1. Mihai Eminescu – 163 de
ani de la naşterea poetului

2. D ata şi locul naşterii
Casa din Ipoteşti
Mihai Eminescu s-a
născut în 15 ianuarie 1850
la Botoşani. Numele său la
naştere este Mihail
Eminovici.

3. Familia Eminescu
Părinţii lui Mihai Eminescu • Mihai Eminescu este al şaptelea
dintre cei unsprezece copii ai
căminarului( un boier care
aduna impozitele), Gheorghe
Eminovici, provenit dintr-o
familie de ţărani români din
nordul Moldovei, şi al Ralucăi
Eminovici, născută Juraşcu,
fiică de stolnic( şeful
bucătarilor, al pescarilor şi al
grădinarilor) din Joldeşti.
Familia cobora pe linie paternă
din Transilvania de unde
emigrează în Bucovina din
cauza exploatării iobăgeşti,
obligaţiilor militare şi a
persecuţiilor religioase.

4. Copilăria
• Copilăria a petrecut-o la
Ipoteşti Botoşani şi Ipoteşti, în
casa părintească şi prin
împrejurimi, într-o totală
libertate de mişcare şi de
contact cu oamenii şi cu
natura, stare evocată cu
adâncă nostalgie în poezia
de mai târziu (Fiind
băiet… sau O, rămâi).

5. Studiile
• Între 1858 şi 1866, a urmat cu intermitenţe
Clădirea Ober-Gymnasium din şcoala primară la Cernăuţi, absolvind cu
Cernăuţi, unde poetul şi-a făcut rezultate bune la învăţătură.
studiile în perioada 1860-1863. • Între 1860 şi 1861 a fost înscris la liceul german
Tot aici a predat Aron Pumnul. din Cernăuţi. Aici, l-a avut profesor de limba
română pe Aron Pumnul, căruia îi va dedica o
poezie, La mormântul lui Aron Pumnul.
• În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile,
deşi avea o situaţie bună la învăţătură.
• În 1864 elevul Eminovici Mihail a solicitat
Ministerul Învăţământului din Bucureşti o
subvenţie pentru continuarea studiilor sau un
loc de bursier. A fost refuzat, „nefiind niciun loc
vacant de bursier“.
• Elevul Eminovici a plecat la Cernăuţi unde
trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu
dădea reprezentaţii. La 5 octombrie 1864,
Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul
din Botoşani, apoi, peste puţin timp, a fost copist
la comitetul permanent judeţean.
• La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat. Se
întoarce în Botoşani, unde lucrează ca îngrijitor
al bibliotecii lui Aron Pumnul.

6. Debutul în literatură
Profesorul Aron Pumnul • 1866 este anul primelor manifestări
literare ale lui Eminescu. În 12/24
ianuarie moare profesorul de limba
română Aron Pumnul. Elevii scot o
broşură, Lăcrămioarele învăţăceilor
gimnazişti, în care apare şi poezia
La mormântul lui Aron Pumnul
semnată M. Eminoviciu. La 25
februarie/9 martie debutează în
revista “Familia”, din Pesta, a lui
Iosif Vulcan, cu poezia De-aş avea.
Iosif Vulcan îl convinge să-şi
schimbe numele în Eminescu,
adoptat mai târziu şi de alţi membri
ai familiei sale. În acelaşi an îi mai
apar în “Familia” alte cinci poezii.

7. Sufleor şi copist
Teatrul Naţional Bucureşti • Din 1866 până în 1869, a pribegit pe traseul
Cernăuţi – Blaj – Sibiu – Giurgiu – Bucureşti. De
1852 - 1864 fapt, sunt ani de cunoaştere, prin contact direct, a
poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor
româneşti, un pelerinaj transilvănean al cărui
autor moral a fost Aron Pumnul.
• A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu şi-a
realizat proiectul. În iunie 1866 a părăsit
Bucovina şi s-a stabilit la Blaj cu intenţia
mărturisită de a-şi reîncepe studiile.
• În 1867 a intrat ca sufleor( persoană care suflă
actorilor, în timpul repetiţiilor şi al
reprezentaţiilor, replicile pe care urmează să le
spună) şi copist de roluri în trupa lui Iorgu
Caragiale( persoană care se ocupa cu copierea
actelor, manuscriselor şi a notelor muzicale), apoi
secretar în formaţia lui Mihail Pascaly şi, la
recomandarea acestuia, sufleor şi copist la Teatrul
Naţional, unde îl cunoaşte pe I. L. Caragiale. Cu
această trupă face turnee la Brăila, Galaţi,
Giurgiu, Ploieşti. A continuat să publice în
“Familia”; a scris poezii, drame (Mira), fragmente
de roman (Geniu pustiu), rămase în manuscris; a
făcut traduceri din germană.

8. Student la Viena şi Berlin
• Între 1869 şi 1872 este student la Viena.
Casa din Viena în care a Urmează cursurile Facultăţii de Filozofie şi
Drept (dar audiază şi cursuri de la alte
locuit Eminescu facultăţi). Activează în rândul societăţii
studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan
Slavici; o cunoaşte, la Viena, pe Veronica
Micle; începe colaborarea la “Convorbiri
literare”; debutează ca publicist în ziarul
“Albina”, din Pesta. Apar primele semne
ale "bolii".
• Între 1872 şi 1874 a fost student la Berlin.
Societatea Junimea i-a acordat o bursă cu
condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. A
urmat cu regularitate două semestre, dar
nu s-a prezentat la examene.
• La 1 aprilie 1869, a înfiinţat împreună cu
alţi tineri, cercul literar Orientul, care avea
ca scop, între altele, strângerea basmelor,
poeziilor populare şi a documentelor
privitoare la istoria şi literatura patriei.

9. Reîntoarcerea în ţară. Rătăciri
Ziarul “Convorbiri • Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între
1874-1877. E director al Bibliotecii
Literare” Centrale, profesor suplinitor, revizor
şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui,
redactor la ziarul “Curierul de Iaşi “.
Continuă să publice în “Convorbiri
Literare”. Devine bun prieten cu Ion
Creangă pe care îl introduce la
Junimea. Situaţia lui materială este
nesigură; are necazuri în familie; este
îndrăgostit de Veronica Micle.
• În 1877 se mută la Bucureşti, unde până
în 1883 este redactor, apoi redactor-şef
la ziarul “Timpul“. Desfăşoară o
activitate publicistică excepţională, tot
aici i se ruinează însă sănătatea. Acum
scrie marile lui poeme (Scrisorile,
Luceafărul etc.).

10. Boala
• Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb a citit
în mai multe rânduri Luceafărul în şedinţele Junimii de la Titu
Maiorescu.
Biblioteca Centrală • În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o
vreme în spital. Eminescu a dat semne de depresie, iar la 28 iunie,
Universitară "Mihai "boala" a izbucnit din plin. În aceeaşi zi a fost internat în sanatoriul
Eminescu" Iaşi doctorului Şuţu, cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă,
nicidecum ceva incurabil. Eminescu a fost trimis la Viena în 20
octombrie şi internat în sanatoriu.
• În decembrie îi apare volumul “Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte
selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii
lui Eminescu).
• Eminescu se întoarce în ţară în 1884, unde este numit în postul de
sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iaşi.
• În perioada iulie - august 1885 a urmat o cură la Liman, lângă
Odessa.
• În anul 1886 a fost menţinut în serviciul bibliotecii, unde a îndeplinit
roluri şterse: a scris statele de plată, adresele pentru înaintarea lor,
diverse circulare pentru restituirea cărţilor împrumutate şi pentru
convocarea comisiei bibliotecii.
• În primăvara lui 1887, Eminescu a plecat la Botoşani, la sora sa
Henrieta, şi a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon.
• Eminescu a dorit în 1888 să-şi termine unele lucrări de care şi-a
amintit că le-a lăsat în manuscris.
• Veronica Micle a venit la Botoşani şi l-a determinat pe Eminescu să
se mute definitiv la Bucureşti. În 15 aprilie, poetul s-a stabilit
definitiv la Bucureşti. Aici a avut un modest început de activitate
literară.
• Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din
Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.

11. Moartea
• Moartea lui Eminescu s-a produs pe data
Mormântul lui Eminescu – de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa,
după ce la începutul anului boala sa
cimitirul Bellu devenise tot mai violentă, în casa de
sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat
la Bucureşti, în cimitirul Bellu.
• În "Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932),
George Călinescu a scris aceste
emoţionante cuvinte despre moartea
poetului: “Astfel se stinse în al optulea
lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a
ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul
românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul
îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi
cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă
cînd acest pămînt să-şi strîngă toate sevele şi
să le ridice în ţeava subţire a altui crin de
tăria parfumurilor sale".