2. • Autismul a fost descris pentru prima dată în literatura de
specialitate de către Leo Kanner în 1943.
• Este o tulburare pervazivă de dezvoltare plasată între
deficiențele mentale (afectarea e globală, dezvoltarea fiind
mai lentă) și tulburările specifice de dezvoltare (afectarea
apare într-un anumit domeniu de competență), deoarece apar
tulburări calitative în mai multe domenii.
• Poate coexista cu retardul mintal și cu tulburările de
învățare.
• Autismul NU este o boală psihică sau psihoză!!!
• Raportul băieți-fete este de 3:1.
• Poate fi cu funcționare înaltă sau joasă.
3. • Criteriile de diagnostic ale O.M.S. cuantifică, în esenţă,
probleme în următoarele domenii:
afectarea capacităţii de comunicare,
afectarea interacţiunilor sociale şi comportamente
repetitive şi stereotipe, care apar din prima copilărie şi nu
se remit niciodată, manifestîndu-se în toate situaţiile de
viaţă (în diferite grade), cu afectarea profundă a persoanei,
afectarea limbajului receptiv şi expresiv, apar stereotipii
verbale,
lipsa contactului vizual,
tendinţa la neschimbare,
lipsă a empatiei,
relaţie foarte bună cu obiectele şi deficitară cu fiinţele.
4. • Evoluţia incidenţei şi a prevalenţei autismului este impresionantă,
Centrul de Control al Bolilor din SUA, în anul 2008, aproximativ 1
copil din 88 e diagnosticat cu TSA.
• Date referitoare la TSA pentru zona Transilvania - între 1986-
1997 s-au consemnat 43 de cazuri internate cu TSA, în anul 2008 s-
au consemnat 408 internări. Creşterea este reală şi s-ar putea datora
perfecţionării scalelor de evaluare, dar şi condiţiilor de mediu,
mutaţiilor genetice şi epigenetice.
• Cercetătorii Institutului UC Davis MIND susțin că primele
simptome ale autismului pot să apară înainte de un an, printre
acestea fiind enumerate: nivelul scăzut al contactului vizual,
interesului și implicării sociale, tipare de mișcări repetitive, absența
comunicării intenționate, fixarea vizuală a unor obiecte și întârzieri
în dezvoltarea limbajului. În unele cazuri, aceste simptome sunt
evidente încă de la vârsta de 6 luni, dar majoritatea copiilor
beneficiază de terapii abia în jurul vârstei de 3-4 ani.
5. Pentru a evidenția importanța intervenției timpurii, copii cu
vârste între 6 și 15 luni, care prezentau simptome și au
beneficiat de intervenții (sub forma: stimularea atenției, a
comunicării, dezvoltarea timpurie a limbajului,
comportamentul ludic și implicarea socială), au recuperat
până la vârsta de 3 ani.
6. Comportamente repetitive, gesturi bizare,
Izolare, evitarea jocului cu ceilalți copii,
Atașament puternic față de obiecte,
Rezistență la schimbare, reacții emoționale exagerate la
schimbarea rutinei,
Contact vizual redus sau absent,
Nu recunoaște pericolele și gesturile,
Hipo sau hipersenzitivitate: nu răspunde când este chemat, nu
suportă anumite zgomote sau atingeri, mirosirea obiectelor,
Ecolalie imediată (repetare de cuvinte), limbaj expresiv
întârziat,
Pasivitate sau hiperactivitate,
Autoagresivitate sau heteroagresivitate la frustrare,
Interes pentru domeniile non-sociale (preferă puzzles, lego,
calculatorul, lumini, muzică, telefoane),
7. Nu inițiază sau susține conversații,
Nu se joacă „de-a ceva“ sau nu pretinde „că este X“,
Nu spune „eu“, folosește pronumele personal la
persoana a II-a sau a III-a, prenumele,
Intonația cu care sunt pronunțate cuvintele e
deosebită, tonul vocii nu este uzitat în exprimarea
emoțiilor.
8. • IMPORTANTE în abordarea copilului cu tulburări de
spectru autist sunt: depistarea precoce, intervenția,
asigurarea unui mediu structurat (previne tulburările de
concentrare), exprimare concretă, comenzi simple, suport
vizual, suport auditiv, utilizarea schemelor de lucru.
• Intervenția este pluridisciplinară, cuprinde: intervenție
psihoterapeutică – comportamentală, educație specială –
programele educaționale sunt individualizate în funcție
de caracteristicile copilului, în unele cazuri și intervenție
psihofarmacologică.
• În intervenție sunt vizate: relaționarea cu ceilalți,
obținerea unor răspunsuri afective, creșterea toleranței la
frustrare, înțelegerea regulilor sociale, dezvoltarea
atenției și a motricității fine, creșterea gradului de
autonomie personală.