2. • S-a născut la 1
•
octombrie
1846 în Silivria
provincia
Tracia în
Turcia de
astăzi ca al
treilea copil
din cei 7 ai
părin ților
Dimos și
Vasilichi
La botez a
primit numele
Anastasie iar
educa ția
religioasă a
deprins-o în
familie iar de
la bunica
primele

3. • Datorită situa ției economice grele a familiei tânărul Anastasie, la
vârsta de 14 ani pleacă la Constantinopol unde lucrează la un
negustor pentru a se între ține
• Muncea din greu până la asfin țitul soarelui, cu haine ponosite,
descul ț iar plata era – por ția zilnică de mâncare

4. • La vârsta de 20 de ani, Anastasie părăse ște Constantinopolul și se retrage în
•
insula Hios
În satul Liti, din insulă, va fi numit învă țătoriar în paralel studiază teologia și
de multe ori a fost rugat să predice la bisericile din împrejurimi

5. • Tânărul Anastasie, la 27 de ani, luase hotărârea de a- și urma
voca ția pe care o sim țea în sine – via ța monahală
• A intrat ca frate ( δόκιμος – ce este încercat ) în Ιερά Νέα Μονή –
Mănăstirea Nouă

6. • Pe 7 noiembrie 1876 avea să fie călugărit, primind numele Lazăr, iar
câteva luni mai târziu, la 15 ianuarie 1877 a fost hirotonit diacon de
către Mitropolitul de Hios, Grigorie, primind numele Nectarie , nume cu
care va fi cunoscut de lumea întreagă

7. • La sfatul binefăcătorului său Ioan Horemis părintele Nectarie
intră în legătură cu Patriarhul de Alexandria, Sofronie, care
păstorise și el ca Mitropolit de Hios
• Sofronie Patriarhul îi acordă o bursă de studii și astfel va
ajunge Sf. Nectarie pe meleagurile Egiptului

8. • La 15 ianuarie 1889
va fi hirotonit
episcop și numit
Mitropolit Onorific
de Pentapolis, dar
va păstra și func ția
de responsabil cu
problemele
Patriarhiei pentru
ora șul Cairo

9. • La 11 iunie 1890, Patriarhul Sofronie va trimite părintelui Nectarie o
scrisoare în care îi poruncea să părăsească Egiptul, dându-i în
schimb cartea canonică de ie șire din Patriarhie, cu motiva ția că „nu
poate suporta clima prea caldă a continentului african”

10. •
•
•
La începutul lunii august a anului 1890, Sf. Nectarie ajungea la Atena c u sufletul întristat, dar,
asemeni Sf. Părin ți care au îndurat grele suferin țe și umilin țe din partea oamenilor, Sf. Nec tarie
î și asumă ac eastă Cruce în tăcere și smerenie, pe toate biruindu-le cu ajutorul rugăciunii
neântrerupte
Numit în Ev ia a început să predice în toate bisericile ora șului și satele din jur
După o slujire de peste 3 ani devenise foarte iubit și căutat de locuitorii Eviei

11. •
•
După 14 ani de conducere a Seminarului Teologic Rizareion,
vârsta de 62 ani, s-a hotărât să se pensioneze
La sfâr șitul lunii aprilie 1908 Sf. Nectarie se retrage definitiv
chilie în afara mănăstirii unde va locui până la sfâr șitul vie ții
Sf. Nectarie ajuns la
în Eghina construindu- și o
pământe ști

12. •
•
•
Sunt foarte multe minunile pe care Sf. Nectarie le-a săvâr șit încă în via ță fiind și
pe care locuitorii și le amintesc cu evlavie
După intrarea în monahism, via ța călugărului intră într-un anumit ritm – ritmul
liturgic – al rugăciunii neâncetate, care se formează prin participarea la slujbele
zilnice și prin preocuparea de a dobândi rugăciunea inimii
A șa se desfă șura și via ța Sf. Nectarie în mănăstirea Sf. Treime

13. • La vârsta de 74 ani
•
•
părintele Nectarie sim țea
că timpul despăr țirii de
cele pământe ști se
apropiase
Pentru că starea
sănătă ții părintelui se
înrăută țise, maicile l-au
dus la spitalulu din Atena
După o lungă și tăcută
suferin ță, în seara zilei
de 8 noiembrie 1920, Sf.
Nectarie a trecut la cele
ve șnice

14. • Intrând în cameră să pregătească trupul sfântului pentru întoarcerea în
•
insulă, maicile voiau să schimbe anumite haine cu care fusese îmbrăcat
până atunci
Vecin de pat și de suferin ță era un om care suferise un accident grav, în
urma căruia rămăsese paralizat de la mijloc în jos, nu- și putea mi șca
picioarele iar doctorii nu-i mai dădeau nici o speran ță de recuperare deorece
măduva spinării fusese frac ționată

15. • Maicile au scos vesta neagră pe care sfântul o purtase în spital și au pus-o
•
pentru câteva clipe pe picioarele celui paralizat
Bolnavul a sim țit ceva ciudat ca și cum un curent electric i-ar fi trecut prin
tot corpul. Avea senza ția că î și simte picioarele și încet începu să le mi ște,
s-a ridicat atent din pat, a făcut câ țiva pa și, neputând să- și creadă ochilor,
a început să plângă

16. •
•
•
Omul sfânt care îi dăduse curaj și speran ță mai mult de o lună cât l-a avut lângă el,
acum îi dăruise un mare dar – vindecarea
Maicile au rămas fără grai recunoscând minunea iar medicii nu puteau crede ceea
ce ochii lor vedeau că se întâmplase
Veste minunii s-a răspândit în tot spitalul și apoi în ora ș

17. • Tupul pământesc al Sf. Nectarie a fost transportat cu vaporul spre insula
•
•
Eghina
Locuitorii insulei au întâmpinat în port, plini de triste țe, sfin țitul trup,
clopotele bisericilor băteau toate în ritm de înmormântare
Ajun și la mănăstire, au a șezat moa ștele sfântului, ce emanau o mireasmă
minunată, în biserică

18. • Ieromonahii și preo ții au început slujba stâlpilor, se făcuse ora 2 noaptea,
•
to ți erau cufunda ți în rugăciune și în medita ții și nimeni nu se gândea să
plece
La sfâr șitul slujbei, maica stare ță Xenia cea oarbă, a spus celor prezen ți:
„Nu mai plânge ți, părintele nostru nu a murit, ci trăie ște, ne vede și se roagă
pentru noi în această seară

19. •
Mănăstirea noastră va continua să fie o prezen ță din ce în ce mai întărită în via ța insulei
noastre. Dumnezeu ne va ajuta și ne va călăuzi. Când părintele trăia și-l aveam ca
părinte duhovnicesc nu înceta să îmi spună această profe ție: „În aceste locuri pustii se
va ridica o mare catedrală, se vor face drum uri, vor circula mii de ma șini care vor aduce
aici milioane de oameni să se închine, iar m ănăstirea noastră va fi vestită în întreaga
lume” De aceea nu mai plânge ți, Eghina a dobândit un sfânt, un cuvios, un puternic
mijlocitor ”

20. • În seara când Sf.
Nectarie a trecut la
cele ve șnice,
spune maica
stare ță Xenia, l - a
văzut cu ochii
duhovnice ști, în
curtea mănăstirii
zicându-i: „ Am
venit să îmi iau
rămas bun pentru
că voi pleca,
Bucura ți-vă”
• La pu țin timp a
primit telegrama că
Preasfin țitul se
stinsese

21. • După trei zile de priveghere
•
și de închinare la sfin țitul
trup al părintelui Nectarie, a
avut loc slujba înmormântării
și a fost a șezat în
mormântul pregătit în partea
de răsărit a bisericii
Acest sfâr șit a dat na ștere
unui nou început, al izbăvirii
multora din cumplitele
suferin țe trupe ști, începutul
mântuirii prin întoarcerea
trup și suflet către
Dumnezeu, toate acestea
prin intermediul minunilor și
mijlocirilor în fa ța lui
Dumnezeu a Sf. Nectarie

22. MINUNI SĂVÂR ȘITE DE SFÂNTUL NECTARIE
DUPĂ
ADORMIREA SA ÎNTRU DOMNUL
• Multe au fost minunile
•
care au confirmat
sfin țenia vie ții sale și
puterea vindecătoare a
moa ștelor sale
În mai 1921, conducerea
Seminarului Teologic
Rizareion a hotărât să-i
confec ționeze, în semn
de recuno știn ță, o placă
de marmoră cu o
frumoasă inscrip ție,
care să fie montată
deasupra mormântului.
După prelucra r e au duso la mănăstire și au
dispus instalarea ei

23. •
•
•
Sicriul a fost scos și dus în mănăstire ca muncitorii să poată lucra în voie
Maicile au deschis sicriul și au văzut trupul Sfântului intact iar un puternic miros de mir
a umpult biserica și toată curtea mănăstirii
Când au schimbat ve șmintele arhiere ști, vrând să-i pună epitrahilul, capul sfântului s-a
ridicat singur iar de pe frunte și de pe mâini au început să izvorască mir

24. • Mănăstirea Sf. Treime
•
•
devenise deja cunoscută sub
numele de Mănăstirea Sf.
Nectarie, chiar dacă nu
avusese loc recunoa șterea
oficială și consacrarea sa ca
sfânt din partea Bisericii
Credincio șii sunt aceia care
confirmă, mai întâi, sfin țenia
vie ții unora dintre semenii
no ștri și în baza mărturiilor
lor are loc integrarea oficială
în calendar
Canonizarea ca Sfânt al
Bisericii Ortodoxe a Sf.
Nectarie a avut loc în anul
1961 iar ca zi de prăznuire
ziua de 9 noiembrie

25. •
•
•
SFÂNTUL NECTARIE OFERĂ UN SFAT BUN
Cu doi ani înainte de trecerea la cele ve șnice, Sf. Nectarie a stat de
vorbă cu un jandarm ce păzea un depozit de muni ție însă nu accepta să
creadă în cele spirituale
Transferat într-o altă insulă din Marea Egee unde a stat câ țiva ani, a
revenit in insula Eghina cu probleme de serviciu
În drum spre unitatea militară se întâlne ște cu Sf. Nectarie și pe o
bancă au discutat jumătate de oră, fără să- și schimbe părerile

26. •
•
•
După terminarea misiunii jandarmul a coborât în ora ș întâlnindu-se cu vechii prieteni
cărora le-a spus: „Îmi place de stare țul Nectarie, m-am întâlnit astăzi cu el, nu- și
schimbă părerile, mi-a dat acelea și sfaturi ca cele de acum cinci ani”
Frate, i-au spus prietenii, stare țul Nectarie a murit acum trei ani, dacă nu crezi mergi la
mănăstire și maicile î ți vor arăta mormântul
La mănăstire, maicile nedumerite, văzându-l plângând, l-au condus la mormânt unde a
stat multă vreme nemi șcat, meditând. A plecat târziu cu hotărârea ca via ța sa să ia un
alt drum de acum înainte

27. PĂRINTELE NECTARIE VITALIS
• Unul dintre cei care le-a
•
•
fost dat să cunoască
puterea vindecătoare a
Sf. Nectarie a fost și
părintele Nectarie Vitalis
S-a născut în 1930 ca al
16-lea copil din cei 17,
din părin ți evlavio și. La
15 ani, în 1945, a vizitat
mănăstirea Sf. Treime din
Eghina cunoscută ca
„Mănăstirea Sfântului
Nectarie”
În 1960 a devenit preot,
iar din cauza problemelor
de sănătate, s-a mutat, în
1965, în satul Kamariza, o
regiune mai pu țin poluată

28. • Aici a primit, în vis, vizita
părintelui Nectarie care-i
spunea că î și dorise să
locuiască aici și îl rugă să-i
ridice un paraclis. A ridicat
aici un paraclis cu hramul
Sf. Nectarie și pentru că
devenise neîncăpător a
hotărât să construiască o
biserică mai mare
• În 1980, poveste ște
părintele Nectarie Vitalis,
pentru că nu se sim țea bine
a mers la doctor care i-au
dat verdictul – cancer la
plămâni și cel mult două
luni și jumătate de trăit,
lucru confirmat și de al ți
medici

29. • „ M-am dus în fa ța icoanei
Sf. Nectarie, spune
părintele, m-am rugat
îndelung, apoi i-am
spus: < Ce se va întâmpla cu
mine, Sfinte Nectarie? Nu ai
putere să îi spui
Mântuitorului Hristos să mai
mă lase?... Dar, în sfâr șit,
lasă să mor, nu mai
contează ... > Toată lumea
din sat aflase de starea mea
și făceau rugăciuni. I-am
spus Sf. Nectarie: < lasă-mă
măcar să termin biserica, să
slujesc doar o Sfântă
Liturghie și după aceea pot
să mor lini știt”

30. • Între timp m-am apucat
să mă îngrijesc de cele
necesare înmormântării:
am comandat sicriul, am
aranjat locul de veci și
toate celelalte. Au venit
fra ții mei de peste tot și
au plâns la Sf. Nectarie
• M-au luat și m-au dus pe
la cei mai buni doctori.
Degeaba. Acela și
rezultat peste tot. Le
spuneau: „De ce-l mai
chinui ți pe drumuri? ...
Lăsa ți omul să moară
lini știt!”

31. • M-au dus la Spitalul
Central, când m-au
văzut în ce hal eram
nici nu mai m-au primit
• La Spitalul Sf. Sava,
un doctor le-a spus:
„Dacă nu moare până
pe 2 iulie, până când
sunt ocupat cu alte
opera ții, aduce ți-l la
mine să încerc să-l
operez, de și nu are
decât foarte pu ține
șanse de
suprave țuire” contin.
Pg. 82-85

32. • Au urmat două luni de dureri îngrozitoare, am ajuns la ziua de 2
iulie 1980, zi în care eram programat pentru opera ție la Spitalul
Sf. Sava contin. Pg. 85-89

33. •
•
A urmat o perioadă de refacere a sănătă ții mele după care m-am apuct din nou
să lucrez la ridicarea bisericii
Cu ajutorul lui Dumnezeu și ocrotitorului ei, Sf. Nectarie, am terminat și de și
cerusem de la Sfântul măcar o Sf. Liturghie să sîvâr șesc, iată că se împlinesc 19
ani de când slujesc și încă mai trăiesc”

34. •
•
Cu Sf. Nectarie sunt într-o legătură foarte strânsă, de mic copil. El este pentru
mine, protectorul meu, mama mea, tatăl meu, vindecătorul meu, cel căruia în
clipele cele mai grele îi vorbesc
Zice de multe ori lumea: „Părintele iar vore ște cu Sfântul”, și are dreptate

35. •
•
Merg în fa ța icoanei sale și-i spun: „Acela dore ște să se rezolve o preblemă gravă, un
altul să se vindece de cutare boală și a șa mai departe. Te rog eu ascultă-le
rugăciunea, arată- ți harul și mila ta”
Pe to ți îi îndemn neâncetat să alerge la bogă ția milei sale și să se roage fierbinte, cu
cugetul curat și spălat de Sf. Taină a Spovedaniei și nu vor pleca neizbăvi ți

36. •
•
VINDECAREA LUI STAVROS KALKANDI
Născut în 1923 în provincia Lakonia, arămas orfan la vârsta de 7 ani. Mama
sa Polihronia s-a îngrijit de cei 2 fii Stavros și Teodor. După terminarea
liceului se mută cu familia în Atena urmând Școala de Ofi țeri ai Avia ției
Militare
În cel de-al doilea război mondial, de și avea 18 ani, este trimis în misiune.
Este rănit la coloana vertebrală. După recuperare pleacă în misiune în
Orientul Mijlociu. Rănit mai grav, tot la coloana vertebrală, are un început de
paralizie a membrelor inferioare

37. • După terminarea războiului
se întoarce în Atena, la
Spitalul Militar care-l va
trimite la New York unde-l
cunoa ște pe doctorul
pre ședintelui Roosevelt,
Howard Rusk
• După opera ție era aproape
complet paralizat și în 1951
se întoarce la Atena în
căru ț cu rotile iar starea
sănătă ții s-a agravat
ajungând să fie paralizat
complet
• În 1957 adus în America de
doctorul Rusk, supus la noi
teste i s-a confirmat că nu
are nici o șansă de
vindecare...

38. • Doctorul Rusk îi spune:
„A ș dori să- ți recomand un
ultim doctor...
Dumnezeu! ... Roagă-te
din când în când și vei
sim ți o mare u șurare”
• Dezamăgit, Stavros zice:
„Am venit la mii de
kilometri ca să mă vindece
știin ța medicală, iar
doctorul mă trimite acum
la Dumnezeu...”
• Noaptea care a urmat a
fost una de calvar, după
care a sim țit totu și că
ceva s-a schimbat în
sufletul său

39. •
•
•
Bătălia pentru lumea aceasta i se părea definitiv pierdută, și-a reamintit texte din
rugăciunile pe care le spunea în copilărie și a început să le spună
A rămas prin spitalele americane până în 1961 când s-a hotărât să revină în Grecia
fiind internat la Centrul Civil de Recuperare al Invalizilor
La scut timp de la sosirea din America l-a vizitat un călugăr cu părul și barba albă care
i-a spus:

40. •
•
„ Copilul meu, abia acum ai ocazia să Îl descoperi pe Dumnezeu, de care te-ai
îndepărtat foarte mult, și ai grijă, nu te răzvrăti împotriva Lui, pentru că Te iube ște
foarte mult și nu știi ce î ți pregăte ște până la sfăr șitul vie ții tale”
Cuvinte preo țe ști de îmbărbătare ... Gândea Stavros, părinte cum vă numi ți și cine va
trimis? Sunt Filotei Zervakos, stare țul mănăstirii Laggovardas din insula Paros și m-a
trimis iubirea lui Dumnezeu, îi răspunde părintele

41. • Părinte, este greu să se apropie cineva de Dumnezeu? îl întreabă Stavros
• Nu e greu ... E de ajuns să- ți dore ști din toată inima, să te rogi cu adevărat,
să te spovede ști și să te împărtă șe ști. Acestea sunt principalele trepte care
ne urcă spre Dumnezeu

42. •
•
La scurt timp după vizita părintelui îl vizitează un coleg de armată ce se călugărise și
acum îl chema Arsenie, spunându-i că părintele Filotei, ucenicul Sf. Nectarie, l-a trimis
L-a îndemnul părintelui Arsenie, colegul său, se spovede ște l-a părintele Atanasie, un
duhovnic îmbunătă țit din apropiere

43. •
•
•
La una din vizitele părintelui Filotei, Stavros îi spune că vrea să se închine la Moa ștele Sf. Nectarie în
Eghina
Acolo, cât părintele Filotei slujea, Stavros aplecat asupra moa ștelor Sf. Nectarie se ruga, din toată
inima să-i dăruiască dacă nu vindecarea, cel pu țin mai multă putere sufletească și trupească
La sfâr șitul slujbei una dintre doamnele care erau acolo a întrebat cine erau cei doi preo ți care au
slujit ...

44. •
•
Pe Stavros nu-l mai preocupa acum dacă se va vindeca sau nu de boala sa trupească, nu boala
trupească era mai importantă ci boala sufletească trebuia neapărat vindecată
S-a întors la azil, știa ce are de făcut. Urma zilnic un program strict de rugăciune, cu ajutorul celor doi
solda ți citea zilnic din Sf. Scriptură și Sf. Părin ți, o mare aten ție o acorda și celorlal ți colegi de
suferin ță

45. •
•
•
A luat ini țiativa construirii, cu ajutorul armatei, a unei mici bis erici în c urtea azilului care a fos t
sfin țită în Duminic a Floriilor a anului 1963
S-a îngrijit c a micul parac lis să aibă un preot adus din Kerk ira
A înfiin țat funda ția „Prietenii Invalizilor” c u sc opul ajutorării celor suferinzi, a șa au fost angaja ți pe
un șantier 7 oam eni ce aveau numai o mână iar unui tânăr ce se născ use fără mâini îi procură din
Rusia proteze s peciale, prin interm ediul funda ției

46. •
•
Întărit suflete ște printr-o activă via ță cre ștină, având în centru via ța duhovnicească de rugăciune,
spovedania și împărtă șania, Stavros reu șise să mic șoreze efectele negative ale bolii sale, iar
participarea la ac țiunile funda ției îi oferea pacea sufletească
De câte ori mergea să se închine la Moa ștele Sf. Nectarie, în Eghina, sim țea că prinde noi puteri

47. •
•
în 1971, când părintele Filotei venise în Atena, îi propune lui Stavros să mai viziteze odată
mănăstirea sfântului lor atât de iubit
La mănăstire părintele Filotei a săvâr șit Sf. Liturghie, l-a împărtă șit pe Stavros iar l-a
sfăr șitul slujbei, a dorit, ca de fiecare dată, să se închine la Sf. Moa ște

48. •
•
•
I-a rugat pe cei doi solda ți să ridice racla de argint și să o pună pe picioarele sale
La prima încercare n-au reu șit și au întrebat-o pe maica stare ță dacă racla e prinsă în șuruburi,
mirată, maica le-a spus că nu și cu greu a doua oară solda ții au ridicat racla punând-o pe
picioarele lui Stavros
Prin această greutate, Sf. Nectarie voia să- și facă sim țită prezen ța

49. • Îmbră ți șând cu toată
credin ța racla, Stavros
s-a rugat zicând:
„Sfinte, de această dată
n-am venit să- ți cer
nimic. Am venit să- ți
dau. Să- ți dau via ța
mea. Tu știi mai bine
decât mine ce trebuie
să-mi dai, ajută-mă să
devin un bun osta ș
duhovnicesc al
Mântuitorului Hristos.
Aceasta î ți cer. Aratămi că ascul ți
rugăciunea mea

50. •
•
A doua zi s-au întors la Atena, Stavros reluându- și programul de zi cu zi, dar totu și sim țea că
ceva nou se întâmplă cu el
După câteva zile a sim țit că trupul său era dezlegat de legăturile paraliziei care-l chinuiseră
atâ țea ani. I-a rugat diminea ța, pe cei doi solda ți să-l ajute să se ridice în picioare. Mira ți
solda ți îl ajută și mare le-a fost mirarea când au văzut că genunchii bolnavului nu mai cedează
greută ții corpului și că se putea sus ține singur

51. •
•
•
Stavros le-a cerut aparatul ortopedic și sprijinit de aparat, spre stupoarea celor
prezen ți, a reu șit să facă câ țiva pa și
Apoi a strigat plângănd: „M-am făcut bine! Dumnezeule slăvit să fii în veci! Sf. Nectarie
î ți mul țumesc!”
I-a rugat pe cei doi solda ți să-l pună în scaun și să cheme doctorii dar fără să le spună
ce s-a întâmplat

52. •
•
Crede ți că voi mai putea merge vreodată? A întrebat Stavros pe medici
- Dom nule Stavros, ce v-a apucat să ne chem a ți degeaba aici? Vă ține ți de glume? De
atâ țea ani suntem împreună aici și ști ți bine că, din păcate, nu există nici o șansă de
vindecare pentru boala dum neavoastră

53. • Și totu și am să vă
demonstrez că, prin voia lui
Dumnezeu, pot merge din
nou. Primii pa și însă a ș
vrea să-i fac în Sf. Biserică
pe care împreună am
construit-o. De aceea, vă
rog să-i chema ți aolo și pe
ceilal ți bolnavi
• Neîncrezători, unii chiar
deranja ți de toată această
situa ție, crezând că Stavros
a luat-o razna, au acceptat
totu și din respect pentru
persoana sa și ajutorul
oferit orfelinatului

54. •
•
•
În bis erică Stavros le-a spus: „Dumnezeu, pentru rugăc iunile Sf. Nec tarie din Eghina, m-a făcut
s ănătos! A venit clipa în care voi putea merge din nou!”
Ajutat de cei doi s olda ți să s e ridice și cântând „Cine es te Dumnezeu...”, a făcut încet primii pa și
To ți cei prezen ți au izbucnit în strigăte de uimire, mul ți plângeau și dădeau s lav ă lui Dumnezeu. O
mare emo ție și tulburare îi cuprinsese pe to ți

55. • Medicii și pacien ții nu- și
puteau crede ochilor. Îl
cuno șteau de atâ țea ani, îl
examinaseră de zeci de ori,
văzuseră mu șcii săi atrofia ți
de atâ ția zeci de ani de
nemi șcare, știau că era
imposibil cu mijloacele
medicale contemporane să
se facă bine și totu și el se
afla în fa ța lor mergând din
nou și mâinile le putea
mi șca acum normal. „Mare
este Dumnezeu! ...”
exclamau cu to ții
• Preotul spitalului a făcut o
slujbă de mul țumire la care
au participat , cu emo ție
to ți cei aduna ți

56. •
•
După un scurt program de recuperare pentru întărirea mu șchilor, Stavros a reu șit să î și reia via ța
normală s-a întors la casa sa unde a locuit cu mama și fratele său, ridicând o biserică cu hramul Sf.
Nectarie în satul natal
Mergea des în Eghina mul țumind Sf. Nectarie pentru vindecare trupească dar și sufletească. A
continuat activitatea de ajutorare, prin funda ția sa, a celor suferinzi

57. •
•
•
Ziarele și revistele vremii au relatat vindecarea sa miraculoasă devenind cunoscut atât
în țară cât și în străinătate
Stavros a avut de atunci o via ță de misionar, doctorul Rusk l-a invitat , în 1974, să
vorbescă la Congresul Medicilor la New York și au rămas impresiona ți de istoria vie ții
sale
A trecut la cele ve șnice pe 2 ianuarie 1996 la vârsta de 73 de ani

58. MITROPOLITUL AGATANGHEL
• Mitropolitul de Smirna,
Agatanghel, istorisea la o
emisiune radiofonică: „Pe
la începutul anului 1980
m-am îmbolnăvit de
cancer, doctorii mi-au
spus că trebuie să fiu
supus unei grele opera ții.
Citeam în ochii lor cam ce
fel de boală aveam.
Părintele meu
duhovnicesc le-a spus
rudelor mele: „Dacă
Dumnezeu a hotărât să
ni-l ia, o să-l ia; iar dacă
a hotărât să ni-l mai lase,
îl va lăsa”

59. • Diagnosticul
laboratoarelor de aici cât
și al celor din Europa era
acela și: cancer și încă în
formă gravă. Boală
incurabilă din punct de
vedere omenesc. Mă
rugam neîncetat la
Dumnezeu, cerând în
acela și timp, protec ție la
Sf. Nectarie
• În ianuarie 1983, înso țit
de mitropolitul
Hrisostom, am fost
internat la spitalul
Memorial din New York

60. • Opera ția era programată pentru luni diminea ța. Duminică mă împărtă șisem și
eram pregătit pentru orice avea să se întâmple. În timp ce eram transportat
spre sala de opera ție mitropolitul Hrisostom mi-a pus în mână o iconi ță a Sf.
Nectarie. Tulburat, m-am rugat sfântului meu protector și i-am făgăduit că dacă
mă va vindeca, voi sluji în amintirea sa la Sf. Altar al Bisericii sale din Eghina

61. • Opera ția a durat opt ore și jumătate! Când m-am trezit, chirurgul mi-a spus: „În
timp ce vă afla ți în sala de tratament, nu mai aveam nici o speran ță pentru dv.;
se pare că acolo sus, în cer, ave ți mul ți prieteni”. Mul țumeam Maicii Domnului
și Sf. Nectarie. Timp de trei ani, după opera ție, nu am putut să mănânc nimic,
nici măcar să beau o gură de apă. Eram hrănit artificial

62. • Nu mi-am pierdut nici o clipă credin ța în Dumnezeu și speran ța în Sf. Nectarie.
Și minunea s-a petrecut! Rugăciunea fierbinte a tuturor, înso țită de credin ță
puternică, au dus la însănăto șirea mea deplină. „Unde vrea Dumnezeu se
birue ște rânduiala firii”

63. •
•
A ș vrea să mai amintesc că la spitalul Memorial din America, am cunoscut mai multe persoane
bolnave de cancer, care credeau puternic în Dumnezeu și care ulterior s-au vindecat
O doamnă din Atena, pe care n-am s-o uit niciodată, era și ea internată. Am vâzut-o ținând în
mână icoana Sf. Nectarie zicând: „ Știu că am cancer, dar Sfântul nu mă va lăsa să mor, pentru
că am copii de crescut ...” Vede ți cât de adâncă era credin ța ei!

64. •
•
•
Când mai târziu m-am dus și am slujit la Mănăstirea Sf. Nectarie în Eghina, am fost plăcut surprins să
o văd printre credincio șii afla ți în biserică
Venise și ea să mul țumească Sfântului pentru marea minune pe care o săvâr șise cu ea
Credin ța ne izbăve ște! Dumnezeu se milostive ște, atunci când găse ște măcar un pic de credin ță în
sufletul nostru

65. •
•
•
Recuno știn ța mea fa ță de Sf. Nectarie este nemărginită
Îi sunt dator pentru dragostea sa pentru mine, cât timp voi mai trăi pe acest pământ
Deplin sănătos, Mitropolitul Agatanghel nu încetează să mărturisească tuturor despre
minunea petrecută cu dânsul și poartă permanent cu sine icoana Sf. Nectarie

66. „ DE NU AR FI DAT DUMNEZEU PORUNCA
DE A FI PEDEPSI ȚI CEI CARE SE
SINUCID!...”
• Întâmplarea care urmează
•
a fost istorisită de un
cunoscut scriitor de teatru
și scenarist grec Alekos
Galanos și ne spune:
„ În anul 1982 am început
să am dureri mari de
burtă ce au continuat pe
parcursul a doi ani, de și
luam medicamentele
prescrise de medici. În
1984, după analize
medicii mi-au decoperit
piatră și chisturi la fiere și
au hotărât să fiu operat

67. • De și spuseseră că
voi sta trei zile,
am stat mai mult
de trei luni,
descoperind că
am cancer la
canalul fierii.
Aveam dureri
îngrozitoare încât
voiam să mă
sinucid de nu mia ș fi adus aminte
de acel pasaj din
piesa de teatru
„Hamlet” a lui
Shakespeare: „Ah,
de nu ar fi dat
Dumnezeu
porunca de a fi
pedepsi ți cei care
se sinucid!...”

68. • Rudelor mele, doctorii le-au spus că voi trăi cel mult trei luni. M-am
internat la Londra la celebrul spital Royal Marsden, iar după un
examen minu țios nu mi-au dat nici o speran ță. La spitalul Memorial
din New York mi-au confirmat diagnosticul de cancer și când i-am
întrebat cât mai am de trăit mi-au spus că, potrivit statisticilor, cel
mult un an

69. •
•
Între timp, un prieten, pictor mi-a dăruit o iconi ță cu Sf. Nectarie și o carte cu dânsul pe
care le țineam sub pernă și mi-a propus să-m i picteze o icoană cu Sf. Nectarie pe care
să o îmbrac în argint și să o ducem în Eghina în semn de jertfă
Mai târziu am realizat că din ziua în care mă hotărâsem să m erg în Eghina am început
să mă simt mai bine

70. • Ajuns la mănăstire cu
prietenul meu, pictorul și
cu icoana, m-am închinat
la moa ștele sfântului și
am intrat și la mormântul
său gol spre a mă
închina. Am sim țit o
adâncă emo ție și fericire
interioară, până atunci nu
avesesem o via ță
religioasă. Mă duceam la
biserică doar la
evenimentele religioase:
nun ți, botezuri și rareori
la SF. Liturghie. Prin
natura meseriei mele
eram legat de via ța
lumească

71. •
La prima vizită în Eghina aveam sentimentul că nu sunt curat și vrednic să mă aflu acolo.
La a doua vizită, de peste o săptămână sim țeam povara păcăto șeniei mele și m -a rugat:
„Sf. Nectarie, simt că sunt egal cu zero, că nu merit nimic, că sunt un nimic, un mare
păcătos... Î ți voi face și eu o jertfă personală, î ți promit că două luni de acum încolo nu
voi mai ține cont de via ța mea personală. Mă voi spovedi și împărtă și. Fă-m ă bine te rog!
Ajută-mă și trupe ște și suflete ște!”

72. •
•
La părintele Epifanie Teodoros m-am spovedit și mi-a spus să revin peste o lună ceea
ce am și făcut împlinind și canonul ce mi l-a dat. Peste o lună m-a spovedit iară și și
mi-a dat voie să mă împărtă șesc de Crăciun
Am revenit în Eghina și paraclisul cu mormântul fiind gol, mi-am pus capul pe marmura
rece și m-am sim țit într-un mod greu de descris

73. •
•
... Renăscut duhovnice ște, pătruns de credin ță, a șa cum se simte un om foarte murdar
și apoi a făcut o baie fierbinte. Ceva striga în inima mea și am spus: „De acum înainte,
sfinte al meu, nu voi mai avea nici un fel de via ță personală. Voi trăi în Hristos și pentru
Hristos. Vindecă-mă te rog!”
În acel moment,am sim țit ca și cum mi s-ar fi făcut o injec ție în mână. Am sim țit în inima
mea o chemare să mă duc în Sf. Munte și să mor sau să trăiesc acolo până la sfâr șitul
vie ții mele

74. • I-am scris stare țului de la Xiropotamu despre inten țiile mele și mi-a răspuns că
•
•
mă prime ște cu toată dragostea
Au trecut câteva zile și ziceam că astăzi sau mâine o să mor și iată au trecut
15 ani de atunci
După cinci ani de ședere în ob ștea mănăstirii, am avut binecuvântare să
locuiesc singur la o chilie

75. • Duhovnicul Paisie mi-a zis: „Te iube ște Dumnezeu și vei trăi mul ți
ani de acum înainte!” și m-a sfătuit să vin la Mănăstirea Cutlumu ș,
unde continui să rămân în treapta de δόκιμος = frate, sub
îndrumarea bunului duhovnic Hristodul

76. • Merită să vă spun că în urmă cu patru ani s-a jucat pe scena
teatrului Mermaid Theatre din Londra, piesa scrisă de mine
„Lămpile ro șii” «Κόκκινων Φαναριών» și m-au invitat să țin un
cuvânt la premieră și la o emisiune radiofonică

77. •
•
M-am dus și m-au întrebat dacă am asistat la repeti țiile făcute de actori. Le-am spus
că nu și am început să le vorbesc despre cancer, despre schimbarea vie ții mele,
despre credin ța mea, despre curajul pe care mi-l dă Dumnezeu, despre legătura
mea cu Biserica ...
Au rămas foarte surprin și că eu, care am scris cândva această piesă, acum vorbesc
despre Sf. Munte, despre minunile făcute de sfin ți

78. • Nu vă mai spun câte telefoane și fax-uri am primit, prin care mi se cereau
informa ții despre credin ță, minunile săvâr șite de Sf. Nectarie, despre
înfruntarea mor ții, despre rela ția cu Biserica Ortodoxă și despre
con știentizarea vie ții cre știne, a vie ții în Hristos

79. MINUNILE SF. NECTARIE ÎN ROMÂNIA
•
•
•
CUM L-AM CUNOSCUT PE SF. NECTARIE
Mă numesc Boncea Ileana, am 72 de ani, sunt din Bucure ști și sunt
enoria șă a mănăstirii Radu Vodă din 1992
Pe 19 aug. 2001, eram pe stradă, mi s-a făcut rău, am vomat cheaguri de
sânge și un taximetrist m-a dus la Spitalul Sf. Ioan din capitală. La urgen ță
m-au consultat și m-au ținut câteva zile în spital pentru analize și să-mi
revin

80. • Diagnosticul era:
hemoragie digestivă,
infarct miocardic, ulcer
duodenal canceros malign
și trebuia să mă pregătesc
în cât mai scurt timp
pentru opera ție
• Până la interven ția
chirurgicală am alergat la
mănăstirea Radu Vodă iar
P.S. Varsanufie mi-a dat o
seringă cu untdelemn
sfin țit de la Sf. Nectarie și
mi-a zis să mă ung în
fiecare diminea ță

81. • Am folosit mirul cu mare încredere până în ziua stabilită pentru opera ție
• Când m-am prezentat la spital dc. Radu Petrescu, după consult mi-a zis: „Nu
am ce tăia, rana s-a închis”. La întoarcerea acasă m-am dus iar la Radu Vodă
să-i mul țumesc Sf. Nectarie de și atunci nu știam nimic despre el

82. • Abia citindu-i minunile mi-am dat seama cât m-a ajutat Sfântul
• Purtându-i o vie recuno știn ță, simt nevoia să-l fac și eu cunoscut celor
care au probleme și nu-l cunosc, ca și mine atunci

83. SF. NECTARIE LUCREAZĂ ÎN SPRIJINUL CRE ȘTINILOR CARE
ÎI CER
AJUTORUL
• In noiembrie 2001 am primit
•
de la banca la care făcusem
pentru prima dată credit în
valută o penalizare de 100
USD (3.154.000 lei) pentru
că am întârziat să plătesc
rata din ultimele două luni
Nu aveam aceşti bani şi nici
nu ştiam de unde să-i obţin
în câteva zile... Am plâns şi
n-am dormit trei nopţi,
rugându-mă Sfântului
Nectarie de care am aflat
dintr-o carte binecuvântată,
pe care o cumpărasem de
curând

84. • A treia zi, la serviciu,
•
m-am întâlnit cu buna
mea colegă şi prietenă
Ligia, care se
întorsese dintr-o
delegaţie din Franţa
Venise doar să-şi facă
«decontul» şi se
grăbea să ajungă
acasă, unde îşi lăsase
băieţelul de trei ani în
grija guvernantei,
pentru că avea febră
40 grade şi gâtul plin
de puroi

85. • I-am dat cartea cu Viaţa, minunile
•
şi acatistul Sfântului Nectarie, ca
să se roage Sfântului pentru
vindecarea fiului ei Ştefan,
spunându-i: „cite ște chiar şi în
autobuz până acasă”
Prietena mea m-a întrebat ce
necaz am... i-am arătat
penalizarea de la bancă şi i-am
spus că nu am reuşit să o
plătesc. Ligia mi-a dat opt sute
de franci care i-au rămas de la
delegaţia din Franţa, la care să
mai adaug şi să-mi plătesc
penalizarea imediat ce schimbam
francii și îmi permitea să-i
returnez banii atunci când puteam

86. • Când am văzut factura de la schimbul valutar nu ne-a venit să credem
ochilor!... 800 franci însemnau: 3.155.000 lei, adică doar cu 1.000 lei mai mult
decât îmi trebuiau mie ca să-mi achit datoria. Am plâns amândouă în mijlocul
străzii de bucuria minunii săvârşite de Sfântul Nectarie, pentru că în tot acest
timp am vorbit pe drum numai despre acest Sfânt şi despre minunile pe care le
citisem în carte

87. • Şi asta nu a fost singura minune din acea zi!... Ligia a luat autobuzul
spre casă şi a citit în acest tirnp din cartea dăruită de mine.
Absorbită de lectură nu a coborât în staţia la care trebuia şi s-a
trezit în altă parte

88. • Am sunat-o pe Ligia care a
•
spus că a întârziat pe drum,
dar, când a ajuns acasă,
unde sosise şi soţul ei cu
doctoriţa copilului, acesta
era bine, sănătos, mânca,
era vioi şi nu mai avea febră
deloc ! Şi, mai mult, în gât
parcă nici nu avusese
amigdalele pline cu puroi,
astfel că doctoriţei nu i-a
venit să creadă că a trecut
aşa o boală fără nici un
tratament antibiotic, ci doar
cu paracetamol (supozitor)
dat de Ligia dimineaţă!
Sfântul Nectarie a răsplătit-o
şi pe Ligia pentru gestul ei
creştinesc de a ajuta un om
în nevoie! Copilul a fost
vindecat prin minune, aşa
cum a recunoscut doctoriţa şi
soţul Ligiei

89. •
Minunea nu s-a oprit aici! Sfântul Nectarie ne-a ajutat în continuare, atât pe mine, cât
şi pe Ligia.
Prietenei mele îi merge tot mai bine, acum va avea al doilea copil şi se va muta întrun apartament mai mare şi asta pentru că la baza sumei de bani pe care trebuia să o
strângă pentru a cumpăra un alt apartament stau nişte bani trimişi în chip de cadou
tot de Sfântul Nectarie... Cum s-a întâmplat?

90. •
•
Eu am scris despre minunile săvârşite de Sfântul Nectarie măicuţelor din Mănăstirea din Insula
Eghina şi am trimis plicul, rugându-le pe măicuţe să tipărească în cartea cea nouă cu minunile
Sfântului Nectarie şi cele săvârşite de acesta în România
După trei luni, în martie 2002, am primit « invitaţia» de la Oficiul Poştal din Ghencea să merg
să-mi ridic un colet din Grecia. Am crezut că este un nou colet din Athos, de la Sfânta
Mănăstire Vatoped

91. •
•
Când am ajuns acolo, am aflat că acel colet era din Insula Eghina! Nu-mi venea să
cred că măicuţele îmi răspunseseră! Oare ce mi-au pus în acel colet ?
Stupefacţie, atât pentru mine, cât şi pentru lucrătoarea de la poştă care a scos: două
icoane cu Sfântul Nectarie, sticluţe cu mir, iconiţe şi fotografii cu Părintele Nectarie
când era în viaţă, călugăr în Eghina şi director la Seminarul din Atena, şi încă două
plicuri groase pe care scria ceva în greacă, sigilate

92. • Funcţionara de la poştă trebuia să le desfacă (pentru că aşa cere
•
regulamentul) şi le-a tăiat, le-a acoperit imediat cu mâinile să nu le vadă
colegii ei că în acele plicuri erau: dolari! Ceea ce era interzis !
Nu am crezut când mi-a spus că: "Sunt bani, doamnă! Şi mulţi! Dolari!“ Am
spus că asta înseamnă că nu era coletul meu! Nu aveam cum să primesc bani
de la Mănăstire?!!...

93. • Funcţionara mi-a arătat plicurile şi, erau, tntr-adevăr, dolari de
câte 5,1,10 USD (bancnote) şi 50 USD
• Era şi o scrisoare, scrisă frumos, de mână, în limba greacă şi nu
aveam cum să aflu "misterul" existenţei acelei sume de bani de
care nici nu am putut să-mi dau seama până am ajuns la birou să-i
număr

94. •
Am plâns în hohote după ce mi-a tradus colega mea scrisoarea maicii stareţe, Teodosia,
din Eghina, scrisoarea în care îmi spunea că ceea ce le-am scris va fi tipărit în noua
carte care o să apară în Grecia cu «Minunile Sfântului Nectarie», ca o să se roage
pentru mine şi prietena mea şi pentru familiile noastre şi că: «ne trimite Sfântul Nectarie
câte o icoană în foiţă de aur la fiecare, mir de la sfântul său trup şi banii sunt tot de la
Sfântul Nectarie!». Era suma de 200 USD, din care 100 USD să-i înapoiez eu prietenei
mele datoria, iar 100 USD să-i împărţim: 50 USD fiecăreia să facem ce vrem cu ei!

95. •
•
Nu mai trebuie să vă spun care a fost reacţia prietenei mele, Ligia, când i-am dus
icoana cu Sfântul Nectarie şi banii de la Sfântul Nectarie. Ei i-au revenit 150 USD pe
care i-a pus la „temelia” noului apartament, pe care au reuşit să şi-l cumpere acum, în
2003
Eu am fost într-un pelerinaj în ţară cu o parte din bani, cu altă parte mică mi-am plătit
o factură şi al ții i-am trimis la o mănăstire

96. • In toate aceste «lucrări»
•
ale Sfântului Nectarie am
văzut că s-a gândit la toate
amănuntele! Totul „a mers
şnur”, dacă Sfântul meu
drag a vegheat şi veghează
mereu! Trebuie doar să-L
iubeşti pe Hristos, s-o
iubeşti pe Maica Lui
(căreia Sfântul Nectarie se
ruga zi şi noapte) şi să te
rogi lui, aşa cum fac şi eu
tot timpul şi mă ajută
mereu în toate! Slavă lui
Dumnezeu!
Antoaneta Velcovici
(Psihosociolog şi redactor
la Societatea Română de
Radiodifuziune, Bucureşti)