
reglementare, multe norme de drept civil.
Asemănări:
a) CorelaŃia care există între dreptul afacerilor şi dreptul civil
rezultă chiar din primul articol al Codului comercial român, care
stipulează că „în contract se aplică legea de faŃă” şi, mai departe,
legiuitorul precizează că „unde ea nu dispune se aplică Codul civil”.
De asemenea, elementele comune dreptului afacerilor şi dreptului civil
rezultă şi din alte reglementări exprese ale Codului civil. Astfel,
art.1531 din Codul civil, stipulează că dispoziŃiile Titlului VIII, intitulat
Despre contractul de societate, se aplică şi societăŃilor comerciale în
măsura în care nu sunt contrarii legilor şi uzurilor comerciale. Din
această situaŃie contextuală rezultă caracterul de drept comun al
dreptului civil faŃă de dreptul comercial, implicit faŃă de dreptul
afacerilor, incluzând în sintagma folosită de legiuitor „legea de faŃă”,
atât reglementările de drept comercial intern, cât şi reglementările
privind raporturile de comerŃ internaŃional.
Drept urmare, atunci când lipsesc dispoziŃii exprese ale Codului
comercial pentru determinarea momentului şi locului încheierii
contractului între absenŃi, se aplică dispoziŃiile Codului civil, care
constituie dreptul comun în materie atât pentru dreptul comercial, cât
şi pentru dreptul afacerilor.
b) Atât în raporturile de dreptul afacerilor, cât şi în raporturile de
drept civil, părŃile sunt, totdeauna, pe poziŃie de egalitate, ceea ce atestă
existenŃa unei metode de reglementare comune.
c) În sfârşit, evidenŃiem că, atât în dreptul afacerilor, cât şi în
dreptul civil, raporturile juridice sunt raporturi de drept privat, iar
contractul este principalul izvor de obligaŃii pentru ambele discipline.

16. 16
Deosebiri şi delimitări:
a) Subiectele de dreptul afacerilor au şi o capacitate specială de a
efectua operaŃiuni de comerŃ exterior, în timp ce subiectele dreptului
civil (persoanele fizice şi persoanele juridice) nu au o asemenea calitate
b) Raporturile de dreptul afacerilor au, în principiu, caracter
patrimonial, în timp ce raporturile de drept civil se clasifică în
patrimoniale şi nepatrimoniale.
c) Raporturile de dreptul afacerilor au şi caractere specifice de
comercialitate şi internaŃionalitate, spre deosebire de cele civile care
nu prezintă aceste caractere.
Cu alte cuvinte, normele de dreptul afacerilor sunt norme
speciale, care se aplică numai raporturilor juridice patrimoniale co-
merciale şi internaŃionale ce decurg din actele şi faptele de comerŃ sau
din cele în care participanŃii acŃionează în calitate de comercianŃi.
C. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL PROCESUAL CIVIL
CorelaŃia dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil se
realizează numai prin prisma acelor norme de drept procesual civil cu
caracter general.
Asemănări:
a) În conformitate cu dispoziŃiile Codului comercial, exerciŃiul
acŃiunilor comerciale este reglementat de Codul de procedură civilă,
afară de dispoziŃiile cuprinse în Codul comercial, precum şi în alte acte
normative, cum ar fi de exemplu: Legea nr. 85/2006 privind procedura
reorganizării şi lichidării judiciare sau Legea nr. 92/1992 pentru organi-
zarea judecătorească.
b) Atât în Codul comercial, cât şi în legile speciale sunt cuprinse,
pe lângă normele de drept substanŃial, şi multe norme de drept procesual
civil, care vizează realizarea drepturilor subiective ale părŃilor.
c) Vom constata că între normele de dreptul afacerilor şi cele ale
dreptului procesual civil este aceeaşi relaŃie ca între normele de drept
comercial şi cele de drept civil, privind poziŃia de egalitate a părŃilor,
deci metoda de reglementare este comună.

17. 17
Deosebiri şi delimitări:
Şi în acest context, vom întâlni unele deosebiri şi delimitări care
rezultă din următoarele considerente:
a) Natura comercială a litigiilor de dreptul afacerilor
b) Caracterul internaŃional al stabilirii competenŃei
Astfel, în Regulile de procedură ale CurŃii de arbitraj comercial
internaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României,
aplicabile în arbitrajul comercial ad-hoc, se precizează că aceste reguli
se completează cu dispoziŃiile de drept comun, de procedură civilă, dacă
sunt aplicabile, având în vedere natura comercială a litigiilor şi carac-
terul internaŃional al competenŃei CurŃii de arbitraj.
D. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL INTERNAłIONAL PRIVAT
Şi între aceste două discipline întâlnim mai multe asemănări şi
deosebiri, care izvorăsc din existenŃa unor caracteristici comune, dar şi
din sfera diferită de cuprindere a relaŃiilor supuse reglementării.
Asemănări:
a) Raporturile juridice de dreptul afacerilor, ca şi cele de drept
internaŃional privat vizează, în mod nemijlocit, domeniul privat.
b) Atât raporturile de dreptul afacerilor, cât şi raporturile de drept
internaŃional privat se caracterizează prin poziŃia de egalitate a părŃilor,
având în vedere că obiectul de reglementare este domeniul privat.
c) Atât raporturile de dreptul afacerilor, cât şi raporturile de drept
internaŃional privat prezintă caracter de internaŃionalitate.
Deosebiri şi delimitări:
a) Dacă obiectul dreptului afacerilor îl constituie, aşa cum am
precizat, comerŃul, cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică interna-
Ńională, obiectul dreptului internaŃional privat este mai larg, vizând
raporturile juridice cu element de extraneitate din toate domeniile drep-
tului privat.
b) Dacă normele dreptului afacerilor sunt, prin excelenŃă, norme
materiale, normele dreptului internaŃional privat sunt, în principal,
norme conflictuale.

18. 18
c) Dacă raporturile de dreptul afacerilor se nasc, se modifică şi se
sting cu privire la acte şi fapte de comerŃ, cele de drept internaŃional
privat privesc şi alte acte şi fapte juridice, aspecte asupra cărora vom
reveni pe parcursul cursului nostru.
E. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL INTERNAłIONAL PUBLIC
Punerea în oglindă a dreptului afacerilor şi a dreptului
internaŃional public reliefează între aceste două importante discipline
juridice anumite puncte comune, dar şi deosebiri rezultate din natura şi
poziŃia diferită a subiectelor raporturilor juridice.
Asemănări:
a) Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public se
aplică, deopotrivă, şi dreptului afacerilor, în special raporturilor juridice
la care ia parte statul.
b) Acordurile economice încheiate de stat se răsfrâng, în mod
direct, asupra contractelor din domeniul relaŃiilor comerciale internaŃio-
nale.
Deosebiri şi delimitări:
În raporturile juridice de dreptul afacerilor subiectele – persoanele
fizice şi persoanele juridice, inclusiv statul – sunt pe poziŃie de egalitate,
în timp ce în raporturile de drept internaŃional public, statul acŃionează
ca putere suverană.
Statul acŃionează ca putere suverană, în baza regulii de jure
imperii şi atunci când se implică în relaŃiile comerciale internaŃionale,
elaborând norme de reglementare fiscale, vamale etc., precum şi atunci
când intră în raporturi cu organizaŃii care se află în sfera dreptului
internaŃional public (spre exemplu, organizaŃiile economice cu vocaŃie
regională şi mondială).
F. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL EUROPEAN COMUNITAR
Cu toate că este un drept naŃional, dreptul afacerilor absoarbe în
mod continuu norme de drept substanŃial şi conflictual aparŃinând
ComunităŃii Europene.

19. 19
G. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL PENAL
Întrucât mediul de afaceri trebuie să fie unul sănătos, în care
partenerii nu trebuie să recurgă la acte şi fapte sancŃionate de dreptul
penal, rezultă că vom întâlni norme juridice de drept penal care stabilesc
conduita oamenilor de afaceri pentru eliminarea celor care le încalcă.
Bibliografie:
1. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional.
Tratat, vol. I, Editura Actami, 1995, p. 83-113.
2. Mircea N. Costin, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
generală, vol. I, , Editura Lumina Lex, p. 23-35.
3. Tudor R. Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 49-50.
4. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 80-97.
5. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs rezumat de drept al
afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1994, p. 11-19.
6. Roxana-Daniela Păun, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 17-27.
Teme pentru referate:
1. Caracterele obiectului dreptului comerŃului internaŃional.
2. Asemănări şi deosebiri între dreptul comerŃului internaŃional şi
dreptul comercial.
3. Asemănări şi deosebiri între dreptul comerŃului internaŃional şi
dreptul civil şi dreptul procesual civil.
4. Asemănări şi deosebiri între dreptul comerŃului internaŃional şi
dreptul internaŃional privat.
5. Dreptul afacerilor şi dreptul penal.

20. 20
CAPITOLUL II
PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI
AFACERILOR
Principiile dreptului, general vorbind, sunt postulate ori precepte
directoare ale orientării normelor juridice şi de aplicare a dreptului, ele
fiind expresia nemijlocită a valorilor promovate şi apărate de drept. Ele
au semnificaŃia unor norme cu caracter de generalitate, formulate direct
ori deductibile din context. Principiile au o mare importanŃă, îndeosebi
în domeniul dreptului internaŃional, ele statuând, printre altele,
principiul respectării tratatelor, buna vecinătate, soluŃionarea paşnică a
litigiilor etc.
§1. Principiul libertăŃii comerŃului
Acest principiu constituie o cerinŃă, de importanŃă covârşitoare,
pentru circulaŃia nestingherită a mărfurilor, valorilor şi cunoştinŃelor
tehnico-ştiinŃifice pe plan intern şi internaŃional, ceea ce impune
eliminarea tuturor barierelor de ordin administrativ, vamal, politic, care
ar putea să încetinească derularea raporturilor juridice de dreptul
afacerilor.
Acest principiu este consacrat în ConstituŃia României, prin
art. 135 alin. 2, care statuează obligaŃia asigurării libertăŃii comerŃului,
protecŃia concurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de decizie.
În cadrul acestui principiu distingem următoarele subprincipii (ori
linii de acŃiune călăuzitoare), şi anume:
– libertatea de a revinde pentru a obŃine un profit;
– consensul că politica monopolistă aduce atingere principiului
libertăŃii comerŃului;
– controlul exercitat asupra subiectelor de drept al afacerilor prin
mijloace financiar-bancare de către stat.

21. 21
§ 2. Principiul concurenŃei loiale
După cum se cunoaşte, concurenŃa, în orice domeniu al activităŃii
umane, are un rol benefic, cu atât mai mult în schimburile de mărfuri şi
servicii, constituind, în această privinŃă, un factor real de progres eco-
nomic.
Şi în ceea ce priveşte acest principiu, deosebim, în cadrul său, mai
mulŃi factori de determinare, şi anume:
a) ConcurenŃa presupune, în primul rând, o competiŃie de piaŃă
între subiecte de drept cu activităŃi comerciale asemănătoare, care se
întrec nestingherite pe piaŃa liberă.
b) Domeniul concurenŃei comerciale amplifică rolul concurenŃei
de pe piaŃa internă, ridicând-o, pe aceasta din urmă, la nivel continental,
regional sau mondial, după cum se manifestă.
Acest principiu se regăseşte în actele normative cu aplicare
internă şi cu vocaŃie internaŃională, el fiind, de altfel, o formă de
manifestare a principiului libertăŃii comerŃului, acesta din urmă
reprezentând, pe de altă parte, fundamentul economic al exercitării
concurenŃei loiale în comerŃul internaŃional.
Dintre actele normative care asigură, pe plan naŃional,
desfăşurarea raporturilor juridice comerciale în condiŃii de concurenŃă
loială, evidenŃiem Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei
neloiale, care sancŃionează persoanele fizice şi juridice ce efectuează
acte şi fapte de comerŃ cu încălcarea principiilor libertăŃii comerŃului şi
a concurenŃei loiale.
ConcurenŃa, componentă intrinsecă a acestor relaŃii, îmbracă mai
multe forme, cum ar fi: concurenŃa loială, concurenŃa neloială şi
convenŃia anticoncurenŃială.
Să zăbovim, un moment, asupra acestor forme de concurenŃă cu
valori practice deosebit de importante în economia dreptului afacerilor.
c) FuncŃiile concurenŃei loiale
Având în vedere că, din totdeauna, concurenŃa loială este unul
dintre principiile fundamentale ale dreptului afacerilor, expresie a
liberalismului economic, ea are funcŃii importante în evoluŃia relaŃiilor
comerciale internaŃionale, dintre care exemplificăm:
– garantarea desfăşurării economiei de piaŃă;

22. 22
– facilitarea liberei circulaŃii a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor
şi persoanelor;
– stimularea iniŃiativei în cadrul schimburilor comerciale
internaŃionale.
Acest principiu fundamental orientează reglementările naŃionale şi
internaŃionale în vederea asigurării:
• accesului liber pe piaŃă;
• libertăŃii cererii şi a ofertei;
• libertăŃii economice, în general;
• prevenirii şi reprimării actelor anticoncurenŃiale;
• recuperării prejudiciilor născute din abuzul de libertate în schim-
burile comerciale internaŃionale.
d) ConcurenŃa neloială poate fi definită în mod succint ca fiind
recurgerea, de către comercianŃi, la fapte şi acte care contravin uzanŃelor
oneste în activitatea de comerŃ internaŃional.
ConcurenŃa neloială este caracterizată, de regulă, prin:
– utilizarea unor mijloace şi metode reprobabile în activitatea
comercială;
– comiterea unor acte blamabile, prejudiciabile, în atragerea
clientelei.
e) ConvenŃia anticoncurenŃială poate fi definită ca o manifestare
a principiului libertăŃii comerŃului, precum şi a caracterului voliŃional al
raportului juridic de dreptul afacerilor, prin care părŃile pot prevede în
contractul de comerŃ internaŃional o clauză cu caracter anticoncurenŃial,
în scopul apărării intereselor reciproce. Această convenŃie obligă părŃile
să nu efectueze acte şi fapte de comerŃ internaŃional care pot aduce
atingere premiselor raportului juridic stabilit între ele.
§3. Egalitatea juridică a părŃilor
Este un alt principiu fundamental al dreptului afacerilor, potrivit
căruia fiecare parte contractantă are dreptul să acŃioneze conform
voinŃei sale, în ceea ce priveşte desfăşurarea tuturor operaŃiunilor de
comerŃ, pe care le doreşte realizate, în scopul obŃinerii unui profit,
pentru sine. În cadrul acestui principiu distingem:

23. 23
– voinŃa părŃilor (acte de voinŃă, care se prezumă);
– de jure gestionis, aşa cum am menŃionat, ceea ce denotă că, în
raporturile de dreptul afacerilor, persoanele fizice şi juridice din diferite
state se situează pe poziŃii de egalitate juridică, acŃionând ca subiecte de
drept privat; chiar şi statele, ca subiecte ale raporturilor juridice de
comerŃ internaŃional, se manifestă nu ca titulare de suveranitate (de jure
imperii), ci ca titulare de drepturi şi obligaŃii, aflându-se pe poziŃie de
egalitate juridică cu ceilalŃi participanŃi la raportul juridic.
§4. Principiul libertăŃii convenŃiilor evidenŃiază că raporturile
juridice de dreptul afacerilor se concretizează, în cele din urmă, în
contracte comerciale cu vocaŃie internă şi internaŃională şi titluri de
valoare. Ambele tipuri de instrumente juridice sunt manifestări
indubitabile de voinŃă juridică a părŃilor contractante, ale cărei limite
sunt stabilite atât de dispoziŃiile legale, aflate în vigoare la momentul
respectiv, cât şi de decizia lor.
Potrivit acestui principiu, părŃile raporturilor juridice de afaceri îşi
pot alege, în mod liber, partenerii şi să trateze cu aceştia clauzele
contractuale, astfel încât să se concretizeze interesul lor.
De asemenea, subiectele raportului juridic pot să stabilească, prin
acelaşi act de voinŃă, natura juridică, obiectul şi conŃinutul contractului de
comerŃ internaŃional, să hotărască asupra modului de rezoluŃiune sau de
reziliere a acestuia, dar fără a încălca dispoziŃiile imperative în materie.
Pe de altă parte, părŃile au deplina libertate să-şi aleagă, de comun
acord, legea aplicabilă raporturilor juridice dintre ele, în cazul apariŃiei
unui litigiu în legătură cu interpretarea clauzelor contractuale sau cu
executarea contractului.
O formă specială a acestui principiu o constituie lex voluntatis, care
poate fi definită, succint, ca normă conflictuală, fundamentală, în funcŃie de
care condiŃiile de fond (cu excepŃia capacităŃii părŃilor) şi efectele juridice
ale contractului internaŃional sunt reglementate de legea aleasă de părŃi.
§5. Contractele comerciale au putere de lege între părŃile
contractante
Potrivit acestui principiu, libertatea contractuală le permite
părŃilor să stabilească, de comun acord, cu respectarea dispoziŃiilor
legale, natura şi condiŃiile contractului, pe care apoi sunt obligate să le

24. 24
respecte întocmai, cu consecinŃele de rigoare ce decurg din respectarea
ori nesocotirea clauzelor stipulate.
Acest principiu îşi găseşte consacrarea în plan intern prin dis-
poziŃiile art. 969 din Codul civil, care statuează că, între părŃile con-
tractante, convenŃiile legal făcute au putere de lege, iar ele se pot revoca
numai prin consimŃământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
§6. Principiul bunei-credinŃe acŃionează, în primul rând, în
domeniul încheierii şi derulării contractelor comerciale şi are o
importanŃă covârşitoare. Acest principiu pretinde ca orice convenŃie
trebuie să fie efectuată de către părŃi cu „bona fides”, iar părŃile
contractante să nu recurgă la uzanŃe necinstite, dând dovadă de
concurenŃă neloială. În raporturile comerciale interne şi internaŃionale,
buna-credinŃă se prezumă. În cazul în care se constată, din partea unui
contractant, reaua-credinŃă, el va suporta rigorile legii, foarte aspre în
acest sens.
Acest principiu este consacrat de legea română prin dispoziŃiile
art. 970 din Codul civil, care arată că orice convenŃie trebuie executată
cu bună-credinŃă, ea obligând nu numai la ceea ce este expres stipulat în
ea, dar şi la toate efectele impuse de echitate, obicei sau legea obligaŃiei
asumate, după natura sa.
§7. Alte principii întâlnite în sfera dreptului afacerilor
În afara acestor principii mari cu putere diriguitoare, în sfera
dreptului afacerilor operează şi unele principii specifice lui, după cum
urmează:
– actele juridice săvârşite de un om de afaceri sunt totdeauna cu
titlu oneros;
– în afaceri, banii sunt totdeauna frugiferi, cu alte cuvinte produc
dobânzi;
– în contractele comerciale, în situaŃia în care există un anumit
dubiu, clauza respectivă se interpretează în sensul executării
contractului;
– contractarea în favoarea terŃului este o practică obişnuită în
lumea afacerilor;
– în litigiile dintre oamenii de afaceri se aplică regula libertăŃii
probelor.

25. 25
Bibliografie:
1. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional.
Tratat, vol. I, Editura Actami, 1995, p.15-19.
2. Mircea N. Costin, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
generală, vol. I, Editura Lumina Lex, p.135-141.
3. Jenică Drăgan, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 19-24.
4. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea
generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 80-87.
***Codul civil, art. 967-970.
***Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de
drept internaŃional privat, art.70, publicată în „Monitorul Oficial”,
nr. 245/01.10.1992.
Teme pentru referate:
1. Principiul libertăŃii comerŃului.
2. Principiul concurenŃei loiale.
3. Principiul libertăŃii convenŃiilor
4. Principiul egalităŃii juridice a părŃilor.

26. 26
CAPITOLUL III
IZVOARELE ŞI CODIFICAREA
DREPTULUI AFACERILOR
§1. Izvoarele dreptului afacerilor
Ca în oricare ramură ori subramură de drept, izvoarele juridice
care reglementează raporturile comerciale se divid în două categorii, şi
anume: cele interne şi cele internaŃionale.
a) Izvoarele interne ale dreptului afacerilor
În această categorie sunt incluse, în primul rând, dispoziŃiile
constituŃionale. ConstituŃia României, modificată şi completată prin
Legea nr. 429/2003, consacră faptul că economia României este o
economie de piaŃă bazată pe libera iniŃiativă şi concurenŃă. Statul trebuie
să asigure libertatea comerŃului, protecŃia concurenŃei loiale, crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie.
De asemenea, stabileşte principii generale care ordonează politica
economică şi comercială a Ńării noastre, sens în care exemplificăm:
dreptul de proprietate al cetăŃenilor străini asupra terenurilor din Ńara
noastră (art. 44). Un act juridic important este Legea nr. 105/1992
privind reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat. În
cuprinsul ei se întâlnesc norme referitoare la determinarea legii
aplicabile unui raport de drept internaŃional privat, precum şi norme de
procedură incidente în litigii privind aceleaşi raporturi (civile,
comerciale, de procedură civilă şi alte raporturi de drept privat cu
elemente de extraneitate).
Cele mai importante izvoare interne, cu adevărat predominante în
materie sunt legile comerciale, din rândul cărora se reliefează Codul
comercial român din 1887, cu modificările ulterioare. Codul comercial
român, adoptat la 16 aprilie 1887, inspirat aproape în întregime din

27. 27
Codul comercial italian, a suferit, de-a lungul timpului, modificări şi
completări, nefiind abrogat explicit nici în perioada dictaturii comuniste.
Dintre prevederile sale cu referire la aspectele comerciale
internaŃionale exemplificăm art. 401 potrivit căruia aspectele privind
prepuşii şi reprezentanŃii se aplică deopotrivă reprezentanŃilor caselor
comerciale sau ai societăŃilor străine care tratează sau încheie, în Ńară, în
numele şi pe seama acestora, afacerile cu care au fost însărcinaŃi.
b) Din categoria altor acte normative comerciale, toate fiind
importante izvoare interne de drept al comerŃului internaŃional mai
exemplificăm: Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi
Legea nr. 59/1934 asupra cecului (ambele fiind inspirate din ConvenŃia
de la Geneva din 1930 privind legea uniformă asupra cambiei şi
biletului la ordin şi, respectiv, ConvenŃia de la Geneva din 1931 privind
legea uniformă asupra cecului, ambele documente internaŃionale nefiind
ratificate de Ńara noastră); Decretului Lege nr. 54/1990 privind
asociaŃiile familiale; Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale
care a abrogat art. 77-220 şi 236 din Codul comercial; Legea
nr. 15/1990 privind transformarea întreprinderilor de stat în regii
autonome şi societăŃi comerciale; Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului.
Nu trebuie ca apelarea la Codul comercial român şi actele
normative de drept comercial intern, ca izvoare de drept, să surprindă,
deoarece, aşa cum am mai subliniat, Codul comercial român este
dreptul comun la care dreptul afacerilor recurge, din următoarele
considerente: în primul rând, codul respectiv este reglementarea de bază
a tuturor relaŃiilor patrimoniale şi reprezintă cadrul general apt să dea
soluŃii juridice adecvate unei probleme comerciale concrete în
raporturile de comerŃ deoarece cuprinde reglementarea tipică a relaŃiilor
comerciale (interne ori internaŃionale).
Pe de altă parte, legea comercială naŃională îşi afirmă supremaŃia
ca izvor intern, întrucât reflectă cerinŃele cele mai actuale şi mai
presante ale interesului comercial al puterii publice, este o împletire, atât
conjuncturală, cât şi de perspectivă a intereselor naŃionale ale unui stat
cu cele ale altor state, din punct de vedere al comerŃului internaŃional,
iar, pe de altă parte, legii comerciale naŃionale i se subordonează toate

28. 28
celelalte acte juridice cu caracter normativ emise de stat şi care au ca
obiect principal de reglementare relaŃiile comerciale internaŃionale.
La rândul său, legea comercială naŃională se poate prezenta sub
diferite forme, în funcŃie de criteriile de structurare şi sistematizare
folosite în elaborarea normei juridice şi actului normativ. Formele sub
care putem întâlni legea comercială naŃională sunt:
• Codul comercial, care condensează toate normele naŃionale,
atât cele privitoare la raporturile comerciale interne, cât şi cele
referitoare la schimburile comerciale internaŃionale;
• Codul de comerŃ exterior, atunci când normele pe care le cuprin-
de sunt, în mod exclusiv, referitoare la relaŃii comerciale internaŃionale;
• legile speciale prin care sunt reglementate raporturile
comerciale care cuprind elemente de extraneitate reprezintă cea
de-a treia formă de exprimare a unei legi comerciale cu vocaŃie
naŃională. Legile speciale de această factură se întâlnesc în acele state
care nu au adoptat un cod comercial uniform sau au un cod de comerŃ
exterior. Aceste legi, la rândul lor, se divizează în două categorii:
– legi speciale care conŃin norme cu caracter general în domeniul
comercial, printre care se includ şi norme juridice care reglementează
raporturile comerciale internaŃionale;
– legi speciale care reglementează numai raporturile juridice de
comerŃ internaŃional.
• Normele de drept financiar bancar, valutar şi vamal,
cuprinse în legi speciale, sunt şi ele izvoare interne ale dreptului
afacerilor. Acestea trebuie să îndeplinească trei condiŃii pentru a fi
aplicabile în materie:
– legea în care este cuprinsă norma aplicabilă să nu fi fost aleasă
de subiecŃi o lex contractus;
– un subiect să fie cetăŃean al Ńării căreia aparŃine legea respectivă;
– aplicarea legii naŃionale se fie acceptată de subiecŃii raportului
juridic.
Din rândul reglementărilor care privesc dreptul afacerilor şi se
regăsesc în acte normative care aparŃin altor ramuri de drept,
exemplificăm: Codul fiscal; OUG 92/2003 aprobată prin Legea
nr. 974/2004 privind Codul de procedură fiscală; Legea nr. 313/2004
privind datoria publică, Legea nr. 58/1998 privind societăŃile bancare,
Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.

29. 29
c) Armonizarea legislaŃiei române care reglementează dreptul
afacerilor cu actele juridice al Uniunii Europene
Activitatea de armonizare a legislaŃiei române care reglementează
activitatea de dreptul afacerilor cu actele juridice ale ComunităŃii
Europene, care au forŃă juridică obligatorie, este un imperativ actual
materializat în art. 148 din ConstituŃia României, revizuită în 2003,
potrivit căruia sunt reglementate condiŃiile în care tratatele constitutive
ale Uniunii Europene, precum şi actele normative cu forŃă juridică
obligatorie, urmează să fie transpuse în legislaŃia noastră internă.
Potrivit aceluiaşi art. 148, în alin. 3, după aderarea României la
Comunitatea Europeană, prevederile documentelor constitutive ale
Uniunii Europene, alături de reglementările acesteia cu caracter
obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contare din dreptul intern.
În aceiaşi ordine de idei, menŃionăm că armonizarea legislaŃiei noastre
interne şi constituirea dreptului comunitar a fost o necesitate impusă
statelor membre chiar din momentul înfiinŃării ComunităŃii în
conformitate cu prevederile art. 3 din tratatul de la Roma din 25 martie
1957 privind instituirea ComunităŃii Economice Europene.
Referitor la implementarea directivelor comunitare privind dreptul
afacerilor, precizăm că unele dintre acestea au fost inserate, într-o mai
mare sau mai mică măsură, în unele acte normative, cum ar fi Legea nr.
31/1990, odată cu modificarea şi completarea acesteia, precum şi prin
elaborarea şi promulgarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri
pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a
funcŃiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea
corupŃiei care transpune dispoziŃiile Regulamentului Consiliului Uniunii
Europene nr. 2137-85 privind grupurile europene de interes economic în
articolele 232-237. Un alt exemplu în această privinŃă este încorporarea
prevederilor Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 1346 din
29 mai 2000 în Legea nr. 637/2002 privind reglementarea raporturilor
de drept internaŃional privat în domeniul insolvenŃei.
d) Izvoare internaŃionale
Apreciate în doctrină ca fiind elementul substanŃial al dreptului
comerŃului internaŃional, izvoarele internaŃionale au o importanŃă
covârşitoare, în calitatea lor de creatoare de norme şi în dreptul

30. 30
afacerilor. În acest sens, cele mai importante sunt convenŃiile interna-
Ńionale, al căror conŃinut este format din drepturile şi obligaŃiile parti-
cipanŃilor la raporturile juridice de comerŃ internaŃional. Acestea pot fi
clasificate în raport de mai multe criterii, însă în ceea ce ne priveşte, în
raport de caracterul lor, ne vom referi la cele bilaterale şi/sau
multilaterale.
ConvenŃiile bilaterale
Dintre convenŃiile bilaterale evidenŃiem, în primul rând, tratatele
comerciale, indiferent de denumirea acestora (convenŃie, protocol,
acord, compromis, notă diplomatică etc.), care sunt documente de drept
internaŃional public şi privat, o manifestare de voinŃă a două părŃi prin
care ele înŃeleg să reglementeze, într-un anumit mod, o sferă de relaŃii
internaŃionale bine delimitată, constituind, în acest sens, noi norme de
drept internaŃional sau modificând ori abrogând pe cele existente, la un
anumit moment dat.
Tratatul comercial, în afara afirmării, prin clauzele sale, a
principiului egalităŃii în vederea obŃinerii unor avantaje, poate prevede,
în mod expres, forma condiŃionată a clauzei naŃiunii celei mai
favorizate. Această clauză implică principiul compensaŃiei, în sensul că
avantajele care au fost stabilite în relaŃiile cu un stat terŃ se vor extinde
şi în relaŃiile cu partea contractantă.
łara noastră este semnatara unor importante convenŃii bilaterale
în materia comerŃului internaŃional, cooperării tehnico-ştiinŃifice şi
economice internaŃionale la care se adaugă cele privind protejarea
reciprocă a investiŃiilor făcute de către părŃi, evitarea dublei impuneri,
precum şi tratatele de asistenŃă juridică în materie civilă, familială şi
penală, care conŃin şi anumite reglementări ale raporturilor juridice de
dreptul comerŃului internaŃional.
ConvenŃiile multilaterale
În mod firesc, România, ca stat suveran şi independent, a încheiat
numeroase convenŃii multilaterale internaŃionale, dintre care
exemplificăm pe cele mai importante.
• În materia contractelor comerciale internaŃionale
Putem enumera, în acest sens, ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra
contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri, încheiată la Viena în
anul 1980, ConvenŃia asupra prescripŃiei în materia vânzării

31. 31
internaŃionale de mărfuri, încheiată la New York în 1974 şi Protocolul
de modificare a ConvenŃiei încheiate la Viena în 1980.
• În domeniul transporturilor internaŃionale de mărfuri
România este parte semnatară a ConvenŃiei InternaŃionale pentru
Unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile
maritime, semnată la Bruxelles în 1926, ConvenŃia privind condiŃiile
generale de transport al mărfurilor pe Dunăre (Bratislava 1955), cu
modificările din 1977, ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul
de mărfuri pe mare (Regulile de la Hamburg – 1978).
• În ceea ce priveşte transportul rutier, indicăm ca izvor
internaŃional ConvenŃia referitoare la contractul de transport
internaŃional de mărfuri pe şosele (CMR), încheiată la Geneva în 1956,
iar în ceea ce priveşte transportul pe calea ferată, evidenŃiem ConvenŃia
privind traficul feroviar internaŃional de mărfuri (SMGS), Regulile
Uniforme privind contractul de transport internaŃional feroviar al
mărfurilor (CIM – care este, totodată, apendicele B la ConvenŃia cu
privire la transporturile internaŃionale feroviare (COTIF – Berna 1980).
• În ceea ce priveşte transportul aerian, evidenŃiem ConvenŃia de
Unificare a anumitor reguli privind transportul aerian internaŃional,
semnată la Varşovia în 1929 şi ConvenŃia privind aviaŃia civilă
internaŃională, semnată la Chicago în 1944.
România este parte, de asemenea, la numeroase alte ConvenŃii
internaŃionale care reglementează domeniile: financiar-bancar, vamal,
licenŃele de import-export, arbitrajul internaŃional etc.
De asemenea, Ńara noastră este parte la mai multe convenŃii
internaŃionale în materia arbitrajului comercial internaŃional, dintre care
enumerăm ConvenŃia pentru recunoaşterea şi executarea sentinŃelor
arbitrale străine, semnată la New York în 1958; ConvenŃia pentru
reglementarea diferendelor relative la investiŃii între state şi persoane
ale altor state, semnată la Washington în 1965, precum şi ConvenŃia
Europeană de Arbitraj Comercial InternaŃional, semnată la Geneva în
1961.
§2. Codificarea dreptului comerŃului internaŃional
Această preocupare este o activitate salutară şi continuă,
desfăşurată pe plan mondial, menită să concentreze şi să monitorizeze
actele normative elaborate de organele legislative din toate statele şi

32. 32
organizaŃiile internaŃionale, precum şi cutumele operaŃionale în materia
comerŃului internaŃional în vederea uniformizării şi modernizării mijloa-
celor utilizate la încheierea şi desfăşurarea tranzacŃiilor comerciale.
Această importantă activitate practică s-a realizat, la nivel
mondial, prin uniformizarea dreptului comerŃului internaŃional în cadrul
ONU şi al organismelor sale specializate în acest domeniu, în deplină
concordanŃă cu Carta ONU, în scopul accelerării şi sporirii eficienŃei
procesului de unificare a reglementărilor în materie. În acest sens, în
1966 s-a constituit Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul ComerŃului
InternaŃional (UNCITRAL sau CNUDCI), organ subsidiar al Adunării
Generale al ONU. Activitatea de codificare a normelor, ce regle-
mentează dreptul comerŃului internaŃional, a început sub egida SocietăŃii
NaŃiunilor Unite, elaborându-se mai multe convenŃii internaŃionale,
dintre care exemplificăm: Protocolul referitor la clauza de arbitraj,
semnat la Geneva în 1923; ConvenŃia pentru executarea sentinŃelor
arbitrale străine, semnată la Geneva în 1927; ConvenŃia privind legea
uniformă asupra cambiei şi biletului la ordin, semnată la Geneva în
1930, precum şi ConvenŃia privind legea uniformă asupra cecurilor,
semnată la Geneva în anul 1931.
a) Reglementările uniforme elaborate de Comisia NaŃiunilor
Unite pentru Dreptul ComerŃului InternaŃional (UNCITRAL sau
CNUDCI) la care România este parte semnatară:
• ConvenŃia asupra prescripŃiei în materie de vânzare
internaŃională de mărfuri, semnată la New York în 1974;
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe
mare (aşa-numitele „Reguli de la Hamburg”, semnată în 1978);
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind contractele de vânzare
internaŃională de mărfuri, semnată la Viena în 1980;
• ConvenŃia pentru unificarea anumitor reguli privind transportul
aerian internaŃional, semnată la Montreal, în 1999.
b) Reglementările uniforme elaborate de Comisia NaŃiunilor
Unite pentru Dreptul ComerŃului InternaŃional (UNCITRAL sau
CNUDCI) la care România nu este parte semnatară:
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul internaŃional de
bunuri multimodal, semnată la Geneva în 1980;

33. 33
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cambiile internaŃionale şi
biletele la ordin internaŃionale, semnată la New York în 1988;
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind responsabilitatea opera-
torilor terminalelor de transport în comerŃul internaŃional, semnată la
Viena în 1991;
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind garanŃiile independente şi a
scrisorilor de credit stand-by, semnată la New York în 1995;
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cesiunea de creanŃă,
semnată la New York în 2001.
c) Legi-model adoptate sub egida Comisiei NaŃiunilor Unite
pentru Dreptul Comercial InternaŃional (UNCITRAL sau CNUDCI):
• Regulamentul de arbitraj ad-hoc, 1976;
• Legea-model privind arbitrajul comercial internaŃional, 1985;
• Legea-model a UNCITRAL privind viramentele internaŃionale,
1992;
• Legea-model a UNCITRAL privind achiziŃiile publice de
bunuri, lucrări şi servicii (precum şi ghidul de aplicare al acesteia),
1994;
• Legea-model a UNCITRAL privind comerŃul electronic, 1996;
• Legea-model a UNCITRAL privind insolvabilitatea
internaŃională, 1997;
• Legea-model a UNCITRAL privind semnăturile electronice,
2001;
• Legea-model a UNCITRAL privind concilierea internaŃională,
2002.
d) Codificări ale dreptului comerŃului internaŃional sub egida
ConferinŃei NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare
(UNICTAD)
Acest organism specializat al ONU a fost fondat în 1964 la
iniŃiativa Ńărilor în curs de dezvoltare, având drept Ńel promovarea
negocierilor între aceste state şi Ńările dezvoltate. Sub egida sa au fost
elaborate unele documente internaŃionale, cum ar fi:

34. 34
• Standardele minime ale NaŃiunilor Unite privind agenŃii de
navigaŃie, 1988;
• Regulile privind documentele referitoare la transportul
multimodal, 1992.
e) Reglementări uniforme emise de către Comisia Economică
pentru Europa a ONU (CEE – ONU)
La nivel european, ca de altfel şi în alte spaŃii geografice, a existat
o preocupare constantă pentru codificarea normelor operaŃionale în
dreptul comerŃului internaŃional. Promotoare în acest sens este Comisia
Economică pentru Europa a ONU (CEE – ONU). Dintre convenŃiile
care au fost elaborate în domeniul comerŃului internaŃional,
exemplificăm pe următoarele: ConvenŃia referitoare la contractul
internaŃional de transport de mărfuri pe şosele (CMR), semnat la
Geneva în 1956, la care am făcut referire şi ConvenŃia Europeană de
Arbitraj Comercial InternaŃional, semnată la Viena în 1961; Reguli
uniforme privind contractul de transport internaŃional de mărfuri (CIM),
Berna 1980; ConvenŃia de la Budapesta privind contractul de transport
de mărfuri, navigaŃia interioară (CMNI, Budapesta 2000).
Pentru facilitarea încheierii de contracte comerciale internaŃionale,
tot pe plan european, sub egida aceleiaşi instituŃii, semnalăm:
• Ghidul pentru redactarea contractelor privind transferul
internaŃional de know-how în industria construcŃiilor de maşini;
• Ghidul pentru redactarea contractelor referitoare la realizarea de
mari complexe industriale;
• Ghidul pentru redactarea contractelor internaŃionale de service
privind întreŃinerea, repararea şi exploatarea de instalaŃii industriale şi a
altora.
§3. Codificarea dreptului comerŃului internaŃional sub egida
Institutului InternaŃional pentru Unificarea Dreptului Privat
(UNIDROIT)
Acest institut a fost înfiinŃat în perioada interbelică, având drept
sarcină principală sprijinirea SocietăŃii NaŃiunilor Unite în ceea ce
priveşte armonizarea şi coordonarea dreptului privat, dar şi elaborarea
unor reguli uniforme de drept privat. Sub egida acestei organizaŃii
interguvernamentale independente cu sediul la Roma, au fost adoptate

35. 35
numeroase convenŃii care cuprind şi aspecte normative ale relaŃiilor
comerciale internaŃionale, dintre care exemplificăm:
• ConvenŃia privind legea uniformă asupra formării contractelor
de vânzare internaŃională de bunuri mobile corporale, semnată la Haga,
1964;
• ConvenŃia privind legea uniformă asupra vânzării internaŃionale
de bunuri mobile corporale, semnată la Haga în 1964;
• ConvenŃia internaŃională privind contractul de transport,
semnată la Bruxelles în 1970;
• ConvenŃia privind reprezentarea în vânzarea internaŃională de
mărfuri, semnată la Geneva în 1983;
• ConvenŃia UNIDROIT privind leasingul financiar internaŃional,
semnată la Ottawa, 1988;
• ConvenŃia UNIDROIT privind contractul internaŃional de
factoring, Ottawa, 1988.
§4. Uniformizarea dreptului comerŃului internaŃional prin
prisma „Principiilor contractelor comerciale internaŃionale”
elaborate de UNIDROIT
Reglementările uniforme ale Camerei de ComerŃ
InternaŃional de la Paris (CCIP)
Sub egida acestei persoane juridice de drept francez cu vocaŃie
internaŃională au apărut unele reguli uniforme, contracte model, precum
şi clauze model, prin codificarea uzanŃelor în materie. Exemplificăm din
bogata activitate de uniformizare a dreptului comerŃului internaŃional a
acestei organizaŃii neguvernamentale, următoarele: Regulile uniforme
privind încasările unor documente financiare şi/sau comerciale, cele
privind garanŃiile la cerere, reguli şi uzanŃe uniforme privind creditele
documentare şi, nu în ultimul rând, Regulile INCOTERMS, de
unificare şi standardizare a uzanŃelor comerciale internaŃionale, în
materie de vânzare comercială internaŃională (ultima sa republicare a
avut loc în anul 2000).
Alături de aceste izvoare de drept al comerŃului internaŃional la
care am făcut referire, evidenŃiem şi uzanŃele comerciale
internaŃionale, care devin, la rândul lor, izvoare internaŃionale, în
măsura în care ele sunt expresia unei practici generale, materializată în
includerea lor consecventă în documente de drept internaŃional.

36. 36
Recurgerea la uzanŃe în domeniul dreptului comerŃului interna-
Ńional este motivată de multitudinea şi varietatea relaŃiilor comerciale
care nu sunt, întru totul, de ConvenŃiile internaŃionale şi reglementările
interne ale statelor.
În această situaŃie, uzanŃele vin să suplinească lacunele legislative
sau să particularizeze anumite dispoziŃii legale.
Pe de altă parte, recurgerea la uzanŃe se justifică prin imposi-
bilitatea prevederii în contracte a tuturor ipotezelor care se pot ivi în
raporturile juridice de comerŃ internaŃional.
§5. UzanŃele comerciale
DefiniŃie
Putem defini, în sens larg, uzanŃele ca fiind acele acte, fapte,
atitudini şi conduite, arareori scrise, recunoscute ca purtătoare a unei
anumite vechimi, îmbinată cu anumite grade de repetabilitate şi
stabilitate. Ele sunt aplicate între comercianŃii dintr-o anume zonă
geografică, în sfera contractuală sau chiar în mod independent de
această activitate fiind, nu de puŃine ori contra clauzelor contractuale ori
chiar a unor texte legale şi care, prin natura lor, pot fi considerate ori
negate drept izvoare ale dreptului afacerilor.
Doctrina juridică desluşeşte două caracteristici generale absolut
necesare pentru ca o anumită practică ori atitudine afişată în afaceri să
poată fi luată în considerare ca un izvor de drept, şi anume:
• uzanŃele trebuie să constituie o practică socială care a dobândit
un caracter obiectiv prin repetabilitate manifestată într-o perioadă de
timp îndelungată;
• uzanŃele trebuie să prezinte un caracter de generalitate şi de
impersonalitate prin prezenŃa lor într-un anumit raport, pe o anumită
zonă geografică ori într-un anumit domeniu de activitate comercială.
Clasificări ale uzanŃelor dreptului afacerilor
În raport de aria de aplicativitate, uzanŃele dreptului afacerilor,
potrivit doctrinei juridice, se împart în locale, speciale şi generale. Să le
analizăm pe fiecare în parte, întrucât această clasificare, în funcŃie de
criteriul spaŃiului de aplicare, prezintă un anume interes:

37. 37
− numim, de regulă, în practică uzanŃe locale, acele acte sau fapte
de comerŃ care fac obiectul unui contract de o asemenea factură ori în
afara acestuia a căror aplicabilitate este restrânsă la un anumit spaŃiu
geografic, bine delimitat;
− se includ în categoria uzanŃelor speciale acelea care au referire
strictă numai la un sector al dreptului afacerilor, uzanŃele la care recurg
importatorii, exportatorii de cafea, fructe de mare, peşte, prestări de
servicii etc. În această categorie se includ şi acele uzanŃe care s-au
născut şi sunt utilizate în exercitarea unei anumite profesiuni, cum ar fi
activitatea bursieră;
− în sfârşit, numim uzanŃe generale pe acelea care vizează
aplicarea lor în întreaga sferă a raporturilor juridice de dreptul
afacerilor. În acest caz nu mai putem vorbi de criteriile amintite anterior
cu privire la anumite segmente de comerŃ internaŃional, zone geografice,
activităŃi specifice, anumite profesiuni etc.
Doctrina juridică, nu doar a noastră, din raŃiuni deosebit de
practice, ale căror sensuri le vom desluşi, în cele ce urmează, clasifică
uzanŃele comerciale internaŃionale, în principal, în raport de forŃa lor
juridică, în uzanŃe cu caracter normativ şi uzanŃe cu caracter conven-
Ńional.
a) UzanŃele cu caracter normativ sunt acele acte şi fapte care
şi-au dobândit această calitate dintr-o practică jurisdicŃională mani-
festată în mod constant, care le conferă o autoritate de reglementare
asemănătoare unei norme juridice. Din acest considerent major, chiar
legea poate face trimitere, din dorinŃa de a fi completată, la ele, fapt
pentru care respectivele uzanŃe devin componente ale legii şi au aceeaşi
forŃă juridică, la fel ca legea pe care o completează.
Rolul juridic al uzanŃelor normative de dreptul afacerilor
Această capacitate de a stabili drepturile şi obligaŃiile părŃilor
(prin reglementarea unor raporturi juridice încă nereglementate legal, de
a interpreta dispoziŃiile legale, ori chiar a avea aplicabilitate contrară
unor prevederi legale care nu sunt însă de ordine publică) este
asemănătoare unei legi supletive speciale. Întrebarea care se pune în
această privinŃă este următoarea: există consecinŃe care decurg din forŃa
juridică pe care o au uzanŃele de dreptul comerŃului internaŃional cu
caracter normativ? Răspunsul este afirmativ. Astfel, în legătură cu o

38. 38
lege statală, uzanŃele care au caracter special vor prevala (fără a putea
înfrânge dispoziŃiile legale de ordine publică). În sfera raporturilor
contractuale, uzanŃele normative vor fi impuse părŃilor chiar dacă ele nu
au cunoştinŃă de acestea. PărŃile contractante au posibilitatea de a le
îndepărta, în mod expres ori tacit, prin prevederea de clauze contrare
uzanŃelor.
b) UzanŃele convenŃionale se nasc prin voinŃa părŃilor, fiind o
materializare a principiului libertăŃii de voinŃă a co-contractanŃilor.
UzanŃele convenŃionale pot fi utilizate de către părŃile raportului juridic
de dreptul afacerilor fie în mod expres, fie în mod tacit.
Vorbim despre acordul expres al părŃilor de a recurge la uzanŃele
comerciale atunci când acesta este materializat într-o clauză de trimitere
cuprinsă în contractul respectiv. Baza legală a recurgerii la uzanŃele
comerciale în sfera comerŃului mondial se regăseşte în prevederile art. 9
alin. 1 din ConvenŃia de la Viena din 1980, precum şi în „Principiile
UNIDROIT” care, prin art. 19 alin. 1, precizează că părŃile semnatare
pot recurge la orice uzanŃă, inclusiv a unei uzanŃe care nu aparŃine nici
uneia dintre părŃi ori a uneia care priveşte un alt tip de contract.
Prin voinŃa tacită sau implicită a părŃilor vom întâlni includerea de
uzanŃe convenŃionale şi forma unei clauze contractuale. Vom vorbi
despre caracterul tacit al acordului de voinŃă al părŃilor când acesta se
desprinde din indici intrinseci ori extrinseci ai contractului (se face
trimitere la o practică specifică unei uzanŃe ori, respectiv, la o uzanŃă
utilizată într-un act adiŃional, deci din afara contractului, însă se ajunge
la concluzia că aceşti co-contractanŃii vor aplica uzanŃa respectivă).
ForŃa juridică a uzanŃelor convenŃionale
Sub aspectul forŃei juridice, uzanŃele convenŃionale sunt
asemănătoare clauzelor stipulate în contractele comerciale. Ele trebuie
privite în raport cu legea şi în raport cu contractul:
− în raport cu sistemul de drept care reprezintă lex causae,
uzanŃele convenŃionale nu pot contraveni normelor imperative ale lex
contractus;
− în raport cu contractul, părŃile pot renunŃa, aşa cum am precizat,
în mod expres ori tacit (implicit) la aplicarea uzanŃelor convenŃionale.

39. 39
§6. UzanŃele comerciale internaŃionale în sistemul dreptului
român
a) Baza juridică a recurgerii la uzanŃe
În dreptul nostru comun, temeiul juridic al aplicării uzanŃelor sunt
art. 600, 607, 970 alin. 2, 980, 981, 1359, 1447 din Codul civil, cu
precizarea că ele vor fi întâlnite sub denumirea generică de „obiceiuri”.
În ceea ce priveşte uzanŃele comerciale internaŃionale, baza lor
juridică este dată de acele documente de drept internaŃional la care Ńara
noastră este parte semnatară.
Exemplificăm, în acest sens, ConvenŃia europeană de arbitraj
comercial internaŃional prevede, în mod expres, că părŃile sunt libere să
determine legea pe care arbitrii trebuie să o aplice fondului legislativ, iar
în lipsa indicării de către părŃi a legii aplicabile, arbitrii vor aplica legea
desemnată de norma conflictuală considerată potrivită, dar în ambele
cazuri vor Ńine seama de clauzele contractuale şi de uzanŃele comerciale.
În acelaşi sens, ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de
vânzare internaŃională de mărfuri, semnată la Viena în 1980, prevede că
părŃile sunt legate prin uzanŃele la care au consimŃit şi de obişnuinŃele
care s-au stabilit între ele.
Să adăugăm că Regulile de procedură arbitrală (RPA) ale CurŃii
de Arbitraj Comercial InternaŃional (CAB) de pe lângă CCIRB în
vigoare de la 1 ianuarie 2000 se prevede la art. 57 alin. 1 că tribunalul
arbitral soluŃionează litigiile în temeiul contractului principal şi al
normelor de drept aplicabile, Ńinând seama când este cazul şi de
uzanŃele comerciale.
b) Proba uzanŃelor comerciale internaŃionale în sistemul de
drept român
În conformitate cu prevederile legale, uzanŃele comerciale
convenŃionale internaŃionale pot fi probate prin orice mijloc de probă
admis. În aceeaşi ordine de idei, arătăm că dovada uzanŃelor
convenŃionale se poate face şi prin certificatele emise în acest sens de
către Camera de ComerŃ şi Industrie a României şi, respectiv, a
Municipiului Bucureşti, însă numai în strictă conformitate cu statutele
acestor instituŃii.
Dacă ne găsim dinaintea unor uzanŃe care au fost codificate,
probaŃiunea se va efectua cu documentul în care acestea au fost incluse,

40. 40
cum ar fi: culegeri de uzanŃe, condiŃii generale, reguli obligatorii,
contracte tip etc. Este cazul să menŃionăm că există anumite societăŃi
comerciale care desfăşoară o activitate intensă în sfera afacerilor şi care
propun partenerilor lor de afaceri anumite condiŃii generale pentru
derularea relaŃiilor comerciale. La acestea se adaugă contractele tip sau
alte forme juridice purtătoare de clauze care indică interesul lor.
Datorită faptului că ele se întâlnesc în mod repetat în cadrul acestor
relaŃii comerciale, au dobândit statutul de uzanŃe convenŃionale,
recunoscute în principiu de dreptul nostru aşa cum reiese din
interpretarea per a contrario a soluŃiei acceptate de Codul comercial,
referitoare la uzanŃele cu caracter normativ.
Bibliografie:
1. Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comerŃului
internaŃional. Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
p. 91-105.
2. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional,
Tratat, vol. I, Editura Actami, Bucureşti, 1995, p. 127-142.
3. Tudor R. Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional (curs),
Universitatea Bucureşti, 1975, p. 26-43.
4. Jenică Drăgan, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 25-31.
5. Marin Voicu, Dreptul comerŃului internaŃional. Contracte,
Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 2002, p. 21-34.
6. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs de drept comercial
român, ediŃia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2000, p. 1-9.
Teme pentru referate:
1. Izvoarele interne ale dreptului comerŃului internaŃional.
2. Izvoarele internaŃionale ale dreptului comerŃului internaŃional.
3. Codificarea dreptului comerŃului internaŃional.
4. Cutuma şi uzanŃele în dreptul comerŃului internaŃional.

41. 41
CAPITOLUL IV
RAPORTUL JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR
După cum se cunoaşte, în urma reglementării juridice, orice
relaŃie socială dobândeşte un caracter specific şi devine raport juridic
ori, cu alte cuvinte, raportul juridic este o relaŃie socială care a fost
reglementată de o anumită normă juridică.
Ca în orice disciplină juridică, şi în domeniul la care ne referim,
vom face cunoştinŃă cu raporturi comerciale care cad sub imperiul
normelor dreptului afacerilor. Ele se nasc între cei care participă la
schimburile comerciale în mod nemijlocit, au conduite şi prestaŃii spe-
cifice şi se situează pe poziŃii de egalitate, în baza principiilor şi nor-
melor fundamentale care stau la baza comerŃului, a comerŃului interna-
Ńional şi cooperării economice şi tehnico-ştiinŃifice internaŃionale.
Să reŃinem, aşadar, că raportul juridic de dreptul afacerilor este, în
primul rând, o relaŃie socială, de natură comercială, stabilită între două
părŃi, aflate pe poziŃie de egalitate şi care, de comun acord, şi-au stabilit
drepturi şi obligaŃii corelative, în scopul obŃinerii unor profituri.
În consecinŃă, raportul juridic de dreptul afacerilor este definit, de
regulă, de întreaga doctrină, ca fiind o relaŃie cu caracter patrimonial,
care ia naştere în schimburile comerciale interne şi internaŃionale,
reglementată de norme juridice şi în cadrul cărora, părŃile, aflate pe
poziŃie de egalitate juridică, au drepturi şi obligaŃii corelative, a căror
aducere la îndeplinire poate fi obŃinută prin forŃa coercitivă a statului.
§1. PREMISELE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR
Premisele se desprind, cu uşurinŃă, chiar din definiŃia pe care am
dat-o raportului juridic de comerŃ intern şi internaŃional.
Aceste premise sunt cele pe care le vom evidenŃia în cele ce
urmează, în mod distinct.

42. 42
a) Subiectele de drept
Subiectele raportului juridic de dreptul afacerilor pot fi
individuale, ca persoane fizice sau colective, ca grupări organizate
(persoane juridice).
În cazul dreptului afacerilor, subiectele participante la raporturile
de dreptul afacerilor sunt acele persoane care au comerŃul ca profesiune
obişnuită, societăŃile comerciale, precum şi alte forme organizatorice cu
personalitate juridică pe care le vom prezenta pe larg într-o secŃiune
viitoare.
b) Norma juridică de dreptul afacerilor
Cunoscând că norma juridică este o regulă de conduită, instituită
ori sancŃionată de către stat şi a cărei respectare este asigurată, la nevoie,
prin forŃa coercitivă a puterii publice, prin extrapolare, se poate
conchide că normele juridice de dreptul afacerilor reglementează
conduita posibilă ori datorată a subiectelor de drept participante la
raporturile comerciale interne şi internaŃionale.
Astfel, norma juridică specifică va defini capacitatea partici-
panŃilor la raporturile comerciale interne şi internaŃionale şi va stabili
categoriile de fapte juridice care cad sub incidenŃa sa şi care ar putea
produce efecte juridice.
Unii autori consideră că raportul juridic de comerŃ internaŃional
mai poate fi categorisit, având în vedere că el este mijlocul de realizare
a dreptului comerŃului internaŃional, ca fiind dreptul comercial în
acŃiune.
c) Raporturile comerciale interne şi internaŃionale
Raporturile comerciale interne şi internaŃionale sunt constituite
din actele şi faptele de comerŃ interne şi internaŃional, cărora norma
juridică le atribuie o anumită semnificaŃie, cu consecinŃele juridice de
rigoare. Cu alte cuvinte, putem vorbi de acele împrejurări în raport cu
care norma juridică determină naşterea, modificarea sau stingerea unui
raport juridic de comerŃ intern şi internaŃional concret. Nu se poate pune
problema unui raport juridic de comerŃ internaŃional dacă nu există acte
şi fapte de comerŃ, deoarece, în general vorbind, dreptul se naşte din
acte şi fapte şi este, totodată, aplicabil acestora.

43. 43
După cum ne amintim, din cunoştinŃele juridice dobândite,
faptele juridice sunt definite ca fiind acte de voinŃă care au fost comise
cu intenŃia producerii de efecte juridice, cu precizarea că faptele juridice
de comerŃ internaŃional nu se referă la faptele naturale (cutremure,
alunecări de teren, inundaŃii etc.).
Şi o ultimă precizare: faptele juridice includ şi actele juridice, în
măsura în care ele sunt considerate a fi fapte comerciale în lumina
Codului comercial român.
§2. PĂRłILE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL
AFACERILOR
Sunt părŃi sau subiecte al raportului juridic de dreptul afacerilor
toŃi comercianŃii, persoane fizice şi juridice care participă, în mod activ
la schimburi comerciale, la vehicularea mărfurilor, capitalurilor şi a
cunoştinŃelor tehnico-ştiinŃifice ori la cooperarea economică interna-
Ńională pentru a obŃine un anumit profit şi care se bucură de capacitatea
de a face acte şi fapte de comerŃ, atât în nume propriu şi pe seama lor
înşile, dar şi în numele şi pe seama altora.
Aceste părŃi pot fi clasificate, în funcŃie de ordinea juridică căreia
îi aparŃin, în două categorii:
A) categoria subiectelor de drept care aparŃin ordinii juridice
naŃionale, participante la raporturile juridice de dreptul afacerilor;
B) categoria subiectelor de drept care aparŃin ordinii juridice
internaŃionale, participante la raporturile juridice de dreptul afacerilor.
A. Subiectele de dreptul afacerilor de naŃionalitate română
Din prima categorie, cea a subiectelor de drept naŃional, fac
parte: comerciantul-persoană fizică, societăŃile comerciale şi grupurile
de interes economic (care pot avea sau nu calitatea de comerciant).
Acestora li se adaugă regiile autonome, organizaŃiile cooperatiste,
asociaŃiile în participaŃie, asociaŃiile familiale, precum şi anumite
persoane juridice fără scop lucrativ.
a) Comerciantul – persoană fizică
Potrivit dispoziŃiilor art. 7 din Codul comercial român, este
comerciant acela care săvârşeşte acte şi fapte de comerŃ, având comerŃul

44. 44
ca profesiune obişnuită, precum şi societăŃile comerciale. După cum se
poate observa, legiuitorul român a înŃeles să facă, în mod expres,
distincŃie între comerciantul individual (comerciantul persoană fizică) şi
societatea comercială.
Din cuprinsul normei juridice amintite, rezultă că, pentru a
dobândi statutul de comerciant (om de afaceri), persoana fizică trebuie
să facă acte de comerŃ, iar aceste fapte de comerŃ să fi săvârşite cu
titlu profesional, deci trebuie să coexiste elementul material (factum),
adică săvârşirea, în mod sistematic, de acte de comerŃ cu elementul
intenŃional (animus). De asemenea, cumulativ acestor condiŃii impuse
de chiar textul legii comerciale, persoana fizică trebuie:
– să aibă capacitate deplină de exerciŃiu,
– să desfăşoare actele de comerŃ în nume propriu, inde-
pendent şi pe riscul său şi, nu în ultimul rând,
– să nu existe o stare de incompatibilitate, de decădere sau de
interdicŃie cu privire la persoana comerciantului.
Cu privire la capacitatea de exerciŃiu a comerciantului trebuie
să precizăm că această cerinŃă se justifică prin natura juridică a
raportului juridic la care participă, care este un raport obligaŃional ce
implică îndeplinirea unei prestaŃii, îndeosebi pe aceea de a face, ceea ce
presupune direct capacitatea de exerciŃiu. Lipsa capacităŃii depline de
exerciŃiu sau prezenŃa acesteia în forma capacităŃii restrânse ar
presupune aplicarea dispoziŃiilor dreptului comun (dreptul civil) în ceea
ce priveşte suplinirea voinŃei sau confirmarea actelor comerciantului
aflat într-o stare de incapacitate sau într-o stare de capacitate imperfectă
sau restrânsă. Imposibilitatea dobândirii calităŃii de comerciant de către
persoane fără capacitate sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă apare ca
o consecinŃă firească a caracterelor dreptului comercial, în general, dar
şi ca o premisă a condiŃiei privind îndeplinirea actelor şi faptelor de
comerŃ în nume propriu, independent şi pe riscul comerciantului.
În domeniul dreptului afacerilor, ca şi în domeniul dreptului
comercial român, pe baza principiului libertăŃii comerŃului, principiu pe
care l-am tratat într-o secŃiune anterioară, orice persoană poate exercita
orice comerŃ, cu obligaŃia de a îndeplini următoarele condiŃii: protejarea
interesului general, protejarea interesului altor profesiuni şi protejarea
interesului clienŃilor.

45. 45
Capacitatea şi calitatea persoanelor fizice române de a efectua
acte şi fapte de comerŃ
ComercianŃii persoane fizice de naŃionalitate română au
capacitatea de a efectua acte şi fapte de comerŃ internaŃional în baza
dispoziŃiilor art. 135 alin. 2 alin. a din ultima ConstituŃie a României
care consacră principiul general al liberei participări a subiectelor de
drept la o asemenea activitate. Prin Legea nr. 507/2002 privind
organizarea şi desfăşurarea unor activităŃi economice de către persoane
fizice, abrogată prin Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor
fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în
mod independent, se pun bazele juridice, întrucât se acordă persoanelor
fizice dreptul de a desfăşura activităŃi economice în toate domeniile,
meseriile şi ocupaŃiile, cu excepŃia celor stabilite sau interzise prin legi
speciale. O persoană fizică, pentru a desfăşura activităŃi de comerŃ
internaŃional, trebuie să întrunească în mod cumulativ condiŃiile cerute
de art. 5 din Legea nr. 300/2004, şi anume:
– să aibă 18 ani pentru persoanele fizice care doresc să desfăşoare
activităŃi economice în mod independent;
– persoanele fizice care au iniŃiativa constituirii unei asociaŃii
familiale trebuie să aibă, de asemenea, vârsta de 18 ani (membrii unei
asemenea asociaŃii pot avea şi 16 ani împliniŃi);
– starea sănătăŃii le permite acest lucru;
– au calificarea necesară desfăşurării unor asemenea activităŃi;
– nu au fost condamnate penal pentru săvârşirea de fapte la
regimul fiscal, vamal ori disciplinar-fiscal;
– îndeplinesc condiŃiile de funcŃionare stabilită de lege.
Cu privire la starea de incompatibilitate declarată de unele
state în cumularea calităŃii de comerciant cu alte profesii sau funcŃii
De regulă, legislaŃiile unor state, inclusiv România, cuprind
interdicŃii în ceea ce priveşte exercitarea comerŃului ca profesie pentru
unele categorii de persoane, care îndeplinesc anumite funcŃii sau se
găsesc în exercitarea unei activităŃi publice (magistrat, parlamentar,
membru al guvernului, medic, avocat, cadre active ale armatei, ale
structurilor de poliŃie, precum şi a serviciilor asimilate acestora).

46. 46
Decăderea persoanelor fizice din dreptul de a face comerŃ
Săvârşirea unor fapte grave, desfăşurarea de activităŃi cu caracter
ilicit în domeniul circulaŃiei bunurilor şi valorilor, al activităŃilor bancare
etc. atrag decăderea acestor persoane fizice din dreptul exercitării
profesiei de comerciant (înşelăciune, bancrută frauduloasă, faliment etc.).
InterdicŃii pentru persoanele fizice de a desfăşura anumite
activităŃi
Pe de altă parte, de regulă, legislaŃiile naŃionale ale statelor impun
resortisanŃilor lor interdicŃii în fabricarea şi comercializarea unor
anumite substanŃe şi produse, care sunt supuse de un regim juridic
deosebit (droguri, arme, explozivi, materiale radioactive, substanŃe
chimice esenŃiale şi precursori etc.).
b) Statutul juridic al comerciantului persoană fizică
În clipa în care o persoană fizică îndeplineşte condiŃiile impuse,
adică are capacitate deplină de exerciŃiu, nu se află într-o stare de
incompatibilitate, nu este decăzut din drepturi ori nu se află sub
incidenŃa unor anumite interdicŃii, ea dobândeşte statutul juridic de
comerciant, alcătuit din drepturi şi obligaŃii.
Dintre drepturile cele mai importante, recunoscute şi consacrate
în legislaŃiile naŃionale, enunŃăm următoarele:
• dreptul persoanei fizice de a-şi alege singură şi de a exercita
profesiunea de comerciant;
• dreptul comerciantului de a-şi alege denumirea firmei sub care
îşi va desfăşura activitatea comercială; această firmă trebuie înscrisă în
Registrul ComerŃului (dreptul la firmă şi emblemă este un drept
patrimonial, conferit comerciantului ca un drept de folosinŃă exclusivă
care precizează cum este comerciantul şi ce fel de comerŃ desfăşoară el);
• dreptul comerciantului la libera circulaŃie;
• libera circulaŃie a mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor;
• dreptul comerciantului de a fi informat cu privire la orice
schimbare legislativă, în domeniul afacerilor.
Dintre principalele obligaŃii enunŃăm:
• înscrierea comerciantului în Registrul ComerŃului de pe raza
judeŃului ori pe raza municipiului Bucureşti, unde îşi are domiciliul;

47. 47
• Ńinerea de evidenŃe privind afacerile desfăşurate (Registrul-
jurnal, Registrul-inventar, Registrul Cartea-mare şi Registrul unic de
control – toate aceste documente se păstrează timp de 10 ani de la data
încheierii exerciŃiului financiar în cursul căruia au fost întocmite de
către comerciantul persoană fizică);
• transparenŃa comerciantului în ceea ce priveşte sediul, patri-
moniul, bilanŃul, falimentul şi lichidarea judiciară a afacerii comerciale.
c) Statutul juridic al comerciantului străin
ComercianŃii, persoane fizice străine, au dreptul de a îndeplini
acte şi fapte de comerŃ, precum şi alte activităŃi similare, cu respectarea
dispoziŃiilor legale cuprinse în legea naŃională a statului respectiv.
Caracteristic statutului juridic al comerciantului străin este elementul de
extraneitate, care, în acest caz, este domiciliul comerciantului, fiind
irelevantă cetăŃenia în determinarea capacităŃii comerciantului.
În cazul României, comercianŃii care sunt persoane fizice străine,
se bucură de aceleaşi drepturi ca şi cetăŃenii români. Ei pot constitui
sucursale sau filiale în România, urmând, în mod principial, dispoziŃiile
legale în materie, în cazul constituirii societăŃilor comerciale străine.
d) SocietăŃile comerciale
Sunt societăŃi comerciale entităŃile constituite în baza unui
contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane (care poartă
denumirea de asociaŃi sau acŃionari) convin să pună în comun anumite
bunuri şi valori pentru a desfăşura împreună o anumită afacere şi să
împartă ulterior între ei profitul.
Regimul juridic al constituirii, modificării, dizolvării ori lichidării
societăŃilor comerciale este supus dreptului comun, guvernat de actele
normative interne, în speŃă Legea nr. 31/1990, modificată şi republicată,
de Codul civil şi Codul comercial, aspecte asupra cărora vom reveni
când vom trata societăŃile comerciale şi funcŃionarea acestora. În cele ce
urmează ne vom opri, în principal, asupra derogărilor de la dreptul
comun, care se aplică societăŃilor comerciale române, cu participare
străină şi asupra dispoziŃiilor speciale privind activitatea de comerŃ
internaŃional a societăŃilor comerciale române.

48. 48
În conformitate cu dispoziŃiile legale, toate societăŃile comerciale
care îşi au sediul în România sunt persoane juridice române. Sunt
persoane juridice române şi societăŃile comerciale străine constituite ca
societăŃi comerciale pe teritoriul statului nostru, fie că au în întregime
capital străin ori se găsesc în asociere cu persoane fizice ori juridice
române. Ele trebuie însă să aibă un obiect de activitate licit, situaŃie în
care poate exercita orice act de comerŃ internaŃional permis de legislaŃia
română în materie comercială ca oricare altă societate comercială.
e) Constituirea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale
În conformitate cu art.1 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată,
societăŃile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice
române. Dacă o societate comercială străină constituie o societate
comercială pe teritoriul României, cu sediul în România – cu capital
integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau juridice române –
societatea astfel constituită este persoană juridică română.
SocietăŃile comerciale române cu sau fără participare străină la
capitalul social pot face acte de comerŃ internaŃional, cu condiŃia ca
aceste acte să fie prevăzute în actul constitutiv al acestora ca obiect de
activitate şi să fie permise de legea română.
Potrivit Legii-cadru nr. 31/1990, modificată şi republicată, şi a
Codului comercial român, societăŃile comerciale cu participare străină
pot dobândi oricare din formele legale de existenŃă prevăzute de legea
română, inclusiv asociaŃiile în participaŃiune, societăŃi în nume colectiv,
în comandită simplă, pe acŃiuni, în comandită pe acŃiuni sau cu
răspundere limitată.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 35/1991 privind regimul
investiŃiilor străine, republicată, persoanele fizice şi persoanele juridice
cu domiciliul ori, după caz, cu sediul în străinătate pot efectua investiŃii
în România, în una din modalităŃile prevăzute în cuprinsul acestei legi.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 35/1991, republicată, sunt
considerate ca investiŃii străine, printre altele şi:
• constituirea de societăŃi comerciale, filiale sau sucursale, cu
capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau persoane
juridice române, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind
societăŃile comerciale;

49. 49
• participarea la majorarea capitalului social al unei societăŃi
existente sau dobândirea de părŃi sociale ori acŃiuni la asemenea
societăŃi, precum şi de obligaŃiuni sau alte efecte de comerŃ.
InvestiŃiile străine, în modalităŃile prevăzute la art. 1 din Legea
nr. 35/1991, republicată, se realizează pe baza unei cereri a
investitorului străin. Cererea va fi înregistrată la AgenŃia Română de
Dezvoltare care, în termen de 30 de zile de la primirea cererii, va elibera
solicitantului certificatul de investitor sau va refuza, motivat, eliberarea
acestui document.
Potrivit dispoziŃiilor art. 21 din acelaşi act normativ, dacă în
termenul stabilit, acela de 30 de zile de la înregistrarea cererii, inves-
titorul străin nu primeşte nicio comunicare, se consideră că investiŃia
poate fi efectuată.
§3. ALTE SUBIECTE DE DREPTUL AFACERILOR DE
NAłIONALITATE ROMÂNĂ
Vom întâlni în mediul de afaceri al subiectelor de naŃionalitate
română, pe lângă comerciantul (persoană fizică) şi societăŃile
comerciale, indiferent de forma lor juridică, şi capitalul existent şi alte
subiecte de naŃionalitate română ale dreptului comerŃului internaŃional,
şi anume: regiile autonome, organizaŃiile cooperatiste (în cadrul cărora
găsim cooperativele meşteşugăreşti, de consum, precum şi cele de
credit), asociaŃiile în participaŃie, asociaŃiile familiale, persoanele
juridice fără scop lucrativ, grupurile de interes economic şi grupurile
europene de interes economic.
a) Regiile autonome
Regiile autonome s-au constituit în baza Legii nr. 15/1990,
precum şi a Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere.
Baza legală în temeiul cărora regiile autonome ca persoane
juridice abilitate de a efectua activităŃi de comerŃ sunt dispoziŃiile art. 11
din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat
ca regii autonome şi societăŃi comerciale. Să precizăm că, în
conformitate cu prevederile OUG nr. 30/1997, regiile autonome se vor
transforma în companii naŃionale, societăŃi naŃionale ori doar societăŃi
comerciale. Să mai menŃionăm şi Legea nr. 137/2002 privind unele

50. 50
măsuri de accelerare a privatizării, care menŃionează participarea
investitorilor străini, alături de cei de naŃionalitate română la
privatizarea regiilor autonome.
b) OrganizaŃiile cooperatiste
• Cooperativele meşteşugăreşti pot să desfăşoare activităŃi care se
înscriu în sfera afacerilor, cum ar fi: operaŃiuni de import-export,
schimburi de mărfuri, cooperare şi alte operaŃiuni de comerŃ exterior,
prin unităŃi proprii şi alte unităŃi specializate, având, de asemenea, abili-
tatea de a organiza unităŃi cu astfel de activităŃi în străinătate. Baza
legală este Decretul-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcŃio-
narea cooperaŃiei meşteşugăreşti.
• Cooperativele de consum pot, la rândul lor, pe lângă acte de
comerŃ, să desfăşoare activităŃi de comerŃ internaŃional, cum ar fi:
export şi import de mărfuri, produse, servicii şi schimburi de mărfuri cu
organizaŃii cooperatiste, întreprinderi şi firme din alte Ńări, în vederea
realizării obiectului lor de activitate. Baza legală o constituie Legea
nr. 109/1996 privind organizarea funcŃionarea cooperaŃiei de consum.
Potrivit acestui act normativ, cooperativele de consum din Ńara noastră
pot efectua şi cooperări şi asocieri cu alte unităŃi cooperatiste cu
persoane fizice sau juridice din Ńară şi din străinătate având, totodată,
permisiunea legală de a participa la capitalul social al unor societăŃi
comerciale.
Forul diriguitor al cooperativelor de consum din România este
Uniunea NaŃională a Cooperativelor de Consum (CENTROCOOP). În
temeiul aceluiaşi act normativ, Uniunea poate iniŃia şi negocia cu
organizaŃiile cooperatiste din alte Ńări sau cu alŃi parteneri străini
acorduri ori alte înŃelegeri de cooperare internaŃională, organizând, în
acelaşi timp, studierea tendinŃelor pieŃei interne şi externe pentru a
reorienta activităŃile de comerŃ exterior.
• Cooperativele de credit în ceea ce le priveşte sunt abilitate să
întreprindă, în limita autorizaŃiei acordate în baza OUG privind
organizaŃiile cooperatiste de credit, aprobată prin Legea nr. 200/2002,
plăŃi şi decontări, contractare de împrumuturi intercooperatiste şi
bancare, cumpărări şi vânzări de valută etc. Deoarece legiuitorul nu face
distincŃie între subiectele de drept cu care cooperativele de credit pot

51. 51
derula asemenea activităŃi, rezultă că aceste subiecte de drept pot fi şi
din străinătate.
c) AsociaŃiile în participaŃie
În lumina art. 251-256 din Codul comercial, asociaŃiile în
participaŃie care nu se bucură de personalitate juridică pot desfăşura
orice activitate de afaceri conform principiului de drept că este permis
tot ceea ce nu este interzis.
d) AsociaŃiile familiale
IniŃiatorii asociaŃiilor familiale şi membrii de familie ai acestora,
care desfăşoară activităŃi economice în mod independent, pot face
comerŃ atât pe plan intern, cât şi internaŃional, întrucât Legea
nr. 300/2004 nu interzice acest lucru. La rândul lor, persoanele fizice,
cetăŃeni români ori străini din spaŃiul economic european, în baza
prevederilor aceluiaşi act normativ, pot fi autorizaŃi să desfăşoare
activităŃi economice în toate domeniile, meseriile ori ocupaŃiile, cu
excepŃia acelor activităŃi interzise, în mod expres de lege.
e) Persoanele juridice fără scop lucrativ
Regăsim în această categorie de persoane juridice, instituŃii
publice, asociaŃii şi fundaŃii, toate fiind fără scop lucrativ
(nepatrimoniale):
– instituŃiile publice pot să desfăşoare activităŃi de comerŃ numai
în situaŃia în care în actul normativ de înfiinŃare este menŃionat, în mod
expres, că respectiva instituŃie poate efectua operaŃiuni de comerŃ, de
cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică;
– asociaŃiile şi fundaŃiile, la rândul lor, pot derula asemenea
activităŃi deoarece OG nr. 26/2000, care le reglementează statutul
juridic (modificată prin OG nr. 37/2003), nu le interzice acest lucru. Se
impune, în ceea ce priveşte asociaŃiile şi fundaŃiile, o precizare
importantă: aceste persoane juridice pot înfiinŃa societăŃi comerciale, iar
dividendele realizate din activitatea acestora trebuie reinvestite în
aceleaşi societăŃi comerciale ori, în caz contrar, vor fi utilizate pentru
realizarea scopului asociaŃiei ori fundaŃiei, astfel ca la sfârşitul
exerciŃiului financiar să nu existe profit.

52. 52
f) Grupurile de interes economic
Prin grup de interes economic se desemnează forma de asociere
între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită pe o
perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităŃii
economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăŃirii rezultatelor
activităŃii respective.
Necesitatea reglementării constituirii, funcŃionării şi încetării
existenŃei acestei structuri organizatorice de noutate absolută în
legislaŃia românească, dar cu tradiŃie în Europa, izvorăşte din obligati-
vitatea de preluare şi transpunere în dreptul intern a aquis-ului
comunitar de către Ńările care au fost candidate la aderarea la Uniunea
Europeană, între care şi România.
Preocuparea statului român, prin autorităŃile sale, pentru procesul
de armonizare a cadrului juridic românesc cu dispoziŃiile comunitare, în
perspectiva aderării la Uniunea Europeană, a cunoscut o creştere
semnificativă, transpusă în acte normative care reglementează noi
instituŃii şi proceduri, ale căror utilitate în dezvoltarea relaŃiilor
comunitare nu poate fi pusă la îndoială.
Un astfel de act normativ este Legea nr. 161/2003. Actul
normativ, complex din punct de vedere al structurării şi sistematizării
sale, cuprinde atât reglementări de drept public, cât şi de drept privat, cu
scopul declarat de a se asigura transparenŃa în exercitarea demnităŃilor
publice şi în mediul de afaceri, de a se institui noi măsuri pentru
prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei şi de a se reglementa noi instituŃii şi
forme organizatorice în cadrul sistemului românesc de drept.
În ceea ce priveşte reglementarea de noi instituŃii şi forme
organizatorice, Legea nr. 161/2003 consacră cadrul normativ de
constituire şi funcŃionare a grupurilor de interes economic (GIE) şi
stabileşte condiŃiile în care grupurile europene de interes economic
(GEIE) sunt recunoscute şi îşi pot desfăşura activitatea în România.
Legea nr. 161/2003 reglementează în Cartea I – Titlul V din
cuprinsul său modurile de constituire, funcŃionare, administrare,
modificare şi încetare a grupurilor de interes economic asemănător celor
prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale.
Caracterele juridice ale grupurilor de interes economice sunt
similare cu cele ale societăŃilor comerciale, în special a celor de

53. 53
persoane. Astfel, grupurile de interes economic sunt persoane juridice
române cu scop patrimonial, iar membrii săi răspund solidar şi nelimitat
pentru obligaŃiile sociale ale grupului, cu excepŃia cazului în care în
contractele încheiate cu terŃii co-contractanŃi s-a prevăzut contrariul.
Aceasta înseamnă că, pentru obligaŃiile asumate de grup, creditorii
acestuia pot urmări pe oricare dintre membrii grupului, care va răspunde
nelimitat pentru întreaga obligaŃie a grupului. Membrul grupului care a
achitat întreaga datorie se va putea îndrepta cu acŃiune în regres
împotriva celorlalŃi membri, pentru partea fiecăruia.
Răspunderea nelimitată şi solidară a membrilor grupului este
explicată de faptul că aceştia nu sunt obligaŃi, la momentul înfiinŃării
grupului, să constituie un aport la capitalul acestuia, aşa cum ar fi fost
obligaŃi în cazul unei societăŃi comerciale. Neexistând capital, creditorii
grupului nu mai au astfel gajul general, ca şi garanŃie minimă pentru
recuperarea creanŃelor lor împotriva grupului.
Pe de altă parte, existând această răspundere nelimitată şi solidară
a membrilor grupului, grupul de interes economic poate obŃine mai uşor
un contract de creditare sau de furnizare de mărfuri şi servicii, întrucât
creditorii lui sunt avantajaŃi, putând să-şi satisfacă creanŃa prin
urmărirea patrimoniilor mai multor debitori.
Grupurile de interes economic prezintă şi unele caractere
specifice, şi anume:
• Pot avea calitatea de comerciant sau necomerciant
Constituirea de entităŃi economice, având calitate de comerciant,
nu prezintă un element de noutate. Acestea se regăsesc sub diferite
denumiri şi se supun regimului juridic conform legii care le guvernează
actul de constituire primară.
Constituirea unor grupuri de interes economic în România, având
calitatea de comerciant, presupune îndeplinirea cumulativă a condiŃiilor
cerute de legea română privind capacitatea persoanelor care le constituie
şi a naturii activităŃilor – fapte de comerŃ – săvârşite în considerarea
grupului astfel constituit.
Grupul de interes economic, care are calitatea de comerciant,
poate îndeplini, în nume propriu, cu titlu principal şi într-o manieră
obişnuită toate faptele de comerŃ necesare realizării scopului sau. Altfel
spus, grupul de interes economic, ca subiect de drept, va putea să