2. •
•
Schitul românesc Prodromu, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” – Η Ιερά
Σκήτη του Τιμ ίου Προδρόμου, este unul din cele două schituri române ști din
Muntele Athos - alături de Schitul Lacu. Depinde de mănăstirea Marea
Lavră
Egumenul Schitului Prodromu este - din februarie 2011 - Preacuviosul
Ieromonah Atanasie (Floroiu), care urmează venerabilului Părinte
Protosinghel Petroniu (Tănase)

3. • Schitul Prodromu se află la capătul răsăritean al peninsulei Athosul, numit
Vigla, într-un ţinut pustiu, pietros şi bântuit de furtuni. Din aceste motive,
schitul a luat numele Sfântului Ioan Botezătorul, Prodromu în limba greacă.
Locul este sălbatic, cu minunate frumuseţi naturale, prielnic sihăstriei şi înaltei
contemplaţii bisericeşti

4. •
În partea de răsărit a schitului se întinde Marea Egee, mereu agitată de valuri şi
furtuni, iar spre apus se înalţă, până la altitudinea de 2033 m, Muntele Athos, al cărui
vârf de marmură, în mare parte a anului acoperit cu zăpezi, scânteiază sub razele
soarelui, cu mult timp înainte de răsăritul lui. Locul a fost îndrăgit de pustnici, doritori
de înaltă viaţă duhovnicească

5. •
Partea de răsărit a Muntelui Athos, zonă foarte liniştită şi bogată in peşteri, a fost
dintotdeauna un loc preferat de sihaştrii români athoniţi. Aici au sihăstrit călugări români
încă din secolul al IV-lea. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea se nevoiau în
peşterile de aici vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe
şi o mică biserică de piatră având hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

6. • „ Istoria Manastirilor Athonite”,
scrisă de schimonahul Irinarh
(1845-1920), men ționează:Pe la
anul 1337, cuviosul Marcu,
ucenicul Sf. Grigorie Sinaitul,
avându- și locuin ța deasupra
Mănăstirii Lavra, pe dealul ce se
nume ște Palama, într-o noapte,
ie șind din chilie și stând la
rugăciune, văzu în partea dinspre
răsărit, la locul ce se nume ște
Vigla, o Doamnă șezând pe un
tron împărătesc, înconjurată de
îngeri și sfin ți, care tămâiau
împrejur, cântând și închinânduse Împărătesei

7. •
Și întrebând cuviosul Marcu pe Sfântul Grigorie (1265 – 1346), stare țul său, ce
însemnă oare aceasta, i s-a tâlcuit că Maica Domnului voie ște ca în timpurile mai de
pe urmă să se ridice în acele păr ți un loca ș dumnezeiesc, spre slava Sfin ției sale.
Pe locul amintit va fi ridicat Schitul Prodromu

8. •
Potrivit datelor istorice, care se păstrează în arhiva schitului, în jurul anului 1750,
câ țiva monahi români, afla ți sub povă țuirea duhovnicească a ieromonahului Macarie,
locuiau lângă bisericu ța Sfântului Ioan Botezătorul, zidită în secolul al XVII-lea

9. • Nu se cunoa ște cine a zidit această bisericu ță, pe al cărui perete
sudic este inscrip ția: „Reânoită de ieromonahul Iosif Hiotul, 1754”

10. •
•
La începutul secolului al XIX-lea biserica se numea Chilia Sfântului Ioan Botezătorul,
Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli , sau, mai apoi, Chilia Prodromul Înaintemergătorul .
În jurul anului 1800, se nevoia aici un vestit sihastru român, mare făcător de minuni,
ieroschimonahul Iustin cu ucenicii săi: Patapie și Grigorie. Se spune că el a izbăvit în
chip minunat Mănăstirea Lavra de lăcustele care îi distrugeau grădinile

11. •
•
Ace ști părin ți s-au gândit să transforme chilia lor în schit. După ce au luat
binecuvântare de la conducerea Mănăstirii Lavra, cu multă osteneală și cheltuială, au
adus apă de la izvorul ce se află la „Kir Isaia”
În 1816 ieromonahul Iustin a adormit, iar cei doi ucenici ai săi, Patapie și Grigorie, au
cerut de la Mănăstirea Lavra un act oficial pentru întemeierea schitului

12. •
•
Actul a fost emis în 1820 și cuprindea 13 articole prin care se stabileau condi țiile de
func ționare a schitului
În 1821 a izbucnit revolu ția grecilor de eliberare, iar părin ții Patapie și Grigorie,
datorită nesiguran ței și tulburărilor, au plecat în România luând cu ei și actul de
întemeiere a schitului. S-au stabilit la Mănăstirea Neam ț, unde în cele din urmă au
murit și astfel actul a rămas la mănăstire

13. • Dorin ța lor însă avea să fie înfăptuită mai târziu de al ți doi
părin ți, ieromonahii Nifon și Nectarie, de la Mănăstirea Horai ța
din Moldova

14. • Ace ști părin ți, venind în Sfântul Munte s-au nevoit un timp la
Schitul „Sf. Ana” și la Kerasia. În jurul anilor 1850 au aflat de
existen ța actului emis de Mănăstirea Lavra la 1820 care
aproba întemeierea schitului în Vigla

15. • După ce au luat acest act de la Mănăstirea Neam ț, au cumpărat în 1851
•
Chilia „Sf. Ioan Botezătorul” - care dăinuie ște și azi, lângă grădina mănăstirii
- de la monahul Ierotei care locuia în ea
În 1852 Mănăstirea Lavra a aprobat, din nou, întemeierea schitului și a
confirmat valabilitatea actului de la 1820 cu cele 13 articole, adăugând în el
încă patru articole

16. • După ob ținerea aprobării
întemeierii schitului,
părintele Nifon a plecat în
Moldova și a cerut ajutor
Mitropolitului Sofronie și a
domnitorului Grigorie Ghica
care a sprijinit începerea
lucrărilor cu 3.000 de
galbeni și a dat
încuviin țare să se strângă
ajutoare de la credincio și
• Pe de altă parte, atât
domnitorul cât și
mitropolitul, s-au adresat
Patriarhului Ecumenic
Chiril al VII-lea , care prin
sigiliul său din 1856 a
parobat întemeierea și
organizarea schitului

17. • În ianuarie 1857 s-a pus piatra de temelie a bisericii schitului, care a fost
•
terminată în 1866 . biserica cu hramul „Botezul Domnului”, a fost construită în
stil athonit, are trei turle și o lungime de 30m, de asemeni și trei corpuri de
chilii care se ruinaseră au fost rezidite
Biserica a fost sfinţită de arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman

18. • Ieroschimonahul Nifon, numit pe drept cuvânt ctitorul schitului, adună în
jurul lui până la 60 de călugări, care se nevoiau la Muntele Athos,
punând bazele celui mai mare schit românesc de acolo, cunoscut până
astăzi ca Schitul Românesc Prodromu

19. • Primii trei stare ți de la
Prodromu - Nifon,
Damian și Ghedeon - sau retras din stăre ție și
și-au încheiat zilele ca
siha ștri, în pe șteri sau
chilii din apropiere, iar
cel dintâi – Nifon - a
refuzat rangul de
arhimandrit, rămânând
până la capăt simplu
ieroschimonah și a
lăsat o diată - un
testament - în care
îndeamnă, cu
precădere, la nevoin ță,
pocăin ță și smerenie

20. • Astfel, în anul 1820 , în vremea arhipăstoririi Mitropolitului Veniamin Costachi
al Moldovei , a fost fondat oficial la Muntele Athos , Schitul Românesc
Prodromu cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, întemeierea sa fiind
consfin țită prin hrisoavele domne ști ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica
al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie
1871

21. •
•
Cel mai de preţ odor al Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos este
Icoana Maicii Domnului Prodromiţa . Aceasta este o sfântă icoană făcătoare de
minuni, pomenirea ei făcându-se în ziua de 12 iulie, cu priveghere de toată
noaptea
Prodromi ța este una dintre icoanele nefăcute de mână omenească, ci anume
zugrăvite în chip minunat, prin dumnezeiască rânduire. Icoana a fost zugrăvită
în chip minunat, în anul 1863

22. • În acel an – 1863 – Părin ții Nifon și Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din
Sfântul Munte Athos, mergând în țară pentru trebuin țele schitului, aveau o
mare dorin ță: să aivă o icoană a Maicii Domnului, care să fie a șezată în
biserica cea nouă

23. • Cei doi au găsit un zugrav bătrân, Iordache Nicolau, din Ia și, cu care s-au
în țeles să le facă această icoană, după modelul primit de la părin ți. Însă sau în țeles ca să lucreze numai cu post și aspră rânduială. Icoana s-a pictat
în Mănăstirea Buciumi din Ia și

24. • Iată ce scria el, în data de 29 mai 1863, despre zugrăvirea icoanei cea cu
dumnezeiască minune săvâr șită, într-o scrisoare păstrată în arhiva Schitului
Prodromu: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din ora șul Ia și, am zugrăvit această
Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însă și mana mea, și în vremea
lucrului a urmat o minune preaslavită, în modul următor:

25. • După ce am terminat
ve șmintele, după
me ște șugul zugrăvirii
mele, m-am apucat să
lucrez fa ța Maicii
Domnului și a Domnului
nostru Iisus Hristos; iar
după ce am dat gata
mâna întâia și a doua,
apucându-mă de noapte
ca să termin de zugrăvit,
privind eu la chipuri am
văzut că totul a ie șit
dimpotrivă, pentru care
foarte m-am mâhnit,
socotind că mi-am uitat
me ște șugul.

26. • Și a șa, făcându-se seară,
m-am culcat mâhnit,
nemâncând nimic în ziua
aceea, dar socotind că a
doua zi sculându-mă, să mă
apuc mai cu dinadinsul de
lucru. După ce m-am sculat
a doua zi, mai întâi am
făcut trei metanii Maicii lui
Dumnezeu, rugându-mă sămi lumineze mintea, ca să
pot isprăvi Sfânta Icoană; și
când m-am dus să mă apuc
de lucru, o! preaslăvite
minunile Maicii lui
Dumnezeu!

27. • S-au aflat chipurile
terminate desăvâr șit,
precum se vede. Eu
văzând această
minune, n-am mai
îndrăznit a-mi pune
condeiul pe ea, fără
numai am dat lustrul
cuviincios, de și
gre șeală am făcut
aceasta, ca să mai dau
lustru la o asemenea
icoană. Aceasta este
povestirea acestei
Sfinte Icoane”

28. • Adânc mi șcat de această minune, pictorul, chiar în aceea și zi, 29 iunie 1863 , a
scris cu mâna sa cum s-a petrecut minunea, adeverind că Sfintele Chipuri ale
icoanei au fost pictate de dumnezeeasca putere Minunea s-a petrecut în
noaptea de 28 iunie, dar prăznuirea ei s-a mutat la 12 iulie datorită praznicului
Sf. Apostoli Petru și Pavel

29. • Icoana este zugrăvită pe
lemn de tei, având un
metru înal țime si 0.70
metri lă țime, o
caracteristică a acesteia
este faptul că icoana,
cercetată la microscop,
nu prezintă urme de
pensulă , acest lucru
întărind credin ța cum că
Sfintele Fe țe au fost
pictate în chip minunat
de mână nepământească

30. •
•
Părin ții Nifon și Nectarie au luat cu multă bucurie icoana și după ce au trecut prin mai
multe ora șe, unde clerul și poporul i se închinau cu evlavie și unde se săvâr șeau multe
minuni, au adus-o în Sf. Munte, în schitul de curând întemeiat
Monahii prodrom i ți au făcut icoanei o strălucită primire, cu lum ânări, tămâieri și
psalmodieri. Ea se află în biserica schitului, unde cre știnii i se închină cu deosebită
evlavie

31. • De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au
rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, toate fiind
făcătoare de minuni. Una dintre ele se află la Schitul Darvari din
Bucureşti şi a fost realizată în 1922, pe când călugării athoniţi români
erau găzduiţi aici

32. • În acelaşi an, o altă
reproducere a
„Prodromiţei” a fost adusă
într-o biserică de lemn din
Vatra Dornei Lăcaşul de
cult, care bloca lucrările de
construcţie a unei şosele,
a fost incendiat în 1954 şi
distrus complet, însă
icoana a rămas neatinsă de
flăcări și a fost dusă la
Biserica Naşterii Maicii
Domnului din Iaşi, unde se
află şi în prezent. Tot la
Iaşi se mai găseşte o
asemenea copie, la
Biserica „Toma Cozma”

33. • Un alt exemplar a fost adus la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului,
din Bucure ști, la 24 octombrie 2011

34. • La împlinirea a 150 ani de la pictarea în chip minunat a Icoanei Prodromi ța în
anul mântuirii 2013 , joi 22 august 2013 un exemplar a fost adus la Parohia
noastră „Catedrala Na șterea Maicii Domnului și Sfântul Ierarh Nicolae”

35. • Această icoană a fost pictată de părintele Iacob, cu post și rugăciune;
părintele Iacob este român, de la o chilie din Kapsala și este printre
primii trei pictori din Sfântul Munte Athos
• Icoana a fost ornamentată în Schitul Prodromu

36. • Kapsala este o regiune a Sfântului Munte care se află între capitala Muntelui
Athos, Karyes și Sfintele Mănăstiri Pantocrator și Stavronikita. Pustiul Kapsalei
este unul din locurile cele mai „isihaste” ale Sfântului Munte. Aici poate găsi
cineva îndrăgostiţi adevăraţi de rugăciunea minţii, eroi ascunşi şi smeriţi ai
vieţuirii îngereşti celei întru Hristos

37. • Kapsala are multe chilii și colibe. Cea mai cunoscută Chilie de aici
este „Axion Estin” , unde a avut loc minunea...

38. • ... predării
cântării
îngere ști cu
acela și nume
„Cuvine-se cu
adevărat…” de
către
Arhanghelul
Gavriil
monahuluiucenic de la
această Chilie,
în secolul X

39. • În partea de nord a Chiliei
„Axion Estin” se află Chilia
Sfântului Vasilie. În
această chilie a trăit
Sfântul Gherasim din
Kefalonia , precum și
Cuviosul Teofil , unde se
află și Sfintele lui Moa ște.
De asemenea, aici a trăit și
învă țatul dascăl al Bisericii
noastre, Cuviosul Nicodim
Aghioritul

40. • Mai înainte de a fi zidit
ansamblul monahal
Prodromu, pe actualul loc
exista numai o micu ță chilie
și un paraclis închinat
Sfântului Ioan Botezatorul.
Paraclisul se mai găse ște și
astăzi la schit, în afara
zidurilor, înspre grădină
• În acest paraclis se
păstrează icoana Sfântului
Ioan Botezătorul
recunoscută ca făcătoare
de minuni

41. •
Icoana este a șezată pe catapeteasmă, în partea dreaptă, lângă icoana Mântuitorului
Iisus Hristos. Este ferecată în argint, lucrare săvâr șită în anul 1853, pe cheltuiala
domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei. Nu se știe cu exactitate anul în care
a fost zugravită sfânta icoană, însă este posibil ca aceasta să dateze din anul 1660,
când paraclisul sfântului a fost rezidit, sub duhovnicul Filotei

42. • De icoana aceasta sunt
•
legate multe minuni, dar cea
mai importantă este
izbăvirea, în timpul
Revolu ției de la 1821, a
schitului nou întemeiat. În
decembrie 1821, când 3.000
de solda ți turci au intrat în
Sf. Munte și s-au dedat la
răpiri și la distrugeri, un
deta șament a ajuns în Vigla
S-au năpustit în Paraclis să-l
jefuiască, însă s-au
înfrico șat atunci când au
observat că Sfântul din
icoană îi prive ște cu o
căutătură înfiorătoare

43. • Înspăimânta ți, au
început să tragă în
icoană, dar gloan țele
nu atingeau icoana, ci
de îndată ce se
apropiau de ea, se
întorceau și cădeau la
picioarele lor
• Atunci, cuprin și de
panică, turcii au fugit
fără să facă nici un rău

44. • Icoana Maicii Domnului numită „Apărătoare de Foc” este a șezată în paraclisul
zidit deasupra intrării principale, în turnul clopotni ță, la primul etaj. Paraclisul
este închinat Adormirii Maicii Domnului. Această icoană a apar ținut unei
familii de credincio și din ora șul Bârlad. Casa a fost mistuită de un incendiu în
1856

45. • Familia intrând în casa
făcută scrum, spre a
căuta cele rămase
nearse, vase de argint
și de aramă, au găsit, în
locul vaselor, mistuite
complet, nearsă numai
icoana Maicii Domnului
înegrită pu țin din cauza
fumului
• I-au făcut o
îmbrăcăminte de argint
și au trimis-o în Sfântul
Munte, dăruind-o
Schitului Prodromu

46. • Icoana a dobândit un har deosebit împotriva focului. Când a izbucnit un mare
incendiu în Vigla, povestesc părin ții bătrâni, monahii prodromi ți au făcut
procesiune cu icoana, iar focul nu s-a apropiat de schit

47. • Icoana Sfin ților Trei
Ierarhi , ce se află în
Paraclisul Sf. Ioan
Botezătorul, este legată
de următoarea minune
• Cu un secol înainte de
întemeierea schitului,
pustnicii din Vigla
sufereau mult din pricina
lipsei de apă
• În 1720 Sf. Trei Ierarhi sau arătat unui monah
român virtuos, care se
ruga mult pentru aceasta
și i-au spus: „Sapă acolo
lângă măslini și vei afla
apă”

48. • Au aflat apă la 4m adâncime, iar acea fântână există până astăzi în
grădina schitului. Atunci părin ții, ca să le mul țumească și să-i
cinstească pe Sfin ții Trei Ierarhi, le-au pictat această icoană

49. • În Sf. Altar al bisericii schitului se păstrează părticele din Sfintele Moa ște ale
mai multor Sfin ți: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ap. Matei, Sf. Arhidiacon Ștefan,
Sfin șii Ierarhi Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul și Modest al Ierusalimului,
Sf. Sfin țit Mucenic Haralambie, Sfin ții Cosma și Damian, Sfin ții Mucenici
Trifon și Varvara

50. • Biblioteca schitului numără 5.000 de căr ți, cele mai multe în limba română.
Cele mai vechi apar țin sec. al XVII-lea și sunt scrise în chirilică, cele mai
importante, dintre acestea, sunt: Biblia lui Șerban Cantacuzino – 1688,
Kiriakodromionul Mitropolitului Varlaam al Moldovei – 1643, Noul Testament
de la Bălgrad – 1648, Mineele Episcopului Chesarie al Râmnicului – sec. al
XVIII-lea

51. • Tot aici se păstrează 200 de manuscrise, în chirilică, cu con ținut
patristic, filocalic, istoric și athonit. Se mai păstrează 130 manuscrise
muzicale, unele de o valoare rară, iar cele mai multe fiind caligrafiate de
părin ții schitului

52. • O adevărată comoară a bibliotecii o constituie renumita lucrare a
monahului Irinarh Și șman (1845-1920): „Istoria Mănăstirilor Athonite”.
Această lucrare nepre țuită din punct de vedre literar a fost începută în
1898 și terminată în 1916

53. • Este împăr țită în 20
de tomuri și con ține
istoria mănăstirilor
athonite, istoricele și
minunilor tuturor
icoanelor făcătoare de
minuni din Sfântul
Munte, istoria
monahismului
românesc din Sf.
Munte de la începuturi
până la 1916 și a
Schitului Prodromu și
diferite modele
caligrafice ale
autorului

54. IMAGINI DIN BIBLIOTECA SCHITULUI

56. • Între anii 1860-1890 a
func ționat în schit o
școală de muzică
bizantină sub
conducerea
renumitului protopsalt,
monahul Nectarie
Cre țu, cunoscut mai
mult sub numele de
Nectarie Valahul
( †1899). Această școală
a avut puternică
înrâurire atât în Sfântul
Munte cât și în România

57. •
•
În apropierea Schtului Prodromu se află Chilia Sfântului Athanasie Athonitul,
locul unde s-a nevoit cuviosul când a venit în Sfântul Munte
SF. ATANASIE ATHONITUL (930 – 1001): - s-a născut la Trapezunt, Trabzon –
oraşul turcesc de astăzi, ce este port şi capitală a regiunii Trapezunt –
Trebizonda, în N-V ţării pe ţărmul Mării Negre

58. • La naştere a primit
numele de AVRAMIE,
rămâne orfan și este
crescut de o maică,
prietenă a mamei,
ajunge în
Constantinopol unde,
copil fiind este îngrijit
de o veri șară a mamei,
iar via ța lui era ca a
unui monah a șa cum
fusese deprins de maica
ce-i purtase de grijă

59. • La Constantinopol îl
•
cunoaşte pe Cuviosul
Mihail Maleinos (894 –
961), pomenit la 12
iulie, stareţul Mănăstirii
Kyminos – Bitinia, care-l
tunde în monahism
primind numele
ATANASIE
Se împrieteneşte cu
nepoţii stareţului: Leon
– ministru senatorial în
Apus şi Nikifor –
general, viitorul împărat
bizantin Nikifor al II-lea
Fokas (963 – 969)

60. •
•
Nevoinţele monahului Atanasie erau: îmbrăcat cu o haină din păr de capră,
mânca odată la 3 zile, dormea pe o rogojină, priveghere de toată noaptea,
copiere de manuscrise. Va fi numit „copilul ascultării”
Trecând la cele veşnice Cuv. Mihail, Atanasie fuge în Sfântul Munte Athos și ia
cu el: două cărţi scrise de el, Noul Testament și camilafca bătrânului său Stareţ

61. • La mănăstirea Zygos intră în ascultare la un bătrân și-şi dă numele de
Varnava spunând că e analfabet
• Nikifor scrie judecătorului de Tesalonik iar acesta Protosului Sfântului Munte
și la sărbătoarea Naşterii Domnului Atanasie este descoperit

62. • Se retrage, cu binecuvântarea stareţului, spre promontoriul Sf. Munte,
la Μελαν ός = negru, Melana - Astăzi aici este Chilia şi Peştera Sf.
Atanasie

63. Spre peştera Sf. Atanasie

64. Părintele Arsenie Boca şi treptele peşterii Sf.
Atanasie

65. • Ispite şi încercări ,Lacrimi dulci de mângâiere după 1 an de ispitiri,
Darul pocăinţei şi al plângerii necontenite, Sporeşte în nevoinţe,
Melana devine primitoare

66. •
Dorinţele Gen. Nichifor trimise prin scrisoare, Atanasie nu vrea să
plece - continuă nevoinţele , Atanasie şi bătrânul se întâlnesc cu
Nikifor, Dacă va fi voia lui Dumnezeu – se va ridica locaşul, Metodie
monahul vine cu daruri pentru Locaş

67. •
•
Zidirea Bisericii Lavrei Celei Mari
La sud de Melana se fixează locul. La anul 6469 de la zidirea lumii și 961 de la
Hristos se încep lucrările viitoarei mănăstiri – Marea Lavră sau – Μ εγ ίστης Λαύρας
iar lucrările vor dura până la anul 963

68. •
•
Încep lucrările la Paraclisul Sf. Ioan Botezătorul, muncitorii rămân cu mâinile
înţepenite atunci Sf. Atanasie cântă Trisaghionul și lucrătorii îşi revin
La cererea lor , Sf. Atanasie îi tunde în monahism iar Sf. Atanasie primeşte Marea
Schimă Monahală

69. • Se ridic ă zidurile Mănăstirii, Katolikonul cu cele 2 Paraclise:
în dreapta Sf. Nicolae iar în stânga Sf. 40 de Mucenici, aici
este: mormântul Sf. Atanasie are învelitoare de pânză pe
care e pictată icoana Sfântului

70. • În Paraclisul Sf. 40 de Mucenici este mormântul Sf. Atanasie ce are
învelitoare de pânză pe care e pictată icoana Sfântului

71. Multe minuni se săvâr șesc la mormântul Sfântului Athanasie

72. Se spune că atunci Patriarhul Alexandriei Silvestru a încercat să
deschidă mormântul în 1574, în clipa când a ridicat placa de pe
mormânt au ie șit de acolo flăcări de foc

73. • Frescele Katolikonului
pictate în 1533 de
Teofan Cretanul
susţinute de Vlad
Vintilă al Ţării
Româneşti
• În naosul Katolikonului
este o iconă de argint
care în partea
inferioară poartă
numele donatorilor:
Vlaicu Vodă şi soţia
Ana din Muntenia (1365
– 1374)
• Se păstrează în scaunul
arhieresc din Katol i kon

74. • În paraclisul Chiliei Sf. Atanasie se află icoana Maicii Domnului la care s-a
rugat cea care va deveni Cuvioasa Maria Egipteanca

75. • Despre această icoană a pomenit părintele Daniel , bibliotecarul Schitului
Românesc Prodromu