1. Prof coordonatorManafu Georgeta
Elev Andrei Adriana
Liceul teoretic Tudor Arghezi

2.  Despre toleranţă se vorbeşte astăzi tot mai puţin, poate pentru că
sinonimele acestui termen, atât de dragi înaintaşilor noştri, şi anume
îngăduinţă, indulgenţă, sunt şi ele uitate într-un ungher al tăcerii. Şi
poate tocmai de aceea ne dăm seama, cu tristeţe, că nu mai suntem
toleranţi, iar copiii şi tinerii zilelor noastre ne acuză că nu mai facem
distincţie între toleranţă şi nepăsare. În această perioadă a postului,
când din tot sufletul ar trebui să fim mai toleranţi, o discuţie despre
acest principiu nobil este folositoare şi bine-venită.
 Suntem martori, frecvent, la discuţii mai mult sau mai puţin îndreptăţite, dar
şi mai grav, mai mult sau puţin documentate ştiinţific despre cât de
intoleranţi şi negativişti au ajuns să fie şi să gândească tinerii din ziua de
azi. Ni s-a întâmplat multora dintre noi să urmărim, pe diferite canale
media, tineri interogaţi, aleatoriu sau nu, şi care să îşi exprime "alergia" la
toleranţă sau dezamăgirea faţă de vremurile pe care le trăim. Şi atunci apar
vocile "avizate" ale "analiştilor" de profesie, iar acuzele încep să curgă:
tinerii sunt dezamăgiţi, pleacă în străinătate, s-au înrăit, nu mai sunt
toleranţi, caută să iasă în evidenţă cu orice preţ, nu mai au principii etc.

3.  O altă formă a iubirii
 "Nu poţi fi tolerant cu ceilalţi când eşti orbit de orgoliu şi obsedat să
ieşi în evidenţă cu orice preţ. Am învăţat foarte bine, în ultimii ani, să
călcăm pe cadavre şi credem că o astfel de atitudine ne asigură
succesul, mai ales cel profesional

4.  Instituţiile de învăţământ ar trebui să acorde mai multă atenţie
dezvoltării unei educaţii a toleranţei. Este şi părerea unui tânăr
sociolog, Dan Carbarău, profesor la Facultatea de Ştiinţe
Politice, care ne-a explicat că "anumite proiecte concepute de
Departamentul pentru Relaţii Interetnice, la nivel
guvernamental, ar trebui să devină realitate şi să beneficiem cu
toţii de certitudinea realizării unor deziderate mai vechi, a
înţelegerii şi acceptării toleranţei faţă de alte etnii, religii sau
categorii sociale, dar mai ales înlăturarea prejudecăţilor şi a
stereotipiilor de tot felul, care nu fac decât să îndepărteze pe
tineri de bătrâni, pe copii de părinţi, pe elevi de profesori, pe
tinerii normali de persoanele cu handicap sau pe creştinii
cuviincioşi de cei care şi-au făcut un scop din a denigra zilnic
Biserica şi pe slujitorii ei".

5.  Exerciţiul toleranţei te "molipseşte" cu virtuţi
 Tinerii au mare nevoie de îndrumare, de un sfat, au nevoie mai ales de argumente, şi
nu de idei preconcepute. Din lucrul cu tinerii se poate lesne observa că există o mai
bună colaborare atunci când evităm să dăm verdicte, să catalogăm. Tinerilor nu le
place să fie arătaţi cu degetul, îşi cunosc bine lipsurile şi ştiu ce trebuie să facă
pentru a-şi corecta comportamentul, au nevoie doar de puţină înţelegere şi poate de
ceva mai multă răbdare din partea noastră, a "maturilor". Este şi părerea Andreei,
studentă în anul I la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării: "Întotdeauna
mi-a plăcut acea replică celebră - "Vezi mai întâi bârna din ochiul tău şi apoi să
vorbeşti despre paiul din ochiul celuilalt" - şi toţi simţim asta - nu ne place când
cineva ne judecă, mai ales gratuit, fără să deţină toate informaţiile sau toate capetele
de acuzare, şi chiar şi atunci, a avea o atitudine de intoleranţă, neiertătoare şi
neîndurătoare faţă de cel care a greşit nu cred că îl ajută, ba din contră, îl afundă şi
mai rău şi îl face să fie, la rândul său, neiertător şi lipsit de toleranţă. Întotdeauna am
crezut că lucrurile bune sunt "molipsitoare", iar toleranţa trebuie să fie "profesată",
nu poţi fi tolerant decât după "exerciţii" serioase în acest scop. Eu nu sunt o
persoană foarte tolerantă, dar cred că depinde şi de temperament. Tot ceea ce fac
este să mă feresc de etichetări, le consider primitive".

6.  Ce se câştigă greu se pierde uşor
 Recunoaşterea căii greşite pe care te poţi afla la un moment dat este un pas
important, dar foarte dificil dacă nu ai repere solide, duhovniceşti. Sunt
mulţi tineri care recunosc că nu şi-au pus vreodată problema despre cât de
toleranţi sunt sau cât şi cum îşi manifestă ei toleranţa şi mai ales faţă de
cine. "Este foarte dificil, nu cred că noi, tinerii, ne gândim foarte des la
aceste lucruri. Suntem acaparaţi de felul în care arătăm, de cât de originali
suntem, de schimbările pe care le suferim şi mai ales de starea de cunoaştere
şi acumulare continuă. Şi mai adăugăm şi conflictele în care cădem, cu
părinţii, cu prietenii, nu prea avem timp să ne analizăm cât de toleranţi
suntem. Tinerii sunt şi foarte impulsivi, nu avem răbdare, vrem totul într-un
timp foarte scurt, avem mii de planuri, ne facem visuri şi uneori suntem
luaţi de val.

7. toleranta  "Ne este tot mai greu să fim toleranţi pentru că am uitat valoarea
iertării. Toleranţa se manifestă deplin în familie şi în Biserică,
această familie mai mare, unde orice om găseşte odihnă sufletului şi
pace lăuntrică. De la întemeierea sa, Biserica a fost spaţiul în care s-a
manifestat şi promovat înţelegerea dintre oameni, toleranţa, răbdarea,
libertatea.

8.  Toleranţa a fost chezăşia libertăţii creştinilor, a descoperirii de sine ca şi
chip al lui Dumnezeu, şi mai ales toleranţa a fost temelia cunoaşterii şi a
înţelegerii voii lui Dumnezeu în lume. Prin învăţarea lecţiei toleranţei,
tinerii se pot descoperi pe ei, vor vedea limpede cine sunt cu adevărat şi vor
scăpa de măştile pe care şi le confecţionează din dorinţa de a-şi ascunde
trăirile şi mai ales frica, acest sentiment adânc cuibărit în sufletele lor ce îi
întristează, îi dezamăgeşte şi îi limitează.

9.  Cunoaştem bine discursul... şi nu putem să nu observăm
că din dorinţa aprigă de a promova un principiu, în cazul
nostru, cel al toleranţei, riscăm să cădem în mreaja
devastatoare a judecăţii aproapelui, iar toleranţa atât de
dorită să se transforme într-o atitudine de respingere şi
intoleranţă maximă.

10.  Noțiunea de "toleranță" apare în istoria culturii europene la începutul
secolului al XVI-lea, în strânsă legătură cu gândirea umanistă,
întruchipată în persoana luiErasmus din Rotterdam, în efortul său de
combatere a fanatismului religios. Alte personalități care s-au ilustrat
în atitudinea lor consecvent tolerantă în confruntarea cu alte opinii
sau reprezentări asupra lumii au fost John Locke (1632-
1704), Voltaire (1694-1778) și Gotthold Lessing (1729-1781). John
Locke, în "Scrisoarea asupra toleranței" ("A Letter Concerning
Toleration", 1689), recomandă toleranța ca reacție față de un
comportament aberant, "trebuie suportat ceea ce este contrar
uzanțelor comune". Lui Voltaire i se atribuie fraza, considerată
deviză a toleranței: "Je n'aime pas vos idées, mais je me batterai
jusqu'à la mort pour que vous puissiez les exprimer" ("Nu-mi plac
ideile Dumneavoastră, dar voi lupta până la moarte pentru ca
Dumneavoastră să le puteți exprima"). În drama "Nathan
înțeleptul",Lessing apără libertatea religioasă.