1. COLEGIUL ECONOMIC ,,ION GHICA’’
Violenţa
în familie/şcoală
-violenţa verbală
-violenţa fizică
Eleva: Bomboliu Ioana
Clasa: a IX-a E
Prof. coord. Anghel Gheorghita
TARGOVISTE

2. 
•
Abuzul verbal sau
violenta verbala este o forma
de comportament abuziv prin
limbaj. Violenta verbala
reprezinta un model de
comportament care poate
afecta serios dezvoltarea
emotionala sanatoasa a unei
persoane. S-a demonstrat ca
si o expunere singulara la un
astfel de comportament
poate fi suficienta pentru a
afecta increderea in sine si
starea fizica si emotionala a
unei persoane.

Violenta verbala este definita ca o forma de
manifestare emotionala prin care cel ce
abuzeaza doreste sa controleze o persoana.

3. 




Fie ca apare in familie, la scoala sau in grupul de prieteni,
violenta verbala se poate manifesta prin: amenintari sau intimidari,
critica neconstructiva, porecle jignitoare, tipete, invinuiri si
reprosuri repetate, manipulare emotionala, atitudini
descurajatoare, farse repetate, diminuarea meritelor persoanei
respective sau transmiterea ideii ca victima nu valoreaza nimic
fara agresor.
Un copil care a fost victima a violentei verbale poate prelua cu
usurinta aceasta modalitate de exprimare in relatie cu alti copii
sau cu alte persoane adulte, atunci cand va creste.
Cel mai des intalnit comportament de abuz verbal este tipatul la
copii si folosirea unor expresii precum “Nu ti-e rusine?”, “Mi-e
rusine cu tine”, “Tu chiar nu intelegi?”, “Nu poti sa faci nimic ca
lumea?” si altele de acest gen. Copii vor incepe sa creada lucruri
precum “nimeni nu ma place”, “nu sunt bun de nimic”, “intotdeauna
fac prosti”, ceea ce ii va impinge spre izolare sau chiar depresie.
Principalul efect al violentei verbale este o intarziere a
dezvoltarii. Se poate observa scaderea ritmului normal de
dezvoltare fizica, sociala, emotionala si educationala. Copii pot
intampina probleme in a-si face prieteni, pot ramane in urma cu
nivelul de studii. Pe termen lung, pot deveni la randul abuzivi, pot
dezvolta anxietati si depresii.
Copiii nu stiu de multe ori ce sau pentru ce fac anumite lucruri,
insa parintii ar trebui sa stie mai bine sa nu aiba astfel de
manifestari in prezenta copiilor chiar daca uneori devin suparati si
frustrati din cauza copiilor.

4. 
Eşti tu cel agresat? Pare greu inceputul, dar este foarte simplu
sa vorbesti cu cineva. Este primul pas. Chiar daca situatia ti se
pare fara iesire, mai cere o parere. Vei vedea ca lucrurile nu stau
chiar asa. Se intampla frecvent astfel de lucruri? Ai ajuns sa
traiesti inconjurat de ele? Nu esti obligat sa accepti. Normalitatea
nu este asta.
Spune-i parintelui ce s-a intamplat, vorbeste cu profesorul, sau cu
prietenul unde cineva te asculta. In orice caz, nu ascunde ce se
intampla. Rezolvarea este de cele mai multe ori extrem de simpla si
la indemana, dar trebuie intai sa vorbesti.

Esti tu cel agresiv? Atunci probabil stii deja ca nu rezolvi nimic si
ca asa nu te vei simti deloc mai bine, ba din contra. Te poti impune
altfel, ai atatea alte moduri de a impresiona. Este usor sa fii
violent, sa-i faci un rau altuia, sa observi si sa scoti in evidenta
defectele colegilor, dar astfel vrei sa fii mai special? Mult mai greu
si mai frumos este sa fii prieten cu toti, sa fii placut si admirat de
toata lumea. Incearca sa faci asta si vei fi cu adevarat special.
"Violenta este arma celor slabi."

5. 

Categoria copiilor abuzati fizic îi
include pe cei care au fost raniti în mod
deliberat, precum si pe cei raniti
datorita insuficientei supravegheri.
Semnele uzuale ale violentei
fizice sunt contuziile ce pot aparea de
ciupituri, lovituri, trântiri ale copilului si
arsurile ce provin adesea de la tigari,
încalzitoare electrice sau fierul de
calcat. Exemple de contuzii putem gasi
pe spatele sau pe fundul copilului,
lasate de palme sau obiecte, urme de
degete pe obraji, pe picioare sau
brate, de la ciupituri precum si ochi
vineti ca urmare a loviturilor primite.
Pe lânga aceste rani, care arata
folosirea unor obiecte sau a mâinilor,
pot exista alte contuzii care nu arata
diferit de cele pe care copii le fac
adesea la joaca. Localizarea ranii,
vârsta copilului si explicatia felului în
care acestea au aparut, pot indica
totusi violenta.

6. 




Spaima trece, vânataile dispar, iar oasele se sudeaza cu toate acestea copilul traieste mai
departe în incertitudinea si anxietatea unei noi violente din partea parintilor sau a celor
care îl îngrijesc. Neîncrederea, atmosfera emotionala din casa si atitudinile parintilor sunt
înca prezente, iar toate acestea îl duc pe copilul abuzat fizic într-o stare confuza.
Copilul învata sa se perceapa ca un "copil rau" care nu merita dragoste si îngrijire,
asteptându-se astfel sa fie respins iar pentru a nu risca o noua respingere, va încerca sa
se apere folosindu-si toate eforturile pentru a evita stârnirea furiei celor mari. Astfel
copilul traieste zilnic în aceasta situatie groteasca, la nivele diferite de constientizare. De
la o zi la alta copilul se obisnuieste cu faptul ca adultul îl abuzeaza si îl neglijeaza.
Vatamarea fizica chiar daca este vorba de una serioasa este doar temporara însa spaima si
climatul emotional sunt patrunzatoare si de durata.
Clausen si Crittenden considera ca violenta (abuzul) emotional este prezent în aproape
toate cazurile de violenta fizica si ca abuzul emotional este cel care a cauzat cele mai mari
daune dezvoltarii copilului.
Consecinta abuzului fizic depinde de anumite elemente de sansa , cum ar fi cazul în care un
copil mic cade pe cimentul unei încaperi de baie în comparatie cu cel care cade pe covor.
Exista tendinta de a ne concentra atentia mai mult asupra vatamarii în sine si mai putin
asupra situatiei în care aceasta avut loc, ceea ce ne departeaza de o evaluare clare a
situatiei familiale în momentul aparitiei ranii.

7. "Atata timp cat oamenii vor
folosi violenta pentru a
combate violenta, aceasta va
exista intotdeauna printre
noi."

8. Să luăm aminte...

Clara este o fată frumoasă, cu părul negru ca abanosul şi ochii negri
ca murele. Ea este din oraşul X. De câteva luni, este singură într-un oraş
mare şi aglomerat: Bucureşti. A fugit de acasă, are 20 de ani şi se luptă să
trăiască pe cont propriu. Fără părinţi, fără alte probleme. Cu o maturitate
înainte de vreme, ea ne spune povestea vieţii ei: ”Tata avea obiceiul să mă
bată, să mă ţină închisă în casă şi să controleze totul. Aşa că, într-o zi am
hotărât că este de ajuns. Am fugit. Am evadat. M-am salvat”. Plecată
departe, este nevoită să se lovească de o realitate crudă şi anume că:
”Preţul libertăţii îl plătesc arzând în iad. Cel puţin ultimele două luni au fost
infernale. Şi încă presimt că nu s-au sfârşit…”
Mama ei? Ea nu a îndrăznit să intervină. Doar a păstrat codul
dureros al tăcerii, privind cum fiica ei se zbate între agonie şi deznădejde.
”Mă bătea şi când eram mai mică. Singura diferenţă de atunci şi de acum,
este că atunci îmi aducea şi o ciocolată o dată cu bătaia, în loc de scuză”
spune Clara amintindu-şi de vremurile când eram mai mici. Încă de pe când
era copil şi până acum, a păstrat şi ea codul dureros al tăcerii, la fel ca şi
mama ei. Dar, a ajuns. A deschis ochii şi a îndrăznit să spună NU. Cu inima
cât un purice, am întrebat-o dacă a fost abuzată şi sexual. Răspunsul ei a
venit rapid: ”Nu. Ar fi fost culmea. Deşi, avea momente când mă atingea
indiscret. Foarte dese momentele…dar mai departe nu a mers”. Am răsuflat
uşurată.Dacă au încercat să o aducă înapoi acasă? ”M-au ameninţat că sună
la poliţie şi că mă acuză de părăsire de domiciliu şi furt…”
În ciuda atâtor obstacole şi a maturizării înainte de vreme, cu o
uşoară frică de necunoscut, se încurajează singură: ”O să fie bine într-un
final. Ştiu asta. Doar că, de asemenea, mai ştiu şi că trebuie să lupt din
greu.” Ea a fost un copil abuzat şi a îndrăznit ca la un moment dat să spună
NU. Dar oare câţi dintre sutele sau miile de fiinţe abuzate îndrăznesc să
protesteze? Nu fi indiferent la ce se întâmplă în jurul tău…

9. Tragem un semnal de alarmă şi
spunem : “STOP VIOLENŢEI!”

10. Tragem un semnal de alarmă şi
spunem : “STOP VIOLENŢEI!”