Efeseni 2, verset cu verset - studiu de pe grupul ,,Mărețul Har”

1. Efeseni 2
Studiu Grup
,,Măre ul Har”ț
v.1: και υμας οντας νεκρους τοις παραπτωμασιν και ταις αμαρτιαις
şi voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
Începând de la acest verset, apostolul Pavel mută aten ia fra ilor din Efes de la bogă iileț ț ț
harului răscumpărător la starea în care i-a găsit Duhul Sfânt pe ei înainte de a fi salva i. Înț
acest sens le aduce aminte de moartea spirituală mo tenită din Adam.ș
- i voiș . ,,Voi” de aici sunt fra ii ce erau mădulare ale trupului Adunării din Efes.ț
Numindu-i în felul acesta, îi readuce cu picioarele pe pământ la realitatea existentă după
ce s-au bucurat câteva momente de mântuirea pozi ională descrisă în versetele de începutț
ale epistolei.
- era i mor iț ț . Pavel introduce acum doctrina biblică a incapacită ii umane sau depravăriiț
totale. Această moarte spirituală a survenit exact în clipa când Adam i Eva au mâncatș
din fructul cuno tin ei binelui i răului, călcând porunca revelată a lui Dumnezeu. În acelș ț ș
moment duhul lor a murit i intelectul, con tiin a, sentimentele i voin a i-au fost ruinateș ș ț ș ț
de păcat. De atunci to i urma ii născu i după chipul lui Adam căzut, ac ionează conformț ș ț ț
naturii sale păcătoase i duhului mort.ș
Cuvântul de aici este nekrous i apare de 130 de ori în Noul Testament. Aceastăș
incapacitate sau depravare totală a omului, nu înseamnă că fiecare om este cât poate fi el
de rău, ci aceasta înseamnă că fiecare parte a omului a fost afectată în mod negativ de
păcat.
Datorită acestei mor i, după păcat oameniiț nu mai pot să:
- caute pe Dumnezeu într-un mod mântuitor – Romani 3.11.
- se bazeze pe inima lor - Ieremia 17.9
- aibe posibilitatea de a alege cui să slujească lui Dumnezeu sau Satanei deoarece se
nasc sclavi în cursa Satanei – 2 Timotei 2.26.
1

2. - sus ină teoria voin ei la punctul zero, pentru că to i au voin a captivă naturii lor -ț ț ț ț
Ieremia 13.23.
- vină singuri la Dumnezeu fără să fie tra i sau fără să le fie dat de sus – Ioan 6.44,ș
65.
- în greşelile şi în păcatele voastre. Acesta este mediul în care trăie te omul mortș
spiritual. Acest mediu al gre elilor i păcatelor este izvorât din moartea spirituală.ș ș
Moartea spirituală este cauza i efectele sunt gre elile i păcatele. Noi nu suntem păcăto iș ș ș ș
deoarece păcătuim continuu, ci suntem păcăto i i mor i datorită păcatului lui Adam.ș ș ț
Pentru omul neregenerat de sus, a trăi în păcate i gre eli este ceva natural, este oș ș
normalitate, în acest mediu el se simte ca pe tele în apă. Sfin enia, pocăin a, credin aș ț ț ț
mântuitoare, neprihănirea, pentru el sunt străine. Nu îi sunt în natură i nu le agreează.ș
Este ca i când ai scoate pe tele din apă i l-ai ine pe nisipul fierbinte de pe malul apei.ș ș ș ț
v.2: εν αις ποτε περιεπατησατε κατα τον αιωνα του κοσμου τουτου κατα τον
αρχοντα της εξουσιας του αερος του πνευματος του νυν ενεργουντος εν τοις υιοις της
απειθειας
în care aţi umblat odinioară, potrivit veacului lumii acesteia, după căpetenia
autorităţii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării;
- în care aţi umblat odinioară. Înainte de a fi născu i din nou, efesenii ale i, umblaserăț ș
la fel ca lumea pierdută în gre eli i păcate. Calea lor era calea lumii, plăcerile lor erauș ș
plăcerile cărnii i natura lor nu se deosebea cu nimic de a celorlal i. Harul acordat înainteș ț
de veci, mântuirea pozi inonală în Cristos i na terea din nou lucrată de Duhul, a fostț ș ș
singurele lucruri care a făcut diferen a între ei i ceilal i efeseni.ț ș ț
- potrivit veacului lumii acesteia. Ei cu to ii umblau după standardul i criteriileț ș
ridicate de secolul în care trăiau. Erau influen a i de moda lumii în care trăiau, deț ț
vocabularul ei, de viciile ei, de idolatria i imoralitatea ei. Această afirma ie taie preten iaș ț ț
multora că omul mort spiritual umblă sau caută pe Cristos în mod mântuitor.
- după căpetenia autorităţii văzduhului. Ba mai mult, nu numai că erau influen a i înț ț
trăirea lor, de natura lor pervertită, i de lumea în care trăiau, erau influen a i i de Satan.ș ț ț ș
El este căpetenia autorită ii văzduhului. Aici apostolul arată clar cine este dumnezeulț
veacului în care trăiau i cine este coordonatorul tuturor oamenilor care au duhurileș
moarte în ei însă i.ș
Versetul mai scoate în eviden ă i faptul că există ierarhii demonice pe diferite ranguriț ș
care au căpetenii peste ele. Aceste autorită i chiar dacă nu sunt prea des men ionate înț ț
Scriptură, ele există.
- a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Acest duh de rebeliune al
căpeteniei răzvrătite care a pătruns în omenire prin păcatul adamic, lucra atunci cât iș
2

3. acum în cei care sunt fii ai neascultării. Fiii ace tia ai neascultării face referire probabil laș
ale ii încă neregenera i care nu îi putem deosebi cu nimic de fiii pierzării.ș ț
v.3: εν οις και ημεις παντες ανεστραφημεν ποτε εν ταις επιθυμιαις της σαρκος ημων
ποιουντες τα θεληματα της σαρκος και των διανοιων και ημεν τεκνα φυσει οργης ως
και οι λοιποι
printre care şi noi toţi trăiam odinioară în poftele cărnii noastre, făcând voia cărnii
şi a gândurilor şi eram, din fire, copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
- printre care şi noi toţi trăiam odinioară în poftele cărnii noastre. De la acest verset,
vedem că apostolul Pavel se introduce i pe el împreună cu to i iudeii mântui i ca fiindș ț ț
părta i naturii moarte căpătate în urma păcatului adamic. Chiar dacă au avut întâietateș
între na iuni prin alegerea na ională, atât evreii cât i celelalte neamuri au mo tenitț ț ș ș
păcatul, poftele i natura stricăcioasă supusă putrezirii. Chiar dacă era fariseu după ceaș
mai îngustă partidă, până nu a fost înviat de Duhul pe drumul Damascului, se degrada iș
se descompunea în gre eli i păcate ca to i ceilal i.ș ș ț ț
- făcând voia cărnii şi a gândurilor. Orice om mort spiritual este sclav păcatului iș
Satanei cum a arătat apostolul în versetele de mai sus. Voin a omului mort, este sclavăț
naturii păcătoase mo tenite. Nu este la punctul zero cum se laudă umani tii. Ea esteș ș
sclavă intelectului pervertit de păcat, con tin ei, dar mai ales sentimentelor! Din păcateș ț
cele mai multe decizii în via a omului sunt luate de multitudinea sentimentelor careț
îmboldesc omul din interior, fără să mai treacă informa ia prin filtrul intelectului.ț
Din păcate azi, mul i oameni atribuie voinţei atributul libertăţii.ț Aceştia fac din voinţă o
entitate independentă de restul fiinţei umane. Prin aceasta, ei afirmă că viaţa omului este
condusă de voinţă, el având capacitatea de a alege lucruri spirituale, de a se hotărî pentru
Cristos, etc.
Biblia ne învaţă că nu voinţa este centrul fiinţei umane, care ne conduce vieţile,
aşa cum se predică de mulţi astăzi, ci inima (inima aici fiind sufletul Marcu 7:21.).
Alegerile pe care le facem (actele voinţei) sunt INFLUENŢATE de modul în care
interpretăm şi judecăm posibilităţile, de preferinţe, dorinţe, de prejudecăţi,
înclinaţii şi chiar instincte. Voinţa ia în considerare toţi factorii de mai sus şi este
influenţată de cel mai puternic dintre aceştia.
- şi eram, din fire, copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Există în Biblie 3 feluri de copiii:
1) copiii ai lui Dumnezeu – Galateni 4.6.
2) copiii ai mâniei – Ef. 2.3.
3) copiii care au de tată pe diavolul – Ioan 8.44. (Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să
împliniţi poftele tatălui vostru..).
3

4. Copiii lui Dumnezeu sunt ale ii care au fost deja născu i din nou.ș ț
Copiii ai mâniei sunt numi i ale ii înainte de clipa na terii din nou.ț ș ș
Copiii diavolului sunt to i aceia care nu au numele scris în Cartea Vie ii Mielului.ț ț
v.4: ο δε θεος πλουσιος ων εν ελεει δια την πολλην αγαπην αυτου ην ηγαπησεν ημας
Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne-a
iubit
- Dar Dumnezeu. În ciuda faptului, că eram mor i influen a i de lume, diavol i naturaț ț ț ș
noastră moartă, Pavel scrie ,,Dar Dumnezeu”! Nu noi, prin noi, ci ,,Dumnezeu”! Acolo
este un mare ,,Dar”, prepozi ie care face legătura cu starea noastră dinainte.ț
În acest moment, apostolul mută din nou aten ia de la om, punând reflectorul peț
Dumnezeu i lucrarea Sa regeneratoare. De la versetul 4, Pavel începe să le descrie firulș
regenerarii lor, fir care ajunge până în prezent. După ce le-a descris mantuirea pozi ionalăț
în Cristos, după ce le descrie moartea spirituală în care s-au complăcut odonioară, acum
apostolul le descrie cum s-a produs aducerea lor la via ă.ț
- fiind bogat în îndurare. Apostolul îi duce din nou la început cu gândul în capitolul 1
cu 3, când descrie bogă ia nemărginită a harului. Datorită acestei abunden e de îndurareț ț
au căpătat ei salvare. În ciuda ruinei spirituale ce se găsea în ei înainte de a fi născu i dinț
nou.
- pentru dragostea Lui mare cu care ne-a iubit. Dragostea agape, cea jertfitoare,
nescimbată i necondi ionată, aceasta a fost cea care ne-a adus mântuirea. Ne-a iubit cu oș ț
dragoste pe care noi nu ne-o putem imagina. Cu cât noi îl uram mai mult i ne strângeamș
o comoară de mânie i mai mare, cu atât mai mult dragostea Lui se revarsa peste noi.ș
Vă reamintesc că dragostea aceasta agape a fost dăruită din ve nicie, pe când noi nici nuș
existam. Ea este una ve nică i de aceea rămâne tot ve nică. Nu se schimbă în derulareaș ș ș
timpului când se desfă oară planul etern. Ea rămâne constantă pentru noi. A fost aceeaș ș
pe când eram mor i spiritual, după ce am fost adu i la via ă i va rămâne i în ve nicie.ț ș ț ș ș ș
Dacă s-ar schimba, nu am mai avea un Dumnezeu imuabil.
v.5: και οντας ημας νεκρους τοις παραπτωμασιν συνεζωοποιησεν τω χριστω χαριτι
εστε σεσωσμενοι
4

5. fiind şi noi morţi în greşeli, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos, prin har sunteţi
mântuiţi
- fiind şi noi morţi în greşeli, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos. În ciuda faptului
că eram mor i, după bogă ia harului milei i îndurării cu care ne-a iubit, ne-a înviat maiț ț ș
întâi. Această înviere spirituală este tot ac iunea Lui, la fel ca toate celelalte dinainte.ț
Diferen a este că această ac iune de înviere spirituală a fost lucrată în derularea timpului,ț ț
la ceasul hotărât în planul de înainte de a fi timpul.
El ne-a adus la via ăț , nu noi ne-am adus la via ă. El este sursa vie ii. Ne-a adus datorităț ț
hotărârii Sale suverane. Am fost născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia
omului, ci din Dumnezeu – Ioan 1.13.
- prin har sunteţi mântuiţi. Acesta este harul dat în Cristos înainte de veci! Nu pe
merite, atitudini, fapte sau decizii, ci contrar a tot ce poate găsi. Gândi i-vă că lucrulț
acesta este accentuat mereu de Pavel în capitolul 1.
Moartea i nemeritul personal, pe de-o parte , abunden a milei, dragostei i îndurări pe deș ț ș
alta. De aceea nimeni nu poate vedea i pricepe gloria harului atâta timp cât nu esteș
regenerat. Mortul nu- i poate în elege ruina spirituală, de fapt nici nu tie că este mort,ș ț ș
decât mental. Doar cei care au luat contact cu evanghelia au auzit aceasta, ceilal iț
locuitori ai planetei nici nu tiu. De aceea este numit har chiar i faptul că am fost născu iș ș ț
într-un secol, într-o anume regiune geografică sau familie unde putem auzi. Trei sferturi
din popula ia lumii nu are parte de harul acesta.ț
v.6: και συνηγειρεν και συνεκαθισεν εν τοις επουρανιοις εν χριστω ιησου
şi ne-a înviat împreună şi ne-a aşezat împreună în cele cereşti, în Hristos Isus,
- şi ne-a înviat împreună. El ne-a înviat, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos.
Ac iunea învierii este strict meritul Lui. Aici Pavel se include i el alături de Efeseni.ț ș
Această aducere la via ă a avut loc în momentul în care Cristos a înviat în ziua întâi aț
săptămânii. De aceea botezul nostru nu este asemănat numai cu moartea, îngroparea iș
învierea Domnului, ci este asemănat cu moartea noastră fa ă de păcat, cu îngroparea iț ș
învierea noastră în Cristos.
- şi ne-a aşezat împreună în cele cereşti, în Hristos Isus. Această ac iune s-a petrecutț
tot în acel moment al învierii Lui i nu în momentul na terii noastre din nou. În planulș ș
etern eram văzu i acolo datorită celor hotărâte în sfat, dar realizată această a ezare în celeț ș
cere ti în Cristos, s-a produs după momentul mor ii, îngropării i învierii Lui.ș ț ș
A sta în Cristos în cele cere ti arată, măre ia i nemărginita glorie a milei i îndurării Sale.ș ț ș ș
Arată i siguran a eternă a salvării în Cristos. De acolo nimeni nu te poate smulge! Niciș ț
5

6. oamenii, nici Satana i nici chiar tu însu i. Cei despre care ni se poveste te nouă că auș ț ș
picat, nu au fost niciodată în Cristos ridica i atât de sus. Despre ale ii în Cristos se spune:ț ș
,,Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din
mâna Tatălui Meu” - Ioan 10.28-29.
v.7: ινα ενδειξηται εν τοις αιωσιν τοις επερχομενοις τον υπερβαλλοντα πλουτον της
χαριτος αυτου εν χρηστοτητι εφ ημας εν χριστω ιησου
ca să arate în veacurile viitoare nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bunătate
faţă de noi, în Hristos Isus.
- ca să arate în veacurile viitoare nemărginitele bogăţii ale harului Său. Toate câte a
făcut pentru noi, le-a făcut din abunden a bogă iilor Sale. Bogă ii acordate contrar a ceeaț ț ț
ce meritam. Fapt pentru care vom servi la toată oastea cerească drept dovadă a milei iș
îndurării nesfâr ite. Prin această prezen ă a noastră i prin semnele lăsate la Golgota, vorș ț ș
glorifica i mai mult harul revărsat de Creator.ș
- în bunătate faţă de noi, în Hristos Isus. Dacă nu exista bunătate arătată fa ă deț
nemerituo i nu se învă a ce era harul. Azi din păcate se predică, un har merituos, har peș ț
care tu îl alegi sau îl respingi după bunul plac. Harul este privit ca un lucru la care î i daiț
acordul sau î i faci partea. Îl accep i sau îl respingi după propriul plac. Nu mai esteț ț
suveran acordat, ci în func ie de voin a ta ruinată. Fra ilor, acesta nu este har! Este lucrareț ț ț
omenească!
v.8: τη γαρ χαριτι εστε σεσωσμενοι δια της πιστεως και τουτο ουκ εξ υμων θεου το
δωρον
Pentru că prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu de la voi; este darul
lui Dumnezeu:
- Pentru că prin har sunteţi mântuiţi. Apostolul Pavel accentuează încă odată ale ilorș
din Efes, faptul că mântuirea lor este un favor nemeritat. O gra iere din starea de vră ma ,ț ș ș
stare care nu pretindea nicicând un favor atât de mare.
De la acest verset, autorul începe să le demonstreze sfin ilor din Efes că de la începutț
până la sfâr it, ei nu au nici cel mai mic aport sau merit în mântuirea sufletului lor. Dacăș
mai devreme le-a desfă urat înaintea ochilor lor planul etern i mântuirea pozi ională înș ș ț
Cristos, acum începe să le taie orice speran ă de a se încrede în proria salvare. Primulț
lucru pe care începe să-l demonteze este credin a.ț
6

7. - şi aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu. Vă da i seama ce începe Pavel săț
explice pas cu pas?
- păi în primul rând că hotărârea mântuirii lor nu ine de ei, ci de bunul plac al luiț
Dumnezeu
- în al doilea rând că Isus Domnul moare pentru ei când erau în postura de vră ma ,ș ș
iertându-le toate păcatele
- în al treilea rând Duhul îi aduce la via ă din mor i, fără ca ei să aibe vre-o contribu ieț ț ț
- acum le spune că însă i credin a pe care ei o au în Cristos Domnul, i aceasta esteș ț ș
primită de sus în dar
Deci până la acest punct totul este har, abunden ă a bogă iilor nesfâr ite acordate înț ț ș
Preaiubitul Său!
Mul i la acest verset încearcă să spună că harul este darul lui Dumnezeu, lăsând credin aț ț
ca parte a omului în mântuire. Lucrul acesta este fals, deoarece omul mort spiritual nu are
credin a mântuitoare izvorând din el.ț Lui îi este dată din afară. Despre oameni se spune
că ,, nu to i au credin aț ț ” – 2 Tesaloniceni 3.2.
Dar atât harul este un dar de la Dumnezeu (Rom. 5.15: Dar darul de har nu este ca şi
greşeala);
El ne-a dat na terea din nouș (Iacov 1.18: El, de bunavoia Lui, ne-a nascut prin Cuvantul
adevarului, ca sa fim un fel de parga a fapturilor Lui )
pocăin aț este un dar de la Dumnezeu (F.A.11.18: Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor
pocăinţă, ca să aibă viaţa );
credin aț este un dar de la Dumnezeu (Ef.2.8: și aceasta nu de la voi; este darul lui
Dumnezeu);
voin a i înfăptuireaț ș vin tot de la Domnul (Filipeni 2.13: Căci Dumnezeu este Acela
care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.);
faptele bune ne-au fost rânduite mai dinainte ca să umblăm în ele (Efeseni 2.10: am fost
zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca
să umblăm în ele.);
mantuirea vine de la Domnul (Iona 2.9. Mântuirea vine de la Domnul.);
El ne-a dat în dar tot în ceea ce prive te via aș ț spirituală (2Petru 1. 3-4: Dumnezeiasca
Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a
chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi
scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti,)
7

8. Dumnezeu îi ajută pe ale iș să persevereze pe cale păstrându-i până la final (2 Timotei
1.12: Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua
aceea.)
Asta încearcă Pavel să le transmită, i anume căș totul este dar, dat de sus a a cum aș
amintit cu altă ocazie ale ilor din Corint:ș
,,Pentru că cine te face deosebit? Şi ce lucru ai tu, pe care s nu-l fi primit? Iar dacă ai şi
primit, de ce te lauzi ca şi cum n-ai fi primit?” (1 Cor.4.7.)
v.9: ουκ εξ εργων ινα μη τις καυχησηται
nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
- nu din fapte. De ce? Ca harul să rămână har! Romani 11.5-6:
,,Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. Şi dacă este
prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin
fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.”
Întrebarea mea pentru to i care cred că au făcut ceva ca să fie mântui i este: ,, Ce a i maiț ț ț
putea adăuga voi, pe lângă toate câte a hotărât i a făcut Domnul? De ce nu vă place harulș
suveran i gratuit?” Altă solu ie pentru salvarea sufletului nu există! Harul este singuraș ț
solu ie agreată de Dumnezeu. De ce în felul acesta? Pentru că Dumnezeu este suveran iț ș
lucrează după cum dore te mântuirea copiilor Săi.ș
- ca să nu se laude nimeni. Motivul pentru care Domnul face mântuirea prin har gratuit
i suveran, este ca să nu existe nici un gram de laudă în om.ș
De ce toate lucrate în felul acesta? Ca să fie har deplin, har din abunden ăț ! Să nu
existe merit uman în salvare, să nu existe laudă, să nu existe mândrie în cer în alesul
înfiat! Să fie smerenie i lăudat El pentruș TOT! Omul să nu găsească nici o îndreptă ireț
cât de mică!
Cât de periculos este să umbre ti sau să încerci să furi din gloria lui Dumnezeu. A faceș
lucrul acesta este un sacrilegiu (profanare a unui lucru considerat sfânt)! tim cu to ii căȘ ț
Satana a încercat lucrul acesta i cunoa tem ce a urmat după.ș ș
8

9. v.10: αυτου γαρ εσμεν ποιημα κτισθεντες εν χριστω ιησου επι εργοις αγαθοις οις
προητοιμασεν ο θεος ινα εν αυτοις περιπατησωμεν
Pentru că suntem lucrarea Sa, creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care
Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele.
- pentru că suntem lucrarea Sa, creaţi în Hristos Isus. To i cei ale i pentru înfiereț ș
sunt lucrarea Lui de la început până la sfâr it. Am fost crea i după chipul lui Cristos laș ț
na terea din nou (2Cor.5.17). Fără această recreare după imaginea lui Dumnezeu Fiul,ș
nimeni nu ar ajunge în cer. To i care mo tenesc chipul lui Adam căzut, nu pot intra înț ș
glorie. Această lucrare nu ine de trup deocamdată, ci de omul dinlăuntru, cel care trebuieț
sa se asemene din zi în zi, tot mai mult cu cel al Domnului Isus. Trupul va fi i elș
glorificat dar nu acum ci la răpire.
- pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele.
În acest aspect al creări în Cristos, ni s-au predestinat chiar i faptele bune ca să umblămș
prin ele. Nu umblăm ca să căpătam mântuirea ci umblăm în ele, deoarece o avem. Faptele
bune nu sunt cauza mântuirii noastre (s-a spus că harul este cauza), ci efectele. Arătăm în
exterior ceea ce Domnul a lucrat în interior în omul dinlăuntru.
Ele au fost pregătite dinainte, de când s-a făcut planul etern, de când a fost luată hotărârea
de a fi înfia i. Nu noi ni le-am pregătit ci Dumnezeu în providen a Sa.ț ț
Providen ăț conform DEX: Planul divin prin care este prevăzut i orientat cursulș
evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, i creaturile individuale să realizezeș
scopurile stabilite de Dumnezeu.
Pentru aceste fapte bune, pe care ni le-a predestinat Domnul să umblăm în ele, într-o zi o
să fim răsplăti iț . Ce lovitură pentru ,,eul personal”! Să nu fie el lăsat să facă nimic pentru
propria salvare sau pentru propria glorie. Să nu aibe nici cel mai mic merit, nici o fărâmă
de laudă, ce chin grozav pentru el! Scriptura spune că dacă facem ceva, să spunem că
,,suntem ni te robi netrebnici, am făcut ce eram datori să facem” - Luca 17.10.ș
v.11: διο μνημονευετε οτι υμεις ποτε τα εθνη εν σαρκι οι λεγομενοι ακροβυστια υπο
της λεγομενης περιτομης εν σαρκι χειροποιητου
De aceea, amintiţi-vă că voi, odinioară naţiuni în carne, care eraţi numiţi
necircumcizie de către cei numiţi circumcizie, făcută de mână în carne,
9

10. - De aceea, amintiţi-vă că voi, odinioară naţiuni în carne. Versetul 11, reia ideea de la
versetul 3, unde Pavel le aduce aminte fra ilor din Efes, că odinioară au fost mor iț ț
spiritual. Nu numai atât, erau chiar dintre na iuni după na terea fizică. Acest fapt îi scoteaț ș
întrutotul în afara Legii Legământului de pe Sinai. Erau privi i ca păgâni necura i.ț ț
Sirofenicianca în discu ia cu Domnul, arată denumirea ce o aveau neamurile din parteaț
evreilor: că ei.ț
,,A fi na iuni în carneț ”, arată că ei fra ii din Efes, cât i noi celelalte neamuri eramț ș
depărta i de Dumnezeu, atât din punct de vedere fizic, cât i spiritual.ț ș
- care eraţi numiţi necircumcizie de către cei numiţi circumcizie, făcută de mână în
carne. A fi numit necircumcis însemna să nu ai parte de Legământul Avraamic.
Circumcizia era semnul Legământului lui Dumnezeu cu Avraam i semin ia lui după el:ș ț
Geneza 17.11. Cine nu era tăiat împrejur, trebuia omorât. Aici circumcizia era una făcută
de om, ce lăsa un semn vizibil exterior. Nu este vorba de circumcizia inimii care este
făcută de Duhul Sfânt, care este o metaforă a na terii din nou.ș
Aici vreau să precizez spre a nu se crea confuzie: faptul că erai circumcis în carne, nu î iț
garanta că era mântuit spiritual. Circumcizia în carne avea beneficiile ei, pe când
circumcizia inimii era infinit mai superioară (na terea din nou). Prima privea carnea, ceaș
de a doua duhul uman.
v. 12:οτι ητε εν τω καιρω εκεινω χωρις χριστου απηλλοτριωμενοι της πολιτειας του
ισραηλ και ξενοι των διαθηκων της επαγγελιας ελπιδα μη εχοντες και αθεοι εν τω
κοσμω
eraţi fără Hristos în timpul acela, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel şi străini de
legămintele promisiunii, neavând speranţă şi fără Dumnezeu în lume.
- eraţi fără Hristos în timpul acela. Arată faptul că cei ce erau cuprin i în Legământulș
Avraamic, în ciuda faptului că erau circumci i în carne,ș erau mântui i tot prin Cristosț
Domnul ! Singura diferen ă între noi i ei este că noi privim în urmă către jertfă i eiț ș ș
priveau înainte.
Mul i cred că în perioada Avraam – Moise erau mântui i prin con tiin ă iar, în perioadaț ț ș ț
Moise – Cincizecime au fost mântui i prin inerea Legii de pe Sinai (a celor 613 porunci).ț ț
Este fals! Mântuirea a fost prin har, prin na tere de sus, prin credin ă încă de la început iș ț ș
va fi naschimbată până la sfâr itul omeniri. Din ve nicie în ve nicie este prin har!ș ș ș
1
0

11. Versetul sugerează că efesenii nu aveau nici o ansă de mântuire în timpul acela prinș
na terea fizică, nu tiau nimic de Legământul Avraamic i de promisiunea făcută înș ș ș
Cristos. În afara lui Cristos, nu exista mântuire.
- înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel şi străini de legămintele promisiunii. Aici arată
faptul că nu erau nici măcar prozeli i. De obicei cam toate neamurile dimprejurulț
Israelului, urau atât Israelul cât i pe Dumnezeul lor care făcuse Legământ cu ei.ș
- neavând speranţă şi fără Dumnezeu în lume. Aici arată faptul că toate popoarele în
afara Israelului, nu aveau parte de Dumnezeul adevărat i de cunoa terea Sa. Ei aveauș ș
mul imi de idoli, dar ace tia nu erau Yahweh Elohim. Dacă nu ai pe Dumnezeul adevăratț ș
e ti pierdut. E ti fără speran ă!ș ș ț
Fără Dumnezeu în lume, în limba greacă este: atheoi. Acest cuvânt apare doar o singură
dată în Noul Testament. Cuvânt de la care provine românescul ateu. Pierdut, fără
speran ă, ateuț ! Cuvinte care cântăresc foarte greu pentru cei ce promovează ideea
mântuirii prin con tiin ă, pentru cei care nu tiu niciodată de Dumnezeu i nu au auzitș ț ș ș
evanghelia lui Cristos! Să spui că un ateu (om fără Dumnezeul adevărat) este mântuit prin
con tiin ă, este un lucru nescriptural. Ba mai mult, este foarte periculos deoarece deschiziș ț
por i i poteci de mântuire pe care Dumnezeu nu le deschide.ț ș
v.13: νυνι δε εν χριστω ιησου υμεις οι ποτε οντες μακραν εγγυς εγενηθητε εν τω
αιματι του χριστου
Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin
sângele lui Hristos.
- Dar acum. Expresia aceasta are directă legătură cu versetul 4, unde scrie anumitor atei,
Domnul le-a făcut parte de har prin bogă ia îndurării Sale.ț
- în Hristos Isus. Numai în Cristos Domnul a fost posibilă apropierea lor de Dumnezeu.
- care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos. În ciuda
faptului că erau departe fără speran ă, planul lui Dumnezeu era ca să fie adu i aproape.ț ș
Expresia ,,v-a i apropiatț ”, în greacă tradusă literal este ,,a i fost adu i aproape”. Versetulț ș
scoate în eviden ă căț aducerea nu a fost lucrarea lor ci a lui Dumnezeu. Au fost adu iș
aproape nu prin ,,voin a lor liberă”, acceptarea ofertei, predare în urma unei invita ii,ț ț
rugăciunea păcătosului, etc.. . Au fost adu i datorită hotărârii luate în planul etern, a aș ș
cum le-a spus apostolul în cap 1.4-12.
1
1

12. Apropierea s-a făcut prin sângele vărsat al lui Isus Mielul de jertfă, sânge ce era pecetea
sau semnul Noului Legământ necondi ionat în Cristos Isus. Ei erau depărta i prin Legeaț ț
lui Moise, dar apropia i prin Legea lui Cristos.ț
v.14: αυτος γαρ εστιν η ειρηνη ημων ο ποιησας τα αμφοτερα εν και το μεσοτοιχον
του φραγμου λυσας
Pentru că El este pacea noastră, care din cei doi a făcut unul şi a surpat zidul din
mijloc al îngrădirii,
- Pentru că El este pacea noastră. Versetul începe prin a arăta că Isus este Cel care a
plătit pre ul răscumpărător pentru ca noi să fim împăca i cu Tatăl. Plătind, El a stinsț ț
mânia Tatălui i datoria noastră pe care noi nu o puteam plăti.ș În El, au fost unii dintre
evreii circumci i cât i dintre neamurile atee, care au găsit pace spirituală în urma na teriiș ș ș
din nou. Asta înseamnă că din doi a făcut unul.
Din evreii ale i i neamurile fară Dumnezeu, El i-a mântuit oameni formând un popor.ș ș ș
În Legământul Nou de acum a surpat zidul Legii lui Moise în totalitate (inclusiv cele zece
cuvinte de pe tablele de piatră), zid ce despăr ea neamurile de evrei i binecuvântările lor.ț ș
Chiar în ansamblul clădirilor din curtea Templului, era un zid fizic ce delimita accesul
neamurilor în Templul propriuzis. Dacă cineva neevreu, trecea de acest zid era ucis (ex.
din F.A.21.29, când Pavel era acuzat că a introdus în Templu pe Trofim efeseanul)
- care din cei doi a făcut unul. Din evreul născut din nou i barbarul născut din nou.ș
- şi a surpat zidul din mijloc al îngrădirii. Această surpare a zidului Legii lui Moise iș
conlucrarea lor ca un singur trup se vede cel mai bine în Adunarea Noului Legământ.
Evreilor de sinagogă nu le-a plăcut deloc această surpare a zidului i nici chiar Adunăriiș
lui Cristos. Ucenicilor le-a fost greu i lor la început să accepte că mântui ii dintreș ț
neamuri au parte la fel ca i ei de aceste binecuvântări ale harului (vezi episodul dinș
F.A.11.1-18.).
Zidul a fost dărâmat acum, ca să se facă loc altei promisiuni făcute tot lui Avraam despre
care vorbe te Iacov fratele Domnului în – F.A. 15.13-18. Aceasta era taina ascunsă deș
veacuri.
Chiar dacă în Legământul actual, zidul este surpat, asta nu înseamnă că alegerea
na ională a poporului evreu a fost desfiin ată. Domnul se va întoarce la ei când se vaț ț
împlini numărul celor ale i dintre neamuri – Romani 11.ș
El a surpat zidul:
1
2

13. - nu ca să-i uniformizeze pe oameni deoarece to i erau la fel – fără merit. Zidul eraț
problema nu oamenii de dincolo de zid.
- ca să aducă pe răscumpăra i împreună (mai am i alte oi care nu sunt din staulul acesta)ț ș
- ca să fie Domn pentru to i i peste to i.ț ș ț
v.15:την εχθραν εν τη σαρκι αυτου τον νομον των εντολων εν δογμασιν καταργησας
ινα τους δυο κτιση εν εαυτω εις ενα καινον ανθρωπον ποιων ειρηνην
după ce a desfiinţat în carnea Sa vrăjmăşia, legea poruncilor cuprinsă în rânduieli,
pentru ca pe cei doi să-i creeze în Sine într-un singur om nou, făcând pace;
- după ce a desfiinţat în carnea Sa vrăjmăşia, legea poruncilor cuprinsă în rânduieli.
Vră mă ia desfin ată între neamuri i evrei era Legea lui Moise formată din legeaș ș ț ș
ceremonială, sanitară, civilă i morală. Legea în tot ansamblul ei care avea ca vârf deș
lance cele 10 porunci scrise cu degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră la Sinai. A
surpat chiar legea sabatelor săptămânale, anuale (din 7 în 7 ani i anii de jubileu) sau aș
zilelor mari de sabat cu care începeau sărbătorile evreie ti. Sabatul fiind semnulș
legământului cu poporul evreu pe Sinai.
Locul Legii lui Moise a fost luat de Noul Legământ încheiat în sângele Lui Cristos. Cu
privire la vechea Lege, Isus Domnul spunea: ,, a i auzit că s-a spus, dar EU vă spunț ”.
Legea lui Cristos de acum are un stadard mult mai înalt decât al lui Moise.
Dacă Domnul Cristos, nu surpa zidul desfin ând Legea i schimbând Legământul celț ș
vechi, noi eram tot fără speran ă, fără Dumnezeu în lume, fără promisiuni!ț
Chiar dacă deveneam prozeli i eram privi i ca inferiori ca un adaos, ca o anexă i nu ca iț ț ș ș
corp principal. Din păcate chiar celor 12 apostoli le-a luat mult timp până ar accepta ideea
că Dumnezeu a introdus i pe ale ii dintre neamuri – F.A. 10 i 11.ș ș ș
- pentru ca pe cei doi să-i creeze în Sine într-un singur om nou, făcând pace.
Desfin ând Legea lui Moise, următorul pas a fost să creeze în Sine un om mântuit atâtț
dintre evrei i neamuri care să urmeze, să iubească i să împlinească aceea Lege. Acestș ș ș
om nou nu era supus Legii lui Moise, tradi iei rabinice sau idolilor ci era ascultător deț
Legea lui Cristos. Fie că era iudeu, grec, roman, dac, sau mongol, trăiau în armonie
socială, culturală i spirituală.ș
Acest om nou se vede foarte bine portretizat în natura nouă a lui Pavel, Luca, Timotei,
Onisim, a ale ilor efeseni, conlucrând după Legea lui Cristos, ca un tot unitar în Mareaș
Trimitere, încercând să ducă vestea bună până la marginile pământului.
1
3

14. v.16:και αποκαταλλαξη τους αμφοτερους εν ενι σωματι τω θεω δια του σταυρου
αποκτεινας την εχθραν εν αυτω
şi ca să-i împace pe amândoi cu Dumnezeu, într-un singur trup, prin cruce, după ce,
prin ea, a omorât vrăjmăşia.
- şi ca să-i împace pe amândoi cu Dumnezeu, într-un singur trup, prin cruce. Atât
evreul ales cât i alesul dintre neamuri au fost împăca i cu Dumnezeu prin jertfa de peș ț
Golgota. Amândoi erau pe pozi ia de vra ma datorită păcatului adamic. Reconciliereaț ș ș
(apokatallaxē) lor cu Dumnezeu a fost posibilă printr-un singur trup sfânt răstignit pe
stâlp. Asta înseamnă că atât evreul cât i cel dintre neamuri are o singură cale de mântuireș
– nu con tiin a, nu Legea mozaică, nu cele zece porunci, nu inerea sabatului, nuș ț ț
circumcizia în carne, ci moartea substituitivă a lui Cristos!
- după ce, prin ea, a omorât vrăjmăşia. Moartea vră mă iei Legii, s-a produs când El aș ș
împlinit Legea în toate aspectele ei pentru noi. El a fost singurul ce putea împlini Legea
lui Moise. Nici evreii i nici neamurile nu o puteau împlini. Ca finalitate a împliniriiș
Legii era blestemul i moartea prin atârnarea pe lemn:ș
Caci toti cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru ca este scris:
"Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca."
(Gal.3:10)
Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru noi - fiindca
este scris: "Blestemat e oricine este atarnat pe lemn" – (Gal.3:13)
v.17: και ελθων ευηγγελισατο ειρηνην υμιν τοις μακραν και τοις εγγυς
Şi, venind, a vestit Evanghelia: pace vouă celor de departe şi pace celor de aproape
- Şi, venind, a vestit Evanghelia. Aici face referire la începutul lucrării Sale pământe tiș
când după botez a început să predice spunând:
,,Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” - Mc. 1.15b.
Nu cred că se referă la întrupare. Vestirea evangheliei este mijlocul prin care El devine
pacea noastră. Apropiind de Dumnezeu pe cei de departe (ale ii dintre neamuri), cât iș ș
pe cei de aproape (ale ii din cele 12 triburi ale lui Israel).ș
v.18: οτι δι αυτου εχομεν την προσαγωγην οι αμφοτεροι εν ενι πνευματι προς τον
πατερα
1
4

15. Pentru că, prin El, avem şi unii şi alţii intrare la Tatăl, într-un singur Duh.
- Pentru că, prin El. Există o singură cale de a ajunge la Dumnezeu – jertfa lui Isus din
Nazaret. În nimeni altul nu există mântuire (F.A.4.12), căci este un singur Dumnezeu şi
este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos care S-a dat pe
Sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi (1Timotei 2.5-6.).
- avem şi unii şi alţii intrare la Tatăl, într-un singur Duh. Isus Marele nostru Substitut
i Răscumpărător, ne-a făcut nouă ale ilor dintre neamuri i dintre evrei, intrare liberă laș ș ș
Tatăl prin iertarea păcatelor:
,,Dar acolo unde este iertare de păcate nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. Astfel,
dar, fra ilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,ț pe
calea cea nouă i vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său”ș
(Evrei 10: 18-20).
Intrarea la Tatăl nu este un merit personal, ci al conlucrării Dumnezeului Triunic care ne-
a făcut posibil acest favor de har, datorită bogă iilor gloriei Sale. În urma na terii din nouț ș
i a locuirii permanente a Duhului Sfânt în noi avem acces direct la tronul de har alș
Tatălui. Toate acestea datorită faptului că Isus a rupt perdeaua trupului Său pe Golgota,
atât pentru ale ii evrei cât i ale ii dintre neamuri.ș ș ș
v.19: αρα ουν ουκετι εστε ξενοι και παροικοι αλλα συμπολιται των αγιων και οικειοι
του θεου
v.20: εποικοδομηθεντες επι τω θεμελιω των αποστολων και προφητων οντος
ακρογωνιαιου αυτου ιησου χριστου
Aşadar nu mai sunteţi străini şi locuitori temporari, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu
sfinţii şi ai casei lui Dumnezeu,
fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra de unghi fiind Isus Hristos
Însuşi,
- Aşadar nu mai sunteţi străini şi locuitori temporari. A adar, ale ilor ai Adunării dinș ș
Efes, datorită acestor lucruri nu mai sunte i străini fa ă de Dumnezeu. Nici locuitoriț ț
temporari ai casei lui Dumnezeu. Evreii nu mai sunt superiori iar voi inferiori, oameni de
mâna a doua.
Sunte i cetă eni cu drepturi depline ca i ei, sunte ii fii adopta i datorită gra iei Sale,ț ț ș ț ț ț
având pe Dumnezeu ca Tată. Nu mai sunte i fără speran ă i fără Dumnezeu în lume, cumț ț ș
era i odinioară.ț
1
5

16. - ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii şi ai casei lui Dumnezeu. Cetă enii sfin i cuț ț
care sunt împreună fra ii din Efes sunt evreii. Cei 12 apostoli i proorocii pe care a fostț ș
construită Adunarea sau casa lui Dumnezeu.
Aici Pavel, folose te pentru Adunarea institu ionalăș ț 1
, o casă, drept metaforă. O casă care
are ca funda ie (apostolii i proorocii) i piatră de unghi pe Isus Cristos. De obiceiț ș ș
apostolul Pavel folose te de multe ori metafore pentru Adunare: cladire (ș Efeseni 2:21),
Templu (Efeseni 2:21), casă (1 Pet. 2:5), trup (Ef. 3:6), turmă (Luca 12:32), Mireasă
(Ioan 3:29), etc.
Metafora fiind o figură de stil realizată printr-o comparaţie subînţeleasă, în care un
cuvânt este înlocuit cu cuvântul-imagine din comparaţie.
1 În sensul instituţional, accentul cade aici pe membrul original sau părinte şi pe legătura
celorlalţi membri cu acesta. În privinţa ecclesiei, ceea ce este valabil pentru prima nu este
în mod necesar valabil şi pentru descendentele ei, ca în cazul sensului generic. Exemplu:
Şcoala românească este întemeiată de Gheorghe Lazăr. Este ridicol să ne gândim că Gh.
Lazăr a întemeiat o şcoală universală. De asemenea, este evident că sensul generic,
aplicabil tuturor şcolilor româneşti, nu are sens, căci Gheorghe Lazăr nu a întemeiat
fiecare şcoală românească în parte. Este adevărat că şcoala generală nr. 1 din Bocşa îi
datorează existenţa lui Gheorghe Lazăr, dar el nu a întemeiat-o direct. El a întemeiat
şcoala românească ca instituţie, întemeind prima şcoală. Cei educaţi în acea şcoală i-au
dus lucrarea mai departe, întemeind alte şcoli româneşti, şi tot aşa până s-a întemeiat
şcoala generală nr. 1 din Bocşa. Dar toate şcolile româneşti individuale, privite în sens
instituţional au un singur fondator: Gheorghe Lazăr.
La fel este şi cu ecclesia, cu adunarea lui Cristos. Când citim că „Dumnezeu a rânduit în
Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci, etc.” nu înseamnă că fiecare adunare
individuală a avut apostoli. Ştim că adunarea din Filipi nu a avut, căci Pavel li se
adresează „către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi
diaconii” (Filipeni, 1:1). Nu toate adunările aveau apostoli, dar prima întemeiată a avut,
cu siguranţă. În sens instituţional, Adunarea stă pe „temelia apostolilor şi proorocilor,
piatra din capul unghiului fiind Cristos.” Adunarea noastră nu are apostoli, la fel ca cei
12, nu a fost întemeiată în mod direct de Cristos, dar fiindcă descinde din adunarea
întemeiată de El, este aceeaşi instituţie şi se poate spune despre ea, la fel ca despre
adunarea din Efes, că stă pe temelia apostolilor. Prima Adunare a fost organizaţia-părinte
din care se trag toate celelalte adunări. Toate au aceeaşi origine, şi au fost zidite pe
aceeaşi temelie, au fundaţia comună a apostolilor şi profeţilor. Citat preluat din:
Biserica: Universală sau locală? Studiu introductiv asupra naturii bisericii nou
testamentare de Raul Enyedi
1
6

17. v.21: εν ω πασα η οικοδομη συναρμολογουμενη αυξει εις ναον αγιον εν κυριω
în care toată zidirea, îmbinată împreună, creşte spre a fi un templu sfânt în Domnul,
-în care toată zidirea, îmbinată împreună. Adunarea este comparată cu o casă formată
din pietre vii zidite împreună. În 1 Petru 2.5, apostolul Petru ne spune:
,,Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi
să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.”
- creşte spre a fi un templu sfânt în Domnul. Cre terea Adunării este numai înș
Domnul Isus, a a cum le aminte te Pavel efesenilor cât i colosenilor:ș ș ș
Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi
primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în
dragoste. (Efes.4:16)
şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul
încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu. (Col.2:19)
v.22: εν ω και υμεις συνοικοδομεισθε εις κατοικητηριον του θεου εν πνευματι
în care şi voi sunteţi zidiţi împreună, pentru a fi o locuinţă a lui Dumnezeu în Duh.
Adunarea în sens institu ional, cât i local vizibil, este o locuin ă a lui Dumnezeu peț ș ț
pământ. Duhul Sfânt locuie te în pietrele vii care o compun, Cristos este Capul ei i eaș ș
este privită ca Templu a lui Dumnezeu – (vezi cum este privită Adunarea din Corint –
1Corinteni 3.16-17).
Este privită ca locuin ă consacrată, deoarece este singurul loc acceptat de Dumnezeulț
Triunic, unde I se aduc închinare i jertfe spirituale plăcute.ș
Traduceri folosite:
Greek New Testament Textus Receptus 1550- 1894:
https://newchristianbiblestudy.org/bible/greek-textus-receptus/ephesians/2/
Biblia GBV Bucure ti 2001:ș http://biblia.ro/gbvn/nt/efeseni/02/
Biblia Dumnitru Cornilescu 1924: http://scriptura.pentruviata.ro/
1
7