prezentare la conferinta UFB cu ocazia zilei internationala a familiei- 15 mai.

1. STRATEGII DE ALEGERE
A PARTENERULUI DE
CUPLU
Drd. Miclea (Buhaş) Raluca

2. Schimbarea valorilor şi normelor de constituire a familiei a avut loc
concomitent cu trecerea societăţii de la tradiţionalism la modernism:
 societatea arhaică privea căsătoria prin prisma intereselor clanului /
tribului, partenerul de cuplu fiind ales prin autoritatea părinţilor; scopul
urmărit era acela de a asigura urmaşi cât mai valoroşi, de a menţine sau
spori averea materială a familiei
 societatea modernă acordă individului libertatea de a-şi alege singur
partenerul, pe baza nevoilor emoţional-afective, în funcţie de propriul set
de valori - „sindrom al dragostei romantice” (W. Goode)

3. La nivel teoretic (Kapadia, 2001), se vorbeşte de două mari direcţii în ceea
ce priveşte alegerea partenerului de cuplu:
 perspectiva evoluţionară - pune accentul pe mecanismul inconştient
în alegerea partenerului, cerând valorificarea zestrei genetice şi
maximizarea posibilităţii de a avea copii sănătoşi
 perspectiva psiho-socială - pune accentul pe elemente mai
pragmatice ce intervin în căutarea partenerului - fiecare îşi alege
partenerul a cărui valoare este echivalentă cu a sa

4. B. Murstein (1976) a elaborat modelul alegerilor maritale ca
procesualitate multifactorială ce presupune existenţa a trei faze
premergătoare constituirii definitive a cuplulu marital:
 atenţia partenerilor este captată de stimulii reciproci – impresii privind
aspectul fizic, status, reputaţie
 nivelul compatibilităţii valorice, în care partenerii se centrează pe
valorile, atitudinile, comportamentele şi credinţele manifestate de
celălalt
 nivelul compatibilităţii nevoilor de rol, fiecare testându-l pe celălalt prin
prisma posibilităţii de a-şi satisface recioproc aspiraţia de a avea un
prieten, un soţ, un bun tată/o bună mamă pentru copii

5. Principiul endogamiei - tendinţa individului de a-şi selecta partenerul de
cuplu din cadrul aceluiaşi grup social şi aceleiaşi culturi, fiind o
caracteristică a societăţilor moderne europene şi occidentale
Principiul exogamiei – tendinţa individului de a forma uniuni conjugale
cu persoane aparţinând unui grup social şi cultural diferit (altă rasă, etnie,
religie )

6. Determinanţi socio-
culturali
 VÂRSTA
• un element fundamental în selecţia partenerului marital
• oamenii tind să stabilească relaţii de căsătorie cu cei de vârstă apropiată
de a lor. Se tinde ca vârsta bărbatului la căsătorie să fie mai mare decât
cea a femeii. Odată cu înaintarea în vârstă, se observă o creştere a
diferenţei de ani dintre bărbat şi femeie în momentul concretizării
căsătoriei.
 STATUS SOCIO-PROFESIONAL
• relaţiile maritale se formează între cei care prezintă echivalenţă de
statut social, clasă sau categorie profesională (intelectualii tind să se
căsătorească cu intelectuali, cei dintr-o clasă inferioară de asemenea se
căsătoresc între ei)

7. Determinanţi socio-
culturali
 RASĂ ŞI ETNIE
• indivizii tind să se căsătorească cu cei din aceeaşi rasă cu a lor, deşi
societăţile moderne şi post-moderne prezintă o rată crescută a relaţiilor
maritale stabilite între parteneri de rase diferite. În SUA tipul cel mai
întâlnit de căsătorie interrasială este între femeia albă şi bărbatul de
culoare
 RELIGIE
• acest tip de homogamie (religioasă) era mult mai determinant în cadrul
societăţilor tradiţionale, unde instituţia bisericii, în special, cerea
încheierea căsătoriilor doar între persoane cu aceeaşi apartenenţă
religioasă
• la nivelul mentalului colectiv, homogamia religioasă nu are o influenţă
semnificativă în selectarea partenerului de viaţă

8. Determinanţi socio-
culturali
 PROXIMITATEA SPAŢIO-GEOGRAFICĂ
• determinant important în selectarea partenerului de viaţă, deoarece
acesta cumulează mai multe criterii ale conceptului de homogamie -
indivizii au aceeaşi cultură, rase şi etnii asemănătoare, mentalităţi şi
atitudini comune, statut social apropiat
• proximitatea spaţială se manifestă în numeroase contexte sociale: şcoală
(frecventarea aceleaşi şcoli de către elevi presupune similarităţi în
condiţia socială a părinţilor acestora), mediu de rezidenţă (locuirea în
acelaşi cartier), locul de muncă etc.
• vecinătatea este în general asociată cu omofilia - status social similar
• conform datelor de cercetare provenite din Barometrul de Opinie
Publică al Fundaţiei Soros din România (mai 2007), rezultă că cei mai
mulţi oameni şi-au cunoscut partenerul pe baza relaţiei de vecinătate

9. Mecanisme
psihosociale
 ATRACTIVITATEA FIZICĂ
• unul dintre cele mai importante ingrediente ale iubirii reciproce între
doi parteneri, este considerat a fi atractivitatea fizică dintre oameni.
Este vorba de ipoteza potrivirii fizice (Iluţ, 2005), indivizii fiind atraşi,
conştient sau inconştient, de frumuseţea fizică
 TRANSFERUL DE EXCITABILITATE NERVOASĂ
• în perioade sentimentale grele sau după încercări dificile, în cazul unei
excitabilităţi nervoase provocate de teamă sau oboseală, indivizii tind
să interpreteze această situaţie ca fiind una de „îndrăgostire” de o
persoană atractivă aflată în proximitatea lor
• psihologia socială se vorbeşte despre ipoteza atribuirii eronate a
excitabilităţii

10. Mecanisme
psihosociale
 EFECTUL „ROMEO ŞI JULIETA”
• intervenţia de opoziţie a părinţilor în relaţia de dragoste dintre doi
tineri, duce de multe ori la întărirea acesteia
• starea de excitabilitate nervoasă datorată atitudinii de opunere a
părinţilor faţă de relaţia dintre doi tineri, este interpretată ca fiind un
efect al „îndrăgostirii”
 EFECTUL „GREU DE CUCERIT”
• Conştiinţa colectivă afirmă următorul stereotip: „bărbaţii sunt atraşi de
femeile care par a fi greu de cucerit, dar care manifestă interes doar
pentru ei.” Astfel, la nivelul mentalului masculin apare conştientizarea
popriei valori pe piaţa maritală.

11. Mecanisme
psihosociale
 SIMILARITATE ŞI COMPLEMENTARITATE
• aceste principii existente în procesul de selecţie a partenerului de cuplu,
se manifestă când vine vorba de trăsăturile de personalitate şi sistemele
valorice ale indivizilor
• cercetările au demonstrat faptul că relaţiile maritale realizate între
persoane similare din punct de vedere al personalităţii, al mentalului şi
al sistemului axiologic, sunt mult mai durabile
• s-a evidenţiat ipoteza conform căreia partenerii de cuplu se aleg în
principal în funcţie de nevoile şi trăsăturile de personalitate
complementare pe care le au, acestea garantând succesul mariajului
(fiecare apreciază la celălalt ceea ce el nu posedă)

12.  proximitatea spaţio-geografică joacă un rol extrem de important în procesul
alegerii partenerului de cuplu
 alte contexte evidenţiate în procesul de selecţie a partenerului conjugal:
- prin intermediul reţelelor de prieteni, rude, cunoştinţe
- la locul de muncă sau la şcoală / facultate
- în locurile publice de socializare (club, bar, restaurant, discotecă, terase)
- prin intermediul reţelelor de socializare online

13. VĂ MULŢUMESC