Revista de divulgación cultural y literaria rumana

1. Regatul Cuvântului, Anul VII, Nr.42, Iulie2017

2. MEMBRI FONDATORI
N.N.Negulescu
- Iniţiator, prim fondator şi ex-director
al revistei Constelaţii diamantine.
- Iniţiator, prim fondator şi actual
director/redactor-şef al revistei Regatul
Cuvântului.
- Membru al Academiei
Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe.
- Director/Redactor-Şef al revistei Sfera
Eonică.
Al.Florin Ţene
- Membru al Academiei
Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe.
- Preşedinte al Ligii Scriitorilor Români.
ISSN 2286 - O5O9
ISSN-L 2286 - O5O9
Parteneri culturali
REGATUL CUVÂNTULUI

3. Membri de onoare:
Academician Constantin-Bălăceanu Stolnici
Prof. univ. dr. Ruxandra Vidu, Preşedintă a Academiei Româno-Americană de Arte şi Ştiinţe (A.R.A.)
Pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, SUA, Director al Revistei “Lumină lină”;
Dwight Luchian-Patton, Director-Publisher, Revista „Clipa”, SUA
Vera Luchian-Patton, Editor-in Chief-Publisher, Revista „Clipa”, SUA
Maria Diana Popescu, redactor șef la Revista „Agero” Stuttgart, director la Revista de cultură „Art Emis”,
director al departamentului Art Emis Academy din cadrul Societăţii Art Emis
Cristian Petru Bălan, membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe, SUA
Prof.univ.dr. Lidia Vianu, director MTTLC, Universitatea București
Prof. dr. Adrian Botez, director fondator al Revistei Contraatac.
Ma. Gloria Carreon Zapata, Esritora y Poeta, Presidente de la Union Mundial de Poetas Nuevo Leon (Mexico)
UMP Y WUP
Directorredactor-șef:
N.N. Negulescu, membru al L.S.R, membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe.
Redactor șef-adjunct:
Prof. dr. Viviana Milivoievici. Cercetător
științific, Academia Română - Filiala Timișoara,
Institutul de Studii Banatice “ Titu Maiorescu “.
Dr. Gabriela Căluţiu-Sonnenberg, editor” Occidentul Românesc” Spania, membră L.S.R. și A.J.S.T. România
Secretar general de redacţie: Redactori principali:
Cezarina Adamescu, membră a U.S.R
Secretar directorat:
Marian Malciu, membru al L.S.R
Critic de artă: Diego Vadillo López, Spania.
Redactori:
Lect.univ. dr. Alina Beatrice Cheșcă
Prof. Mihaela Oancea
Luca Cipolla, Italia
Dr. Elena-Maria Cernăianu
Poeta Florina Dinu
Redactori asociaţi:
Ionuţ Caragea- membru al U.S.R., cofondator și vicepreședinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din
Quebeq, Canada, membru de onoare al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ
George Roca, editor șef al Revistei Romanian Vip, Australia
Slavomir Almajan, Canada
Cătălina Florina Florescu prof. dr. în literatură comparată, SUA
Simona Botezan, jurnalist de limbă română la Washinton DC, director adjunct al ziarului „Mioriţa”, SUA
Mariana Zavati Gardner, membră a Royal Society of Literature UK
Redactor principal tehnoredactare: Realizator coperta:
Ing. Rodica Cernea Ing. Rodica Cernea
Scriitor, jurnalist Eugen Cojocaru, şef departament
dramaturgie
Șef departament Critică literară Prof. dr. Mihaela Roșu
Bînă.
REGATUL CUVÂNTULUI

4. SUMARSUMAR
N.N Negulescu.....................................................................pag.5
Mihaela Roşu Bînă..............................................................pag.6
Dragoş Niculescu.................................................................pag.7
Adrian Botez........................................................................pag.9
Isabel Rezmo .....................................................................pag.11
Elen Lackner .....................................................................pag.12
Tahirys Tahoro ...................................................................pag.12
Yanni Tugores........ ...........................................................pag.14
Alina Beatrice Cheşcă........................................................pag.15
Mariana Gurza...................................................................pag.19
THE 41 st CONGRESS OF THE AMERICAN ROMANIAN
ACADEMY OF ARTS AND SCIENCES, UNIVERSITY
CRAIOVA, JULY 19-22, 2017. .......................................pag.20
Cezarina Adamescu.........................................................pag.22
Gisela Vanesa Mancuso ..................................................pag.24
Belén Lorenzo Francisco ................................................pag.27
Gilda Rojas Dondi ..........................................................pag.27
Ramona Muller................................................................pag.28
Virginia Vini Popescu.....................................................pag.29
Olga Văduva (Grigorov).................................................pag.30
Lăcrămioara-Iuliana Teodorescu.....................................pag.32
Vavila Popovici ...............................................................pag.34
Florentina Loredana Dalian............................................pag.35
Inés Zeiss Castillo ..........................................................pag.36
Cornelia Păun Heinzel ...................................................pag.38
Stelian Gomboș...............................................................pag.38
Responsabilitatea asupra co.nţinutului materialelor publicate ..revine autorilor.
Creaţiile literare se transmit la adresa:regatul cuvantului@yahoo.com
Revista poate fi accesată la adresa: https://www.scribd.com/user/37281470/Viviana-Milivoievici
E-mail director redactor-șef: n.negulescu@yahoo.com regatul_cuvantului@yahoo.com
Tel redacţie: 0351. 418. 010
Adresa redacţiei: Bd. Gheorghe Chiţu, nr 61, Craiova,Dolj, Romania, cod 200541
REGATUL CUVÂNTULUI

5. N.N Negulescu
N.N.Negulescu : LA FRONTIERELE TIMPULUI
Atât sub raportul conținutului, cât și sub acela al mijloacelor de realizare artistică, primul tom al
dialogurilor epi-stolare în coautorat, - << SFIDAREA TIMPULUI >> -, Edit. Pim, Iași 2013, este
de un interes incontestabil.
Prefigurarea repertorului tematic poate fi dedus chiar din titlu/enunț declarativ, care poartă pecetea
elanului instaurator.
O interesantă deplasare de curenți semantici potențează contextul sintagmatic, răscolit de tensiuni
interne apodictic-ipotetice.
Primul grad al reflexiilor discursive emite gnomic mesaje parabolice.
De aici se pornește temerara aventură a experimentării postulatelor gândirii logice.
În orizontul evocării neopozitiviste, surprindem accentuarea predilectei depășiri a limitelor ime-
diatului, - a spațializării devenirii -, așa încât, cele două vederi sunt ademenite într-o confruntare
directă cu fluxul oglindirii timpului perceptibil în care pulsează ritmurile universului.
Se înțelege, această metodă dialectic ascendentă concentrează vibrații luminoase în lentila pretin-
sei viziuni sinoptice, tocmai pentru a atinge perenitatea valorilor gnoseologice.
Cu alte cuvinte, vastul itinerariu ideatic urmează calea interogației și conștiința auctorială, gândi-
toare, se ridică la nivel filosofic.
Însă naratorii știu că virtutea voitoare izvorăște din dianoia ; iar ea, dianoia, nu poate îndestula cu esențe setea de adevăr a entelehiei
noetice în lumea aparențelor.
De ce ? Iată și paradoxul : dianoia este gândită binar prin natura noologică a impulsurilor ancestrale ( vezi Idola Tribus și Anamneza
platonică ).
Totuși, fondul lucrării pe care o prezentăm acum ne pune în fața unei adevărate odisei umane, cuprinsă de Marele Timp, curgător prin
miezul arhetipului sideral.
Cei doi gânditori “ Sfidează timpul “ activ cu o vădită vocație modelatoare, care corespunde unei credințe a priori în puterea de acțiune
a ființelor asupra lumii exterioare.
Strălucitorul joc de treceri gemelare – aș spune – de înrudiri ale omenescului cu azurul, poate fi reperat în relieful structurii stilistice
din cadrul limbii.
Sublimările textuale sunt produse prin intermediul Eului Ideal ( Ideal Icht ) atunci când El ( în cazul nostru Ele ) se impune ( impun )
Sinelui : iar emoția de a fi undeva și cândva în lume ( Martin Heidrgger : “ in-der-Walt-sein “) nu mai este legată strict de circumstanțe,
ci de existență.
Scânteia dialogării este aprinsă de scriitoarea Maria Cozma, dornică să pledeze în favoarea autonomiei genuine a trăitului victorios în
( și printr-un ) timp “ sfidat”.
Remarcând legitimitatea problematicii expusă dezbaterii, eruditul profesor Vasile Popovici se hotărăște să întrețină “ arderea “ cu o
temperatură spirituală propice lansărilor intransigente.
Astfel, este sporită combustia aparatului psihic care servește la sondarea interiorității umane, urmărindu-se concomitent și dezvăluirea
condițiilor de universalitate ale existenței. “ Cine a inventat timpul? “ – întreabă provocator Maria Cozma.
Vasile Popovici răspunde călăuzit de grija rigorii și a obiectivității ; dar vine parcă din precosmic, însoțit de o supoziție științifică : “ Big
Bangul a inventat timpul ; parcă-l văd ce cumințel stătea sărăcuțul în haos, n-avea nici clipă ce să bată, nu era nici orgoliu care trebuia să
bată clipa, doamne, ce și cât de bine-i stătea ! […] “
Consider că, în favoarea demersului scriitoricesc, hiatusul subsidiar de continuitate care este guvernat de premisa substanței realității,
ar fi trebuit protejat de polarizarea antagonistei apologii cioraniene ( exilată voluntar în planul abstracției ) : […] “ Un singur lucru aș dori
să-ți mai spun maestre : Universul nu are Dumnezeu., ci credința în veșnicie. Ce și cine poate fi veșnic, dacă această lume este “ Fuctul
unui zeu tenebrous” ( Cioran ) ? “ Dacă în mine apasă umbre nesfârșite – blestemul operei sale? „ ( Maria Cozma ).
Actul purificării dihotomice este configurat magistral și în registrul inițiatic de Vasile Popovici în capitolul “
Nu trebuie ghilotinată conștiința “ : […] “ Nu cred căncerci subtil o provocare că Universul nu are nici un Dumnezeu, ci credința în
veșnicie. Și...nu prea cred că de prea multe ori vom “ cădea la învoială “, vorbind despre viață și moarte. “
“ Când Folkul spune despre cineva că nu are nici un Dumnezeu, nu e bine. Universul are un Dumnezeu, fie că feluritele popoare Îl
numesc diferit : Allah ( AL-ILAH =ALLAH – Care în limba arabă înseană Dumnezeu ), Mahomed ( N.CCA. 570 la Mecca ; d. 8 Iunie
623 la Medina ), Buddha Shakyamuni ( 563 î.h. și aprox. 483 ) … ori Mama Natură – într-o zicere camuflată din alte vremuri nu prea
îndepărtate […] “.
Mai departe, în sensul unui umanism profund, asistăm la extinderea metodelor de lucru analitice. Aici se remarcă distincția dintre
prezentare și introspecție.
Razele intelective încearcă cu orice preț să schimbe ecluziile cunoașterii conformiste.
Discret, se întredeschide taina rodirii inedite.
Noua formulă de participație probează suficient de convingător volumul de față în care nici o piesă nu e sub
nivelul onestului.
Pe ecranul succesiunii temporale, Maria Cozma proiectează scenarii ludice cu încărcături pesimiste. Este o inspirată procedură tehnică
de disimulare.
Din spatele cortinei sunt distribuite abil rolurile principiilor de ordonare ale realului existent.
Nutrind convingeri și speranțe ( absconse ), naratoarea își multiplică pe variate dimensiuni scenice ipostazierile, luptându-se pentru
înțelegerea adevărului.
Firesc, în fața misterului existenței, se caută explicații raționale, cauzalistice.
REGATUL CUVÂNTULUI
-5-

6. Eristica mentorului Vasile Popovici contribuie în mare parte, prin justețea și sobrietatea sa, la valoarea durabilă a ansamblului struc-
tural.
Fiind slujitor al Logosului, stilul său epistolar are o aură sapiențială. Deseori el transpune geneza evenimentelor în matrice poetică.
Temperatura emergenței la filosoful-poet orientează fericit codul tezaurului de simboluri.
Meritul deosebit al constelației de idei din << SFIDAREA TIMPULUI >> - care încearcă să rezolve antinomiile efemerului – se află în
relația de analogie , nu de identitate, cu << EXISTENȚA TRAGICĂ >> a celebrului D.D.Roșca.
Mihaela Roşu Bînă
In memoriam
Augustin Buzura
Dispariţia academicianului Augustin Buzura readuce în discuţie un capitol important al litera-
turii române contemporane, capitol pe care regreta-tul prozator îl ilustrează prin întreaga sa operă,
timp de o jumătate de secol, cariera sa artistică debutând în 1963, cu volumul de nuvele Capul
Bunei Speranţe. Formaţia sa iniţială, de medic psihiatru, îl îndreaptă, încă din începuturi, spre
sondarea abisalităţii naturii umane dintr-o perspectivă diferită de cea ştiinţifică, şi anume literară.
Paradoxal sau nu însă, paginile de adevărată virtuozitate, cel puţin în romanele de debut, sunt cele
în care autorul surprinde societatea cu tot hăţişul de relaţii generat de un mediu social şi politic opri-
mant, ticăloşit şi lipsit de orizont. Într-un asemenea context, relaţiile interumane, puternic alterate,
generează drama şi “idiosincraziile” sociale ale personajelor sale.
Augustin Buzura a fost socotit, înainte de 1989, cel mai critic dintre romancierii generaţiei
‘60. Exceptând debutul, preferinţa sa merge aproape în exclusivitate spre roman, specie care i se potriveşte congenital, am spune, la fel
ca multor prozatori din generaţia sa. Tot ca mulţi dintre aceştia, scrie greoi, gâfâit, are nevoie de spaţii ample de desfăşurare narativă.
Romanele sale sunt rezistente în latura obiectivă, având un pronunţat caracter etic, chiar dacă autorul alternează persoanele narative, re-
curge la monolog interior sau la analiză psihologică. Cu toate că în paginile de analiză Buzura nu excelează, el este rezistent în paginile de
radiografiere a societăţii. Primul său roman, Absenţii, bine primit de critică, configurează şi un conflict cu autorităţile şi cu Cenzura. Re-
considerat din perspectiva prezentului, acesta e un lung monolog interior al doctorului Bogdan, cercetător ratat din cauza mediului corupt
şi decăzut moral în care se complace. Starea lui confuză între veghe şi somn e o formă de supravieţuire într-o lume fără viitor, departe
de cea imaginată de ideologia comunistă. Anonimizarea şi alienarea individului în regimul totalitar apare şi în romanul următor, Feţele
tăcerii. Dan Toma, personajul principal, e prins într-o dilemă insolubilă: setea de puritate morală şi sentimentul zădărniciei. În ciuda
nenumăratelor digresiuni, cartea este un puternic roman social. În centrul romanului stă o anchetă jurnalistică solicitată eroului de socrul
său, implicat într-un proces. Cu acest prilej, ziaristul descoperă două posibile alternative existenţiale: intransigenţa activistului Radu, tatăl
soţiei sale, degradată într-o meschină dispută personală, şi viaţa de sobol a fiului unui chiabur din anii ‘50, Carol Măgureanu. Versiunile
asupra întâmplărilor în jurul cărora se construieşte ancheta personală a eroului sunt diferite. Ascultând povestea lui Carol Măgureanu,
jurnalistul cunoaşte drama unei familii de ţărani gospodari şi pricepuţi învinşi iremediabil de perversitatea istoriei. Odată cu ei, dispare
din structura societăţii româneşti însăşi clasa ţărănească, temă reflectată şi de volumul al doilea al romanului lui Marin Preda, Moromeţii.
Pentru a se salva, după ce tatăl fusese arestat şi fraţii mai mari i-au fugit în munţi, Carol Măgureanu nu are decât o singură opţiune, aceea
de a se ascunde în pivniţa casei îndărătul unui perete fals. Când iese din acest ascunziş-mormânt, este un om iremediabil pierdut pentru
sine şi pentru ceilalţi. Obiectivitatea naratorului este remarcabilă, chiar dacă unele scene sunt de un naturalism înspăimântător. Jurnalis-
tul-investigator, Dan Toma, îşi afirmă deschis opţiunea, în faţa unei istorii capricioase şi absurde, şocat de tragedia familiei Măgureanu,
care anunţă marile convulsii din lumea satului românesc pre- şi post-colectivizare. Opţiunile personajului sunt implicit opţiunile autoru-
lui. Cu toate acestea, naratorul se menţine în limitele unei obiectivităţi desăvârşite: victimele nu sunt imaculate, tot aşa cum activistul
Radu, socrul jurnalistului, nu este un călău lipsit de scrupule.
În Orgolii, criza lămuririi de sine e a unui profesor universitar, specialist în oncologie. El se află în faţa unei opţiuni, între cari-
eră şi destin, între succes profesional şi împlinirea vocaţiei interioare. Refuzul de a ocupa funcţia de rector, pentru a nu se mai risipi în
lucruri neesenţiale şi a se dedica în exclusivitate cercetării ştinţifice, este interpretat greşit de colegii care îl văd duplicitar şi îl acuză de
fariseism. În realitate, Cristian este obosit şi bolnav. Întâlnirea cu Redman, delatorul care îi deturnase destinul în anii ‘50, când fusese
arestat, declanşează rememorarea dureroasă a unor episoade biografice îngropate, dar şi conflictul făţiş cu propriul fiu, Andrei, dispus să
dea credibilitate mai mare versiunii lui Redman decât celei a tatălui său. Ion Cristian este tipul intelectualului lucid de sorginte camilpe-
tresciană, cu o rezistenţă aparte la tortura fizică şi morală. Cu toate acestea, romanul păcătuieşte prin distribuţia maniheică a personajelor.
Romanele anilor ‘80, Vocile nopţii (1980), Refugii (1984), Drumul cenuşii (1988), sunt îndrăzneţe din punctul de vedere al relaţiei cu
Cenzura şi cu autorităţile comuniste. Tematic, reiau obsesiile de fundal într-o manieră curajoasă pentru perioada în care au fost scrise.
Vocile nopţii este romanul tânărului personaj, Ştefan Pintea, care traversează medii sociale diverse, după ce îşi întrerupe studiile uni-
versitare. Este, poate, cel mai social dintre romanele sale. Observaţiile personajului sunt observaţiile scriitorului despre lumea în care
trăieşte. Existenţa sordidă, larvară a tinerilor mineri creează un tablou sumbru în dezacord cu imaginea reflectată de documentele oficiale
ale vremii. Ameninţările tăcute creează o plasă ameninţătoare în jurul personajului. Chiar nenumite, acestea fac trimiteri clare la organele
represive ale partidului comunist. Dacă Refugii este „romanul eşecurilor în dragoste ale unei femei tinere şi frumoase care nu reuşeşte
să se adapteze lumii bărbaţilor”i
, Drumul cenuşii face o referinţă curajoasă la greva minerilor din 1977. Ancheta neoficială întreprinsă
pe marginea dispariţiei inginerului Helgomar David este pretextul abordării unei teme riscante pentru data apariţiei romanului. Ideea de
mister prefabricat, de senzaţional ieftin e supărătoare, dar necesară poate pentru a camufla adevăratul subiect al cărţii. Mesajele încrip-
tate ambiguizează peste măsură discursul, făcând romanele confuze şi greoaie. Aluviunile metatextuale de la începutul ultimului roman
lungesc într-o manieră obositoare drumul spre miezul cărţii.
REGATUL CUVÂNTULUI
-6-

7. După 1989, scriitorul publică doar două romane, Recviem pentru nebuni şi bestii şi Raport asupra singurătăţii, dedicându-se pre-
poderent, până în 2005, în calitate de preşedinte al Institutului Cultural Român unui managementul cultural de bun simţ, care continuă să
dea rezultate la mai bine de un deceniu după retragerea sa.
În Recviem pentru nebuni şi bestii, roman început înainte de căderea dictaturii, autorul evocă lumea politicienilor corupţi şi a
parveniţilor lipsiţi de morală din perspectiva personajului principal, jurnalistul Matei Popa. Director al celui mai important cotidian din
oraş, acesta e şantajat de jurnalul concurent cu dezvăluiri compromiţătoare despre trecutul său. În spatele acestei campanii denigratoare
se află politicieni şi oameni de afaceri care vor să cumpere ziarul, înspăimântaţi de ameninţarea unor anchete riscante despre propriile
lor biografii. Hăituit şi calomniat, ziaristul îşi rememorează trecutul din care nu lipsesc elementele de spectaculos sau de neprevăzut.
Tonurile sunt sumbre, meditaţia amară şi apetenţa pentru rechizitoriul moral intactă.
“Caiet” al autorului, dar şi al protagonistului, Raport asupra singurătăţii este construit pe aceeaşi reţetă a întâmplărilor şocante şi a
senzaţionalismului epic, cu deznodăminte imprevizibile şi personaje dilematice. Fuga şi izolarea personajului principal sunt simptomati-
ce. Implicat în evenimente, doctorul Robert Cassian are capacitatea de a se distanţa de ele, fiind mai degrabă un colecţionar de experienţe.
Măcinat de boli, ros de mizantropii de tot felul, “moşul” se retrage undeva la munte, la o cabană din apropierea unei staţii meteorologice
pentru a-şi umple caietul şi a se mişca liber în prezentul scriiturii. Se încarcă simultan de istoriile trăite de alţii, aplicându-le o grilă morală
obligatorie.
Pentru evoluţia romanului românesc, interesante sunt eseurile şi publicistica. În felul acesta, scriitorul îşi conturează ferm propriul
proiect literar, în care multe puncte de vedere sunt convergente cu cele ale colegilor de generaţie: „Rareori romanul - literatura - a fost
apărat mai energic decât în eseurile lui Buzura; energia autorului, sprijinită pe experienţa sa de om de ştiinţă - Augustin Buzura este,
prin pregătire, un posibil om de ştiinţă - formulează o seamă de avertismente. Ce se întâmplă, deci, cu literatura de mâine, dacă marile
probleme ale secolului, înarmarea, dictatura, incultura, ipocrizia vor învinge? Ce se va întâmpla în lumea de mâine dacă scriitorul îşi va
trăda cauza şi dacă, mai ales, va fi obligat să trăiască într-o lume în care valorile umane ar fi contaminate de «bolile veacului»”.
Dragoş Niculescu
COMPLETĂRI LA
“IMPASURILE FENOMENOLOGICE ŞI CONDIŢIA TRANSCENDENTALĂ”
1. Analiza semnificaţiei în cadrul cercetărilor logice husserliene.
Cel de-al doilea volum al Cercetărilor logice se deschide cu o analiză a semnificaţiei. Fiind de acord
că actul de semnificare reprezintă partea cea mai importantă a intenţionalităţii, că la rădăcina fenomenolog-
ică a logicii stă un sens durabil, unic al tuturor actelor de semnificare care vor să spună acelaşi lucru, ni se
pare pripită formularea lui Ricoeur referitoare la această dialectică originară a sensului, pe care Husserl o
abandonează, după ce o sesizează ca direcţie la începutul operei sale: oare să existe atît de incipient, chiar
în percepţie, deci în percepţia nedevenită încă reflecţie, “o anticipare a unităţii de sens care face posibilă determinarea fluxului apariţiilor
lucrului”? Îndeobşte, prin percepţie se înţelege colectarea empirică de date referitoare la fenomenul pe care-l experimentăm, cu care ne
confruntăm, colectare care se realizează prin simţuri, dar şi prin mentalul conştient. Totuşi eul psihic şi spiritual nu este încă în măsură,
în această primă fază a contactului fenomenologic, să prelucreze aceste date pentru a anticipa un sens bine determinat, care să fie condus
prin intuiţie înspre programarea apariţiilor şi declanşarea analizelor de ansamblu ale fenomenului. Sensul începe să fie intuit abia atunci
cînd percepţia a oferit suficiente informaţii pentru ca aceasta să fie posibilă, urmînd ca din acel punct percepţia să continuie a oferi doar
unele date suplimentare, care să finiseze sensul intenţional deja constituit şi integrat de acum actului reflexiv şi constructiv. Legat de
aceasta, ne îndoim de primatul percepţiei în rîndul actelor intenţionale, prin care Husserl se eliberează de propriul său logicism, adică de
obiectivitatea logică a prezenţei obiectului în conştiinţă şi se îndepărtează de filozofiile criticiste ale judecăţii. Ideea de “primat al per-
cepţiei în rîndul actelor intenţionale” este ambiguă prin însăşi formularea şi, de aici, construcţia ei. Ce să se înţeleagă din această formu-
lare? Că percepţia reprezintă prima şi fundamentala intenţionalitate sau că percepţia ocupă în mod absolut treapta actelor preintenţionale,
creatoare de acte intenţionale? În acest sens ordinea intrării în rol a acestora a fost sugerată anterior, unde lucrurile sînt echivoc descrise.
2. Despre conştiinţa fenomenologică a timpului.
În Husserl şi sensul istoriei, Ricoeur pare să nu mai iasă din dilema timpului, ce e drept, subiect extrem de delicat şi riscant de
atins. Chiar dacă pare bine orientat în detaliu – “Dar dacă, la rigoare, putem înţelege faptul că pluralul conştiinţelor şi singularul istoriei
pot deveni corelative prin mijlocirea unei sarcini comune, a doua dificultate pare mai greu de depăşit: “în” care conştiinţă este stabilită
pluralitatea conştiinţelor? Pluralitatea care caracterizează eventual un sens unificator, o sarcină istorică, nu poate fi survolată, astfel încît
eu, tu, noi şi ceilalţi să apărem interşanjabili într-o totalitate; ar însemna să facem din această totalitate un absolut care ar detrona ego-ul”
–, afirmînd că “timpul ego-ului nu este unica istorie a oamenilor, ci timpul fiecărui ego, şi nici pluralitatea ego-urilor nu este istoria”, el
ajunge totuşi, fără să-şi dea seama, la contradicţie, căci negînd unicitatea particulară a trăirii timpului istoric global de către un singur
ego, adică a nereprezentării adecvate a timpului istoric global prin timpul propriu individual al unui singur ego, afirmînd apoi, vrînd de
fapt apoi să afirme prin “timpul fiecărui ego” posibilitatea constituirii timpului istoric global prin însumarea timpurilor subiective diver-
sificate, ceea ce nu poate fi din nou interpretat decît prin pluralitatea timpurilor subiective, el vine, prin ultimul segment al lanţului her-
meneutic-deductiv – “şi nici pluralitatea ego-urilor nu este istoria” –, să nege pluralitatea anterior, indirect afirmată. În schimb, Ricoeur
REGATUL CUVÂNTULUI
-7-

8. evidenţiază foarte precis legătura dintre ideea de atemporalitate a sensului obiectiv, deci şi a sensului istoric – idee dificilă, care nu poate
fi abordată, nu poate fi surprinsă printr-o geneză de natură empirică a aproximărilor subiective ale acestui sens – şi operaţia husserliană
de “reducţie eidetică”, care pune între paranteze cazul individual şi nu reţine decît sensul şi semnificaţia conceptuală care îl exprimă şi
care devine prin ea însăşi o reducţie a istoriei. Adăugăm noi, o istorie care îşi pulverizează, care se purifică de orice dată obiectivă şi care
nu păstrează decît un sens abstract şi izolat. Formal, lucrurile sînt corect articulate de Ricoeur, dar intrînd mai în adîncul problemei, în
condiţiile în care reducţia eidetică suferă din partea noastră critici similare celor aduse reducţiei fenomenologice, aşa cum dificil este
a susţine o “atemporalitate a sensului obiectiv”, la fel de dificil este a susţine existenţa unei “reducţii” a istoriei, care este un fenomen
amplu şi esenţialmente obiectiv, la un sens în sine, abstract, izolat şi neobiectiv, care şi-a uitat originarul şi geneza, fondat pe baza unei
“abstracţii eidetice” (mult mai corect spus) de aceeaşi factură, în care ideea, omolog sensului, este abstrasă din individualul subiectiv,
opus al colectivului obiectiv istoric. Aceasta chiar dacă plasarea individualului subiectiv la baza colectivului obiectiv istoric este corectă.
Din nou Ricoeur nu se vede dispus la o critică în forţă, la soluţionări tranşante, inhibat poate de proeminenţa personalitaţii şi operei
lui Husserl. Îndrăznim să o facem noi. Dificultăţile radicale pe care le ridică constituirea primordială a conştiinţei fenomenologice a tim-
pului, căreia Husserl i-a dat o primă formulare încă din 1905, în Zeitbewusstsein (“Despre fenomenologia conştiinţei interne a timpului”)
nu pot anula recunoaşterea, prin susţinerea categoriei “timpului transcendental”, a naturii de fapt transcendente a timpului şi a diferenţei
sale de istoria transcendentă, în calitatea ei de corelat al unei conştiinţe care o elaborează pornind de la înţelegerea urmelor şi a docu-
mentelor. În cadrul acestei problematici, Husserl operează, înainte de toate, o nouă “reducţie”: este vorba de reducţia timpului cosmic la
timpul fenomenologic, “care este forma unificatoare a tuturor trăirilor”, “absolutul în care natura, oamenii, culturile, istoria se constituie
ca obiecte”. La acest capitol legat de istorie, în particular, de istoria filozofiei, apropierea lui Husserl de Jaspers este evidentă: conflictul
pe care îl degajă înţelegerea istoriei filozofiei ca sarcină infinită şi reducţia sa naturalistă, sau, cum se spune în Krisis, între transcen-
dentalism şi obiectivism, în circumstanţa în care, pentru Husserl, iluzia este pozitivismul şi nu metafizica, rezonează cu disproporţia lui
Jaspers dintre căutarea fiinţei absolute şi caracterul limitat al existenţei noastre, pericolul limitării noastre fiind aici cunoaşterea obiectivă.
Să subliniem un aspect central al problematicii timpului: există, sincron, atît timpul particular al fiecărei individualitaţi (“monadă”, cum
o numeşte Husserl pe filieră leibniziană), după cum există o lume particulară pe care o trăieşte, o experimentează fiecare dintre noi, cît şi
un timp comun pentru toţi, timpul obiectiv unic, mundan, purtător al unui caracter unitar, şi o lume obiectivă unică, a tuturor, nedife-
renţiată şi egală în evoluţia ei fenomenală deschisă. Cu privire la existenţa categoriei “timpului aprezentat al celuilat”, pe care Ricoeur
pare să o înţeleagă şi să o accepte – “tocmai conştiinţa internă a monadei primordiale stă la originea 1. timpului aprezentat al celuilalt
şi 2. timpului obiectiv comun, sau timpului lumii” –, ne declarăm acelaşi scepticism ca şi cel exprimat cu privire la existenţa categoriei
“aprezentării”.
3. Obiectivismul ştiinţific şi tensiunea internă a sensului de la Descartes şi Hume la Husserl.
Dacă Descartes este fondatorul motivului transcendental, singurul capabil să distrugă naivitatea dogmatică a naturalismui, şi
merge pînă la capătul “suspendării universale” a existenţei prin descoperirea “solului apodictic” Ego cogito cogitata, în Krisis, interpre-
tarea lui Kant este legată de cea a lui Hume, sensul ascuns al lui Hume fiind mai profund decît cel al lui Kant. Şi aici nu este vorba de
Hume cel care înseamnă “falimenatrea filozofiei şi a ştiinţelor”, ci de acela care ascunde în scepticismul său adevăratul principiu filozofic
de slăbire a obiectivismului, acela de a face posibilă radicalizarea reducţiei carteziene; însă atunci cînd Descartes schimbă sensul re-
ducţiei în favoarea justificării obiectivismului, scepticismul lui Hume descoperă întreaga cunoaştere – preştiinţifică şi ştiinţifică – a lumii
ca pe o uriaşă enigmă. Ricoeur este de părere că “Era nevoie de o teorie a cunoşterii absurdă pentru a descoperi că însăşi cunoaşterea este
o enigmă”. În contextul relaţiei dintre cogito-ul cartezian, problema lui Hume, criticismul kantian şi pseudo-evidenţele lui Galilei, care,
“descoperind lumea ca natură matematică aplicată, o eludează ca act al conştiinţei”, Ricoeur sintetizează exemplar întreaga problematică
transcendentală, care “gravitează în jurul raportului acestui eu, al eu-lui meu, al ego-ului, cu ceeea ce are un loc bine stabilit şi de la sine
înţeles, adică sufletul meu;
În continuare, ea se mai referă la relaţia acestui eu şi a propriei vieţi a conştiinţei cu lumea de care sînt conştient şi a cărei existenţă
adevărată o recunosc în rezultatele conştiinţei mele”. Se mai poate cineva îndoi de faptul că dezvoltarea sensului, creşterea tensiunii lui
interne străbate etapele istoriei filozofiei, reprezentată de naşterea filozofiei în Grecia, căderea acestei descoperiri în tradiţie, coruperea
ideii de filozofie prin obiectivism, deşteptarea lui Descartes, scepticismul lui Hume, naşterea fenomenologiei husserliene, în climatul
unei responsabilităţi stringente a omului cugetător, care poate determina înaintarea, stagnarea sau distrugerea Ideii? Credem că nu, iar, la
rîndul lui, Husserl crede că reuşeşte acolo unde Descartes şi Hume au eşuat, prin idealismului său intenţional, care are capacitatea de a
constitui orice altă existenţă în eu, constituire care este o depăşire, o irupţie.
4. Nefiinţa voinţei.
Ajuns în acest punct, Ricoeur se angajează la demersul aplicării fenomenologiei unor noi tematici, cum este cea a voinţei. Foarte
interesantă este aducerea de către el în discuţie a unei nefiinţe a voinţei, ba chiar specifică voinţei, văzută de el ca “deficienţă ontologică
proprie voinţei”. Trebuie să ne oprim aici şi să comentăm, căci ideea este foarte frumoasă. Descoperim că, pentru Ricoeur, abordarea te-
mei voinţei din unghi fenomenologic nu reuşeşte să realizeze o trecere definitivă de la o fenomenologie transcendentală la o fenomenolo-
gie propriu-zis ontologică. Statutul eminamente existenţial al acestei funcţii psihice, al acestei forţe lăuntrice dinamizatoare, propulsoare
a sufletului şi a fiinţei, deşi pare că depăşeşte contururile fenomenal-transcendentale pentru a ocupa spaţiile mundane şi pasionale ale on-
tologicului, prin relevarea existenţei şi a unei forme vide a voinţei, viabile, se întoarce în transcendental. Nefiinţa voinţei înseamnă o lipsă
activă a voinţei şi nu pasivă. De asemenea, ea nu reprezinţtă contrapolaritatea voinţei, căci aceasta reprezintă caracterul negativ al voinţei,
o contravoinţă, o voinţă nefastă, care s-ar opune pînă la distrucţia entităţii umane, începînd cu personalitatea sa, oricărui imbold, oricărui
impuls al voinţei creatoare. Existenţa nefiinţei voinţei, prin faptul că semnifică ”o deficienţă ontologică a voinţei”, iese din domeniul
ontologicului, părăseşte acest spaţiu vital, acţional şi pasional, pentru a se retrage în universul Atotputernic şi misterios al transcenden
REGATUL CUVÂNTULUI
-8-

9. tului. Apartenenţa la transcendental a nefiinţei voinţei este cea mai bună susţinere a tezei naturii transcendentale, care îi menţine în viaţă
forma vidă, a apartenenţei ei la domeniul fenomenologiei transcendentale.
5. Eroarea husserliană în aprecierea sensului coştiinţei.
Analizînd problemele din Ideen II, într-o notă de subsol în care face referire la tema sensului, Paul Ricoeur are perfectă drepate să
reclame starea de confuzie, semnalată şi de E. Fink, în 1933, pe care o lasă cititorului ambiguitatea lui Husserl în tratarea acestui subiect.
Husserl susţine negru pe alb că a) “orice realitate este sensul conştiinţei şi că sensul se bazează pe o intuiţie”; b) că “sensul dă formă unei
materii – hylé – nonintenţională”; c) că “sensul vizează, la rîndul său, dincolo de el însuşi, un obiect care îi dă acestuia marca «realităţii»
şi pe cea a «raţiunii» conştiinţei înseşi”. Confuzia şi cauza ei sînt uşor de decelat şi limpezit: dorind să exprime că sensul, declanşat
de o intutiţie şi aplicat unei materii “nonintenţionale” este orientat către obiect, că întemeierea acestuia poartă ca o pecete, aprioric, în
sine, matricea realităţii acelui obiect şi că purtînd-o, această matrice îi conferă acestuia statut aprioric de realitate, Husserl tranşează re-
ducţionist această schemă, identificînd formal sensul conştiinţei cu realitatea obiectului, ceea ce este greşit. “Orice realitate este sensul
conştiinţei” nu numai că este o aserţiune teoretică nevalidă, ci este şi cauzatoare de grave confuzii, anulatoare a înţelegerii unor funcţii
de bază ale conştiinţei.
SINGURĂTATE
-meditaţii intime-
„DUMNEZEUL RATAŢILOR”
...Te uiţi pe cerul senin, precum cleştarul, din unele nopţi de vară: milioane, miliarde de stele, parcă
aşezate, de o nevăzută mână, în straturi de lumină... - ...focuri singuratice şi, poate năzuind să in-
cendieze lumea, cosmosul Lui Dumnezeu.
La ce folosesc? – te întrebi, în sens strict uman, adică imbecil. Răspuns ferm: la nimic. Nu se vând,
nu se cumpără...
La fel, munţii şi pădurile, păsările şi răsăriturile şi apusurile de soare, ori de lună...apele şi culorile
florilor... Imbecilitatea umană vede folosul meschin, tăind şi vânzând pădurile, sfredelind munţii...
distrugând grădinile şi secând râurile divine. De fapt, creaţia Lui Dumnezeu nu este nici pentru
câştig, nici pentru pierdere. Dumnezeu nu aşteaptă să-l lauzi, nici să-l înjuri, pentru că a creat lumea.
Milioane de râme vorbitoare pictează, sculptează, scriu poeme, compun muzică... - ...”opere” pe
care le cred unice, irepetabile (şi chiar sunt!) - şi trag nădejde că picturile, sculpturile, poemele,
melodiile „lor” (aşa cred ei, că sunt ale „lor”!) - vor fi lăudate, în vecie. Se zbat, caută impresari,
editori (la fel de imbecili ca şi ei, „creatorii”!) – şi, veşnic, se dau „loviţi în aripă”, nedreptăţiţi...şi
vociferează în gol, cu obidă dispreţuitoare, plângăcioasă: „Doar ce-am făcut EU avea valoare, nu ca a...ăstora!”. Dar însuşi Pământul
se va face praf, cu tot cu râmele umano-vorbitoare-scriitoare, umano-pictătoare-sculptătoare-muzicătoare...şi nimic din ce-a fost nu va
mai fi...decât ce-a fost, când a fost, cât a fost...
Dumnezeu-Hristos nu este nici al bogaţilor, nici al săracilor. El creează, pentru a se convinge pe Sine că poate crea. Nu vinde, nu cumpără
nimic...e doar creaţia Sa, măreaţă şi, s-ar zice, inutilă. Din punctul de vedere al râmelor umane, Dumnezeu nu este nici al bogaţilor, nici
al săracilor – ci al „loser”-ilor (aşa-i la modă să zici, azi...), al rataţilor...
Nu. Dumnezeul Adevărat este Dumnezeul Frumuseţii. Cu adevărat Gratuite, de o generozitate ininteligibilă, de o măreţie absurdă, pentru
râmele umane, care se vor târî, veşnic, pe planeta asta (tot mai îngheţată...), sau pe oricare planetă Le va hotărî El...şi, lacome, înfiorător
de hrăpăreţe, vor tot căuta să vândă şi să cumpere, ceea ce nu le aparţine în veci, pentru vecie.
Pentru că nici Pământul, nici soarele şi luna, nici stelele şi munţii, nici păsările şi poienile şi apele...nici picturile, sculpturile, poemele,
muzicile... – nu le aparţin: sunt viziuni geniale, vizibilizate dinspre nevăzut spre vădirea revelatorie, de către El – El, Singurul, Su-
premul... – de către El, Singurul care dă valoare absolută (adică, o valoare care nu se tranzacţionează, în veci!) tuturor celor create.
De aceea ne rabdă Hristos-Dumnezeu: pentru că, El însuşi, este Genialul şi Veşnicul ratat, ale cărui averi sunt de nenumărat şi de nefo-
losit, decât întru Duh.
Şi n-am auzit, până acum, ca Duhul să poată fi tranzacţionat: cel mult...”conştiinţele”...
Adrian Botez
***
SINGURĂTATE
...Oamenii vorbesc singuri, pe stradă, depărtaţi, prin celular, de ficţiunile cu care trăncănesc, cu gândul la ce mai au de cumpărat, pe ziua
respectivă, ce „combinaţii” lemnos-amoroase (fireşte, extraconjugale!) ar mai fi posibile şi valabile...oamenii vin, apoi, acasă, şi vorbesc
„în familie”...
Vezi (şi auzi), colo, soţul, cum o întreabă (teribil de îngrijorat, cu o mască mult mai mare decât faţa lui...) pe soţie, „cum se simte”. Îl
doare exact în „bumbărează” cum se simte ea...Şi reciproca: ea se preface a fi fost îngrijorată că el a întârziat – şi-şi atârnă masca po-
-9-
REGATUL CUVÂNTULUI

10. trivit-convenţională, la fel de exagerat-emfatică, precum a lui... Pe naiba! Cel mult, a picnit-o orgoliul, că „alta” i-ar fi putut „popri”
proprietatea ei...mobiliară, numită „soţ”.
Cei doi soţi îşi întreabă copiii, veniţi de la şcoală, „ce-au făcut” – şi se iscă război mondial, dacă unul dintre copii mărturiseşte că a luat o
notă mai mică decât al lui Cutare...”-Cum? Te-a întrecut al lui Firică? Nemernicule, puturos ordinar...!” – ...şi arde-l, cu tot năduful!
Acestor părinţi nu le pasă nici cât negru sub unghie de viitorul copiilor lor, „proprii şi personali” - ci lucrează, în pieptul secat de sen-
timente, şi în mintea lor, secată de orişice urmă de înţelepciune, orgoliul că...ar fi putut fi întrecuţi (aşa, pe nemuncite...) de copiii unor
familii de condiţie joasă, familii în care orgoliul, uneori, începe să semene a ambiţie, alteori, chiar a demnitate...
...Mi-e silă de lumea asta – şi mă refugiez, cât pot, în vise.
Am visat tare frumos, într-o noapte, dând spre dimineaţă: se făcea că hoinăream printr-un imens palat luminat, singur-singurel...prin sute
de săli înalte, printre galerii de tablouri, care de care mai minunate...
Holbam ochii cât holbam...apoi, coborând vârtejuri de scări, ajungeam la o uşă imensă, de sticlă umbrită, prin care năzuiam şi mă şi aflam
într-o grădină paradisiacă...niciun şarpe nu zăcea pe vreo ramură (migălos brodată) de tisă enormă...totul era verde-înduioşat, iar florile
fulgerau, veşnic, de rouă...
Când oboseam de frumuseţea grădinii, mă înfundam, din nou, în palatul fără capăt...mă scufundam în tablourile inuman de frumoase...şi,
treptat, am început să observ că, în vis şi numai în vis, nu există vreo deosebire între prospeţimea tablourilor şi viaţa cea tainică a Grădinii
Imperiale...Celeste...!
Palatele din vis sunt singurele care-ţi oferă o singurătate plină, de care nu te plictiseşti niciodată, ci devii zâmbitor, ţi se uşurează su-
fletul, de parcă te-ai fi spovedit Însuşi Frumosului Absolut...şi, dintr-o fiară trează, poţi deveni un om bun şi adevărat, aromind la umbra
sicomorilor ori a incredibililor de albi crini... - ...cât şi la aceea, la fel de mistică, a tablourilor pictate de îngeri...
Adrian Botez
***
SCLAVI ŞI ORBI. ATÂT.
...Nu mă simt singur doar pentru că cei din jur nu mă iau în seamă, ci, în primul rând, pentru că cei din jur, ei înşişi, creează o imensă şi
apăsătoare, exasperantă stare de singurătate.
Nimeni nu este preocupat de nimeni, cu adevărat: îşi aruncă doar vorbe fără vlagă şi sevă, fără vreun rost adânc şi, mai ales, fără per-
spectiva şi nădejdea continuării-întru-dialog (spre vreo Revelaţie!) – vorbe perfect convenţionale. Simţi că toţi cei din jurul tău se
opresc extrem de repede, de scurt, ca o respiraţie de astmatic, în exprimarea fiinţei lor, a personalităţii lor. Seamănă cu acei condamnaţi la
moarte, din celulele „de aşteptare” (a rândului execuţiei lor), care nu iau legătura unii cu alţii. Nu, neapărat, pentru că i-ar opri gardienii
(ca-n „puşcăria aşteptării”), ci pentru că nu au ce-şi spune. Nu vor să se trezească dintr-o moarte deja, de mult, acceptată şi, cu uşurare
(inimaginabil de frivolă!), asumată! Fiecare încearcă să mimeze că ar mai trăi, încă, înainte de „scaunul electric”. Dacă au, cumva,
ce-şi aminti - vor să uite total. Se feresc să facă ceva: nu mai au timp? – sau nu mai au imaginaţie? – sau nu mai vor să afle şi să se
afle...? - ...cadavre vii...
Cât va mai fi rămas viu, oare, din acestă lume, care, evident, e condamnată la dispariţie?
Pe cine să întreb, de la cine să aflu?
Peste tot, doar febrile gesturi de prefăcuţi, de disimulaţi „locuitori ai pustiului...neantului ”. Nimeni nu mai ştie cine este, nicicum ce
s-ar cuveni să facă. Cuvântul „misiune” este luat în râs, un râs tot mai supărător (şi isteric!) de fals, dar un râs tot mai generalizat şi mai
imperial instalat (dacă te-ai lua după aparenţe) – un râs care seamănă când a sughiţ de plâns, când a îngânare (băloasă) de retardat mintal...
Nu, ei vor să uite că au fost trimişi, aici, fiecare, cu un dar, cu un har, cu un rost, cu o misiune. Pur şi simplu, „încurcă” timpul, lâncezesc,
fără niciun spor ori voinţă... - ...de la un ceas la altul, de la o zi la alta, de la un an la altul...
S-au resemnat, sau chiar îşi aşteaptă, cu tot mai intensă, înverşunată, cu tot mai dementă febrilitate - sfârşitul aneantizator...ca pe o
eliberare de păcatele lor (cât asumate?) ale refuzului amintirii, refuzului datoriei faţă de semenii lor ce-au fost, ce sunt şi vor fi...refuzul
curiozităţii, şi, din lipsă de curiozitate, derivând refuzul de a începe ceva, pentru că ar trebui să continue şi să desăvârşească acel ceva...
refuzul asumării unei identităţi...este infinit mai uşor (zic ei) să nu exişti într-o formă specifică şi identificabilă: nimeni nu-ţi cere nimic
(că n-are cui!), te lasă toţi în pace... - ...dar asta se cheamă viaţă, asta se cheamă că, pe acest pământ, mai există oameni - şi, încă, vii?!
...De aceea istoria este arestată şi asasinată (pentru că ar presupune un mult prea obositor cult al amintirii – şi, prin amintire, al asumă-
rii unei continuităţi!), de aceea artele (care exprimă asumarea unei personalităţi creatoare!) sunt, total ignorate...la fel ca orişice formă
de şcolire, de şlefuire, luminătoare, a Duhului...de aceea, în loc de studiul dătător de înălţime, dătător de aripi ale speranţei înălţării
şi eliberării, prin şi spre Iubire – „sexul”...adică, îngroparea în grosolana, întunecata (întru labirint al pierzaniei de sine!) matriţă
terestră şi refuzul accederii la iluminata matrice divină, eliberatoare spre Sinele Suprem!
Sclavi şi Orbi. Atât.
....Cum să mai concepi, azi, o academie platoniciană, un Marsilio Ficino (de la Careggi), sau „nebuni”, precum Michelangelo, da Vinci
sau Bramante...?
Nu, e mult mai comod să „exişti” doar ca efort ludic al nonexistenţei...să „exişti” cadaveric, criogenat...
-„Păcat” – nu există şi nu-i decât o născocire a popilor!
-...„Mântuire”...ce-i aia şi la ce-i bună?...
...Şi tot aşa s-o ţinem, până la lăsarea beznei definitive...
Adrian Botez
***
REGATUL CUVÂNTULUI
-10-

11. Isabel Rezmo
Spania
DEFORME DESIERTO
Cansados, deforme desierto.
Frío elogio, suave
puerto.
Ríos concupiscentes
de descaro.
Roto, claroscuro aterciopelado,
híbrido.
adúltero en la maniobra,
señuelo.
Clemencia y después las horas.
ME ACUERDO
Me acuerdo de esos lirios,
de unos detalles rondando
las mañanas.
De un pequeño descuido
en los ojos.
De ese temor de ser
o no ser enteramente,
y tu voz recorriendo la prisa
por tenerme.
me acuerdo de la marca
de los coches.
Un café amargo esperando
mientras adolece el detalle
de estar y no dejar
las marismas vacías a tu encuentro.
me acuerdo,
de cómo el delirio
conduce a la destrucción o al amor.
DESCUBRI RINCONES
Descubrí el rincón.
Lenguas, mártires, poesía sin poetas.
Naranjos en flor de terciopelo.
Descubrí óvalos de fantasía.
Los recuerdos que perduran en la mente
como olas insalvables.
Es lo único que hago, bailar en mis ojos.
Mis sonrisas, las que martillean una flor en el ocaso de una pestaña.
Mi tacto adormecido por tu propio laberinto.
Los escrúpulos atormentados...Ya no sostengo ninguna flor en el
reverso de una moneda sin canto.
Odio que llamen a lo que no llamo, ni a la razón, sin más ley
que las razones que me hacen llamar a lo irracional.
Soy la parte irracional de un pétalo, como la parte adorable de una
puesta de sol.
Descubriendo por descubrir,
que ya no soy,
si no que hablo y digo...lo que soy.
CUANDO DESPIERTE TE DIRÉ
Al despertar te diré. Puede ser miles de minutos ahorcados en la
cima
de esa galaxia.
Puede ser nadar en un cuento sin lectura, sin ánimas en el corazón.
Ya te diré.
Soplaré una vela en el ánfora de un suspiro.
Sucumbir en el infarto de un abrazo, sin manos que estrangular.
A lo mejor ser capaz de pronunciar un bello velo de seda
acariciando mis pupilas.
Al despertar...siempre de aquellos sueños que se convierten en
estrellas en la noche,
en vacíos complejos de rotundidad.
Un cuadro es una rotundidad.
Un espejo es una deshumanización corrosiva cuando penetramos
en la
burbuja de la sombra con la esfinge de una dama.
YA te diré.
Cuando despierte de la madrugada.
Puede que diga.....o me estreche en un sello lacrado. Puede.
Simplemente poder con un deber que se supone un derecho sin
obligarme.
Al despertar, no sé qué rozará mis senos,
no sé qué abrigo cubrirá mi esmalte,
los ojos que no miraran los míos,
qué piel rozará mis escamas,
abrirá surcos en la piel.
Pero al despertar me di cuenta
que no había nada que pudiera decirte. Ya TE DIRÉ.
HABITO
26.
Quiéreme en el vacío.
No tengas prisa.
No tengas cuerpo.
No tengas miedo.
Cuenta los momentos
qué decir.
Doblegar el acento
en mi carne trémula.
27.
Mis labios
puntos en el vértice del placer,
condena entre la caricia
y el roce a milímetro de tus palabras.
29.
Colgar notas
con el corrector de grafismos
en la solapa.
Perdiste el tren y yo el lamento.
La sinrazón de procrear descuidos
en el resorte de las manos.
Dímelo. Me comí el sol.
31.
Pelea
el cuerpo por los destellos que figuran en los sueños.
Bisturíes soportando la luna menguante.
En los tercios del bocado llamado
“labios”
REGATUL CUVÂNTULUI
-11-

12. Elen Lackner
Buenos Aires
El himno a la vida
La música aflora entre los verdes y pentagramas canela,
se envuelve en su propio milagro, volantea entre tornasoles aére-
os,
comienza el canto a la vida, bajo luz de naranjas y estrellas.
Armonías del viento, violines en sus cantares abanicando cuerdas,
la creación en danza, vestida de melodías susurra el misterio
bajo enramadas de verdegales y esencias de adelfas,
donde titilan los tallos queriendo tocar el cielo.
Campánulas de teclas azules, golpeando el éxtasis,
un rebrote infinito rozando ternura, esculpidas en ébano,
temblor de marfiles gritando en su hábitat perdido de anhelos
donde gimen los albos, el triste sabor de colmillos muertos.
Llora mi piano en su golpeteo de macillos tiernos,
rodeado de campanarios velados por el tiempo,
destellos y luciérnagas, de luces abrasan
cuando enciende el crepúsculo su entrada,
pleno de oro, entrelaza violetas, espoleando su llama.
El paraíso de la vida transfiere su alma,
platea la luna su estampa, se duermen los pájaros,
el murmullo del bosque, comienza su sueño,
aquietado y silente, se entrega, despliega y cae,
lentamente la noche lo envuelve en su regazo,
el rocío reclina y en un suspiro le cierra sus alas.
Mi canto a la tierra
¡Oh tierra volante! Ave del firmamento,
zafiro de alar esmeralda errante en cautiverio,
rotando silente, vagando en los tiempos,
sumergida en el humus, bajo piel de mares y auroras gualdas,
edén de la vida, caudal en los torrentes del alma
adorada y enhiesta en su templo.
Turbión de Vulcano, socavas ardiente en tus rescoldos de savia,
amante complaciente, embistiendo el son de tus entrañas.
Que no lapiden los verdores de tus leños en fragua,
deja que suenen los trémolos, en almendros y arpeos de castañas.
Homo sapiens, destructor de tu naturaleza imaginada eterna,
vive en tu vientre, erosiona los verdes, caminante de manos
acerbas,
hacedor de tus heridas, devorante castrador en demencia,
espadista del canto a la vida, fúnebre orquestación de tu muerte.
¡Oh tierra! resiste, brisa al amor, protégelo, te pido clemencia
no quiero que muera por la imprudencia,
que tus vientos lo empujen al cielo
salva a los hombres de su propia inconsciencia.
¡Oh tierra! protege la música, guárdala en tu rincón más seguro,
donde nadie la destruya porque es nuestro idioma eterno.
Ráfagas de un otoño cualquiera
Resuello en el lenguaje imponente
de nervadas y sus mensajes inquietos,
crujido con eco a mortero, donde mareas de colores
traen ráfagas del otoño con giros de un nuevo diseño.
Fundidos al marrón del ámbar se transforman en un salpicado her-
videro,
salmodia en las brozas, un jadeo entre brisa y herrumbre,
vago zigzag de amuletos.
Desbordan los harapos del verde, horadan cada uno de los brotes
transformados en áridas cenizas, presagio al dolor,
bailoteo de las hojas muertas.
Follaje inmóvil, casi sin aliento, inscripto al suspenso de la vida,
descolgando sus ramas ciegas,sentencia de moribundas,
el ser de su debilidad adversa.
Apiladas sin molduras dialogan en tornasol
sobre un solar de ventiscas, bordadas en savia vieja.
Cimbrear de sus nudos pueblan las melodías
con quejas del viento, se propagan sobre almendros;
socavan los ébanos del río donde desnudan sus quejas,
glorietas de amarillas con sollozos caldeados,
como el umbral del rocío en una lluvia de estrellas.
Combate con la muerte ,azogadas en sus bríos,
zarandeo de rumberas barren sus arias
al mudo son de la tierra.
Tahirys Tahoro
Cuba
Desde un rincón del mar
Desde un rincón del mar
sumido en un ensueño,
cierro los ojos y sueño
con tu forma de mirar.
REGATUL CUVÂNTULUI
-12-

13. Te sueño como estas,
como te debes de sentir,
sueño con tu boca de coral
sueño con tus besos al partir.
Cada día que pasa, en mi recuerdo,
te siento tan hondo, tan profundamente,
que mis ojos se nublan por momentos,
al recordar tu rostro, al desear tenerte.
Mas, el deber se impone en nuestras vidas,
yo partir y tu, esperarme siempre,
estarás en mi recuerdo mientras viva,
pues mientras viva aspirare volver a verte,
y si no logro verte algún día,
no importa, sabes que muerta aun he de quererte!!!.
Eres tú estos versos
Cual espuma navegando entre las olas
van mi barca y tu recuerdo llenos de pasión,
sumida en las quimeras,
resurgentes en la aurora,
va contigo mi recuerdo
va contigo mi ilusión.
Si pudiera describirte hoy este momento,
si pudiera expresarte lo que siento yo,
imagínate un suspiro insertado en estos versos,
matizando el embeleso delicioso de mi amor.
Si pudiera describir mis sentimientos,
sentirías el orgullo de saber lo que se yo,
pues sabrías que eres todo,
aquí, en mi pensamiento,
que eres tú el aliento,
que das vida a este amor,
que eres tú la fragua,
que eres tú estos versos,
que eres tú el anhelo que llevo en mi corazón.
¡ Mariposa eleva tu alas !
Caballero de andar erguido,
palabras hermosas,
que al oído susurraba
de cualquier doncella,
que paseando iba por la vereda .
De mirar atrevido,
pero con suerte y
carísima va por el Prado
en busca de conquista.
-Amable, con una sonrisa siempre,
así de galante es el caballero del Prado-
Un tarde de noviembre ,
cuando el otoño le hace entrega al invierno...
Se le ve pasar muy triste
al caballero de estación.
Una Mariposa hermosa de su jardín escapó...
-cuenta la leyenda, del galante caballero,
jamás una sonrisa en sus labios de nuevo se dibujó-
La mariposa monarca,
de su colección,
salió a emigrar, buscando otro cálido jardín ¡ ya nunca más regresó!
Cuentan por ahí, que
el galante caballero,
de erguida figura
y sonrisa angelical, dejaba abandonada
a la pobre mariposa,
y ella casi muere de dolor .
Hasta un un buen día,
abrió sus blancas alas
y un nuevo mundo conquistó.
Moraleja de la historia:
¡No dejes camino por vereda, no seas el faro del parque!
-¡Que, alumbrando
tu jardín iluminas tu propia historia,
y de la mariposa monarca,
que un día se
enamoró de ti.
Musa traviesa
Musa traviesa, que de mi te alejas....
Musa traviesa, de alas inquietas,
de sonrisa ingenua y mirada febril.
Por qué ? me dejas,
por qué ? te alejas de mi y me abandonas así?....
Tú, que eras mi fiel compañera
amiga inseparable de noches enteras,
en la que confiaba mi mas dulce y
privados anhelos, tu mi confidente de
grandes secretos....
A donde te fuiste ?... que no te siento.
Que ha sido de ti?....
Regresa a mi, no ves que te extraño,
que sin ti, de pena muero
por no poder compartir...
de mi alma los mas dulces recuerdos,
cuando recostada en mi lecho,
me escuchabas decir: Mucho te quiero!!!
entre líneas escribí...
Regresa por favor, me urge contarte
otro secreto,
por favor ven ahora,
o yo voy por ti.
REGATUL CUVÂNTULUI
-13-

14. YANNI TUGORES
URUGUAY
Otro grito en mi garganta
Sobre ese mundo frío que me encierra
aprisiono este grito en mi garganta.
Afuera se apresura la tormenta
y acá, dentro de mí, todo está en calma.
Mientras otros de sueños me despojan
y me quitan el brillo de las alas
se yerguen triunfadores en la aurora
los que un día habitaron en mi casa.
Turbada pero en paz conmigo misma
escucho el frenesí por las mañanas
la brisa se desliza por las hojas
y el trino de unos pájaros me aplaca.
Sobre ese mundo frío que me encierra
rodeada de misterios y fantasmas
hoy siento que me invaden las ausencias
y una vana sonrisa desquiciada.
Dormí mientras el frío se escondía
y habitaba debajo de mi almohada
en el lecho desierto de unos ojos
que incendiaron mi vida y ahora escapan.
Y me quedo en vigilia casi ciega.
Acomodo mis huesos que descansan.
Ya pasó la tormenta más bravía.
Me despojo de clavos y de lágrimas.
Vacía ya de todo, complacida
hoy quemo las historias en las llamas.
Por fin se alzan mis manos triunfadoras,
vuelvo al regazo tibio de la almohada.
Sobre ese mundo frío que me cerca
hoy libero este grito en mi garganta.
Tacto
Palpo lentamente
cromosomas de placer
en un cielo cárdeno.
Mis manos suben
orbitan tu planeta.
Vértigos y escalofríos.
Despliego de mi base
todos los dedos.
Resbalo, desaparezco
en el fragor de la batalla.
Mis pétalos se abren
foliando intermitentemente.
Ingrávida recibo la sangre.
Se coagula en gotas
y brilla mi amnesia
en el cielo tinto.
Los dedos se pliegan
vuelven a su lugar.
Tantean al mundo
se raptan a ciegas
en el vacío desconocido.
Satisfecha caigo
suspendida
sin lastres.
No quiero
No quiero hundirme
en este lago de amor y sangre
no quiero gotear en el fondo
ni agua en mis pies
no quiero mi pecho remando
mar adentro
grima afuera.
No quiero aquel olor
de rosas pasajeras
no quiero beber el cansancio
de espuma mortal y sudorosa
no quiero que vuelvas
ni que se abra la tierra
no quiero perderme viva
entre la muerte
no quiero.
Oda a la muerte
Morir
con calma
viento marino
que llega sin avisar
dolorosa pérdida
de una única experiencia de vivir
morir
viendo pasar espíritus
dignos, ruines
corteses, canallescos
heroicos, medrosos.
Morir
testigo mágico
del yo
que nació
de un primer llanto
de un ombligo
cortado de la matriz
testificó el vivir
con toga y martillo
morir
depositados en cofres
cruel amigo del nacido
que nos mece
en cuna púrpura
empuñado de bronces
depositados
definitivamente
en el mismo lugar
el dolor
de la madre que grita
de la madre que llora la pérdida
la pérdida del morir
simplemente
viviendo
Aladas alas
Las aladas alas de mi alma
se posan en un papel en blanco.
El papel gime
el papel goza
fluye un trazo azul
como río sobre los renglones
las palabras gritan
las palabras surgen
las aladas alas de mi alma
se abren paso entre dilemas
pactan hablar
pactan decir.
Una sombra habla en voz baja
en el gris espacio del silencio
la mano tiembla
la mano define.
Las aladas alas de mi alma
toman vuelo, se alzan
rozan las nubes
se elevan alto
hacia un cielo limpio
nacido tras la lluvia.
El papel se torna diferente
el papel se torna azul
las aladas alas de mi alma
se posan, sobre un poema.
Fuga
Se me fugó la belleza
como un huracán bravío.
Me la ha arrebatado el viento
quién sabe dónde se ha ido.
Un canto reía rodando debajo
debajo del suelo, dormido descansan
mi pelo dorado, mi piel de paloma
mis ojos de cielo, mi espalda sin alas.
Y cae del manzano la fruta podrida
la tierra mastica, traga su semilla
y yo soy en ella y en ella es la vida
balance perfecto de máquina agrícola.
Se ha fugado mi belleza
se fugó mientras dormía
se fugó mi vanidad
se fugó una noche tibia.
Y mis horas se entumecen de nostalgias
está de duelo mi piel que fue de nácar
ya no hay sorbos de placer en mis entrañas
se fugó mi juventud, me dio la espalda.
REGATUL CUVÂNTULUI
-14-

15. No detengas
No detengas
tu marea de lenguas y de manos.
Traspasa mi desierto,
abanica mis aires calientes
con ráfagas de sueños.
No detengas
a tus labios recuerdos de olvidos
rencorosos alientos
en mi rostro ya no hay los colores
que pensé siempre eternos.
No detengas
el consuelo en la sangre que corre
engañosos recuerdos
ni la lluvia
la noche o la espuma
que se quede un momento.
No detengas
tu marea de lenguas y de manos
ni en tu piel el arreglo
que le hiciste al compás de mi música
poco antes del concierto.
No detengas
el crujir de esa carne sabrosa
con todo su aderezo
ni el tal vez
ni el por qué
ni el mañana
pues si te detienes…
Se detendrán mis versos.
Nada
Se me descuelga el mundo en confusiones
cargado de miserias
saqueado de virtudes
lágrimas que caen de rostros indefensos
manos callosas de surcos sin sembrar
caricias derramadas al vacío
pies latiendo heridos, maltratados
pupilas que sangran desteñidas
gritan interrogantes
una tras otra caen las palabras
como bombas
como una espina dorsal
con sus vértebras bien alineadas
llueven sobre todo
el horizonte gime
reclama sus colores.
La tierra se retuerce
explota en la superficie
en hondos cráteres de dolor
la tormenta se levanta enfurecida
y arrasa con todo
no ve riqueza ni pobreza
no distingue las tejas de las chapas
no diferencia el traje negro del overol
siguen las lágrimas
las manos con callos
la tierra pare sus angustias
los poderosos miran de soslayo
lavan su indiferencia con sangre.
El mundo sigue descolgándose sobre mí
y yo aquí pensando
...sin hacer nada.
Cuento sin contar
Fantasmas delirantes
se apoderan de mí.
Macilenta camino sin rumbo
sin percibir el suelo que piso.
Trémula sigo; paso a paso.
Mis pies se elevan
me transportan.
Floto en un mar de estrellas
casi puedo tocarlas.
Un aliento glacial roza mi cuello.
Abro mis ojos y lo veo.
Es él.
Un sueño de una pasión
risible y dolorosa a la vez.
No quiero soñarlo
quiero volver a volar
y no tocar nunca más el suelo.
Es mi liberación
de todo lo vivido
y todo lo soñado.
Fue solo un triste cuento
que jamás será contado.
Sueño y muerte de un poeta
Sueña el poeta
con soles desleídos
las vocales le gritan
y mutan su arte
se tienta con el fruto
mas no lo alcanza
corre como jinete desbocado
y se vara en la mente.
Quiere sembrar
polen de tinta en el papel
arrastra las palabras
diluye el pensamiento
llora el hombre
el poeta no puede.
Impotente vuelca
su lírico veneno
que lo adormece
enmudece
y mata.
Clamor eterno
“Como necio parásito de un planeta oscuro, en
la infinidad sonora de clamores eternos…”
Jules Laforgue
Quiero entrar en una abertura
de venas enluceradas.
Me cuesta destrenzar la sangre
escurrirme hacia la luz.
Melodiosa la mirada
de los glóbulos bajos,
que asoman curiosos de miserias
hacia mis entrañas
de clamores eternos.
Miro, me detengo.
No avanzo.
Las bestias azules me impiden el paso.
Circulan las cenizas.
Llora de ausencia el agua.
Ahora deseo, imploro.
Promesas, perfumes y distancias.
Mi sangre se destrenza
encuentro una abertura…
…y se escapa.
Un soplo de la nada
Es la tarde que agoniza entre los pinos
es la tarde que se muere en noche oscura,
y es la noche que me muestra su figura
zigzagueante transitando los caminos.
Yo lo sigo con mis pasos peregrinos
y lo sé, él no está aquí, es mi locura,
mas lo siento recorrerme con dulzura
transitar toda mi piel con dedos finos.
Goza el cuerpo y en mi mente yo deliro
si no está ¿dónde se pierde este suspiro?
¿Queda entonces mi palabra aprisionada?
¿En la tarde que agoniza entre los pinos?
¿En la noche que transita los caminos?
Él ya es polvo y yo un soplo de la nada.
Alina Beatrice Cheşcă
DESPRE DUMNEZEU
ŞI IUBIREAABSOLUTĂ
Motto: “Nici inteligenţa, nici educaţia
nu au nici o valoare dacă nu sunt puse în
slujba dragostei şi a iubirii.”
(Părintele Arsenie Papacioc)
Vară frumoasă, cu rugăciuni pioase
şi iubire dumnezeiască plutind în aer şi în
inimi. Alături de mine, Icoana Tatălui Ce-
resc, crucea sfântă şi speranţa ca mâine
lumea va fi mai bună, iar armele se vor
transforma în flori, precum în poveştile
REGATUL CUVÂNTULUI
-15-

16. copilăriei. Şi tot lângă sufletul meu, un nou manuscris de suflet, vibrând de iubire şi credinţă -“Poemele Inimii” - al tinerei şi prolificei
creatoare Georgiana Necula.
*
Prietena mea, Georgiana, a găsit inspiraţie divină pentru un nou volum de versuri, o carte impresionantă prin vibraţia înaltă, prin
profunzimea şi frumuseţea trăirilor. Acest nou volum nu face altceva decât să completeze şi să întregească seria celorlalte cărţi ale sale
dedicate Părintelui Ceresc, credinţei adevărate, iubirii absolute de Dumnezeu şi de oameni, moralităţii; într-un cuvânt, cărţi de suflet, pe
care fiecare dintre noi ar trebui să le citim şi astfel să înţelegem mai bine care este adevăratul nostru rost pe Pământ.
Trebuie să mărturisesc că multe dintre conversaţiile mele cu Georgiana sunt adevărate pilde despre credinţă, smerenie, iubire, gen-
erozitate, modestie, iar toate aceste daruri ale sale se regăsesc în toate cărţile ei fiindca, în fond, viaţa întru Hristos este esenţa acestei
tinere şi deosebite poetese. Ori de câte ori discutăm, mă simt mai aproape de Dumnezeu, de credinţa autentică, iar speranţele mele prind
din nou contur, amintindu-mi că niciodată nu trebuie să cădem în deznădejde fiindca Tatăl nostru, al tuturor, ne veghează mereu viaţa.
Poemele Georgianei au titluri sugestive, aşa cum ne-a obişnuit deja din cărţile anterioare: Poemul Inimii, Să cădem la Hristos, Jertfa
Lui, Din prisosul inimii, Mi-e dor, Dacă iubeşti, Dor înlăcrimat, Viaţa, Mănăstirea, Poate baţi Iisuse, Glasul unui suflet, Aliluia, Dăruiţi,
Fericiţi cei săraci cu duhul, Tatăl nostru, De ştii să respecţi, Ceea ce facem, Înaltpreasfinţitul, Iertaţi-vă, Lacrimi şi izbândă, Glasul
Domnului, Stânca vieţii, Prietenul adevărat, Vizita Arhipăstorului, Izvorul iubirii, Învierea, Invitaţie Mântuitorului, Suflet fericit, Faptele
bune, Iartă, Cu ajutorul Tău, Cuget mângâiat, De dragul Tău, Sfinte Dumnezeule, Eroul parohiei, Urcuş spre Înviere, Vistieria iubirii.
Aşadar, după cum se observă, titlurile însele sunt foarte expresive, oferind cititorului o sugestie în legătură cu temele şi chiar mesajele
poemelor.
Este foarte important de menţionat faptul că, la nivelul valorii estetice, se observă o evoluţie de netăgăduit în raport cu volumele
anterioare. Georgiana Necula se maturizează şi evoluează cu fiecare carte publicată, iar acest proces va continua, cu siguranţă.
Primul poem al cărţii este impresionant (are 120 de strofe) fiind, printre altele, un imn de mulţumire dedicat unui părinte iubit şi
preţuit, căruia Georgiana îi datorează mult. Iată câteva strofe revelatoare, frumoase şi sensibile:
Tu n-ai dorit înţelepciunea cea lumească,
N-ai alergat după deşertăciuni.
Dar ai în inima ta Adevărul,
Şi alerg la tine, dar nu pentru minuni.
În inima mea eşti un sfânt,
Şi arzi de dor pentru Hristos,
Nimic deşert n-ai pus în mine,
Ci toate au un sfânt folos.
Tu ai avut întotdeauna crezământ,
În tot ce am grăit eu prin cuvânt,
Pe toate le-a cuprins fiinţa ta,
Că tu, după Hristos, eşti raza mea. (Poemul Inimii)
Un poem bine construit şi special, din care reiese (încă de la început!) frumuseţea interioară a Georgianei şi recunoştinţa pentru oamenii
ce au lăsat o urmă profundă şi definitivă în sufletul său.
Poemul Să cădem la Hristos este un îndemn emoţionant de a urma calea eternă şi fără greş a credinţei în Hristos, a smereniei şi
gratitudinii în faţa Mântuitorului nostru:
Să cădem la Hristos Dumnezeu,
În genunchi zi şi noapte mereu.
Şi cu lacrimi fierbinţi de iubire,
Să-I aducem, etern, mulţumire. (Să cădem la Hristos)
Acelaşi mesaj profund îl transmite şi poemul Jertfa lui:
Tată Ceresc Îţi mulţumesc,
Că Ţi-ai jertfit Fiul iubit,
Să primesc prin har şi eu,
Odihnă la sânul Tău. (Jerta lui)
Suferinţa lui Hristos pe cruce este temeiul suferinţei umane, deoarece este dătătoare de viaţă autentică. Moartea Sa pe cruce este
cel mai mare dar pe care l-a făcut oamenilor, aceştia având deschis drumul spre idealul moral şi desăvârşire. Astfel, omenirea primeşte
puterea nesfârşită a lui Hristos de a se sacrifica, de a tinde către o existenţă eternă şi înaltă.
Un alt poem aduce în prim-plan pe Maica Mântuitorului, care, cu privirea-i sfântă, ne ocroteşte pe toţi pe acest pământ încercat,
întinat chiar de copiii Domnului:
Din prisosul inimii,
Măicuţa Sfântă ne dă pace.
Privirea Ei spre toţi îndreaptă,
Chiar dacă lumea în rău zace. (Din prisosul inimii)
Poemul Toate trec este unul deosebit de înduioşător şi special prin tema sa tulburătoare; apare din nou ideea iubirii şi recunoştinţei
faţă de Dumnezeu şi de familie. Georgiana le poartă o iubire adevărată şi profundă, iar această iubire va continua şi dincolo de viaţa pe
Pământ, fiind însăşi esenţa spiritului său:
Toate trec, pe lângă mine,
Însă eu oftez din greu.
REGATUL CUVÂNTULUI
-16-

17. Nu mai pot Doamne Iisuse,
Ard de dorul Tău.
Toate trec, ceva rămâne,
Ceva sfânt cu veşnic nume.
Şi îl spun din inimioară:
Numele de mamă!
Toate trec pe astă lume,
Dar ceva frumos rămâne:
Vestit cu fiinţa toată,
Numele de tată! (Toate trec)
Acest mesaj este continuat în poemul Mi-e dor, în care apar clar exprimate crezul şi menirea tinerei poetese, aceea de a-l iubi şi slăvi
pe Dumnezeu, urmând calea Sa dătătoare de viaţă eternă întru desăvârşire:
Eu simt că am venit pe lume,
Doar Ţie, Doamne, să Îţi cânt.
De aceea, şi ziua şi noaptea,
Doar binele îl port în gând. (Mi-e dor)
Conform moralei creştine, scopul vieţii omului sunt fericirea, sfinţenia, desavârşirea, dobândirea mântuirii, care începe aici, în viaţa
de pe pământ şi este un proces îndelungat şi dificil, iar firea imorală a omului se ridică şi evoluează numai cu ajutorul harului divin.
Preceptele morale nu sunt accesibile numai celor ce cred în Hristos, ci sunt valabile pentru toţi oamenii din toate timpurile şi locurile.
Conform învăţăturii creştine, revelaţia are au un singur izvor: Dumnezeu, care este binele suprem.
Georgiana Necula, ca orice creştin (şi om) adevărat, consideră că fapta bună este cea care ne defineşte ca oameni şi orice gând bun pe
care îl avem trebuie să prindă contur şi să se transforme într-o morală şi frumoasă realitate:
Dacă iubeşti credinţa dreaptă,
Faci din gândul bun o faptă.
Ce rămâne în urma ta,
Ca un zâmbet spre o stea. (Dacă iubeşti)
Acelaşi îndemn apare şi în poemul Faptele bune:
Faptele bune aduc bucurii,
Ele ne ajută spre a ne mântui.
Prin ele, încă de pe pământ,
Gustăm dulceaţa Raiului Sfânt. (Faptele bune)
Şi, mai departe în volum, în poemul Dăruiţi este din nou menţionată ideea generozităţii care ne poate mântui, primind astfel eternitatea
Raiului:
Dăruiţi din timpul vostru,
Un ceas pentru cei orfani.
Să primiţi din veşnicie,
Sănătate şi mulţi ani. (Dăruiţi)
În morala creştină, Sfinţii Părinţi au identificat frumuseţea absolută în Dumnezeu. Ei îl consideră pe Dumnezeu ca fiind frumuseţea
pură. Dionisie Areopagitul spune că frumuseţea este unul dintre numele lui Dumnezeu. “Din acest frumos îşi trag existenţa toate cele ce
sunt, fiecare fiind frumos în felul său. Din cauza frumosului sunt armoniile şi atracţiile şi comuniunile tuturor lucrurilor. Prin frumos se
nasc toate. Frumosul este începutul tuturor lucrurilor, fiind cauza creatoare, ce pe toate le mişcă şi le strânge la un loc prin dragostea de
frumuseţea proprie. El este ţinta a toate şi ceea ce ele iubesc ca fiind scopul lor final, căci din pricina frumosului s-au facut toate”.
La fel consideră şi Fericitul Augustin, care consideră că Dumnezeu este suprema frumuseţe. Binele şi frumosul sunt una cu prin-
cipiul Suprem. Dumnezeu este cel care a dat fiecărei fiinţe frumuseţea şi capacitatea de a fi frumoasă. Prin poemul Viaţa, Georgiana ne
transmite bucuria şi frumuseţea vieţii trăite în spirit creştinesc:
Viaţa, alături de sfinţi, este bucurie.
Că îmi dau nectarul dulce, numit veşnicie.
Ei, sunt una la Hristos, în cânt şi lucrare.
Fac, din zorii dimineţii, bobocei de floare. (Viaţa)
O minunată metaforă apare în poemul Mănăstirea, în care noi, copiii lui Dumnezeu, suntem comparaţi cu însăşi sfânta biserică:
Fiecare om în parte,
Este biserică vie.
Inima e chivot sfânt,
Sufletul e veşnicie. (Mănăstirea)
Sfântul Efrem Sirul ne sfătuieşte: “Să nu-ţi câştigi ţie lucruri mai presus decât trebuinţa ta, ci să petreci în viaţă smerită. Osteneşte-te
cu mâinile tale, ca să dai şi celor ce au trebuinţă. Acestea, de le vei face, Dumnezeu îţi va da ţie veşnicele Sale bunătăţi.” La fel consideră
şi Georgiana, vorbindu-ne despre simplitate, modestie şi smerenie:
Cei fără de ambiţii deşarte,
Senin pot merge mai departe.
Făcându-şi viaţa, glastră cu flori vii,
Şi fredonând cântări de ciocârlii.
Ei se-ntâlnesc pe cale cu Iisus,
Şi Îi admiră blândeţea de nespus. (Fericiţi cei săraci cu Duhul)
REGATUL CUVÂNTULUI
-17-

18. Emoţionant este şi poemul plin de recunoştinţă dedicat Înaltpreasfinţitului Casian, păstor de suflete, pentru care Georgiana se roagă in-
tens, frumos şi autentic:
Înaltpreasfinţitul Casian,
E bunul nostru Arhipăstor.
Ţine-l Doamne, an de an,
Sănătos şi-n slujire cu mult spor. (Înaltpreasfinţitul)
Părintele Arsenie Boca spunea în cuvinte memorabile: “Iertând, ştergi ce ierţi. Ce ierţi la altul, ţie ţi se şterge. Judecata aceasta te scoate
de sub judecată.” Iar Arsenie Papacioc: “Sfatul cel mai important: iubeşte cu tot sufletul şi iartă.” Şi Georgiana Necula a scris un vibrant
îndemn similar, deşi se poate afirma că acesta este mesajul general al tuturor scrierilor sale:
Iertaţi-vă mereu unii pe alţii,
Fiţi zi de zi uniţi ca fraţii.
Şi prin iertare înmulţiţi talanţii,
Simţind în duh că sunteţi alţii.
Iertarea aduce cu sine iertare,
Iar rugăciunea alinare.
În marea vieţii pământeşti,
Fiţi ca nişte soli cereşti.
Nu uitaţi iubirea niciodată,
Că este o aleasă nestemată. (Iertaţi-vă)
Sfântul Siluan Athonitul spunea în cuvinte remarcabile: “Dacă încercările ni se par anevoioase, e semn că nu ne-am încredinţat pe
deplin voii lui Dumnezeu.” În acelaşi poem plin de profunzime, Georgiana transmite un mesaj ce ar trebui să ne fie ghid de credinţă şi
înţelepciune de-a lungul întregii vieţi:
De aţi primit cândva jigniri,
Gândiţi-vă că-s trandafiri.
Şi le priviţi cu bucurie,
Că vă înscriu în veşnicie. (Iertaţi-vă)
În acelaşi registru al iubirii şi principiilor creştine se înscrie şi frumosul poem Ceea ce facem, al cărui mesaj reprezintă un adevărat
manifest:
Să cultivăm iubirea şi blândeţea
Dreptatea, pacea, frumuseţea.
Nobleţea, nădejdea şi speranţa,
În duhul ce îşi uită importanţa. (Ceea ce facem)
Sfântul Varsanufie de la Optina ne învaţă: “Când te vor nelinişti gândurile de frică pentru necazurile viitoare, nu trebuie să intri în
vorbă cu ele, ci să spui: “Fie voia Domnului! Aceste cuvinte te vor linişti.” Georgiana, datorită credinţei sale, a înţeles că durerile vieţii
nu sunt altceva decât încercări menite a ne ridica spiritual şi a ne spori evlavia şi smerenia:
Deşi, în viaţa mea de pân-acum,
Am cunoscut mai mult ce-i dureros,
Ai poposit la mine, cu iubire Doamne,
În locul plânsului aşezând tăcerea. (Glasul Domnului)
Tânăra poetesă aduce mereu în prim-planul scrierilor sale esenţa universală a creaţiei lui Dumnezeu, fără de care nimic nu poate
exista – iubirea adevărată şi veşnică:
Izvorul iubirii nu cunoaşte ură.
Nouă ne-a lăsat unire-n Scriptură.
Porunca supremă, iubirea a fost,
Nimic fără ea; nimic n-are rost! ( Izvorul iubirii)
Referitor la principiul creaţiei, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că “dragostea este ca o albină foarte lucrătoare, care adună de
pretutindeni cele bune şi le depozitează în sufletul celui care iubeşte.”
Poemul Cu ajutorul Tău reprezintă o frumoasă Ars Poetica, tânăra poetesă mărturisindu-şi menirea pe acest Pământ şi mulţumind
Tatălui Ceresc pentru minunatul har al creaţiei cu care a fost dăruită, dar şi pentru viaţa binecuvântată prin credinţă:
Să fac din lume paradis,
Cu Tine, nu îmi este greu.
Aceasta e menirea mea,
Prin versuri, Dumnezeul meu.
Eu preţuiesc tot ajutorul,
Ce Tu mi-l dai necontenit.
Îţi mulţumesc pentru viaţă,
Şi pentru harul înmiit. (Cu ajutorul Tău)
Părintele Constantin Necula îi mărturisea lui Dumnezeu: “Doamne...am pierdut tot, dar dacă nu te-am pierdut pe Tine...nu am pierdut
nimic!” Cu siguranţă, Georgiana îl va avea pe Dumnezeu în inină şi în viaţă în fiecare zi a existenţei sale aici, pe Pamânt, dar şi în viaţa
din Raiul visat. De altfel, ea spune în acelaşi poem:
Viaţa mea este o cruce, grea, dar şi uşoară,
O port, cu Hristos alături, ca pe o comoară.
Eu, nu dau comoara mea, pe alte comori.
-18-
REGATUL CUVÂNTULUI

19. Că îmi ies în cale sfinţii, cei nemuritori. (Cu ajutorul Tău)
*
Despre poezia şi spiritul Georgianei Necula aş putea scrie la nesfârşit, fiindcă mare este a sa credinţă, la fel şi puterea de a folosi
cuvintele în sprijinul semenilor săi. Dar eu, dragi cititori, vă voi lăsa acum să vă bucuraţi de ceea ce are să va spună această fiinţă
aleasă şi dăruită.
Şi, ca un epilog pentru ceea ce am simţit să vă mărturisesc, vă voi reaminti cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: “Sărăcia sau
bogăţia nu pot învinge iubirea, dar iubirea poate învinge şi sărăcia şi bogăţia!”
Mariana Gurza
Centrul Cultural Spiritual Văratic – dulce sunet de clopot
Sfânta Mănăstire Văratec rămâne una dintre multele ,,tinde ale raiului”, cum frumos denumea Părintele Teofil Părăian mănăstirea.
Frumuseţea şi sacralitatea locului a atras de-a lungul timpului, spre vieţuire şi contemplare, cărturari şi oameni de cultură.
Vorbind despre Mănăstirea Văratec, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, devenită mai târziu Maica Benedicta, a găsit la Văratic: ,,… ceea
ce au numit un topos sacru, cum zice grecul, loc sfânt.” Aici veneau personalităţi ale vremii, pentru a se îmbogăţi sufleteşte la şezători şi
audiţii muzicale, sau pentru a se destinde în mirificul peisaj din jurul Mănăstirii, primind acea blândă lumină a harului ceresc. Văratecul
fiind descris în numeroase opere literare ale autorilor români care au poposit pe aceste locuri.
Mănăstirea Văratec a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru mulţi scriitori, precum: Garabet Ibrăileanu, Otilia Cazimir, George
Topârceanu şi mulţi alţii. În volumul ,,Oameni şi locuri” apărut în anul 1908, Mihail Sadoveanu scria despre aceste locuri: ,,grădiniţi de
trandafiri le împresoară; şi e o grijă aşa de migăloasă în toate, parcă ar fi o întrecere necontinuată… Sunetul clopotului se împrăştie
dulce la sfârşitul liniştit al zilei.”
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spunea: „rodirea luminoasă a credinţei în istoria şi cultura unui popor se vede în virtuţile
statornice ale poporului, adesea personalizate în luptători eroi, în cărturari înţelepţi, în artişti inspiraţi şi mai ales în sfinţii martiri,
mărturisitori, cuvioşi, ierarhi şi voievozi“.
La noi, cultura îşi are începuturile în tinda bisericii, prin înţelepciunea şi osteneala nenumăraţilor slujitori ai Bisericii şi a oamenilor
de cultură, pătrunşi de credinţa noastră ortodoxă. În istoria culturii româneşti, au ostenit cu râvnă, vrednică de pomenire, un şir lung de
clerici luminaţi, iubitori de ţară, ctitori de limbă, de cultură şi unitate românească. Şi în acest spirit, un teolog consemna: „Biserica Orto-
doxă a reprezentat în cadrul statului cea mai importantă şi venerabilă instituţie culturală, a cultivat limba naţională, a creat o întreagă
literatură, a avut arta sa, a întemeiat instituţii de o mare utilitate socială şi naţională, a constituit o adevărată şcoală pentru popor, l-a
educat, i-a modelat sufletul, i-a insuflat o pietate specifică...“
Important şi demn de menţionat este şi faptul că în acest proces de evoluţie şi creaţie culturală şi spirituală a existat continuitate
chiar şi în vremuri de restrişte pentru poporul român. Piloni ai credinţei şi ai culturii s-au înălţat permanent luminând cugetul şi simţirea
românilor, care s-au hrănit şi se hrănesc cu aroma florilor nemuritoare ale ortodoxiei.
O cultură de calitate nu se face cu ochii în jos, către pământ. O cultură bună, aşa cum afirma marele mitropolit cărturar Antonie
Plămădeală, se face cu ochii către cer şi printr-o întoarcere către noi înşine. Aşa a procedat şi doamna Emilia Ţuţuianu, psiholog și editor,
în dorinţa sa de a crea ,,Centrul Cultural Spiritual Văratic”- un proiect gândit minuțios și realizat cu destule sacrificii - un vis devenit acum
realitate.
În urmă cu doi ani, Emilia şi-a propus să realizeze proiectul cultural legat de mănăstirea Văratec, dorind să evidenţieze valoarea
culturală şi spirituală a locului. Un proiect ambiţios care adună sub cupola credinţei, personalităţile care au trecut pe la Văratec şi au
consemnat în operele lor frumuseţea, duioşia şi taina locului.
Inimoasa Emilia Ţuţuianu, psiholog, editor, director fondator al Editurii Muşatinia, membru fondator al primei reviste culturale
apărute la Roman, a revistei on-line, Melidonium, şi-a împlinit visul.
Pentru omul de cultură Emilia Ţuţuianu, Văratecul reprezintă ,,poarta cerului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi lo-
cul în care se arată iubirea lui Dumnezeu”. Pentru a spune acest lucru, mai întâi trebuie să simţi astfel în eul interior, să-l descoperi pe
Dumnezeul din tine. Doar împreună, poţi face alţi paşi pe drumul creaţiei, spirituale, culturale, artistice. Prin har divin apare inspiraţia
pentru a identifica metode şi căi de concretizare a gândurilor. În acest sens, se trezea în mintea şi sufletul Emiliei Ţuţuianu o dorinţă
arzătoare de a lăsa generaţiilor viitoare un loc de întâlnire prin iubire şi creaţie.
Eminescu spunea că ,,Biserica a creat limba literară, a sfinţit-o, a ridicat-o la rangul unei limbi hieratice şi de stat.”
Biserica Ortodoxă Română a încurajat acest proiect şi cum Dumnezeu este mereu de partea celor care ,,zidesc” pentru eternitate,
s-a găsit şi un investitor pentru demararea lucrărilor. În anul 2016 au început lucrările la ,,Centrul Cultural Spiritual Văratic”.
O clădire impunătoare, aproape de Sfânta Mănăstire, construită în spiritul locului. La demisol, descoperim Salonul Safta Brân-
coveanu – un muzeu etnografic, care prezintă obiecte tradiționale din zonă; la parter se află un Salon literar - dedicat celor care au iubit
Văratecul şi au creat aici, celor care şi-au purtat paşii şi şi-au plecat genunchii, în faţa icoanelor, personalităţi de prim rang ale lumii
literare precum: Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Calistrat Hogaş, Garabet Ibrăileanu, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Mihai
Eminescu şi Veronica Micle, Emil Gârleanu, Ion Alexandru, George Lesnea, Cornelia Pillat, Grigore Ilisei, Constantin Ciopraga, Valeria
Sadoveanu, Ştefania Velisar Teodoreanu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Bartolomeu Anania, George
Bălăiţă, Fănuş Băileşteanu, Gheorghe Brătianu şi mulți alţii care au lăsat posterității mărturii literare, despre locuri, oameni şi întâmplări.
Mansarda muzeului adăpostește Biblioteca Mihai Eminescu – unde cei dornici de studiu și lectură pot consulta un vast material de arhivă.
Tot la mansardă este organizat un Salon de Artă, care poate prezenta expoziții de pictură.
Priveliștea oferită de la balconul mansardei ne poartă într-un periplu de imagini, de la biserica Sf. Ioan – unde se află mormântul
REGATUL CUVÂNTULUI
-19-

20. poetei Veronica Micle – până la Cetatea Neamțului, peste Codrii de aramă și Pădurea de argint, prezente în versurile eminesciene.
Bineînţeles, ca orice lucrare în folosul iubitorilor de Hristos şi de cultură, în timpul lucrărilor au apărut şi dificultăți create de spirite
meschine. Nu le-a fost uşor iniţiatorilor, Emiliei Ţuţuianu şi soţului ei, Dorin Dospinescu, fiindcă apăruseră oportuniştii, oameni fără
puterea de a înţelege menirea acestui proiect, izvorât din dragoste și dăruire, interesaţi doar de imagine sau pentru a-şi însuşi din realizări,
dificultăți cu cei care câştigaseră licitaţia, cu meşterii indolenţi şi prea hrăpăreţi, interesați doar de umplerea buzunarelor…
Cu ispite şi piedici de tot felul, Emilia Ţuţuianu nu a avut parte de linişte în toată această perioadă. O jertfă și dăruire pentru un
ideal pe altarul culturii, cu preţul nopţilor nedormite, a bolii şi a luptei cu forţele obscure…
Cu ajutorul Celui Preaînalt, ,,Centrul Cultural Spiritual Văratic”, iată, s-a finalizat!
Totul are însă un preţ! Nu contează că acel domn investitor, venit tocmai din Anglia, a crezut în visul Emiliei, dar noi, cum ştim să
apreciem şi să mulţumim acestor oameni care au realizat ceva nu pentru ei, ci pentru generaţiile care vor veni?
Curând va avea loc inaugurarea ,,Centrul Cultural Spiritual Văratic” unde sper ca oficialităţile să-și dea mâna, pentru a sărbători
evenimentul pe măsura importanței edificiului și a efortului depus de cei care şi-au pus sănătatea, liniştea, timpul, şi nu în ultimul rând
rezervele financiare, pentru construirea unei instituţii de spiritualitate şi cultură pe pământ sfânt românesc şi pentru sufletul fiecărui pele-
rin sau turist ce-și va purta paşii pe aceste meleaguri moldave.
Un act de cultură, uneori este ca o rugăciune, când este făcut cu sufletul. Pentru doamna Emilia Ţuţuianu, este și un dar la ceas
aniversar, peste câteva zile fiind data de naştere a domniei sale, încununând ani de dăruire și muncă pentru comunitate.
Prieteni, scriitori din ţară şi diaspora, vom fi alături de Emilia și vom urmări acest moment important, fiind cu toți interesaţi a ne
reîntâlni într-un loc binecuvântat.
Felicitări ctitorului pentru generozitatea sa, felicitări celor care nu au precupeţit nici un efort pentru ridicarea ,,Centrului Cultural
Spiritual Văratic”, într-o adevărată epopee a iubirii și dăruirii de sine, lăcaș care va intra în circuitul cultural și spiritual național, sperând,
ca peste ani, să nu-şi schimbe destinaţia...
Părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia încheie într-un document mai puţin cunoscut, privind opera lui Caragiale, într-o manieră
incontestabilă: ,,În scoica aceasta, a unei comedii aprige şi ostile, lumea românească poate străbate veacurile în tot măreţul ei farmec,
prevestind de aici, de pe pământ, din iureşul unor întâmplări mundane, paradisul, a cărui nostalgie nu ne va cruţa niciodată”.
Personal, doresc să-i urez de pe acum distinsei Doamne Emilia Țuțuianu, felicitări și urări de bine cu sănătate cu ocazia zilei de
naștere. Ziua de 12 iulie, o zi însemnată printre cei care prețuiesc truda domniei sale.
Întru Mulți Ani fericiți !
THE 41 st CONGRESS OF THE AMERICAN ROMANIAN ACADEMY OF
ARTS AND SCIENCES, UNIVERSITY CRAIOVA, JULY 19-22, 2017.
The photograph of the members present, 20 July.
REGATUL CUVÂNTULUI
-20-

21. Mrs Prof. Ruxandra Vidu, Phd, University of California Davis, U.S.A, the President of the American Romanian Academy
the Arts and Sciences and Writer N.N.Negulescu Director, Editor-In-Chief, 20 July.
Mrs Prof. Dr. Najoua Kamoun, Universite Tunis El Manar, Tunisia,
and Writer, Director / Editor- In - Chief N.N.Negulescu, today 20 July.
N.N.NEGULESCU, DIRECTOR / EDITOR-IN-CHIEF : << THE WORD’S KINGDOM >>, << THE EONIC SPHERE >>, JULY, 20.
REGATUL CUVÂNTULUI
-21-

22. UN STROP DE MIR, BALSAM DE CUVINTE ÎN POEZIA IERTĂRII
Valentina Teclici, De la imposibil la posibil, From impossible to possible, Ediţie bilingvă:
româno-engleză, Romanian-English Bilingual Edition, Traducere-Translation: Valentina
Teclici, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2013
Poezia diasporei româneşti este reprezentată în chip strălucit de autoarea Valentina
Teclici şi în acest volum bilingv, tradus chiar de autoare în limba engleză. Ea îşi probează
virtuţile poeticeşti dându-şi întreaga măsură a maturităţii creative, în dorinţa de a se face
înţeleasă atât de românii din diaspora neo-zeelandeză, cât şi cei de acasă. Dar mai ales, în
semn de omagiu scriitorilor români, pe care i-a cunoscut şi de care şi-a legat la un moment
dat existenţa creativă. Pentru ei şi pentru mulţi alţii, Valentina Teclici îşi deschide volumul
cu o rugăciune universală şi pentru buni şi pentru mai puţin buni, pentru care soarele răsare
la fel. Autoarea îl invocă pe Dumnezeu, rugându-l să le sădească pacea în suflete, chiar şi
celor care „împuşcă porumbeii planetei” şi să-i atingă cu săgeţile lui Cupidon pentru că,
aşa cum a spus Sfântul Augustin în celebrul adagiu, „Iubeşte şi fă ce vrei!” –omul este
incapabil să facă un lucru rău atunci când inima lui este atinsă de iubire. Pentru „cei care
se cred zei şi pângăresc armonia creaţiei tale” poeta se roagă să descopere smerenia şi îngăduinţa; lupii gândirii lor să-i prefacă în miei.
Celor orbiţi de ambiţii deşarte să le dea conştiinţa clipei prezente; celor apăsaţi de vină, să le dea iertare. Şi pentru sine, autoarea cere
îngăduinţă „şi un strop de mir pe frunte”, dar şi o dreaptă călăuză pe poteca luminii divine, neuitând să-i mulţumească lui Dumnezeu
pentru mărinimia sa şi pentru faptul că a fost, este şi va fi. Este o rugăciune plină de evlavie şi pietate pe care, probabil o rosteşte de câte
ori simte nevoia de a-l simţi cât mai aproape pe Dumnezeu. Pentru că, doar prin rugăciune omul îl poate simţi aproape, intrând într-un
dialog intim cu El. (Rugăciune).
Este ştiut faptul că dragostea şi îndeosebi, dorul, pot topi gheţarele, pot muta munţii din loc. Un dor continuu simte şi poeta, fie că
e primăvară, vară, toamnă sau iarnă şi se gândeşte la creştetele Carpaţilor cu turlele lor de omăt, care se topesc la picioarele omului; la
surâsul mamei reflectat la infinit în oglinzile undelor. Dorul înmiresmat de poienele viselor, vara când soarele-i mângâie făptura. Toamna,
dorul devine „perpetuu şi adânc/ Încununat de roadele verii / Care-şi dansează curcubeul-arcadă / Printre macii sângelui meu”. Fiicele
bucuriei cântă speranţa şi dragostea „în fructele pârguite ale vieţii”. În iarnă, poeta simte „un dor de geneză, / ascuţit ca un strigăt”,
zăpada scriindu-i poeme, „Iar bradul de Crăciun / părea crescut din surâsul tău, mamă, / Ca dintr-o sămânţă perfectă” (Antimpurile).
În poezia Valentinei Teclici sunt prezente o serie de elemente: oglinda, ecoul, scena Universului, spiritul şi materia, întunericul şi
lumina, şesul, câmpia gândirii, calul albastru, calul zburător care „mănâncă jar din palma soarelui”; „pleoapa cerului”; curcubeul, dar
şi făpturi care trăiesc în văzduh, de pildă, păsările, uneori chiar Pasărea Phoenix; pescăruşii care traversează curcubeul, „domol, cu apa
vie în cioc”; cortina care „uneşte şi separă / Lumea dinăuntru şi cea dinafară”; mimul „ideii-nflorite-n minte” (Pe scena Universului,
doi mimi). Dar mai cu seamă, clipa care, în viziunea poetei este „Pasărea de Foc”: „Clipa e focul de artificii / Din tunelul timpului. /
E fulgerul decapitând / Turla bisericii, / Suflarea fierbinte a mirului / Aprinzând lumânări / Pe vatra inimii. // Clipa e copita înroşită /
A cailor dezlănţuiţi / Galopând pe aleile sângelui. / E zarul aruncat de Dumnezeu, / Destinul seminţelor. // Clipa e Pasărea de Foc, / A
naşterii, iubirii, speranţei, morţii. / Forma credinţei, culoarea dorinţei / E simfonie de păsări / În cuibul luminii. // Doamne, aud şi simt
clipa / Cum te cântă / Şi mă doare cu aripa.” (Clipa, Pasărea de Foc).
Poeta este convinsă că „Orice trăire are-un sâmbure / Ce-a rodit în şesul gândirii”. Şi atunci când ea cântă viaţa şi bucuria „Cur-
cubeul devine arpegiu / Odă, sărbătoare a culorilor / Recunoştinţă, dragoste, lumină. / Orice mimez, primeşte larg ecou” (Pe scena
Universului, doi mimi).
Poezia care dă titlul volumului este emblematică prin misterul, viziunea cosmică, prin pământescul-ceresc în care plantează nuferi
în deşert ferecând eternitatea „în găoacea unei oaze”. Pentru frumuseţea ei, merită citată în întregime: „E imposibil să zbor cu tine, ai
şoptit. / Doreşti prea mult albastru, / Mult prea intens şi prea departe, / Şi nu pot prinde luna de pe cer / Ca mânzul, de căpăstru. / Ini-
mile noastre locuiesc / În emisfere separate. / Eşti prea învăluită în mister. // Orice-i posibil, am şoptit / Primind ecou din patru zări. /
Zburând pe-un mânz albastru, / Am plantat un fir de nufăr, în deşert. / Nisipul roşu, pârguit de aşteptări, / A lăcrimat adânc şi-a ferecat
/ Eternitatea în găoacea unei raze. // Ca o candelă, nufărul alb, / Prin desferecate raze / Luminează potecile inimii / De la imposibil la
posibil. / Sus, pe cer în albastru căpăstru, / Luna, nebunatic mânz, dansează.” (De la imposibil la posibil).
Poeta are predilecţie pentru antonime: „Fiecare din noi e pretutindeni / Şi pretutindeni e în fiecare din noi./ Nicăieri e doar un cu-
vânt / Similar cu aici, acum şi pretutindeni / Sau poate că este ochiul conexiunii / Din ţesătura Universului / În care suntem îngemănaţi”
(Pretutindeni şi nicăieri).
Un alt element primordial este lumina, fie de la soare, fie de la candelă, lumânare, de la rug, de la scânteie, de la foc, de la ardere,
incandescenţă, care îşi au sorgintea în lumină, sau doar de la speranţă. Autoarea simte vibraţia acestei lumini, izvorâte din lumina lăun-
trică: „Lemn sfânt, binecuvântare, / Cruci purtate umil de munţi, / Sângele picură mir în morminte, / Lumina iertării, balsam de cuvinte.
// Candelă vie, inima arde / Pe rugul speranţei, lemn sfânt. / Bezna se sparge-n boltite arcade / Triumf al luminii, Sfânta Treime. / Cur-
cubeul domneşte senin / Acum şi-n vecii vecilor. Amin” (Lemn sfânt, binecuvântare).
La Valentina Teclici lumina e triumfătoare, ea sparge bezna, ea e lumina iertării, balsam pe rană.
Deşi scrie o poezie modernă, există o eufonie discretă în poezia ei, un ritm susţinut şi adeseori, rimă întâmplătoare care conferă
muzicalitate versurilor. Poeta utilizează o diversitate de mijloace de expresie, paradoxul, antiteza, metafora, uneori repetiţia, pe lângă cele
obişnuite.
Nu pun la îndoială că traducerea este impecabilă şi chiar sună bine în limba engleză.
Dimensiunea spirituală precumpăneşte şi în fiecare poem există versuri sau elemente sacre: fie o cruce, fie lumina divină, o can-
delă, o icoană, o lumânare, ş.a.
Un foarte frumos poem mistic este „O rugă în zenit”, cu imagini superbe şi teme de meditaţie asupra timpului, sfărâmat în clipe
din care poeta a construit un altar: „Clipele atârnau la gât / Albe şi negre, / precum perlele. / Degetele frământau / Lemnul mătăniilor
REGATUL CUVÂNTULUI
-22-