1. MIHAI BABELE
PRIMA DONA
OPEREI din MILANO
ROMAN
1

2. P R E F A ŢĂ
La mijlocul anilor” 80 al secolului XIX la Teatrul de Operă din Milano, Prima
Donă era Clotilda Caligaris, o domnişoară tânără, cu o voce extraordinară.
Era o domnişoară timidă, bine educată. Tatăl ei era unul dintre cei mai bogaţi
oameni din Italia, care îşi iubea la nebunie unica fiică. Ea avea cei mai buni profesori de
muzică, literatură, etc.
Clotilda nu s-a luptat cu nimeni pentru a deveni Prima Donă. Era
indiferentă de succesul cel avea, nu-i plăceau admiratorii. Ea a fost pur şi simplu
numită de conducerea Teatrului pentru calităţile ei extraordinare, pentru talentul
cel avea de la Dumnezeu. Era o catolică credincioasă.
Având ca cavaleri cei mai de seamă tineri din Italia şi chiar din toată
Europa, ea s-a îndrăgostit de un sublocotenent din România, un stat recent format
în centrul Europei, şi aproape necunoscut pe atunci de europeni.
A părăsit Teatrul La Scala, Italia, şi a urmat soţul în necunoscut...
Petre Otu, colonel şi cercetător istoric scrie despre ea „ ..., toţi cei care au
cunoscut-o au apreciat generozitatea şi bunătatea ei, faptul că era însufleţită de o
iubire mistică a binelui şi avea o nevoie religioasă a jertfirii de sine”.
Această activitate deosebită pentru alinarea suferinţelor celor loviţi, într-
un fel sau altul de soartă, a impresionat opinia publică, astfel că la trecerea ei în
nefiinţă ziarul „Universul” titra „Moartea unei românce de seamă”.
Alexandru Averescu a fost un om căruia i-au plăcut femeile, acestea jucând
un rol important în viaţa sa. Clotilda, cu marea sa iubire pentru Alessandro, a
trecut cu vederea peste această situaţie, rămânându-i fidelă. La rândul său
Mareşalul a avut pentru Clotilda un adevărat cult şi de aceea moartea ei l-a zguduit
profund.
2

3. „CEA MAI DE SEAMĂ ROMÂNCĂ
DIN TOATE TIMPURILE”.
(ziarul „Adevărul” la moartea
Clotildei Caligaris)
Italia. Începutul anilor 60, secolul XIX. Un tânăr simpatic, înalt, bine educat, se
plimba prin Milano, unde sosise la porunca tatălui său, un negustor bogat provenit din
Grecia. Tatăl său, a fost trimis şi el în tinereţe de bunel cu afacerile familiei la Milano,
unde s-a îndrăgostit de o italiancă, de provinienţă nobilă. Ea a răspuns la dragostea lui. Se
întâlneau pe ascuns, pe furiş, să nu fie văzuţi de cineva.
Neamul ei nu voia să se înrudească cu un neam de negustori greci. Negustorii în
general, şi mai ales cei greci, erau consideraţi de nobilimea italiană oameni de categoria a
doua sau a treia.
Însă domnişoara era o persoană mai inteligentă, mai contemporană şi nu voia ca
soarta ei să fie hotărâtă de altcineva. După câteva discuţii cu neamul ei, care nici nu voiau
să audă de astfel de căsătorie, ea i-a propus iubitului să o fure.
S-a întâmplat întocmai. Tinerii s-au stabilit cu traiul în Grecia. Acolo a şi apărut
pe lume el, Teodor Caligaris, care acum se plimba prin Milano, oraşul natal al mamei
sale. Oraş de care se îndrăgostise cât timp s-a aflat acolo.
Teodor a îndepinit poruncile tatălui, a pus pe roate afacerile, la care el se pricepea
mai bine ca majoritatea dintre greci. Voia foarte mult să vadă castelul unde a crescut
mama lui, unde şi-a petrecut copilăria, tinereţea. O găsea deseori plângând, dorul de casă,
dorul de părinţi, de soră o rodea tot mai mult. Se închidea în ea, nu scotea o vorbă.
Tatăl îl preîntâmpină ca în aceste momente trebuie s-o lase în pace, să-şi vină în
fire. O iubea mult, Teodor simţea asta. Tatăl său încercase de nenumărate ori să
vorbească cu reprezentanţii neamului ei. Însă nimeni n-a mers la contact.
O lună în urmă, tatăl îl chemă la el.
-Teodor, trebuie să pleci la Milano cu afacerile noastre. Dar nu asta este cel mai
important lucru - tatăl tăcu.
-Tată, vă ascult – îl scoase de pe gânduri Teodor.
-Vezi ce se întâmplă cu mama. Am consultat câţiva medici.
-Ceva grav, tată?
-Toţi sunt de acord că dorul de părinţi, de fraţi şi de surori pot duce la cazuri
fatale. Cazurile sunt foarte rare, dar sunt...
-Ce-i de făcut? întrebă cu tristeţe Teodor. Îşi iubea mama. De fapt, pe nimeni nu
iubea atât de mult ca pe ea.
3

4. -Ai o misiune grea, fiule. Trebuie să convingi neamul ei să o ierte, să poată să vină
în ospeţie la ei. Altfel, o pierdem...
-Tată, nu mă întorc acasă până nu rezolv problema.
-Dacă cineva din ei vor cere bani, promitele orice sumă. Nu mai pot să văd cum se
topeşte femeia pe care o iubesc... Dumnezeu să te ajute!
Când călcase pe pământul italian, nu l-a impresionat nimic. Venise cu o corabie ce
aparţinea neamului Caligaris, care aruncase ancora în golful Veneţiei. Însă în drum spre
Milano... iar apoi şi în oraş şi-a schimbat atitudunea, oraşul mamei sale devenind tot mai
atrăgător.
Misiunea cea mai importantă pe care trebuia s-o îndeplinească o amână pentru
mai târziu, căci nicidecum nu se hotăra, nu ştia cum s-o îndeplinească, încălcând porunca
tatălui, care îi ordonase să meargă în primul rând la părinţii mamei sale şi să încerce el,
nepotul lor, să-şi ceară scuze de la ei, lămurind starea mamei, pe care nostalgia o ducea în
mormânt.
Câtă vreme s-a aflat aici, a trecut de nenumărate ori pe lângă castelul bunicilor,
însă nu s-a încumetat să intre. Acum nu are încotro, mâine de dimineaţă trebuie să se
întoarcă în Grecia. Ştia cât de mult aşteptau tata şi mama rezultatul acestei călătorii.
Cu inima în dinţi se apropie de porţile masive ale acestei cetăţi medievale, care
ascundea multe taine. A bătut de câteva în poarta cu unelul masiv. Zgomotul era destul de
puternic. Avea impresia că în castel nu e nimeni. Însă nu mai putea bate în retragere. Să
vină altădată nu mai era timp. Acum înţelese de ce tatăl a insistat să se meargă în primul
rând aici. Nu-idădu ascultare... Dacă se întoarce cu un răspuns negativ, o pierde pe
mama, pe care o iubea atât de mult!
După un timp destul de lung poarta se deschise şi un slujitor întrebă:
-Cine sunteţi, senior?
-Cheamă pe cineva din stăpânii castelului!
-Trebuie să le spun cine sunteţi, altfel nu veţi fi primit.
„Şi aşa n-o să fiu primit” se gândi Teodor. Însă altă şansă nu avea.
-Sunt Teodor Caligaris, nepotul stăpânilor. Am sosit din Grecia să mă închin
buneilor mei – spuse el cam tulburat.
-Mă duc să raportez - poarta se închide din nou. Însă era hotărât să se lupte până
la capăt pentru mama sa. Va sta aici atât cât va trebui ca să-şi ajute mama.
Însă poarta se deschise şi se înfăţişe o doamnă cam de vârsta mamei sale, care
semăna mult cu ea.
-Nu te întreb, tinere, cine eşti, căci eşti copia mamei tale. Poftim, intră.
În faţa castelului era aşteptat de o mulţime de oameni. Se opri la distanţă şi se
prezentă. De el se apropie o doamnă în vârstă şi fără să spună vre-un cuvânt îl îmbrăţişă,
iar din ochi îi curgeau lacrimi.
-Sunt bunică-ta – se prezintă ea. El căzu în genunchi şi îi sărută mâna – intrăm în
castel, spuse bătrâna.
Toţi se supuse ordinului ei. Într-o sală mare se aşeză în jurul unei mese enorme.
Atenţia celor prezenţi era concentrată asupra lui. Teodor se fâstâcise de atâtea priviri.
4

5. -Îţi fac cunoştinţă cu neamul tău - spuse bunica şi începu să le spună pe nume. N-a
numi-o doar pe o domnişoară care sta lângă un tânăr, pe care bunica zise că era nepotul
său.
-Dar unde e bunelul? întrebă el.
-Ne-am adunat astăzi ca să-l pomenim - spuse bunica – a decedat un an în urmă.
-Să-i fie ţărna uşoară – Teodor se sculă în picioare şi îşi făcu cruce.
-N-o să-i fie – spuse tristă bunica – a spus-o el însuşi asta pe patul de moarte.
-De ce, bunică?
-Căci s-a încăpăţânat şi n-a mai primit-o pe fiica sa iubită la castel. Însă pe patul
de moarte a iertat-o, cerându-şi scuze de la ea şi de la tine.
Se lăsă o tăcere profundă. Pe femei le podidiră lacrimile. Toţi ştiau de această
tragedie, de dragostea cea mare dintre tatăl şi mama lui Teodor. Privi instinctiv spre
domnişoara care nu-i fusese prezentată. Lacrimile curgeau din ochii ei mari şi frumoşi.
-Acum povesteşte-ne de mama ta – se întoarce spre el bunica.
-Mama e foarte grav bolnavă. . . Zi şi noapte plânge de dorul vostru, voia de multe
ori să vină să-şi ceară iertare. Însă bunelul n-a acceptat prezenţa ei la castel.
-Sărmana fiică – oftă printre lacrimi bătrâna – se chinuie din cauza omului care o
iubea mult. Dar încăpăţânat. Câte lacrimi am vărsat eu şi fiica, sora mamei tale, unul
Dumnezeu ştie!
Peste un timp toţi se liniştiră.
-Bunică, stimate rude – rosti Teodor– trebuie să plec la Veneţia. Mâine corabia
pleacă în Grecia. Ce să-i transmit mamei?
Toţi îşi îndreptară privirile spre bătrână.
-O aşteptăm cu nerăbdare. Să vină imediat! Îţi încredinţez această misiune ţie,
Teodore. Cred că te vei isprăvi de minune.
-Nu numai de minune, dar şi cu cea mai profundă bucurie. Mama va fi cea mai
fericită femeie. Noi avem corăbiile noastre şi tata va trimite imediat una cu mama.
-Să vină şi el, totul s-a iertat, totul s-a uitat.
-O să vezi, bunică, ce tată de treabă am !
Îşi luă rămas bun de la toţi, sărută mâna şi domnişoarei care îl intrigase. Însă ea
nu-i dădu nici o atenţie.
Mare bucurie era în familia Caligaris după întoarcerea lui Teodor. Mama începu
pregătirea de întoarcere în ţară. Tata a ordonat să fie gata cea mai bună corabie şi cel mai
bun echipaj. Au încărcat pe corabie două cele mai frumoase trăsuri cu cei mai buni şi mai
frumoşi cai. Mama întinerise. Teodor n-o văzuse niciodată atât de veselă.
Mama a stat mult pe ţărmul italian, bucuroasă... cu lacrimi la ochi. Vizitiii dau în
cai din toată puterea, însă ei îi părea că merg încet. Tatăl tăcea, fericit şi el.
Când se apropiau de castel mama a rugat să se meargă mai încet. Se uita împrejur,
dorind să-şi amintească de ceva.
-Aproape că nu cunosc nimic aici – spuse ea cu tristeţe – totul s-a schimbat.
Au bătut la poartă aşa cum bătuse şi el. Acelaşi slujitor fără să întrebe ceva a
deschis larg poarta şi ei au intrat cu trăsurile. În ogradă nu se vedea nimeni. Însă numai
au ajuns la intrare, că au început să se adune locatarii.
5

6. Mama a coborât, s-a închinat până la pământ la castel. Întâlnirea între mamă şi
fiică a fost tragică. Bătrâna a îmbrăţişat-o, a sărutat-o. Aşa şi stau îmbrăţişate. Peste un
timp bătrâna spuse:
-Poftim în castelul tău fiica mea, şi se lăsă încet la pământ. Au încercat s-o ridice,
însă ea era moartă.
Bucuria cea mare s-a transformat într-o scârbă .
-Mama spunea des că voia mai întâi să te vadă şi apoi să se ducă după tata. Să-i
spună şi lui cum arăţi – spuse sora ei plângând.
La înmormântare Teodor o văzu şi pe domnişoara cu care nu făcuse încă
cunoştinţă. La prima ocazie se uita la ea. Simţea cum şi ea se uita la el.
După înmormântare făcu cunoştinţă cu ea. O chema Claudia şi era logodnica
verişorului său.
-Când nunta, întrebă el cam cu tristeţe
-Care?
-A voastră cu verişorul meu.
-Nimeni n-a vorbit niciodată de nuntă.
-Sunteţi doar logodiţi? se miră Teodor.
-Părinţii ne-au logodit de mici. Ca neamurile să nu piardă din înfumurarea lor.
Însă noi am hotărât că fiecare face ce vrea. Noi rămânem prieteni.
Această informaţie îl bucură nespus de mult. Domnişoara îi plăcea. Era frumoasă,
deşteaptă, veselă. Cu ea era interesant să vorbeşti pe diferite teme. O interesa tot ce nu
ştia, dar voia să ştie.
Rămase să trăiască în Italia. Bussinesul l-au transferat tot încoace. Mama înflorise.
Teodor şi tatăl său erau fericiţi. Tata a cumpărat o casă mare cu ogradă, care după
dimensiuni era mai mare ca castelul bunicului... Însă nu era castel...
Întâlnirile lui cu Claudia au crescut într-o dragoste mare. S-au căsătorit. La
timpul cuvenit s-a născut o fetiţă. În acea noapte luna de pe cer era extrem de luminoasă.
Bătrânii nu-şi aminteau de aşa ceva.
-Această fetiţă va aduce multă lumină oamenilor ca şi această lună, care
luminează atât de puternic, spuse o bătrânică.
Au numit-o Clotilda. Când crescuse puţin, Claudia observă că fiica ei are o voce
specifică, nu ca toţi copiii. Curioasă a dus-o la şcoala de muzică ce funcţiona pe lângă
Teatrul La Scala. A fost primită imediat la vocal, necătând că anul de învăţământ se
începuse deja. A fost hotărârea colegiului de profesori, întruniţi special pentru a o asculta.
Teodor îşi iubea fiica. Cum avea timp liber, se juca cu ea, se plimbau prin oraş. Îi
cumpăra tot ce ea dorea. Însă ea era timidă, simplă, fără mari pretenţii.
Murise tatăl lui Teodor şi tot bussinesul a rămas pe spatele lui. Câte odată regreta
că n-are un fecior. Însă numai în clipa aceea. Clotilda se făcuse o domnişoară frumoasă,
cu ochii mari ca a mamei sale. Cânta în câteva spectacole în roluri secundare.
Avea mulţi admiratori. Însă nu iubea pe nimeni, fapt ce o întrista pe mama ei, care
se simţea tot mai rău şi mai rău. Teodor a dus-o la toţi doctorii cei mai buni. Însă nimeni
nu putea spune concret de ce este bolnavă.
La 19 ani Clotilda o înlocuia de multe ori pe primadonă. Însă nu asta era scopul ei.
Voia să fie liberă de aceste repetiţii care o lăsau fără puteri.
6

7. La un spectacol sosi Regina Italiei cu suita sa. Ea plăcut mult această fetiţă care
avea talent colosal, însă era simplă. O invită la audienţă. În faţa Reginei se fâstăci, nu ştia
ce să facă cu mâinile.
-Aşează-te draga mea, Regina se uita cu dragoste la buzele ei plinuţe, frumoase –
cine ţi-i mirele?
-Nu am, Majestate.
-Cum aşa? se miră Regina – o cântăreaţă atât de bună şi n-are pe nimeni. Hotărăsc
eu această problemă – iar ochii vedeau numai buzele acestea plinuţe şi nesărutate – şi nu
te-ai sărutat încă cu nimeni?
-Nu Majestate, spuse ea şi aplecă ochii în jos.
-Trebuie să simţi ce înseamnă asta. E ceva plăcut! – se apropie de ea şi o sărută
lung şi fierbinte. Clotilda nu ştia ce să facă. Era doar Regina! – mai înfierbântat atât de
mult că nici nu ştiu ce să fac – Regina o mai sărută şi mai fierbinte. Era plăcut sărutul
Reginei, foarte plăcut.
Însă ea îşi închipuia asta mai altfel. Auzia la repetiţie cum fetele se lăudau ce au
făcut cu flăcăii.
-Regret că trebuie să plec. Sunt aşteptată de Rege. Data viitoare când mai vin, dar
o să vin eu repede, se uită cu dragoste la ea, te învăţ să te săruţi. Acum încă un pup şi eu
plec – o îmbrăţişază şi o sărută cu plăcere - sărutul tău o să-l simt mult timp.
Clotilda nu ştia cât timp l-a simţit Regina, însă ea l-a simţit destul...
Moartea mamei a scos-o din ritmul vieţii. Nu voia nimic, nu mai voia teatru... Nu
se ducea la repetiţii, nu primea pe nimeni la ea în ospeţie. Tatăl era tot în acea stare.
Numai sora mamei avea acces la ei. Cu ea Clo se simţea ca cu mama. Doamna
Campanella o mângâia ca pe fiica sa. Dorea mult o fiică, însă bunul Dumnezeu i-a trimis
un băiat, Giovani, un băiat deştept, simpatic ca şi tatăl său, colonelul Campanella.
Trecuse câteva luni de când Regina se întoarse de la Milano. Era cu o dispoziţie
extraordinară, şi chiar i-a permis Regelui să se culce cu ea. Acest fapt la pus pe gânduri pe
Rege, care ştia că purtarea Reginei face unele abateri de la normele societăţii.
Îi plăceau pe lângă bărbaţii tineri şi frumoşi... şi domnişoarele. La Curte se şoptea
despre aceste tendinţe ale Reginei, care se pregătea intens de plecarea dinnou la Milano.
Regele hotărî să-i strice puţin planurile Reginei şi în ultimul moment se urcă cu ea în tren.
Foarte dezamăgită, Regina însă nu spuse nimic. Regele l-a luat cu el pe feciorul lui
Amaratti, un neam apreciat în Italia, care l-a ajutat să-şi recapete tronul. Dacă treburile
stau aşa cum gândeşte Regele, dar el este încrezut în asta, apoi tânărul Amaratti îi va fi de
folos.
Însă la Milano îi aştepta un fiasco. Domnişoara Caligaris nu mai cânta la Teatrul
La Scala. După moartea mamei sale a părăsit scena. Au asistat la câteva spectacole.
Regina nu-şi găsea locul. A pus în funcţie conducerea Teatrului, pentru a o convinge să
vină la audienţă. Însă Clotilda a refuzat categoric.
Regele avea planurile lui în privinţa acestei domnişoare. Voia să unească neamul
Amaratti cu neamul Caligaris. Se primea un tandem foarte puternic pentru sprijinul
Coroanei. Din această cauză l-a luat cu el pe feciorul lui Amaratti, un băiat înalt, frumos,
7

8. însă timid de fire. După cum credea el, tinerii se potriveau de minune. Stimul mai era şi
unirea a două averi colosale.
Regele n-a aşteptat să vină Clotilda la Teatru, dar a plecat el l-a ea, luându-i
iniţiativa de la Regină. A trimis pe cineva, ca familia Caligaris să fie preîmtâmpinată de
sosirea Regelui.
Prezenţa Regelui în casa cuiva era o cinste extraordinară pentru orice familie,
pentru orice neam. Regele a fost întâmpinat cu paine şi sare de Teodor Caligaris,
colonelul Campanella cu toaze regaliile, doamna Campanella şi Clotilda.
După partea oficială, s-au aşezat cu toţii la masă.
-Domnule Caligaris - începu Regele – aveţi o fiică extraordinar de talentată şi
frumoasă, cu toate că nu am auzit-o personal cum cântă. Însă slava a întrecut-o.
-Mulţumesc, Majestate – se închină Teodor.
-Eu astăzi sunt la Dumneavoastră nu numai ca Regele Italiei, ci în primul rând ca
peţitor...
La aceste cuvinte toţi şi-au întors privirea spre Clotilda, care nu înţelese nimic.
-L-am luat cu mine pe feciorul prietenului meu Amaratti – se scoală tânărul
simpatic ce sta lângă Rege – o cerem de soţie pe fiica Dumneavoastră.
Regele tăcu. Nimeni nu se încumeta să spună ceva. Toţi aşteptau ce va fi mai
departe. Se vedea că nici Paolo Amaratti nu ştia de acest lucru. Se fâstâci şi el.
Teodor trebuia să răspundă ceva. Însă ce? Clotilda putea să nu accepte!. Ea la
înfăţişare pare timidă şi simplă, dar are un caracter puternic, poate mai puternic ca al lui,
Teodor Caligaris.
-Majestate, stimaţi invitaţi. Neamului nostru i-a căzut marea cinste de a fi vizitat
de Rege, nu numai ca Regele Italiei, dar ca şi peţitor din partea stimatului neam
Amaratti.
Teodor se întoarce spre Rege şi Paolo Amaratti.
-Însă, Majestate, - continuie el – fiica mea este matură şi după tradiţiile familiei
Caligaris, este independentă în a lua vreo hotărâre. Eu voi susţine orice hotărâre luată de
ea.
Se lasă o tăcere adâncă. Toţi erau şocaţi de răspunsul domnului Teodor: să refuze
Regeleui, să nu vrea să se înrudească cu cea mai stimată familie a Italiei?
Clotilda se fâstâci. Paolo era un tânăr destul de frumos, la prima vedere îi plăcea.
Însă tatăl i-a lăsat ei dreptul să aleagă.
-Văd nedumerire pe faţa multstimaţilor noştri oaspeţi şi invitaţi – spuse Teodor –
însă cu puţin timp în urmă a murit soţia mea, mama Clotildei, pe care am iubit-o foarte
mult. Clotilda a încetat să mai cânte din această cauză. Ea suferă cel mai mult. N-am
dreptul moral s-o impun.
Iarăşi tăcere. Problema o rezolvă Regele, care găsi soluţia cea mai potrivită la
moment.
-Domnule Caligaris, domnişoară Clotilda, vizita noastră de astăzi o vom
interpreta ca prima înţelegere de logodnă, care sper că se va termina cu o nuntă demnă de
aceste două neamuri. Hotărârea o luaţi voi, Paolo şi Clotilda. Din acest moment vă numiţi
logodnici.
8

9. Toţi s-au sculat în picioare şi au aplaudat. Regele l-a dus pe Paolo până la Clotilda
şi le-a făcut cunoştinţă. Au roşit amândoi.
-Încă o dată vă doresc să fiţi toată viaţa împreună, spre bucuria neamului vostru –
spuse Regele.
Vestea s-a răspândit prin toată Italia. Cea mai tristă era Regina. Înţelese jocul
Regelui, şi a cedat.
Clotilda nu înţelese toată seriozitatea acestui demers a Regelui. Neamul Amaratti a
cumpărat o casă frumoasă pentru Paolo, ca să fie mai aproape de logodnică.
Ea cânta, iar Paolo o aştepta şi o petrecea până acasă. Se ţineau de mână. Şi atât.
El nu îndrăznea s-o sărute, cu toate că ea aştepta.
Ea deveni Primadonă. Zeci de mii de tineri voiau numai să se uite la ea mai
aproape. Însă toţi ştiau că e logodnica lui Paolo Amaratti, şi nimeni nu se încumeta să se
apropie de ea.
Împlinise 20 de ani. Sângele de italiancă fierbea în ea. Voia îmbrăţişată, sărutată,
cum se sărută fetele de seama ei. Însă el nu întreprindea nimic. Din această cauză începea
să-i displacă. Tot mai greu şi mai greu îl suporta alături.
O delegaţie a Ministerului de Război din Italia inspecta Armata română în
cadrul programului de adaptare a Armatei române la Alianţă. Au fost organizate o
serie de aplicaţiuni în timpul cărora cei mai buni ofiţeri au primit invitaţie să
participe la concursul final pentru a primi dreptul de a face studiile la Şcoala
Superioară de Război din Torino. Concursul a fost câştigat de sublocotenentul de
cavalerie Alexandru Averescu.
Şcoala Superioară de Război din Torino era una din cele cinci instituţii de elită,
care funcţionau la Berlin, Viena, Paris şi Bruxelles, şi pregăteau în special ofiţeri de
Stat Major. Să faci studiile la una din aceste Şcoli era un noroc şi o onoare mare
pentru orice ofiţer din Europa. Pentru ea erau selectaţi cei mai buni dintre cei mai
buni.
Averescu, ajuns la Torino, începu cu studierea limbii italiene. Mari probleme n-a
avut.
La lecţii se preda tactica şi strategia militară. Mai întâi tactica apoi se trecea la
strategie.
Era interesant. Asculta cu plăcere lecţiile, apoi, întors acasă, mai studia o dată.
Pentru el prioritate aveau lecţiile de tactică şi strategie militară, care, după opinia sa,
pot fi folosite curent în practica militară contemporană.
Orice temă de tactică, expusă şi lămurită de profesori, era apoi minuţios studiată
şi discutată de studenţi. Fiecare avea dreptul să-şi expună punctul de vedere, iar
ceilalţi să-l contrazică cu argumentele de rigoare. Cel mai puternic oponent al lui
Averescu în asemenea dispute era italianul Giovani Campanella.
Locotenentul Giovani Campanella provenea dintr-o veche familie de militari. S-
a născut şi locuia la Milano. Era ager la minte, iute la caracter, dar şi un cavaler
9

10. galant şi bine educat. Şi, fireşte, avea trecere la domnişoare, doamne, inclusiv
măritate.
Averescu şi Campanella, din adversari de discuţii, au devenit în curând prieteni
la cataramă. Giovani i-a propus să locuiască la o gazdă comună. Apartamentul vecin
cu al lui, era liber. Sandu însă nu-şi permitea un astfel de lux…
Într-o zi, după Anul Nou, întors de la lecţii se odihnea, când cineva bătu în uşă.
Abia a deschis că se şi pomeni în braţele Rodicăi, o domnişoară din Bucureşti, mai
bine zis una dintre cele mai bogate mirese din România. Sandu a ajutat mult familia
Fişer, după moartea tatălui ei, Iohan Fişer, un proprietar de fabrici şi uzine, ce
lucrau pentru îndestularea Armatei Române.
-Crede-ai că nu te găsesc?
A văzut că în cameră mai este un pat.
-De ce nu ţi-ai luat un apartament?
-Cu leafa mea?
-Scuză, am uitat de asta. Ai făcut mult pentru noi. Avem o datorie faţă de tine.
-Altceva nu vreai să-mi spui?
-Eşti cel mai apropiat prieten al nostru, dragu meu. Gata, mergem să căutăm un
apartament. Nu ştii ceva pe aici, pe aproape?
-Am un prieten, unul pe nume Giovani. Italian. Trăieşte într-un apartament, iar
apartamentul de alături e liber. De altfel ai grijă, dacă te vede, se îndrăgosteşte
imediat de tine, glumi Averescu.
-N-o să regreţi?
-Nu ştiu.
-Atunci mergem. Vedem apartamentul şi-l vedem şi pe Giovani.
Giovani era acasă. Se bucură că vor fi vecini. Dar se pare că se bucură şi mai
mult că Sandu îşi avea în ospeţie „sora”. Şi încă una foarte frumoasă, aprecie el,
văzând-o pe Rodica şi aflând, din prezentarea lui Sandu că îi este soră.
A început să-i facă curte. Ea îl acceptă cu uşurinţă lângă ea pe acest tânăr
simpatic, şi foarte galant. S-a prefăcut că nu posedă italiana. A trebuit ca Sandu să-
şi ia funcţia de traducător. Aşa a vrut ea să-i facă în ciudă lui Sandu. Îl mai şi săruta
din când în când la vedere pe Giovani, îl îmbrăţişa.
-Ai văzut cum mă discurc cu italiana!?
-Am văzut. Cu sărutările. Un limbaj foarte greu de însuşit! zâmbi el.
-De fapt sărută foarte bine. Nu ca unii!
-La ei asta e în sânge!
-Dacă-i aşa, mâine mă mărit cu el, glumi ea.
-Nu-i el omul cela!
-Aşa crezi? Vom vedea! Vineri mergem la Milano.
S-a schimbat brusc. Era veselă, cânta arii din opere italiene. Avea o voce
plăcută, puternică.
-De unde ştii să cânţi aşa?
-Ai uitat cine a fost tatăl meu? A fost un om de o vastă cultură. Am avut
profesoare de muzică aduse din Italia. Îţi mai spun un secret. Dar mai întâi jură că
nu află nimeni.
-Ştiu ce vrei să-mi spui!
10

11. -Adică?
-Că ştii bine italiana.
-Nu.
-Atunci ascult.
-De Margaret nu ţi-am spus nimic. Era gravidă. Poate să fie copilul tău.
-?!!
-Te miră? Până la nouă ştiu să număr! E posibil că pe atunci făcea dragoste şi
cu soţul ei. Îmi închipui cum se chinuia. După atâta dragoste cu tine ziua, trebuia
seara să se culce şi cu bărbatu-său pe care nu-l iubeşte.
-Am hotărât s-o las în pace.
-Dacă copilul e al tău, nu prea o să-i trebuieşti. Dragostea pentru tine, va trece
la copil.
-Lăsăm tema.
-Spune atunci te rog, ce fel de specialist în militărie este Giovani?
-E excelent! Ne luptăm cu el cine e primul.
-România are nevoie de astfel de specialişti?
-Neapărat!
-O să mai aibă unu!
-Prea încrezută eşti.
-Deloc. Numai nu-mi încurca!
-Ai cuvântul meu.
Vineri au plecat la Milano. Rodica şi Giovani se ţineau deja de mână, şi se
sărutau deschis. Dar ea tot nu voia ca Giovani să ştie că vorbeşte italiana. Dorea
copilăreşte să afle ce spun părinţii despre ea. Ştiind că nu ştie italiana vor vorbi liber.
Au fost primiţi de neamul Giovani aşa cum ştiu să primească doar italienii: cu
bucurie zgomotoasă şi interes viu.
-Dumnealui e prietenul meu, sublocotenentul Averescu. Nu vă uitaţi la gradul
lui. Este „adversarul” meu principal la Şcoală. După cunoştinţe şi calităţi eu i-aş
acorda gradul de căpitan sau maior. A luptat cu turcii. Are trei medalii. Iar
domnişoara este sora lui.
-Bucuroşi de oaspeţi, tatăl lui Giovani, în uniformă de colonel, cu toate
distincţiile pe piept, îi salută milităreşte. Doamna o privi cu interes pe Rodica. Era
frumoasă românca: avea ochii mari, negri, părul negru ca la italience, figură trasă ca
prin inel. Şi se purta liber. Ca să spună ceva, doamna o întrebă:
-Cu ce se ocupă domnişoara?
-Tata a murit. Mă ocup în locul lui de afacerile familiei.
-De ce n-o face fratele dumitale?
-Pentru el cariera militară este mai presus ca orice.
Sandu, care trăducea, mai adăugă de la el, că ea este patroana a cinci fabrici
mari. Noutatea i-a dat gata definitiv.
Întreaga seară s-a toastat pentru ea, pentru România, de care nu toţi auzise.
Giovani, încurajat de rude, începu serios să-i facă curte.
-Regret că nu e aici şi domnişoara Clotilda, nepoată-mea, spuse doamna
Campanella.
-Unde e ? întrebă Rodica
11

12. -Cântă în teatrul de operă.
-Unde?!
-Aici, la La Scala.
-O, exclamă surprinsă Rodica. Ştia ce însemna Opera din Milano. Era de fapt
centrul operei mondiale. Iar o solistă a Operei din Milano, se cota ca nivel al faimei,
valorii şi autorităţii la cel al unei prinţese sau chiar regine.
-Aş putea să fac cunoştinţă cu ea? întrebă Rodica.
- Astăzi cântă, iar mâine o invit la noi.
Începu să le placă sincer această domnişoară. Nu că era bogată. Campanella era
un neam stimat în Italia, nu numai fiindcă dăduse ţării militari de elită, dar şi că
posedau o bogăţie agonisită cinstit. Aveau moşii imense, un castel strămoşesc.
Natura italiană este frumoasă. Munţi, câmpii verzi, dealuri şi păduri. Iarnă şi
vară peste tot e verde.
-Giovani, cai de călărie aveţi?
-Suntem neam de militari, domnişoară. Cum vă închipuiţi un cavalerist fără
cal? se miră el.
-Demult n-am călărit! spuse ea.
-Mami spunea că eşti o călăreaţă bună. Dar nu te-am văzut niciodată călare, i
se adresă Sandu în română.
-Dacă domniăoara doreşte, mâine ne ducem să călărim, spuse Giovani, pe la
amiază, merge?
-Domnişoara doreşte.
A doua zi au făcut o plimbare călare.
La întoarcere erau aşteptaţi de o domnişoară şi un tânăr. Rodica se prezintă. S-
a prezentat şi Sandu.
-Clotilda Caligaris, apoi îl privi cu vădit interes pe acest tânăr frumos, care însă
sub privirea ei se cam pierdu: după câte înţeleg, sunteţi colegul lui Giovani?
-Da domnişoară, îi răspunse el uşor tulburat de privirea cu care îl fixa. Avea
ochi mari şi albaştri, netipici pentru italience.
-După accent nu sunteţi italian.
-Da, domnişoară. Sunt din România.
-N-am auzit. E în Asia, Africa? Nu semănaţi însă deloc cu un africanos, şi nici cu
un asiat.
-Vedeţi că nu. Înţelegea că noua lor cunoştinţă nu-l jignea ci doar încerca să
înţeleagă ceva.
-România, ţinu el să treacă la un ton mai neutru, e o ţară nouă, aflată chiar în
centrul Europei, mai sus de ţara dumneavoastră şi dacă sunteţi îngăduitoare
observaţi că jumătate din nume are legătură cu una din capitalele pe care le
cunoaşteţi sau cu poporul unui fost strălucit imperiu. Ne tragem de la Roma, ba chiar
suntem în parte de acelaşi sânge cu italienii.
-Nu vă supăraţi dar într-adevăr nu am ştiut. Apropo, ce limbă vorbiţi?
-Foarte asemănătoare cu italiana.
-Dar Operă aveţi?
-Nu ştiu exact. Trebuie s-o întrebăm pe Rodica. Ea se pricepe.
12

13. Au fost invitaţi la masă. După masă cineva o rugă pe Clotilda să cânte. Vru să
refuze, dar apoi acceptă.
-Pardon, se pare însă că nu are cine să mă acompanieze, spuse ea bucuroasă că
a scăpat. Da, întradevăr, fratele doamnei Campanella, care întotdeauna acompania,
nu era cu ei.
Rodica se oferi s-o acompanieze.
-Aveţi idee de pian? întrebă puţin surprinsă Clotilda.
-Puţin. Se aşeză la pian. Făcu nişte exerciţii pentru mâini.
-Sunt gata. Ce arie doriţi să cântaţi?
Clotilda îi spuse. Rodica o cunoştea bine.
După ce s-a terminat aria, toţi au aplaudat în picioare. Nu era clar pe cine mai
mult.
Din acest moment România nu mai era o ţară necunoscută, sălbatică, cum
credeau majoritatea dintre ei.
Rodica era fericită.
-Mă scuzaţi. Trebuie să plec, Clotilda se ridică.
Au petrecut-o cu toţii. Clotilda păşea acum alături de Sandu. Ambii tăceau.
Înainte de a se urca în trăsura care o aştepta, ea îi spuse cu un anumit ton:
-Dacă veţi fi la Milano, vă invit la Operă.
-Când aveţi următorul spectaclu?
-Sâmbăta viitoare. Vă aştept?
-Neapărat, răspunse scurt Sandu.
-E bine. Biletele le las la doamna Campanella.
Rodica se arătă încântată. Iată că se împlineşte visul ei de altădată.
-De ce eşti atât de fericită? întrebă Sandu zâmbimd.
-Chiar nu înţelegi ce înseamnă să nimereşti la Opera din Milano? La asta
visează milioane de copii şi adulţi, care practică zilnic muzica, care este o muncă
destul de grea.
-Nu-i exclus că într-adevăr nu-mi dau seama. N-am cântat decât în corul
bisericesc din sat şi la seminarul teologic din Ismail.
La Torino au plecat împreună. I-au promis doamnei Campanella că vineri se
vor întoarce. Trebuie neapărat să meargă la Operă.
Iar Clotilda, puţin tulburată de această cunoştinţă, cunoştinţă scurtă, nu se
putea linişti. Logodnicul a fost trimis acasă, şi rămasă singură, nu putea scăpa de
privirea acestui tânăr, care i-a plăcut de la prima vedere prin inteligenţa şi educaţia
sa. Mai era şi frumos, chipeşi şi îndrăzneţ în măsură...
Rodica toată săptămâna i-a explicat lui Sandu ce înseamnă operă, cu ce se
deosebeşte de alte genuri şi tipuri de muzică.
-Dacă vrei serios să-i faci curte unei domnişoare ca Clotilda, iar ea merită,
trebuie să ştii totul despre muzică. Şi nu te lenevi, învaţă. Altfel n-ai nici un sorţ la
izbândă. Ce nu ţi-i clar întreabă, şi râse. Îi plăcea să-l tachineze.
Ca să fie în ton cu ea el îi răspunse:
-Sluga dumitale preaplecată are şansa să devină curând expert în Operă. Ceea
ce pentru un militar e indispensabil. Mai ales pe câmpul de luptă…
13

14. Nu avea cum să bănuiască faptul că destinul îi pregătea o surpriză. De care îi va
fi legat o bună parte din viaţă.
Vineri au sosit la Milano. I-au întâmpinat rudele lui Giovani.
Clotilda lipsea.
-E la repetiţie. Îşi cere mii de scuze. Vă vedeţi mâine direct la teatru. Biletele mi
le-a transmis, sunt la mine, explică doamna Campanella.
Si Rodica, şi Sandu, se aflau pentru prima oară într-un teatru de operă.
Interiorul i-a uimit pur şi simplu, nu le venea să creadă că o astfel de frumuseţe e
făcut de mâinile omului. Aveau impresia că se află într-un palat din poveste.
Rodica îşi îndreptă privirea spre scenă, şi din acest moment nu mai văzu nimic
şi pe nimeni decât scena. Sandu continua să-şi plimbe privirea peste interior, peste
frumuseţele palatului, până nu auzi vocea cunoscută. Pe scenă era Clotilda,
primadona Operei din Milano. Din acest moment o va vedea numai pe ea. Era cu
adevărat extraordinară.
Când vocea ei dumnezeiască s-a stins, sala se ridică în picioare şi aplaudă
îndelung.
-Ce voce! Rodica era încântată. Extraordinar! Rodica nu-şi găsea loc. Aplauzele
au ţinut vreo cinci minute. Sala nu voia s-o lase să plece. Era ceva fantastic! O
atmosferă de neuitat!
S-au dus la ea.
Peste tot vedeau lume emoţionată. S-au apropiat de cabina ei. Pe coridor se
primbla logodnicul Clotildei. S-au salutat.
Rodica bătu în uşă şi apoi intră.
-A fost ceva extraordinar, începu ea de la uşă. Eşti fantastică, felicitările mele.
S-au îmbrăţişat. Lumea spune că ai cântat chiar mai bine ca oricând. Mai inspirată...,
continuă Rodica.
-Păi…, începu ea şi roşi uşor, voi aţi fost un stimulent extraordinar.
-Noi sau… ? Şi Rodica o privi cu atenţie. Îşi dădu seama că nu greşise. Atinsese
coarda sensibilă. Clotilda făcu o pauză. Încetă să se mai dezbrace. Privi în altă parte.
Apoi se întoarse spre ea.
-Nu credeam că aşa ceva există şi în realitate. Am auzit multe despre asta, dar nu
credeam. Acum am nimerit singură în această situaţie.
-Ce fel de situaţie?
-Toată săptămâna m-am gândit numai la el. Ce nu făceam el îmi stătea mereu în
faţa ochilor. Dacă ai observat, mă uitam numai la voi. Fără să-mi dau seama. El i-a
dat până şi vocii mele o însufleţire nouă…
Rodica o privea şi se vedea pe ea însuşi. Câte emoţii a avut ea pentru Sandu,
câte nopţi nedormite, lacrimi…
-Sunt liberă şi dacă accepţi rămân puţin timp cu tine, Rodica uitase că fusese
prezentată că nu cunosşte limba, şi vorbea liber italiana. Clotilda însă nu observă.
-Îţi voi fi recunoscătoare, şi o îmbrăţişă.
Era imposibil să treacă. Mulţimea dorea s-o vadă mai de aproape. Cu ajutorul
lui Giovani şi Alessandro, cum îl numea ea, au ajuns la trăsură.
-Rămân la mătuşă-mea. Poţi pleca acasă, îi spuse ea logodnicului.
A doua zi, după micul dejun, Rodica îi aminti lui Giovani de plimbarea cu caii.
14

15. Caii erau de cavalerie, bine instruiţi, şi se comportau liniştit. La un timp Rodica
spuse:
-Vreau să mă întrec cu ofiţerii de la Şcoala Superioară de Război din Torino. Să
văd cu-i încredinţăm noi să ne apere. Ce zic bravii ofiţeri?
Rodica a pornit iute din loc, dar rămase mult în urnă. A biruit Sandu.
-Că Giovani e un călăreţ excelent ştiam, dar ce s-a întâmplat…, Clotilda rămase
uimită.
-Să ştiţi, spuse Rodica, Sandu e cel mai bun cavalerist din armata română. Mi-a
spus-o chiar şeful Marelui Stat Major, colonelul Nicolae Dona. Am fost pe la el, când
am încheiat contractul.
După masă au plecat la Torino. Despărţirea a fost oarecum tristă. Clotilda a
dat clar de înţeles ce simte pentru Sandu.
-Vă aştept mult, domnule Alessandro. Se pare că fără dumneata n-o să pot să
cânt la fel de bine, caută ea să glumească. Şi îl privi îndelung. Această privire, plină
de căldură şi gingăşie îl făcu pe Sandu să-şi aplece ochii. Îi sărută mâna.
Vineri zburau spre casă, convinşi că sunt aşteptaţi.
Dar domnişoarele erau la repetiţie.
-Am uitat de repetiţii. Clo mâine cântă. Le aşteptăm.
Timpul trecea greu. Priveau tot mai des spre poartă. Dar ele nu veneau.
A doua zi, după ce ei plecase la Torino, Clo întrebă:
-Oare ce fac băieţii noştri?
-Se gândesc la noi! Mă miră faptul, că tu, în jurul căreia se învârtesc mii de
bărbaţi, n-ai experienţă în relaţiile cu ei.
-De unde? Mi-au împins acest logodnic. Aşa, serios, n-am avut pe nimeni.
Mergeau în fiecare zi la repetiţie. O mulţime de bărbaţi începuse să se
învârtească în jurul Rodicăi.
-Mă bucur că ai succes, spuse Clo, dacă-i mai dezbaţi şi pe cei de la intrare în
teatru, o să fiu fericită. M-am săturat de admiratori.
-Altele toată viaţa doresc asta, iar tu fugi.
-Eu sunt aşa, şi nu mă pot schimba.
-De asta şi te iubeşte Alessandro.
În sfârşit au apărut. Erau ambele extrem de drăguţe.
Seara în dormitorul Clotildei intră doamna Campanella.
- Cum rămâne cu nunta?
-O anulez.
-O să ai probleme!
-Ştiu. Dar nu-mi schimb hotărârea. Decât să trăiesc cu omul neiubit, mai bine
nu trăiesc.
-Cum poţi să spui una ca asta?! Vrei să fii blestemată de sfânta biserică?
-Mătuşă, la ce v-aţi gândit? Nu. Am să lupt cât voi avea puteri.
-Dacă trăia maică-ta era altceva. Dar să ştii, noi suntem cu tine. Pentru
întotdeauna.
-Mulţumesc, mătuşă, şi o îmbrăţişă, în timp ce din ochi curgeau lacrimi. Cât de
mult îmi lipseşte mama! De ai şti cât de mult! repetă ea.
15

16. -Ştiu, draga mea, ştiu.
-De fapt cred-că mă discurc singură!
-Aşa va fi mai bine.
Tatăl o iubea mult! Dorea să fie fericită. Era unica lui fiică, şi Dumnezeu i-a
dat un glas extraordinar. I-a lăsat jumătate din averea sa. Trecuse mai mult de trei
ani după decedarea mamei, când el i-a făcut cunoştinţă cu o doamnă. Aştepta asta.
Vedea cum se chinuie fără femeie. Totuş nu s-a simţit bine, văzâmd o femeie străină
lângă el, înlocuind-o pe mama ei. Dar s-a reţinut, şi a primit-o aşa, cum era primit în
societate. Nu era femeie rea, voia să se împrietenească cu Clo. Şi îl iubea pe tata. Asta
era principalul pentru Clo.
Diverse probleme financiare l-au silit să părăsească Italia şi să plece în Grecia.
Doamna, spre bucuria lui Clo, a plecat cu el.
Clo trăia cu servitoarea în castelul moştenit. Mai erau doi bărbaţi care făceau
muncile legate de îngrijirea curţii. Dar foarte des înopta la mătuşa ei, sora mamei,
care o iubea ca pe o fiică.
A doua zi Clo îi povesti şi Rodicăi toată istoria cu logodnicul ei. Şi ceru un sfat
cum să scape de el. Rodica se gândi puţin şi propuse soluţia. Clo rămase uimită. Era
atât de simplu.
-Ce făceam fără tine? Bunul Dumnezeu mi te-a trimis să mă ajuţi să scap de
nevoile mele.
-Tu trebuie să aduci bucurie oamenilor cu vocea ta. De problemele tale mă
ocup eu.
-Degrabă pleci. Şi eu rămân iarăşi singură.
-Revin cât mai degrabă. Încep construcţia fabricii de manufactură şi mă
întorc.
Se apropie de băieţi.
-Dar voi ce staţi aşa îmflaţi? Rodica pleacă. Cine o să mă apere? spuse cu
tristeţe Clo.
-Dacă-mi permiteţi, vă apăr eu, Sandu puţin teatral luă poziţia drepţi.
-Nu cu sabia, dar aşa, cum o face Rodica, elegant, dar ferm.
-Aşa ca Rodica, poate numai ea, răspunse Sandu
-Ce facem mâine? întrebă Clo.
-Cum ne-am înţeles, vă învăţ să călăriţi ca o amazoană.
-Credeam că ai uitat!
Clo şi Sandu mergeau încet cu caii. Sandu îi explica cum trebuie să se ţină
dreaptă în şa, cum să stăpânească fără probleme calul. Şi ea repeta. Era stăruitoare,
făcea întocmai ce-i spunea. Nu se uita la el, era concentrată la ce-i spunea.
Acasă, când să coboare, Clo îi întinse mâna s-o susţină. El o luă de mijloc, ea se
lipi de el, ca ieri, când au sosit de la Torino.
La dispărţire Clo îi reţinu mâna şi spuse:
-Vă aştept. Rămân iarăşi singură.
Rodica plecă şi ea.
După plecarea lor Clo se întristase. Ce bine se simţea cu ei! Iarăşi a rămas
singură. Aştepta cu nerăbdare să vină ziua de vineri. Trăia ca în ceaţă. Nu simţea
nimic. Repetiţiile iarăşi se făcură insuportabile.
16

17. Însă vineri el nu sosise. O întrebă pe doamna Campanella, însă ea tot nu ştia
nimic. Au împlut-o lacrimile. De ce ea oare n-are noroc?
Când şi vinerea următoare el nu sosi, ea a anulat spectacolele cu participarea ei.
Se închise în castel şi nu primea pe nimeni. Logodnicul dispăruse, după ce ea i-a
reproşat ceva.
Doamna Campanella se pricepu ce se întâmplă, şi sosi la ea.
-Ce se întâmplă, draga mea? Se uită cu gingăşie la ea, o mângâie pe păr. Ea se
lipi de mătuşa – te-ai îndrăgostit?
Se făcu tăcere, apoi Clo spuse cu amărăciune:
-Da mătuşă. Prima dată simt aşa ceva. Nu ştiam că dragostea este atât de
nemiloasă!
-De ce spui aşa? Dragostea este un simţ măreţ !
-Şi dureros, mătuşă.
-Nu mi-ai spus, ce s-a întâmplat?
-Alessandro a treia săptămână mă ignorează. Nu vine la Milano..., la mine.
-Draga mea, el este sub ordin. Militarii nu depind de ei însăşi.
-Cum aşa?
-Ei îndeplinesc ordinele superiorilor. Ori s-a întâmplat ceva, ce nu depinde de
el. Noi, soţiile militarilor, ştim ce e asta.
-Cred că aşa şi este, şi ea se linişti.
Trecuse trei săptămâni, apoi patru, iar Giovani tot nu găsea timp să meargă
acasă. A venit primăvara. Şi Sandu se hotărî. A plecat singur la Milano. Simţea că
nu mai este în stare să n-o vadă.
Doamna Campanella l-a întâmpinat cu bucurie.
-Acuşi vine Clo şi luăm masa. Odihniţi-vă.
Ce fel de odihnă, când inima îi bătea gata să sară din piept! Tresărea la fiecare
zgomot de uşă. În sfârşit se auzi zvon de clopoţei şi zgomot de trăsură. S-au repeit
unul în întâmpinarea altuia, s-au îmbrăţişat fără să-şi mai spună ceva şi fără să
înţeleagă prea bine ce faceau. Ea îi şopti:
-Ce mult te-am aşteptat!
Cuvintele ei l-au făcut fericit. Ea i se adresă cu „tu”, ca unui bun prieten, ca
unui om apropiat.
-De ce n-ai venit?
-Giovani… Cum să vin în ospeţie la oameni străini?
-Veneai la mine.
-Nu m-ai invitat.
-E adevărat. Peste o lună la Milano soseşte Regina Italiei. Să vadă noul meu
spectacol. Mi-a transmis că doreşte să-mi vorbească. Mi-e frică. O să-mi amintească
de nuntă. Familia Amaratti este legată de Curtea Regală. Se spune că Amaratti l-a
inaugurat la tron pe Rege. Aşa că şi Regina are datorii directe faţă de această familie.
Vezi în ce m-am încurcat? Şi nu ştiu cum să scap. Cu Rodica mă simt mai în
siguranţă. E unica fiinţă care mă înţelege.
-Clo, din acest moment mai ai un apărător, gata să-şi sacrifice viaţa pentru tine.
Ordonează!
17

18. -Mulţumesc mult, senior Alessandro, spuse ea zâmbind la tonul lui uşor teatral,
plină de recunoştinţă şi dragoste. Mulţumesc, dragul meu Alessandro, şi-l sărută
-Îi scriem o scrisoare? Cred că Rodica mă va ajuta. E descurcătoare.
-După masă. Căci mătuşa ta se va supăra că ne aşteaptă atâta.
După masă i-au spus doamnei ce vor să facă. S-a bucurat.
-Transmiteţi-i că o aştept şi eu. Şi că mi-i dor de ea.
S-au dus în bibliotecă. Sandu s-a apucat să scrie.
-Tot ţineam să te întreb, de unde ştie Rodica italiana?
-A avut o profesoare de muzică de origine italiană.
-Iată de unde cunoaşte atât de bine muzica!
El scria, iar ea se aşeză alături. O simţea tot mai aproape. Discutau fiecare
propoziţie. La un moment însă apropierea ei îl tulbură complet. Capul nu-i mai lucra.
Sânii ei îl atingeau tot mai mult şi mai mult. Se reţinea cu greu să n-o cuprindă şi să
n-o sărute. Încerca să se concentreze. Dar în zădar.
La un moment s-a întors spre ea s-o întrebe ceva. Buzele ei frumoase erau atât
de aproape, atât de mult dorite… Cum s-a încumetat s-o sărute, nu şi-a dat seama. A
fost un sărut îndelung şi dulce.
Ea nu numai că nu l-a respins, din contra, părea că-l aşteptase. Şi arăta fericită.
Era conştientă că de fapt într-un fel ea îl provocase. Altfel cum avea să-i spună să fie
mai îndrăzneţ? Era clar că pentru el ar fi fost mai uşor, de exemplu să lupte cu
turcii, decât să aibă curajul s-o sărute neprovocat pe primadona Operei din Milano.
Cu alte domnişoare poate că nu ar fi fost atât de timid.
A doua zi au plecat să călărească. Nu atât au călărit, cât de fapt s-au sărutat şi şi-
au vorbit.
Seara a cântat ca o zeiţă. Aplauzele de-a dreptul furtunoase care au urmat n-o
atingeau. Într-un fel era sătulă de ele. Acum unica ei dorinţă ar fi fost să coboare în
sală, şi de faţă cu toată lumea care aplauda, să-l îmbrăţişeze pe Alessandro devenit al
ei, şi să-l sărute. Să-l sărute îndelung, îndelung…
A doua zi a venit să-l petreacă. Nu s-au îmbrăţişat, nu s-au sărutat. Se sfiau de
doamna Campanella.
-Data viitoare vii direct la mine. Te aştept, dovedi ea să-i şoptească.
Toată săptămâna s-a gândit la ultimele ei cuvinte. Ce era? Simplă invitaţie de
domnişoară îndrăgostită subit sau altceva mai profund şi mai de durată?
Din partea ei această invitaţie să vină direct la ea era răspunsul la întrebarea lui
unde să vină dacă Giovani nu vrea să meargă la Milano. Şi mai mult nimic. Fără nici
un subînţeles, fără nici o motivaţie.
Aşteptau cu nerăbdare ziua de vineri.
Joi însă Sandu şi Geovanu au fost trimişi în componenţa unei comisii să
inspecteze o aplicaţiune a armatei italiene. Această deplasare a ţinut aproape două
săptămâni, după care au primit vacanţă până la toamnă.
Clo, care însuşise lecţia doamnei Campanella despre militari şi soţiile lor, nu
retrăia, însă îl aştepta cu nerăbdare.
Împreună cu Giovani au sosit la Milano.
I-a îmtâmpinat doamna Campanella.
18

19. -Mă duc să trimit pe cineva să cheme fetele. V-au aşteptat. Iar voi treceţi la
masă.
Persoana trimisă s-a întors în curând rugându-i să meargă ei la ele căci erau
ocupate cu pregătirile legate de sosirea Reginei la Milano peste două zile.
S-a dus la Clo. Abia a intrat pe poartă, că s-a şi pomenit în braţele ei.
Aşa îmbrăţişaţi au intrat în casă.
-Şi ce faceţi mai departe? o întrebă Rodica pe Clo.
-Nu ştim, dar găsim noi ceva, răspunse Clo vizibil fericită.
Era târziu când ea a propus să se ducă la culcare.
Nu vroiau să se despartă unu de altul. Şi el a îndrăznit:
-Poate ne culcăm împreună? propuse el, şi roşi.
-Nici biserica ta, nici a mea, nu permit aşa ceva până la nuntă. Iar eu sunt
catolică credincioasă. Da şi tu, după câte ştiu, eşti credincios. Aşa că rabdă până la
nuntă!
-Când e nunta? întrebă el naiv.
-Când v-a fi, atunci v-a fi, răspunse ea trist, noapte bună.
Cu Clo la audienţă urma să meargă Rodica, Sandu, Giovani şi Paolo Amaratti,
logodnicul lui Clo. Toată ziua şi-au pregătit uniforma militară de paradă.
A doua zi fetele au intrat pe la ei. S-au înţeles ca aceştea să aştepte în spatele
scenei. După care vor merge împreună la Regină.
Rodica a propus cum să facă, pentru a putea să se debaraseze de logodnicul
nedorit. Întreaga zi au pus la cale planul. Au găsit o soluţie cât se poate de simplu.
Rodica urma să se comporte astfel încât să-l determine pe Paolo să-i facă curte. Şi să-l
vadă Clo. Puţin scandal, şi scăpă cu cinste de el. Nimeni n-o să spună că ea ar fi fost
de vină.
Ştiau, Paolo o iubeşte la nebunie pe Clo. Şi n-o să-i facă curte Rodicăi. Însă era o
şansă…
Clo a cântat din nou excelent. După reprezentaţie a venit cineva de la Regină şi
i-a invitat.
-Majestate, permiteţi-mi să vi-i prezint pe însoţitorii mei.
-Da, draga mea.
-Domnul Averescu şi sora lui, domnul Giovani Campanella, şi…
-Mai departe nu e nevoie. Pe domnul Paolo Amaratti, logodnicul tău, îl cunosc
bine. Draga mea, ai cântat azi ca o zeiţă!
-„E frumos acest sublocotenent român – se gândi ea - va fi un amant strălucit”.
-Domnule Averescu, Regina se apropie de el, sunteţi cât se poate de tânăr, dar
văd că aveţi deja trei medalii. De unde sunt?
-Am luptat cu turcii în Balcani, excelenţă, răspunse aproape milităreşte Sandu.
-Dar ce faceţi în Italia? nu-şi rupea ea ochii de la el.
-Sunt student la Şcoala Superioară de Război din Torino.
-O...Din păcate, n-am fost niciodată la Şcoală. Promit însă că la toamnă voi
veni neapărat, să văd, ce se face pe acolo.
După terminarea audienţei, Regina o rugă pe Clo să rămână.
-Cum îţi merg treburile cu Paolo?
-Nici cum. Nu avem un viitor comun.
19

20. -El ştie de asta?
-I-am spus-o de mai multe ori! Dar continuiă să insiste.
-Te-ai făcut atât de frumoasă, încât îmi vine tocmai să te sărut, şi se apropie de
ea, după care o sărută cu adevărat. Clo nu se ateptase la aşa ceva, nu era în stare să
spună nimic. Iar Regina s-a folosit de starea ei, şi a mai sărutat-o odată, dar cu foc, ce
buze fine ai! Şi nu le sărută nimeni?
-N-am pe nimeni, Majestate.
-Clotilda, sublocotenentul pe care mi l-ai prezentat este foarte frumos! Ce zici
dacă-l iau ofiţer la Curtea Regală?
-N-o să fie de acord.
-Nu există militar care să nu dorească să rămână în Italia. Mai ales la Curtea
Regală.
Clo îi răspunse destul de rece.
-Este unul din cei care nu vor rămâne. Ţine la ţara lui mai mult ca la orice. Şi
nu se lasă momit de onoruri.
-Eşti tânără. Tot în lume se vinde şi se cumpără. Trebuie doar să ştii să oferi
preţul cuvenit. Iar eu pentru acest sublocotenent am să dau exact preţul cuvenit. Şi el
o să-l ia. Vei vedea.
-Majestate, Clo făcuse o pauză, apoi, învingându-şi şovăiala, continuă –
îndrăznesc să vă cer ceva.
-Spune, draga mea.
-Vă rog mult să vorbiţi cu familia Amaratti să mă lase în pace.
-Grea rugăminte, spuse Regina după un timp. Află că aceşti Amaratti sunt
prieteni buni cu Regele. Totuşi…îţi promit că voi încerca să fac ceva.
Clo ieşi veselă de la Regină. Dar nu spuse nimic.
-Mergem acasă. Sunt obosită.
Paolo a plecat. Acasă i-a spus lui Sandu ce a promis Regina.
-Ştii ce mai doreşte ea? Să te ia la Curtea Regală.
-Nu, Clo. Nu pot să primesc. Am nişte obligaţiuni morale. Mă aşteaptă Patria
mea, pe care n-o schimb pe nimic.
Clo nu spuse nimic. Prevăzuse că aşa va reacţiona. Acum era clar că dacă vor
să fie împreună, înseamnă că unul din ei trebuie să accepte, oricât de dureros ar fi
fost, să-şi părăsească ţara.
El nu putea să rămână. Era şi unicul ofiţier de stat major, care învăţa la o
astfel de Şcoală. Armata naţională are nevoie de el. Datoria faţă de Patrie e mai
presus ca orice. Mai ales pentru un militar care are în el o minimă onoare. Plata va fi
viaţa nefericită fără Clo.
Clo s-a întristat. Alessandro a scos la iveală cea mai grea problemă. Ce să facă?
Să se despartă de el nu putea ! Îl iubea serios, îl iubea aşa cum putea numai ea ! Nu
vedea nici un bărbat lângă ea, numai el, Alessandro al ei.
A doua zi Clo s-a dus la biserică. S-a aşezat în genunchi în faţa icoanei Maicii
Domnului. O rugă să o ajute să nu-şi piardă omul iubit. O rugă din toată inima. Într-
20

21. un târziu se linişti. Straniu dar simţi că va fi ajutată. Maica Domnului n-o s-o lase. Nu
făcu rău nimănui.
Plecă cu o faţă calmă şi luminată din biserică.
S-a început vacanţa care dura trei luni. Deoarece Clo era ocupată la Operă,
Sandu i-a propus lui Giovani să plece împreună în România.
Lui Giovani îi plăcu ideea.
Au plecat.
Au vizitat însă mai întâi Parisul, Berlinul, Viena. Nu fusese nici unul din ei în
aceste ţări.
Doamna Fişer îi întâmpină cu mare bucurie. Au fost invitaţi să se cazeze la ea.
-Domnule Averescu, spuneţi-mi, ce face fiica? Ce ia-ţi scris în scrisoare, încât a
lăsat tot şi a plecat urgent în Italia?
-E fericită. A avut o audienţă la Regina Italiei. Este unica prietenă a primadonei
Operei din Milano.
-S-a împlinit visul ei.
-Care?
-Nu v-a spus? De când a început să se preocupe de muzică, unica ei dorinţă era
să meargă măcar o dată la teatrul de Operă din Milano. Profesoarea de muzică i-a
băgat în cap ideea. Italianca. A lăsat baltă construcţia fabricii şi a plecat. Am făcut
investiţii mari în utilaj. Iar ea nici nu vrea să audă să vină, să termine. Mi-a scris că
prietena ei are probleme, şi că trebuie s-o ajute. Eu însă ce mă fac?
-Rodica întradevăr o ajută pe prietena sa, spuse Sandu, iar de fabrică, staţi
liniştită, mă ocup eu. Dacă fireşte îmi permiteţi?
-Aţi venit să vă odihniţi. La ce vă trebuie problemele noastre!
-Am spus cândva că problemele dumneavoastră sunt şi ale mele. Vă sunt dator.
M-aţi ajutat întotdeauna.
L-a luat cu el şi pe Giovani. A rămas surprins.
-Şi totul e organizat de Rodica? Câtă energie are domnişoara asta! Sandule,
acum chiar că vreau să te ajut.
Lucrările la fabrică au început să avanseze rapid. Într-o zi la luat pe Giovani şi
s-a dus la Margaret. Aceasta s-a bucurat. L-a îmbrăţişat.
-Ce bine că ai venit! Am vrut să te văd!
-Tot atât de frumoasă eşti. Nu te-ai schimbat.
-Vrei s-o vezi pe fetiţa noastră?
-Sigur, te rog…
S-au dus la pătuc. Micuţa se juca singură.
-Îţi seamănă toată ţie, spuse Margaret fericită, astfel o să te am toată viaţa lângă
mine.
A plecat cu o dispoziţie bună. Cum n-ar fi, ce nu s-ar întâmpla cu el, lasă ceva
bun pe pământ. Sângele neamului Averescu curge deja în vinele generaţiei tinere!
La începuul lui august utilajul a fost montat. Cu inginerii au mai controlat o dată
totul. Doamna Fişer invită oaspeţi de vază la deschiderea fabricii. Era de fapt cea mai
mare fabrică de manufactură din România.
21

22. Din vacanţă s-au întors în Italia la sfârşitul lui august. Toată vara s-a gândit la
situaţia creată între el şi Clo. Acum era convins că o iubea cu adevărat. Nu-şi
închipuia viaţa fără ea. Dar la fel se simţea legat şi de ţară pentru care a vărsat şi
sânge, apărând-o. Simţea clar că viaţa lui e legată indisolubil de România. Şi numai
de ea. Nu-şi imagina că poate să rămână în Italia. Pur şi simplu, nu-şi putea imagina.
Ar fi simţit un gol imens. Voia să facă ceva ca şi Patria sa să ajungă în rând cu Italiea,
Germania, Franţa. Dar ce face cu Clo? Cum va trăi fără ea?
Au fost întâmpinaţi cu bucurie de domnişoare. Clo îl săruta fără să se mai
sfiască de cineva. Era veselă.. Îmbrăţişerile şi săruturile nu mai aveau sfârşit...
-Problema cu logodnicul a hotărât-o Regina, spuse bucuroasă Clo.
-La Bucureşti am făcut un mare lucru, începu Giovani, aşteptând reacţia
Rodicăi.
-Şi ce lucru mare aţi făcut voi, mă rog? Voi care sunteţi pricepuţi în toate numai
nu şi în gospodărie.
-Află mult stimată domnişoară, sceptică în ce priveşte anumite calităţi ale
noastre ca eventuali capi de familie că, de exemplu, am terminat şi am dat în
exploatare o fabrică de manufactură aparţinând cuiva nu tocmai necunoscută.
-Glumeşti? se uită mirată la el. Nu-mi vine să cred!
Au povestit tot.
-Dar ce aţi făcut voi? întrebă Sandu.
-Am scăpat de logodnic. A plecat cu ură. Mă tem să nu facă ceva urăt. Dacă află
de tine, te vor înjosi în faţa societăţii. Şi dacă te discreditează pe tine, mă
discreditează şi pe mine. De fapt eu sunt ţinta lor principală. Au îndeplinit ordinul
Regelui, dar mi se pare au să mă urmărească toată viaţa.
-Vom vedea. Din acest moment eşti însă sub ocrotirea mea, se aşeză în genunchi
în faţa ei, după care continuiă la fel de energic şi, fireşte uşor patetic, oricine, care a
îndrăzni să spună ceva rău de tine, va simţi pe pielea lui ascuţişul sabiei mele. Jur!
Urmă un moment de tăcere. Nu se aştepta nimeni la gestul lui, îţi propun să devii
soţia mea.
S-au pierdut cu totul. Un nou moment de tăcere plină de surprindere. Şi ca un
trăsnet pentru toţi răsună răspunsul ei:
-Sunt de acord. Îţi voi fi soţie fidelă pentru toată viaţa.
Se speriase singur de răspunsul ei. Nu se aştepta la un răspuns rapid. Ea se
aşeză în genunchi în faţa lui după care îl sărută.
-Sunteţi martorii noştri, se adresă Clo lui Giovani şi Rodica, care încă nu
înţelegeau ce s-a întâmplat, de alţi martori nu mai avem nevoie.
Rodica şi Giovani i-au felicitat.
-Nu m-am aşteptat să ai atâta curaj, spuse Giovani, adresândui-se lui Clo, sunt
de-a dreptul surprins.
-Eu însumi sunt surprinsă, spuse Clo fericită. De altfel credeam că Alessandro
n-o să-mi propună niciodată primul. Eram gata să-i propun eu, râse ea cu poftă.
-Mergem s-o anunţăm şi pe doamna Campanella, spuse Rodica, să se bucure şi
ea. A retrăit toată epopeea cu Amaratti împreună cu noi.
S-a început şcoala. Ei au plecat la Torino.
22

23. Clo era fericită. Aştepta cu nerăbdare să vină ziua de vineri. Devenise mai
calmă, mai sigură de ea. Şi cânta extraordinar. Dragostea o inspira, îi dădea puteri
noi.
Ca întotdeauna toţi trei o aşteptau după scenă. Pentru nimeni nu mai era secret
că Sandu e logodnicul ei. Într-o seară după scenă au intrat un căpitan şi doi
locotenenţi italieni. Vorbeau tare, făceau glume urâte pe seama actriţelor. Giovani îl
recunoscu pe căpitan. Era cel mai vestit duelgiu din Italia. Dar îşi făcea serviciul la
Roma. Interesant, ce căuta aici?
Clo a terminat de cântat şi veni la ei. Căpitanul spuse cu glas tare o glumă
urâtă, la adresa ei, să-l audă toţi. Toţi prezenţi au înţepenit. Un ofiţer italian să se
comporte atât de urât! Giovani a înţeles ce caută ei aici, şi de cine fuseseră trimişi. Îl
rugă pe Sandu să nu reacţioneze. Dar Sandu se apropie de căpitan şi îi ceru
căpitanului să-şi ceară imediat scuze. Căpitanul nici nu-l privi. Sandu mai repetă.
Căpitanul a mai spus ceva referitor la Clo. Locotenenţii se tăvăleau de râs. Sandu se
apropie de el şi îl lovi în plină figură. Îl lovi tare încât îi ţâşni sângele pe nas. Îşi
scoase mănuşa şi aruncă cu dispreţ în faţa căpitanului
-Sunt la dispoziţia ta, măgarule.
Apoi o luă de braţ pe Clo, care aşa şi n-a înţeles ce se petrece, şi plecă. În trăsură
întrebă:
-De ce l-ai lovit?
-Căpitanul e trimis de Amaratti anume să te jignească, spuse Rodica, mă
mândresc că am aşa frate...
-Îl ştiu pe căpitan, spuse Giovani. Este cel mai bun duelgiu din Italia. Şi a fost
trimis de cineva special ca să-l ucidă pe Alessandro, ştiind că el n-o să-i permită să te
jignească. Rodica are dreptate.
-Ce duel? Poate să te ucidă? Clo îl privi înspăimântată pe Sandu.
-Vedem noi cine pe cine, răspunse liniştit Sandu.
-N-ai şanse contra lui. Trebuie să-ţi ceri cumva scuze.
-Adică? Să cer scuze unei puşlămăli? Drept cine mă vezi?
-E puşlama dar şi ofiţer.
-Mie mi s-a părut că e doar puşlama. Bine ai făcut că l-ai implut de sânge. Şi
dacă mâine are noroc să rămână viu o să-l ţină minte pe Sandu toată viaţa, răspunse
Rodica.
-Mă duc eu să-i cer scuze în locul tău, spuse plângând Clo. Vezi ce spune
Giovani, o să te ucidă.
-Drept cine mă crezi? Sunt ofiţer! Şi nu permit nimănui să intervină.
A doua zi veni unul dintre locotenenţii care îl însoţeau pe căpitan.
-Cât va plătit Amaratti? îl întrebă Giovani. Te întreb ca ofiţer italian pe ofiţer
italian.
Locotenentul lăsă ochii în jos. Ca partea considerată ofensată, căpitanul dictă
condiţiile. Aşa prevedea regula. Sandu acceptă. Se bat cu săbiile, până la moarte.
Secundanţii celui ucis se gândesc singuri ce să spună pentru justificare. Urmau să se
întâlnească la amează, în câmp liber. Giovani ştia locul.
Sandu era liniştit, ca înainte de atac. Emoţiile îl cuprindeau după luptă.
23

24. La ora fixată erau pe loc. Giovani mai făcu o încercare să rezolve disputa pe cale
paşnică.
-A făcut în pantaloni cavalerul vostru, râse cu răutate căpitanul.
-Eu nu conversez cu o puşlama cumpărată de Amaratti.
Acest răspuns l-a jignit şi l-a îngrijorat mult pe căpitan. Familia Amaratti a
promis în afară de o sumă frumoasă de bani, că nimeni nu va afla de misiunea sa
murdară. Şi el credea că nimeni nu se va pricepe şi totul va fi dat drept un duel
cinstit. Şi iată, totul a ieşit la suprafaţă. Începu să se enerveze, fapt care n-a fost
scăpat de Sandu.
-„E un plus mare pentru mine, se gândi el, nu mă aşteptam că această puşlama
mai are şi cinste”.
Sandu respinse oferta de împăcare propusă de Giovani.
La comandă au început lupta. Căpitanuul se purta ca un învingător sigur.
Executa mişcări teatrale cu sabia, arătându-şi măiestria. Însă Sandu observă la el
unele nereguli în mişcări, ca rezultat al stării nervoase în care se afla. La un moment
dat căpitanul hotărî s-o termine cu el. Îl atacă dur. Însă se pomeni prăbuşit la pământ
şi cu intestinele afară. Unul din locotenenţi îşi pierdu cunoştinţa, când văzu scena.
Sandu salută cu sabia.
-Dacă mai aveţi doritori, poftim, spuse el liniştit.
A plecat apoi fără să mai privească înapoi.
Înre timp Clo se duse la biserică şi se rugă ca Maica Domnului să-l ocrotească
pe Alessandro al ei, ca el să vină viu şi nevătămat. Acum nu-şi găsea locul.
-Cum poţi sta liniştită? îi spuse ea Rodicăi.
-Eu ştiu ce poate Sandu, iar tu încă nu.
-Dar n-ai auzit ce a spus Giovani despre căpitan?
-Iar tu n-ai auzit ce am spus eu despre Sandu? E unul dintre cei mai buni
ofiţieri din armata română. Dacă nu chiar cel mai bun!
Când au intrat în ogradă, vii şi nevătămaţi, Clo amuţi de bucurie. Apoi îl
îmbrăţişe şi îl sărută îndelung, îndelung. Era omul ei cel scump. Au plâns amândouă.
Clo întrebă:
-Tu de ce plângi? Erai încrezută că el biruie.
- Ziceam aşa, să te liniştesc pe tine. Dar retrăiam nu mai puţin.
-Propun să ne ducem la mine. Ne aşteaptă şampanie rece. Vreau azi să gust din
tot rodul vieţii. Dar aici mi-i ruşine de mătuşa.
În trăsură se aşeză pe genunchii lui. Au gătit repede masa. Şampania era
adusă din Franţa, foarte gustoasă. După a treia sticlă, se dezlegase limba la toţi.
-Povestiţi ce a fost acolo? – întrebă Rodica puţin ameţită.
-Totul a fost bine – răspunse Sandu, ca să schimbe tema.
-Da, şi eu nu-s mai rău ca alţii. Dar aşa lovitură ca la Alessandro, n-am mai
văzut. Nimeni nici n-a observat, când căpitanul a căzut răpus. Mă înveţi şi pe mine?
Giovani, puţin sub chef, se tot adresa la Sandu.
-Hai să bem cea mai bună şampanie din lume – propune Rodica – Giovani, mai
distupă una.
24

25. Au băut-o şi pe asta şi încă câteva. Clo n-a scos o vorbă, n-a întrebat nimic. Nu-
şi putea reveni după retrăirea ce a avut-o. Se uita la el, făcea automat tot ce spunea.
Rodica se aşeză la pian. Încercă mai multe melodii apoi cântă ceva vesel. Pe la
miezul nopţii Rodica se adresă la Giovani:
-Cavalerul meu, nu e timpul de culcare? Hai mama să te culce – râse ea cu
poftă.
-Mergem, demult n-am dormit în braţele mamei – susţine el gluma. Rodica şi
Giovani au plecat împreună. Sandu a condus-o pe Clo până la uşă.
-Intră, îi spuse ea simplu, credeam că te pierd. Vreau ca din ziua aceasta să fim
întotdeauna împreună - şi ziua şi noaptea, se apropie de el, îl luă de mână, şi îl
conduse spre pat.
Nu avuse încă relaţii. Şi nu ştia ce să facă.
Când s-a culcat alături şi a îmbrăţişat-o, ea începu să tremure.
Dar totul se termină simplu şi firesc. Se simţea fericită.
Rodica s-a trezit cu dureri la cap. Şi-a amintit tot ce a fost aseară. „Oare cum se
simte Clo. Mă duc să văd ce face,” zise ea, şi intră în cameră la Clo.
Clo era în pat cu Sandu. Dormeau îmbrăţişaţi. A ieşit încetişor din camera lor.
Clo totuşi a făcut ceia, ce voia demult să facă, dar se temea. Se vede că a fost o
hotărâre spontană, odată ce nu i-a spus. Ori poate are secrete de ea? Bine că n-au
văzut-o. O să vadă, i-a spune ori nu Clo? Şi atunci o să fie clar ce fel de prietenă are.
S-au trezit târziu.
-Suntem de-acum soţ şi soţie pe deplin, spuse Clo veselă, rămâne să mergem la
bisereică.
-Când? întrebă el.
-De azi hotărăşti tu totul. Eu sunt o femeie cu bărbat la casă, glumi ea. Ai
înţeles ce te aşteaptă? O poţi şterge cât nu e târziu!
-M-ai speriat rău de tot! glumi el, aşa că fug rămânând lângă tine.
-Am văzut ieri, înainte de duel, cum te purtai. Parcă era vorba de viaţa
altcuiva, şi nu de a ta. De azi înainte n-ai dreptul să rişti aşa. Nu uita că mai sunt şi
eu pe lume.
La bucătărie masa era gata.
-Rodica, aseară a fost ceea ce trebuia să se întâmple – îi şopti ea fericită. Apoi
spuse cu glas tare: trebuie să merg la preot să vedem ce facem. Sandu e ortodox.
-Şi dacă preotul nu vă dă voie, ce faceţi? Vă despărţiţi?
-Niciodată!
-Şi o să trăiţi necununaţi?
-Ne cununăm la voi. Nu-i totuna?
-Cred că da.
Au venit şi Sandu cu Giovani.
-Bem azi şampanie? întrebă Giovani vesel.
-Nu te doare capul? îl întrebă Rodica.
-Ce are şampania cu capul meu!?
Pe la orele nouă seara Clo spuse:
-Băieţii pleacă dimineaţa. Mergem la culcare.
25

26. S-au dus în camera lor. Era pur şi simplu plăcut să stai în braţele omului iubit.
Care o sărutâ uşor pe ochi, sâni, buze… Ca într-un vis.
S-au despărţit veseli.
-Curând ne vizitează Regina. Vom fi ocupaţi cu primirea ei. Nu ştiu cum voi
rezista fără tine. O sărută pe ochii cei frumoşi şi plini de lacrimi.
-Venim noi la voi!
Regina a sosit sâmbătă la Milano, a asistat la concert, iar duminică a plecat la
Torino. A invitat-o şi pe Clo. Cu ea a mers şi Rodica. Au călătorit în vagonul Reginei.
-Aş dori să-l văd pe băiatul cel frumos, pardon, adică pe domnul Averescu. Şi
să-l invit la Curtea Regală, spuse Regina, adresându-i-se lui Clo.
-Majestate! Am încercat să-l conving. Degeaba. E de neânduplecat.
-Eu am să-l conving, rosti sigură Regina.
Pentru Clo ar fi fost o soluţie ideală. Alessandro rămâne în Italia, şi astfel vor fi
pentru totdeauna împreună şi fără probleme. Mai apoi ea s-ar fi mutat la Roma, sau
el la Milano. Era, evident, o ultimă speranţă. Totuşi nu i-a plăcut că Regina insistă
atât de mult să-l ia. Şi anume la Curtea Regală. De ce? O întrebă pe Rodica, care a
râs.
-Chiar nu înţelegi de ce? Uită-te la Regină. E o femeie tânără încă. Vrea pur şi
simplu să şi-l facă amant.
Aşadar, iată ce vrea de fapt Regina! Aici n-o să-i meargă Reginei, îşi spuse
revoltată Clo. Se va opune ea, Clotilda Caligaris, primadona Operei din Milano. N-o
să vadă nimic Regina din ce-şi doreşte!
Pe Regină a întâmpinat-o întreaga conducere a oraşului Torino. Iar pe ele -
Sandu şi Giovani. Aveau rezervate apartamente împreună cu Regina la hotel.
-Rodica, tu ai văzut unde trăiesc băieţii, iar eu nu. Mă duc să văd şi eu, spuse
Clo râzând, ne vedem mâine. Dacă mă caută cumva Regina, voi nu ştiţi unde sunt.
Abia au intrat în casă, că şi s-au repezit unul spre altul. Săruturile multdorite
nu mai conteneau. Erau dornici...
După ceremonia oficială, au fost invitaţi la Regină.
-Domnule Averescu, n-am ştiut că sunteţi şi eminent. Sunt de-a dreptul
impresionată.Vă propun oficial să deveniţi ofiţer în Garda Regală. Ştiţi că acolo se
încadrează cei mai buni.
-Sunt încântat, dar, din păcate, anumite motive mă împiedică să accept
propunerea Majestăţii Voastre. Vreau să mă întorc acasă, şi să pot fi de folos Patriei
mele. I-am jurat credinţă şi nu pot să-mi permit să nu mă ţin de cuvânt…
-Nu vă răzgândiţi?
-Categoric nu, Majestate.
-Bine… poate că mai revenim la acest subiect.
-Nu, Majestate, nu are rost. Sunt profund impresionat şi măgulit de propunerea
ce mi-aţi făcut-o dar cred că nu am dreptul să fac ceva ce nu cred că e de mine.
-Clo, nu doreşti să ne cânţi ceva? încercă Regina să schimbe subiectul vădit
dezamăgită.
-Doar ceva scurt.
Rodica o acompanie la pian. Regina nu-şi rupea ochii de la Sandu. Asta o
încurca pe Clo să cânte. Gelozia a început să-i roadă inima.
26

27. -Majestate! spuse Clo la încheiere, suntem obosiţi. Cu permisiunea
dumneavoastră, plecăm acasă.
A doua zi Regina l-a căutat, dar a plecat fără nimic. Rodica le spuse:
-Îmi sunteţi datori. Nu i-am spus Reginei unde sunteţi.
La Milano au plecat cu toţii direct la ea.
A doua zi la cununie au mers însoţiţi de doamna şi domnul Campanella. Se
bucurau de fericirea nepoatei lor.
După cununie s-au dus la Clo.
-Şi nunta e pe când? întrebă doamna. Clo îl privi pe Sandu. Doamna îi observă
privirea.
-Cum trece postul, după Anul Nou, îi răspunse acesta. Îşi aminti de atribuţiile
pe care i le încredinţă Clotilda ca soţ – să decidă ce şi cum.
-Şi unde, în Italia sau în ţara dumneavoastră?
-Încă n-am stabilit. Probabil că aici. Baştina mea este ocupată de ruşi. Şi ei n-o
să ne lase să plecăm încolo. Iar în Bucureşti o am numai pe Rodica. Toate rudele lui
Clo sunt aici. Iar rudele mele, pe care ruşii o să le lase să vină, vor fi prezente.
-Sărbătoriţi aici, la Clo?
-Nu ştim. Poate că la Teatru de Operă.
-Numai acolo! E nunta primadonei Operei din Milano! O să aveţi oaspeţi înalţi.
-Mătuşă dragă, mâine facem lista invitaţilor. A rămas puţin timp. Ne ajută şi
Rodica.
Vestea căsătoriei primadonei a stârnit mare zarvă la Milano. Cine e alesul?
Mulţi nu credeau, gândeau că e demnă de cel puţin alegerea unui prinţ. Sandu îi
spuse despre aceste vorbe şi o întrebă dacă n-o să regrete.
Ea îl privi îndelung, îi luă mâna în palme şi îi spuse:
-Dragul meu, viaţa mea nu e una uşoară. Iar de când te-am cunoscut îmi doresc
tot mai mult să-mi aflu liniştea. Să fiu o femeie obişnuită.
Seara Clo a cântat cu atâta însufleţire, încât şi oaspeţii înalţi prezenţi, au rămas
profund impresionaţi.
Atunci, după duel, cu toate că s-au înţeles cu partea opusă să nu se
răspândească vestea, totuşi la Milano se ştia cine la ucis pe cel mai bun duelgiu din
Italia. Şi pentru ce. Oricum, doritori să mai spună ceva urât pe faţă despre Clo, mai
ales acum în ajun de căsătorie, nu s-au mai găsit.
După spectacol Clo îi vorbi din nou:
- Dragul meu, mă simt obosită şi îmi doresc enorm de mult să stau pur şi simplu
acasă, să-mi aştept soţul venind de la serviciu, să-mi educ copiii, ca orice mamă. M-
am săturat de admiratori. Totul e bun până la un timp.
Sandu şi Clo erau ocupaţi. El cu studiile, ea cu repetiţiile şi concertele, dar şi cu
pregătirea fetei care, în caz de plecare în România, urma s-o înlocuiască în
spectacole.
De pregătirea nunţii se ocupau nemijlocit doamna Campanella şi Rodica. Şi-a
găsit o nouă aplicare energia ei nestăvilită. A trimis invitaţiile în România, la părinţii
lui Sandu, în Bulgaria. De câteva ori, împreună cu doamna, cu care s-a împrietenit şi
mai mult, a prefăcut lista bucatelor. La rugămintea lui Sandu, Rodica a introdus în
listă de meniu şi bucate româneşti. Dar nu ştiau când să le servească pe masă. Nu se
27

28. prea combinau cu bucatele europene, şi nici cu cele italiene. În sfârşit au rezolvat şi
această problemă.
A fost invitată şi familia regală.
Ce se făcea la Milano la sfârşitul lui ianuarie 1886! Au venit oaspeţi din toată
lumea civilizată, care auzise de Teatrul de Operă din Milano. Majoritatea au venit
neinvitaţi. Pur şi simplu să felicite primadona Operei.
Dar ei îi aşteptau pe cei care le erau mai scumpi. Ea îşi aştepta tatăl. El - pe
părinţi şi prieteni. Tatăl sosi cu doamna, pe care ea o cunoştea. Se bucură că nu e
singur.
-Iată cum araţă acel, care a cucerit-o pe fiica mea. Şi i-a şters nasul lui Amaratti.
Bravo fiule! Eşti demn de ea. Va fi o soţie fidelă. Cum a fost şi mama ei, Dumnezeu s-
o păzească.
La Clo au ţâşnit lacrimile. Sandu a liniştit-o.
Au sosit doamna Fişer şi Ivan Kolev cu Luminiţa. Cu o săptămână mai înainte.
Voiau să vadă Italia. Ivan era deja maior. Clo le-a plăcut la toţi.
-Sandu, să fie chiar primadona Operei? întrebă cu neîncredere Luminiţa, iar eu
asist la nunta ei?
-Nu la a ei, ci la a noastră. Iar sâmbătă mergem împreună la un spectacol.
-Nu mai spune! Chiar la Opera din Milano?
-Da, şi o să aveţi locuri de mari oaspeţi.
Sâmbătă, după cum a şi promis Sandu, s-au dus cu toţii la teatru.
Luminiţa nu-şi venea a crede că se află la renumitul teatru de Operă din Milano.
Părinţii lui Sandu au sosit chiar în ajunul nunţii. Au avut probleme cu
autorităţile ruse. Rudele, tot din această pricină, n-au venit. Nu li s-a permis.
-Mamă, tată, soţia mea, Clotilda.
Doamna Averescu se apropie şi o sărută.
-Bine aţi venit, mamă. Şi e bine că aţi putut veni. Aveam mari emoţii cu Sandu
că n-o să vi se permită venirea. Ne bucurăm mult.
-Slavă Domnului! Dar voi sunteţi cununaţi? întrebă doamna Averescu.
-Da.
Sandu a stat mai mult cu părinţii pe care nu-i văzuse demult. Părinţii se
pregăteau să vândă tot ce aveau, şi să treacă cu traiul la Bucureşti. Mai aproape de
fecior.
-Când te întorci în ţară?
-La sfârşitul lui martie termin Şcoala. La întâi aprilie trebuie să mă prezint la
Statul Major.
-Soţia rămâne?
-Nu, merge cu mine. Aşa a decis.
-Lasă Opera?
-Da. Acum pregăteşte o domnişoară care s-o înlocuiască în spectacol. Să nu aibă
probleme când va pleca.
-Tu ai insistat?
-Nu. N-am dreptul moral să lipsesc Opera de astfel de cântăreaţă. E decizia ei,
care însă mamă, mă bucură nespus de mult. Sincer vorbind, nu prea mă aşteptam la
aşa ceva!
28

29. -Înseamnă că te iubeşte mult. Să nu uiţi niciodată de sacrificiul ei pentru tine,
spuse mama. Să ştii că mă mândresc că am o astfel de noră. Nu numai că e, cum am
înţeles, una din primele cântăreţe din lume, că-i frumoasă, dar şi că e un suflet care
ţine cu adevărat la tine. Aşa noră mi-am dorit eu pentru tine.
-Nu merit? glumi el.
-Meriţi. Dar cum înveţi ?
-Sunt primul la învăţătură.
-Nu mă îndoiam.
-Dar Rodica cine-i? întrebă apoi mama.
-O prietenă din Bucureşti. Am ajutat-o cândva.
La nuntă au mai sosit comandantul Şcolii, colegi de grupă.
Regina a venit însoţită de doamnele ei de onoare din întreaga Italie.
Au fost aduse o mulţime de cadouri. Regia ceremoniei a fost pusă la punct de
regizorul teatrului împreună cu Rodica. Toţi se mirau cum dovedeşte ea să le facă pe
toate.
Regina vorbi prima. Toţi ofiţerii au luat poziţia de „drepţi”. A lăudat-o pe Clo
şi i-a înmânat în numele Regelui Diploma de Onoare. În încheiere a spus:
-Cu puţin timp în urmă, am inspectat Şcoala Superioară de Război din Torino,
unde-şi face studiile mirele nostru. Am constatat că acest tânăr provenit dintr-o ţară
puţin cunoscută, este şef de promoţie, este cel mai bun ofiţer. Aveam impresia că cei
mai talentaţi ofiţeri din lume sunt italienii. Dar acest tânăr mi-a clătinat siguranţa.
Cred că după nunta asta, Italia va mai avea un ofiţer talentat. Castel de piatră, vouă!
A vorbit comandantul Şcolii, care l-a lăudat şi el pe Sandu.
-Acest tânăr are capacităţi extraordinare ca militar. Sunt convins că-l aşteaptă o
carieră militară strălucită. Voi fi încântat, dacă talentul lui va străluci, după cum a şi
spus Majestatea Sa Regală, în armata italiană.
Au mai vorbit tatăl lui Sandu şi tatăl lui Clo, doamna Campanella, Giovani,
Rodica.
A doua zi au condus-o pe Regină la Roma. Au plecat şi ceilalţi oaspeţi. Au
rămas doar oamenii cei mai apropiaţi. Giovani şi tatăl său au organizat o vânătoare
de iarnă. Au mers în munţi, unde aveau o cabană. Au petrecut acolo două zile. Era
zăpadă, aer curat. Magnific!
Dispărţirea a fost grea pentru toţi. Clo a plâns când s-a despărţit de părinţii
lui. Se împrietenise cu mama-soacra. A vrut să plece şi Rodica. Dar Sandu şi Clo au
rugat-o să mai rămână. Despre planurile lor nu ştia nimeni, nici chiar Rodica. I-au
vorbit. A rămas uimită.
-Minunat! rosti Rodica şi îi îmbrăţişă. Contaţi şi pe mine. Vom izbuti.
Deschidem în România un teatru ca la Milano. Va fi ca o lovitură pentru Regină! Nu
înţelegeam de ce când Regina vorbea că Italia va avea încă un ofiţer talentat voi
stăteaţi liniştiţi. M-ă miram că Sandu nu zicea nimic. Pe când voi aveaţi totul gata de
plecare în România. Bravo vouă!
Şi îi sărută pe rând pe amândoi.
-Avea să-mi fie dor de voi, dacă rămâneaţi aici. Aşa, vom fi cu toţii împreună la
Bucureşti. Nici eu nu am prieteni acolo. Numai pe voi. Dar unde o să locuiţi?
29

30. -Nu ştim. Vom închiria ceva, Sandu o privi pe Clo. Nu prea ne-am gândit la
asta, ne preocupa în special numai cum o să scape Clo de aici.
- Ce vă făceaţi voi fără mine? Fiţi liniştiţi, vă ajut. Voi avea grijă să vă găsesc
ceva pe potrivă.
-Ne-am înţeles. Rodica, spuse Clo, am impresia că chiar bunul Dumnezeu te-a
trimis să-mi fii cea mai bună prietenă.
-Iar mie pe tine, şi o privi pe Clo plină de recunoştinţă.
-De fapt la nuntă tata a promis că ne cumpără o vilă frumoasă unde vom vrea
noi. Noi însă o vrem la Bucureşti. Nu-i aşa, Alessandro?
-Dacă aude că la Bucureşti, n-o să refuze?
- E ca tine. Pentru el cuvântul dat e sfânt. Aşi vrea să găsim o vilă nu departe de
Rodica. Să ne vedem mai des. Doar că nu prea ştiu, ce-o să fac acolo.
-Şi cum are de gând Clo să plece de la Teatru.?
-Pregăteşte o domnişoară talentată în locul său.
-Şi dacă nu se isprăveşte, întrebă ea cu îndoială.
-Atunci nu ştiu, răspunse Clo.
-Nu pleci cu Sandu?
-Plec cu el chiar dacă, vorba ceea, ar fi să cadă cerul! Nu mă opreşte nimeni şi
nimic.
-Dar contractul?
-Contractul a fost încheiat cu domnişoara Clotilda Caligaris, şi nu cu doamna
Clotilda Averescu, glumi ea. Ai înţeles? Sper însă să plec frumos de la Teatru, fără
probleme inutile.
La şcoala lui Sandu se făceau ultimele pregătiri de examene, iar Clo lucra
intens cu viitoarea ei înlocuitoare. De aceea au hotărât să se vadă tocmai după ce
Sandu va termina Şcoala, iar Clo îşi va rezolva situaţia. Apoi vor pleca imediat la
Bucureşti.
Pe la nijlocul lunii martie s-au trezit cu ele la Torino.
-Ce, credeaţi că aţi scăpat de noi? întrebă vesel Clo.
-Cum cu Teatru? întrebă nerăbdător Sandu.
-Tot merge după planul nostru. Domnişoara s-a isprăvit destul de bine.
-Înainte de spectacol Clo a lămurit publicului că e puţin bolnavă, şi a
recomandat-o publicului pe domnişoară, rugândul să nu fie prea aspru cu ea. Şi totul
a fost la nivel, spuse Rodica.
-Ai spus că pleci?
-Încă nu. Sâmbăta ce vine mai cântă odată domnişoara, şi apoi o să le spun la
toţi.
-Iar noi încetişor gătim bagajele, spuse Rodica.
-Vă lăsăm să vă pregătiţi de examene, ori mai facem ceva, întrebă provocător
Clo.
-Noi lecţiile le-am făcut. Simţeam că o să veniţi, tot în glumă răspunse Sandu.
Se începuse examenele. Şi ele s-au întors la Milano.
La 25 martie, la Şcoală a avut loc parada de absolvire. Sublocotenentul
Averescu a fost declarat oficial şef de promoţie, cel mai bun absolvent al Şcolii.
Comandantul Şcolii i-a înmânat Diploma de Onoare, şi o scrisoare de recomandare
30

31. pentru Statul Major Român cum putea fi folosit mai bine talentul lui de militar
înăscut.
Au plecat la Milano, unde erau aşteptaţi. La poartă stăteau postaţi doi
jandarmi.
-Ce s-a întâmplat? Au fost primele cuvinte, pe care le-au rostit ei intrând în
casă. Fetele i-au îmbrăţişat plângând. Le-au liniştit.
-De când Clo a declarat că pleacă, suntem ameninţate mereu, spuse Rodica, Clo
a fost nevoită să ceară protecţie la şeful jandarmilor. Să vedem cum ajungem la tren.
-Dacă e nevoie şi cu sabia, glumi Giovani, numai să încerce cineva să se atingă
de voi. Când plecaţi?
-Trenul e mâine, răspunse Clo.
Sosi şi ziua plecării definitive.
Au întocmit planul de deplasare în siguranţă până la gară. Într-o trăsură
urmau să se afle ei patru, iar în alta bagajul lor, păzit de jandarmi.
-M-au numit trădătoare. Nu vor să înţeleagă, că trebuie să fiu cu soţul meu,
dat de Dumnezeu. Că nu sunt proprietatea cuiva!
N-au izbutit să plece neobservaţi. Trăsura a fost înconjurată pe dată de
mulţimea, care o ruga să rămână. A mai lămurit o dată, că obligaţia ei ca o catolică
credincioasă să fie acolo, unde îi este soţul. Până la urmă spiritele s-au potolit şi
mulţimea i-a petrecut cu aplauze şi fluturat de băsmăluţă.
Trenul luă calea spre Bucureşti. Când Milano dispăru la orizont, Clo începu să
plângă. Pleca într-o ţară necunoscută, fără să cunoască limba, obiceiurile. Fără rude.
Doar cu soţul şi prietena sa, care cine ştie cum o să se poarte cu o italiancă simplă. Ea
nu mai este primadonă. Este o doamnă oarecare. De fapt se va descurca. E sigură de
asta. Şi îl privi pe Sandu care îi zâmbi.
-Va fi totul bine, rosti el parcă ghicindu-i starea.
Alessandro pentru dânsa este tot. Pentru el părăseşte ea Patria. Dacă o să simte,
că a iubit-o numai că era primadonă, se întoarce la Milano. Era în braţele omului
iubit, dar gândurile grele n-o părăseau.
Au hotărât, că la început să trăiască la Rodica. Era disponibilă să cumpere
singură orice vilă, dar se va supăra tata.
La Bucureşti au ajuns cu bine. Clo privea uşor speriată la acest oraşel cu străzi
strâmbe, cu o arhitectură stranie. Şi oricum murdar. La înfăţişare oamenii semănau
cu italienii.
I-a întâmpinat doamna Fişer.
-Bun sosit în România, doamnă! spuse ea, e o bucurie şi o onoare să vă primim
noi primii. Pe mult timp?
-Pentru întotdeauna! îi răspunse liniştită Clo.
-Aţi lăsat Opera?
-Da. Şi se pare că nu regret!
-Dar cum o să trăiţi fără admiratorii dumneavoastră? Am văzut ce se face-a
acolo după concert!
-De ei şi am fugit. Nu-mi mai plac toate astea. Sunt deja căsătorită. Iar datoria
femeii căsătorite este să fie alături de soţul ei. Aşa spune şi sfânta biserică, nu?
31

32. -Ai dreptate. Dar cu admiratorii se pare că ai să ai probleme şi aici. Le-am
povestit cunoscuţilor mei despre dumneata. Nu prea m-au crezut că am fost la nunta
voastră.
Au intrat în casă
-Rodica, i se adresă ea fiicei, spunei bucătăresei să pregătească şi ceva din
mâncarea italiană. Clo încă nu s-a adaptat cu mâncarea noastră. O să rămână
flămândă.
-Nu, nu e cazul. Nu vă faceţi probleme!
-Nici o problemă! Rodica se duse să le spună cum să pregătească, căci nimeni
nu cunoştea bucătăria italiană.
A doua zi Sandu a plecat la Marele Stat Major. A fost primit de chiar Şeful
Marelui Stat Major, generalul Ştefan Fălcoianu. S-a prezentat.
-Domnule Averescu, am auzit mult despre dumneata. Şi numai de bine. Deja
faptul că aţi fost şef de promoţie la Şcoala de la Torino, spune multe. Ve-ţi fi avansat
la gradul de locotenent. Locul dumitale de muncă va fi Secţia Organizare şi
Operaţiuni al Marelui Stat Major. Vă-am rezervat o misiune foarte importantă.
Marele Stat Major a pregătit pentru a fi realizat un vast proiect de introducere şi
adaptare a programului militar occidental în armata română. Dar n-are cine să-l
promoveze. Dumneata ai studiile cuvenite şi recomandarea comandantului Şcolii din
Torino. Veţi conduce acest grup. Ofiţerii îi alegeţi singur. Toate problemele le veţi
rezolva cu mine. Aveţi la dispoziţie cel mult un an. Doar un an!
-Am înţeles. Dar se pare să am o mică problemă…N-am nici un cunoscut
printre ofiţierii Statului Major.
-Sunteţi din judeţul Ismail?
-În tocmai!
-Există aici un sublocotenent din Ismail. Îi zice Arthur Văitoianu. Are cap pe
umeri. Vă va fi adjunct. Împreună complectaţi echipa. Dânsul îi cunoaşte pe toţi
ofiţerii din Statul Major. Dacă vă trebuie vreun ofiţer din alte unităţi, îmi spuneţi. Va
fi transferat imediat. Nu uitaţi, aveţi la dispoziţie doar un an. Am rămas mult în
urmă faţă de alte ţări. Trebuie să recuperăm.
-Vom încheia cât mai rapid, domnule general. Garantez căci am studiat bine
acest program la Şcoala Superioară de Război din Torino.
-Sper să fie aşa.
S-a dus să-l caute pe Văitoianu, care s-a dovedit a fi un tip de ispravă. I-a spus
tot ce trebuie să facă. Şi cine l-a recomandat.
-Are încredere în dumneavoastră.
-De unde sunteţi, domnule sublocotenent, dacă nu vă supăraţi?
-Nu mă supăr, glumi Averescu. Sunt din Babele.
-Un sat…de lângă Ismail. Şi se pare că sunteţi feciorul domnului Constantin
Averescu?
-Întocmai. Am terminat Şcoala de la Torino.
-Am auzit de dumneavoastră. Dar eu n-am dovedit să lupt.
-Războaiele dumneavoastră sunt înainte. Acum prima misiune. Trebuie să
găsim urgent trei – patru ofiţieri deştepţi. Mâine începem. Termenul e restrâns. Ne
ducem pe la unităţi, poate mai găsim pe cineva care gândeşte ca noi.
32

33. Văitoianu i-a plăcut. I-a plăcut energia cu care s-a apucat de lucru. Trecu doar
puţin timp şi veni cu un locotenent. Sandu i-a pus câteva întrebări să vadă cum
gândeşte. Locotenentul a fost acceptat. Acum i-a trimis pe amândoi în căutare. Venise
fiecare cu câte un ofiţer. Au trecut amândoi testarea. Dar unul din ei a refuzat
categoric.
-De ce ? întrebă Sandu.
-Nu vreau să mă supun unui sublocotenent.
-Dumneata unde ai primit gradul de locotenent?
-Aici, la Statul Major.
-Iar eu în luptă cu turcii. Sunteţi liber!
Locotenentul lăsă capul în jos, şi pleacă.
A pus fiecărui sarcina.
-Acum e târziu. Începem mâine.
Seara, acasă, a povestit ce însărcinare i-a dat şeful Statului Major.
-Dar tu ce ai făcut?
-Am fost cu Rodica, am privit oraşul. Să ştii că-mi place. Mă gândesc ce să fac.
Nu pot sta fără să fac ceva.
-Sâmbătă şi duminică se petrec întreceri cu caii la hipodrom. Poate ne ducem?
-Cu hipodromul hotărăşte tu. Cu teatrul ne lămurim noi cu Rodica.
Era fericită. Nici Sandu, nici Rodica nu s-au întors de la ea. Din contra, se
pare că dragostea lui a devenit mai tare, mai fină, era mai atent ca în Italia.
Programul de adaptare a Armatei române la modelul militar occidental, la
care lucra grupul lui Averescu se realiza metodic, ţânându-se cont de specifica şi
tradiţii, şi din această cauză fără probleme mari şi conflicte.
La 8 aprilie 1886 a fost avansat la gradul de locotenent. A fost felicitat de
colegi, care s-au transformat într-un colectiv unit şi eficient, conştient că munca pe
care o depun ei acum, lucrând până seara târziu, va transforma armata naţională
într-o forţă bine pregătită, aptă să dea riposta cuvenită oricărui duşman.
Clo s-a bucurat de avansarea lui Sandu. Doamna Fişer şi Rodica au venit să-l
felicite. Sandu a turnat şampanie.
-E cam târzie această avansare. Majoritatea sunt locotenenţi la douăzeci şi
trei- douăzeci şi patru de ani. La vârsta mea trebuia să fiu căpitan.
-Eşti capabil şi o să avansezi repede, îl linişti pe un ton glumeţ Clo. Doamnele
au fost de acord.
-Sâmbătă mergem la hipodrom? întrebă el
Rodica şi Clo au fost de acord.
-Iar pentru duminică avem o invitaţie la Ministrul de Război, soţia căruia
doreşte s-o cunoască pe Clo. Te poate însă cunoaşte şi pe tine. Nu ţi-ar strica o
simpatie în plus, mai ales la început, ţinu să precizeze doamna Fişer. De fapt vorbea
serios căci ştia ea ce ştia…
-Clo decide.
-Eu am spus „da”.
-Minunat! încheie el discuţia.
-Vreau să ies puţin în lume, începu ea să se îndreptăţească.
-M-aşi bucura dacă ţi-a plăcea.
33

34. Văitoianu era şi el un mare amator de cai. Invită pentru sâmbătă familia
Averescu la hipodrom.
-Tocmai ne pregăteam cu soţia să mergem. Mergem împreună?
-Suntem în acelaşi gând. Ceea ce e bine, glumi Văitoianu. Vin cu trăsura după
dumneavoastră.
Sâmbătă Văitoianu făcu cunoştinţă cu Clo şi cu Rodica.
-Aveţi o soţie foarte frumoasă. De ce nu ştie româna?
-E italiancă. Dar încetul cu încetul învaţă. Are succes.
-Nu mă îndoiesc. Rodica cine e?
-Un fel de soră, de verişoară, numeşte-o cum vrei.
Încă în Italia să-au înţeles cu Rodica şi cu mama ei, că el aşa şi rămâne verişor.
În tăcere au ajuns la hipodrom. Arthur o ajută pe Rodica să coboare.
- Sunt prima oară la hipodrom, spuse Rodica, cine ştie unde trebuie să ne
ducem?
-Vă conduc eu, răspunse Arthur – vin des pe aici. Am procurat din timp bilete.
Nu-s cele mai grozave locuri, dar nici cele mai proaste.
-Înţelegem, cu o leafă de sublocotenent, nu poţi cumpăra locuri mai bune, îl luă
peste picior Rodica, o să vă restitui costul biletelor.
-Domnişoara vrea să mă jignească, dar nu mă supăr pe adevăr. Dar bani pe
bilete nu iau.
-Nu vă supăraţi domnule Văitoianu! Am glumit doar!
Au încheiat pariuri. S-au început alergările. Rodica se arătă entuziasmată de
spectacol. Pentru ea existau numai caii şi călăreţii. Şi nimic mai mult. Din trei probe,
numai Arthur a câştigat una. Ceilalţi nimic.
-Aveţi vreun secret, domnule Văitoianu? întrebă Rodica.
-Nu. Ştiu care cal şi de ce e capabil.
-Data viitoare ne daţi sfaturi pe care cai să pariem? întrebă Rodica
-Data viitoare n-o să mai fie pentru dumneata, răspunse Arthur.
Sandu îl privi întrebător. Vorbea serios. Arthur plecă.
-De ce ei oamenii peste picior aşa din senin? Ai vreo plăcere din asta? Aşa ai
procedat şi cu Giovani! Acum cu Arthur. El e bravo! Nu s-a sfiit, şi te-a pus la punct.
A doua zi au onorat invitaţia Ministrului de Război. I-au întâmpinat chiar
Ministrul în persoană, cu soţia şi fiica. Au făcut cunoştinţă. S-au aşezat la masă. În
italiană traduceau pe rând Rodica şi Sandu. La sfârşitul mesei Ministrul i se adresă
lui Clo.
-Când doamna Fişer ne-a spus că un sublocotenent român s-a căsătorit cu
primadona Operei din Milano, sincer vorbind, n-am crezut. Am presupus că e o
glumă din partea fiicei sale. Acum văd că e adevărat şi, dacă mă gândesc bine, tot
privind la unul şi la altul îmi explic şi de ce: Vă potriviţi şi vă meritaţi. Felicitările
mele, domnule Averescu, felicitările mele doamnă Averescu pentru alegerea făcută.
-Dar eu credeam! spuse fiica, care se uita cu ochi îndrăgostiţi la Clo.
-Cântă bine la pian, spuse stăpâna.
34