1. Mitologia japoneza. Un dictionar
[Octavian Simu]
11,66Lei
Ghid de conversatie japonez-roman 19,50 lei
Dictionar japonez-roman de Gakushu Kanji
75,00 lei
Mitologia japoneza. Un dictionar
[Octavian Simu]
11,66Lei
Limba: Romana
Descrierea editorului:
Lucrarea de fata ofera, pentru prima data, cititorului roman, posibilitatea de a cunoaste in profunzime
fascinanta mitologie japoneza. Reconstituita dupa stravechile texte nipone, cu grija pastrarii autenticitatii
elementelor definitorii, ce dau contur divinitatilor, ritualurilor, simbolurilor traditionale, conceptelor
cosmogonice si teogonice, Mitologia japoneza, infatisata de domnul Octavian Simu, sub forma unui
dictionar - unic in felul lui in cultura europeana - constituie o fereastra larg deschisa catre lumea
japoneza in totalitatea manifestarilor ei.
ISBN: 973-642-070-1 / 254 de pagini / Anul aparitiei: 2005
Vedeti si lista completa a titlurilor care au legatura cu Octavian Simu.
Cartea 'Mitologia japoneza' scrisa de Octavian Simu poate fi cumparata la pretul de
11.99 Lei. Cartea a aparut la editura SAECULUM IO.
Lucrarea de fata ofera, pentru prima data, cititorului roman, posibilitatea de a cunoaste
in profunzime fascinanta mitologie japoneza.
Coperta
Coperta
2. Reconstituita dupa stravechile texte nipone, cu grija pastrarii autenticitatii elementelor
definitorii, ce dau contur divinitatilor, ritualurilor, simbolurilor traditionale, conceptelor
cosmogonice si teogonice, Mitologia Japoneza, infatisata de domnul Octavian Simu, sub
forma unui dictionar - unic in felul lui in cultura europeana - constituie o fereastra larg
deschisa catre lumea japoneza in totalitatea manifestarilor ei.
Mitologia japoneza
Autor(i): Octavian Simu
Categoria: Beletristica si critica
Editura: Saeculum [2005]
Preţul: 11,99 lei
Dragonul in imaginarul mitologic
Autor(i): Octavian Simu
Categoria: Beletristica si critica
Editura: Saeculum [2006]
Preţul: 7,63 lei
Lumea teatrului japonez
Autor(i): Octavian Simu
Categoria: Teatru
Editura: Vestala [2006]
Preţul: 19,62 lei
Dictionar japonez-roman
Autor(i): Octavian Simu
Categorii: Japonez-Roman,Dictionare bilingve,Dictionare si ghiduri
Editura: Lucman [2007]
Preţul: 9,90 7,92 lei
Reducere: 20% / 1,98 lei
Popasul
Autor(i): Octavian Simu
Categoria: Beletristica si critica
Editura: Cartea Romaneasca [1975]
Preţul: 3,00 lei
Balanta cu umbre
Autor(i): Octavian Simu
Categoria: Beletristica si critica
Editura: Cartea Romaneasca
Preţul: 4,00 lei
3. Octavian Simu : Mitologia japoneza
11.99 lei, stoc 0
Coperta de: I. Oprişan
"Lucrarea de faţă oferă, pentru prima dată, cititorului român, posibilitatea de a cunoaşte în profunzime
fascinanta mitologie japoneză.
Reconstituită după străvechile texte nipone, cu grija păstrării autenticităţii elementelor definitorii, ce
dau contur divinităţilor, ritualurilor, simbolurilor tradiţionale, conceptelor cosmogonice şi teogonice,
Mitologia Japoneză, înfăţişată de domnul Octavian Simu, sub forma unui dicţionar - unic în felul
lui în cultura europeană - constituie o fereastră larg deschisă către lumea japoneză în totalitatea
manifestărilor ei."
_________________________________________
Carte apărută la editura SAECULUM I.O. ( 2005 )
ISBN: 973-642-070-1
Vezi şi...
Octavian Simu Octavian Simu Octavian Simu
4. Arhitectura japoneza veche Dictionar japonez-roman Herghelia verde
Octavian Simu Octavian Simu Frank Lloyd
Dragonul in imaginarul mitologic Shinto - Calea zeilor Wright
Octavian Simu : Shinto - Calea zeilor
23 lei, stoc 2
Editura: HERALD ( 2008 )
ISBN: 973-111-066-0
Limba: Romana
Încadrare: Religie si spiritualitate
5. Oraş: Bucuresti
Vezi şi...
Octavian Simu Octavian Simu Octavian Simu
Dictionar japonez-roman Arhitectura japoneza veche Herghelia verde
Octavian Simu Djuna Wojton Fabian Anton
Dragonul in imaginarul mitologic Vindecarea karmei. Eliminati
blocajele din vietile trecute. Obtineti
dragostea, sanatatea si fericirea
O istorie cronologica a Sfantului
Munte Athos
Octavian Simu : Dragonul in imaginarul mitologic
6. 7.63 lei, stoc 5
Coperta: I. Oprişan
"Lucrarea de faţă identifică şi descrie prezenţa dragonului în mitologiile celor mai multe popoare şi
civilizaţii, trecând în revistă, din diverse perspective: traseul istoric şi geografic al apariţiei şi răspândirii
mitului, înfăţişarea şi caracteristicile "fiziologice" ale personajului fabulos, implicarea lui în vechile
mituri ale Extremului Orient şi Orientului Mijlociu, precum şi eflorescenţa sa neaşteptată în mitologiile
Europei, Africii şi Americii sau în Biblie, astronomie, alchimie, în imaginarul românesc etc.
Ca urmare a unor asemenea demersuri ştiinţifice, i se dezvăluie dragonului semnificaţiile şi simbolurile
cu care a fost înzestrat, amprenta pe care a lăsat-o în creaţiile de artă, echivalenţele şi înrudirile sale,
cu lumea vie (biologică), într-o viziune sintetică menită a-i explica permanenţa în miturile şi legendele
trecutului, prezentului şi viitorului." (Octavian Simu)
_________________________________________
Carte apărută la editura VESTALA ( 2006 )
ISBN: 973-120-000-2
Vezi şi...
Octavian Simu Octavian Simu Octavian Simu
7. Shinto - Calea zeilor Herghelia verde Arhitectura japoneza veche
Octavian Simu Henri Landemer Nicolae Chivulescu
Dictionar japonez-roman Waffen SS Armand Calinescu, om de stat si
conducator de tara
Octavian Simu : Dictionar japonez-roman
9.9 lei, stoc 2
Editura: LUCMAN
ISBN: 973-723-133-3
8. Limba: Romana
Încadrare: Dictionare, cursuri si ghiduri de conversatie
Oraş: Bucuresti
Vezi şi...
Octavian Simu Octavian Simu Octavian Simu
Shinto - Calea zeilor Arhitectura japoneza veche Herghelia verde
Octavian Simu Hans G. Hoffmann Dragos Cojocaru
Dragonul in imaginarul mitologic Engleza tematica Ghid de conversatie roman-italian
Octavian Simu : Arhitectura japoneza veche
9. 25 lei, stoc 4
Editura: PAIDEIA ( 2006 )
ISBN: 973-596-314-0
Limba: Romana
Încadrare: Arta, civilizatie si design
Oraş: Bucuresti
Vezi şi...
Octavian Simu Octavian Simu Octavian Simu
Dragonul in imaginarul mitologic Herghelia verde Shinto - Calea zeilor
10. Octavian Simu Torsten Brohan Cristian Ganescu
Dictionar japonez-roman Design classics, 1880-1930 Marele mister
Metafizica si Cosmologie orientala
[Rene Guenon]
17,00Lei
Tengu – spiridusii japonezi
Tengu – spiridusii japonezi
In mitologia japoneza exista numeroase credinte legate de tengu sau ciinii sacri. Sunt
mentionate doua forme de tengu. Prima si cea mai veche este karasu sau tengu pasare, o
creatura cu cioc, gheare si aripi de pasare si corp de om. Yamabushi sau tengu preoti ai
muntelui sint mult mai cunoscuti. Ei iau infatisarea unor preoti in virsta, cu nasul extrem de
lung, ce locuiesc in munti si umbla in picioarele goale. Mastile de lemn infatisind ambele forme
de tengu sint extrem de populare in Japonia.
Cainii sacri din China
Va intrebati poate care este legatura dintre ciinii sacri si oamenii pasari sau preotii cu nasul
lung. In mitologia chineza exista o legenda despre demonii muntilor, numiti t’ien-kou, denumire
care se traduce prin ciinii sacri sau divini. Caracterele chinezesti mentionate mai sus se
pronunta in japoneza tengu. Denumirea de t’ien-kou din chineza este inspirata de cometele sau
meteoritii ce cad pe pamint si ale caror urme lasate pe cer se aseamana cu cozile ciinilor sau
vulpilor. Cu alte cuvinte, aceste creaturi sint de origine astrala.
Legendele t’ien-kou au patruns in Japonia in secolele VI si VII. La inceput, acesti t’ien-kou erau
demoni care faceau multe rele, ca de exemplu, rapeau si mincau copiii, provocau incendii si ii
induceau in eroare pe preoti. De asemenea se puteau transforma in barbati, femei sau copii. De
vreme ce-si aveau salasul in munti, acestia puteau sa ia infatisarea excentricilor yamabushi
(preoti care traiau in munti). Se credea ca multi dintre preotii yamabushi poseda puteri magice
ce provin dinpracticile ascetice si din sacralitatea muntilor in care traiau. De-a lungul timpului,
legendele despre tengu si yamabushi s-au ingemanat.
Tengu poseda o varietate de caracteristici care depind in principal de perspectivele istorice.
Tengu erau initial niste spirite malefice, care de-a lungul secolelor s-au transformat in creaturi
11. rautacioase, dar care adesea ii ajuta pe oameni, spirite protectoare ale muntilor ce luau forma
fie a unor oameni-pasare, fie a unor preoti din munti.
Legendele tengu
Tengu iau nastere din oua uriase si traiesc in munti. Pasarile tengu se aduna in copacii inalti. In
ultima lor incarnare ca oameni, tengu au fost preoti sau samurai extrem de aroganti, de aceea
ei au nasul lung sau cioc de pasare. Daca fac fapte bune, aceste creaturi se pot reincarna ca
oameni.
Tengu, spre deosebire de obake (duhuri), sint infatisati avind si picioare. Yamabushi au de
obicei picioarele zbircite, semn al virstei lor inaintate. Aripile pasarilor tengu au de obicei pene
obisnuite. Totusi, exista surse care le descriu aripile ca fiind stralucitoare, asa cum sint cele
ale unor specii de colibri. Acest aspect este legat de originea lor divina.
Tengu pot lua si infatisare umana, de obicei pentru a-i pacali pe oameni. Tanuki (viezurii) si
kitsune (vulpile) poseda aceeasi putere, insa formele lor reale sint evidentiate prin umbrele sau
reflectiile lor. Asa ca intotdeauna o kitsune care a luat infatisarea unei femei frumoase va avea
nasul prelung precum al unei vulpi. Daca un tengu este doborit prin magie sau de un maestru
in arte martiale, acesta se va transforma adesea intr-o mierla ranita.
Tengu vorbesc fara sa deschida gura, ca si cum ar comunica prin telepatie. De asemenea, ei
pot sa ii posede pe oameni, comunicind prin intermediul lor, sau sa le apara in vis.
Tengu au o ierarhie bine stabilita
Tengu cu nasul lung au de obicei in grija pasarile tengu. Regele peste toti este Sojobo, un
yamabushi tengu in virsta si cu parul alb.
Tengu si credintele ezoterice
Exista numeroase credinte referitoare la tengu confirmate de numerosi specialisti in domeniu
din Japonia. Aceste creaturi nu zboara dintr-un loc in altul, ci dispar dintr-un loc si apar
instantaneu in altul. De aceea ei sint desculti, neavind probabil nevoie de incaltari. Legendele
despre tengu au multe similitudini cu legendele si miturile din multe alte colturi ale lumii.
Ingerii au aripi cu ajutorul carora se deplaseaza intre cer si pamint, asa cum facea si zeul grec
Hermes (Mercur), cu toate ca aripile sale erau pe sandale si cap. In religiile popoarelor din
Hawaii, Egipt si alte tari, spiritul omului apare sub forma unei pasari. Imaginea unei pasari
cocotata pe un stilp este adesea asociata cu spiritul care paraseste corpul.
Valoarea unui mit nu sta in detaliile sale populare, ci in ceea ce simbolizeaza el. Exista corelatii
intre creaturile mitologice japoneze si meditatia transcedentala, care numara multi adepti in
Japonia. Fie ca tengu sint prezenti pe masti de lemn, picturi traditionale japoneze sau in vise, ei
constituie un capitol miraculos din mitologia Japoniei.
Tradus din revista
12. Deci... pentru cei care citesc manga(capitolele 391, 390, 389) ati observat ca tehnicile finale
ale lui Itachi sunt Amaterasu si Susanoo...
In mitologia japoneza acestia doi erau uni dintre cei mai puternici zei... Amaterasu era zeita
soarelui iar Susanoo, fratele ei, zeul furtunii si al vantului... Amaterasu este una dintre cele
mai cunoscute zeitati iar ea impreuna cu Susanoo si celalalt frate al lor Tsukiyomi (zeul lunii)
sunt cei mai importanti zei ai mitologiei japoneze ( pe langa Izanagi, care este tatal lor...)
Acum in timp ce scriam asta mi-a venit o teorie in cap...
Daca tehnica lui Itachi Amaterasu era ereprezentata de un foc care arde totul in cale
( Amaterasu=Soare=Foc ) atunci tehnica Susanoo va fi reprezentata de furtuna...
Se poate observa ca Sasuke a folosit in favoarea lui ploaia de afara pentru Kirin, deci nu-l
poate opri nimic pe Iachi sa faca acelasi lucru pentru o tehnica bazata pe vant...
Susanoo era un zeu marsav iar tatal lui, epuizat de rautatile comise de acesta, la trimis in
taramul morti... deci ne putem astepta la o tehnica interesanta...
Si mai era un zeu Tsukuyomi totul este inspirat din mitologia japoneza si intr-adevar
Susanoo era zeul furtunii si al apei sau ceva de genu si cred ca in asta consta si Susanoo stiam
ca amateratsu si tsukuyomi erau 2 dintre zei legendari dar nu credeam ca Kishimoto va folosi
si susanoo
Definiţiile lui Nakamura Hajime referitor la caracteristicile principale ale
gândirii politice, economice şi legale nipone
Nu putem discuta despre caracteristicile principale ale gândirii politice,
economice şi legale ale unui popor fără a lua în considerare conceptele
sale filozofice. Acestea se împart în trei mari categorii predominante:
acceptarea realităţii, tendinţa de a accentua o relaţie socială minuţioasă şi
tendinţele iraţionale.
Prima, acceptarea realităţii, este caracterizată prin capacitatea indivizilor
de tolerare , de înţelegere a absolutului în lumea reala şi prin acceptarea
13. calităţilor naturii umane.
Cea de a doua, tendinţa de a accentua o relaţie socială minuţioasă, se
bazează pe relaţiile sociale de mare valoare (fără a ţine cont dacă se
manifestă într-un cadru familiar sau de orice alt fel) în centrul cărora
primează onoarea.
Abordând şi ultima categorie de caracteristici, putem spune că ea se
conturează datorită abilităţii scăzute de a gândii în termenii urmărilor
logice.
Japonezii în general încearcă sa găsească absolutul în lumea reală, astfel
că, pe lângă natura înconjurătoare ei au regăsit si natura umană pe care
au ajuns să o respecte, fapt ce poate fi descris ca un mod natural de a
privi viaţa. Tendinţa de a respecta natura umană (înţelegându-se prin
aceasta şi oamenii), a dat naştere unei „dragoste” faţă de semeni şi în
viaţa actuală.
Ideea de „dragoste” a fost introdusa în Japonia în acelaşi timp cu religia
budistă, dar nu a venit sub forma actuală, ci a evoluat treptat, odată cu
poporul japonez. Un termen mai apropiat acestei noţiuni ar putea fi
compasiunea sau mărinimia. Încercarea de a stabili o politică, a cărei baza
să fie reprezentată prin religia budistă, a făcut ca aceasta să aibă în
vedere compasiunea faţă de adepţii ei. Un exemplu îl reprezintă
Constituţia Prinţului Shōtoku (574 - 622) care se preocupa de buna starea
oamenilor şi era indulgentă cu aceştia. În Constituţie, oamenii de rând
aveau un rol important în conştiinţa claselor de la putere. Acest rol nu a
fost pierdut pe parcursul timpului, lucru ce poate fi considerat ca primul
pas spre democraţie.
Daca ideea de compasiune a ajuns în politică şi în constituţie, aceasta nu
însemna că termenul, spiritul în sine nu a existat până atunci. El şi-a făcut
loc şi în Shintoism şi a fost asociat cu unul din cele trei simboluri divine ale
Familiei Imperiale Japoneze. Compasiunea s-a impus şi în codul samurailor,
Bushidō, deoarece nu era suficient ca acestia să fie curajoşi şi puternici, ci
trebuiau să nutrească si sentimentul compasiunii şi să denote onoare faţă
de oamenii de rând.
De asemenea, şi adepţii şcolilor japoneze confucianiste au tratat acest
subiect, printre care si Kumazawa Banzai, un faimos adept al
confucianismului din perioada Tokugawa, care afirma că Japonia „este un
tărâm al compasiunii”. Toate aceste lucruri ne fac să ne gândim că cei
care deţineau puterea în acea perioadă ar fi avut ca ideal mărinimia si
compasiunea.
Se pare că în Japonia, înainte ca budismul să pătrundă aici, nu ar fi existat
nici o constrângere în legătura cu pedepsele cu moartea sau a masacrelor.
Împăraţii îşi omorau fără nici cea mai mică mustrare slugile sau supuşii.
Chiar în cazul morţii premature a împăratului, slugile şi cei din jurul lui
erau înmormântaţi de vii odată cu acesta. Dar totul s-a schimbat după
venirea budismului în Japonia. Abia ca au mai urmat execuţii sau pedepse
crude timp de 350 de ani în era Heian. Dar acestea aveau să reapară
14. concomitent cu apariţia creştinismul (în perioada 1138 - 1560), cu
crucificarea si noile sale ideologii.
Noţiunile de „dragostea” şi compasiune sunt în strânsă legătura cu pacea
şi liniştea interioară, cât şi admiraţia pentru frumuseţile naturii, care este
caracteristica dintotdeauna pentru japonezi. Aceste tendinţe ne oferă
câteva indicii asupra conceptelor de bază ale gândirii politice, economice
şi legale japoneze.
Mai târziu a fost creat un stat centralizat după multe si sângeroase bătălii
între numeroase triburi, fiind urmat de introducerea unui nou principiu în
comunitate, şi anume, „armonia”. Shōtoku a accentuat că într-un stat e
nevoie de armonie mai ales între oameni, astfel ca, el a inclus acest
aspect în primul articol din Constituţie. Unii cercetători consideră acest
articol ca fiind adoptat si puţin modificat după conceptul budist de
„compasiune”. Astfel se urmărea crearea unei comunităţi perfecte, chiar
dacă se ştia că între două comunităţi se va produce cu siguranţă un
incident ce va duce la deteriorarea relaţiilor existente. Shōtoku a făcut in
aşa fel încât să strecoare cât mai multe trimiteri spre acest concept in
toate articolele Constituţiei.
Modul civilizat în care ar trebui să se poarte o discuţie a fost atins în
trecutul îndepărtat. Mitologia Japoneză, care reflectă societatea primitiva a
ţării, reuşise acest lucru; zeii participau la o întrunire divina, într-un loc
sacru, şi anume, albia unui râu. Această tradiţie a fost urmată si
readaptată de împăraţi. Prinţul Shōtoku a denunţat dictatura, susţinând
mereu că este nevoie de discuţii şi dezbateri între mai mulţi pentru a se
putea lua o decizie importantă.
Această idee a fost transformată într-un decret după reforma Taika din
645, care denunţa orice încercare de dictatură şi faptul că nici o hotărâre
nu ar trebui luată de către o singură persoană, conform mitologiei, aşa
cum şi zeii participau la întruniri pentru luarea deciziilor. Chiar şi cu acest
decret, nu se putea ţine o întrunire reuşită, deoarece nu era luată în
considerare opinia publică. În acest fel a reuşit monarhia japoneză si
Instituţiile Imperiale să se dezvolte într-o altă formă decât cea a dictaturii.
Profesorul Northrop susţine că, atunci când un conflict apare între două
persoane asiatice, acesta nu se va sfârşii cu decizia unui judecător, ci, cei
doi implicaţi vor încerca să îşi rezolve singuri conflictul respectiv mergând
pe calea de mijloc. În acest fel caracterizează asiaticii noţiunea de „lege”,
ei evitand pe cât posibil tribunalul, şi mai degrabă „încercand să ajungă la
un compromis stând la o cană de ceai” (Mon-lin). Acest lucru nu se
întâmplă din cauza lipsei de respect faţă de lege a japonezilor, ci din
motive financiare sau de timp; dacă ar ajunge în instanţă, amândoi ar
pierde şi timp şi bani. Aşa că, punând în balanţă toate aceste aspecte, este
clar de ce se optează pentru cale de mijloc.
Date exacte în legătură cu primele legi proclamate le avem din timpul
Prinţului Shōtoku, care în 604 a proclamat Constituţia cu 17 Articole. Codul
de legi a fost promulgat cu unele adăugiri in 671, care ar fi avut 22 de
volume, dar întregul Cod de legi a fost pierdut, aşa că nu ne este cunoscut
15. conţinutul. În 701 au fost terminate şi Codurile juridice si administrative,
însumând 11 volume, şi încă şase volume Codul penal. Acestea au fost
revizuite in 718 şi au rămas cu denumirea de Codul Taihō. Până în 1190
acesta rămâne Codul de legi doar cu câteva adăugiri şi modificări. Dar
după 1190 el avea să se schimbe, deoarece autoritatea shōgunilor creşte,
astfel incat fiecare shōgun în parte putând să iniţieze propriile legi. După
Restaurarea Meiji din 1868 apare necesitatea punerii în concordanţă a
Codului cu legislatia din lumea modernă. Prin urmare, în 1882 Codul Penal
este promulgat, urmat de proclamarea Constituţiei în 1889, iar în 1900 a
Codului Civil. Până la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial legile
Japoneze erau caracterizate de două principii fundamentale: de
suveranitatea împăratului şi de sistemul patriarhal de organizare a
familiei. După ce Japonia este înfrântă în al Doilea Război Mondial în 1946,
Noua Constituţie este promulgată iar cele două principii fundamentale
sunt din punct de vedere legal desfiinţate, dar chiar şi aşa, ele sunt încă
valabile.
Adesea a fost scos în evidenţă faptul că asiaticii au ca bază socială şi baza
morală principii constând în principal din supunere filială. În ceea ce
priveşte poporul japonez, acest lucru este adevărat doar până la un punct;
în Japonia, loialitatea faţă de suveran şi cea faţă de Împărat în zilele
noastre, după Restaurarea Meiji, este mult mai puternică decât supunerea
filială. În Japonia a fost doar o singura familie imperială care şi acum îşi
exercită atribuţiile. Aceasta dinastie nu a fost abrogată niciodată în istoria
ei ce se întinde pe mai bine de două milenii. Acest lucru se datorează
faptului că în mitologia Japoneză Împăratul este înrudit cu divinităţile
(Amaterasu).
Dominaţia statului asupra vieţii indivizilor a fost favorabilă pentru Japonia
în dezvoltarea sa către un stat modern, după era Meiji. Se presupune că
Japonia nu ar fi putut ajunge aşa de repede la nivelul actual de dezvoltare
fără conştiinţa oamenilor pentru stat şi ideologiile acestuia.
Este bine cunoscut faptul că religia shintō, în forma ei primitivă, era în
strânse legături cu ritualurile agricole, iar zeii veneraţi erau, în mare, zei
ce simbolizează productivitatea şi fertilitatea, deci putem spune că
activitatea principală din acele timpuri era agricultura.
În ţări precum India, unde căldura intensă, ploile abundente si fertilitatea
solurilor aduc împreună recolte impresionante, fără a fi necesară prea
multa trudă din partea oamenilor, budismul reuşeşte se dezvolte chiar
dacă bazele acestei religii o reprezintă călugării care nu aveau voie să se
implice în orice fel de activităţi economice sau de zi cu zi. Budismul, în
forma lui primitivă, cel care s-a dezvoltat şi a evoluat in India, nu era
compatibil şi aplicabil şi în Japonia; astfel au apărut cele două vehicule,
Hinayāna si Mahāyāna, al doilea fiind cel adoptat până la urma de
japonezi. Dar în Japonia situatia este diferita, forţa de muncă fiind absolut
necesară, astfel ca, un rol important este câştigat de agricultori.
Un mare pericol este faptul că toate aceste concepte religioase pot
degenera într-un utilitarism total, punând individul pe primul loc, iar scopul
tuturor acţiunilor devenind maximizarea profitului. Este foarte important
ca semnificaţia absolutului sa nu fie pierdută.
16. Tot ceea ce a scris Nakamura Hajime reprezinta pur viziunea sa subiectivă.
Insa, bazandu-ma pe lecturile si pe experienta personala, as indrazni sa
afirm că se fac mult prea multe trimiteri religioase, iar explicaţiile date
sunt motivate doar din acest punct de vedere, ceea ce nu cred că poate fi
în totalitate corect. Unele aspecte ar putea fi motivate nu doar din acest
punct de vedere, dar si din perspectiva cadrului natural, a conjuncturilor,
cât şi a psihologiei umane, care reprezintă un punct comun la orice popor.
BILBLIOGRAFIE
• Moore Charles A., The Japanese Mind. Essentials of Japanese Philosophy and Culture,
University of Hawaii Press, Honolulu, 1967
Soarele şi Luna în tradiţia românească şi în tradiţia niponă
Întotdeauna oamenii au simţit nevoia de a cunoaşte trecutul, dar istoriile evenimenţiale au
lăsat deseori goluri în perioada “începuturilor”. Popoarele lumii au avut însă aici un rol foarte
important, născocind legende ce urmau să umple acele goluri, măcar într-un mod original,
chiar dacă nu ofereau realităţi istorice. Aceste legende au încercat să răspundă la întrebări
existenţiale de tipul: “Cum a apărut omenirea?”, “Cum a apărut Pământul?”, “Cui îi datorăm
bucuriile şi tristeţile?”, “Cine este răspunzător pentru ciripitul păsărilor şi pentru florile
înflorite?”, “De unde au apărut Soarele şi Luna şi pentru ce avem nevoie de căldura primului
dintre ele?”.
Acest scurt studiu îşi propune să analizeze câteva legende ce au răspuns
mai mult sau mai puţin la întrebarea referitoare la Soare şi la Lună şi să
realizeze o paralelă între două mituri ce aparţin unor culturi total diferite.
Oare ne leagă ceva, la nivelul perceperii minunilor naturii, de poporul
japonez, “poporul divin”, izolat timp de câteva secole şi aflat la mii de
kilometri dinstanţă? Care sunt legendele româneşti şi care sunt legendele
japoneze în ceea ce priveşte apariţia Soarelui şi a Lunii? Au acestea ceva
în comun?
Dacă aruncăm o privire de ansamblu asupra credinţelor populare
româneşti, vom observa că majoritatea legendelor solare şi lunare se
leagă strâns de religia creştin-ortodoxă, existenţa celor două planete fiind
atribuită în totalitate lui Dumnezeu, iar în cultura japoneză, legenda solară
şi cea lunară fac parte chiar din religia shintoistă (1).
În ceea ce îi priveşte pe japonezi, aceştia au crezut mereu în descendenţa
lor divină, credinţa aceasta fiind alimentată de-a lungul secolelor de o
serie de istorisiri ce aparţin religiei shintoiste. Mitologia japoneză este
chiar implantată în istorie (2), până în secolul trecut, când împăratul a
făcut o declaraţie răvăşitoare în rândul poporului, din postura sa, pe care o
va abandona cel putin aparent, de urmaş al cuplului primordial. Legenda
în discuţie, cea a Soarelui şi a Lunii, este strâns legată în cultura japoneză
de legenda cuplului primordial Izanami şi Izanagi, Adam şi Eva ai
shintoismului japonez. Această povestire mitică spune că la un moment
dat a apărut între cer şi pământ o formă asemănatoare unei tulpini de
trestie. Această formă a devenit ceea ce japonezii numesc Kami, adică
zeu. Laolaltă cu acest zeu au mai apărut încă două zeităţi. Acest trio
17. originar ar putea fi comparat cu Sfânta Treime din credinţa creştină, dar
spre deosebire de aceasta, cei trei Kami au avut ca urmaşi o sumedenie
de zei şi zeiţe. Trioul mai poate fi asemănat însă şi cu cele trei elemente
din cosmogonia chineză, elemente din care au luat naştere cele zece mii
de lucruri şi fiinţe. În cea de-a şaptea generaţie de zei, apar Izanami şi
Izanagi, care sunt în acelaşi timp soţi şi fraţi. Izanami şi Izanagi sunt
desemnaţi de către ceilalţi zei să coboare pe pământ, în imensitatea
noroioasă, pentru a-i da o formă. Ajuns pe pământ, Izanagi îşi cufundă
suliţa în ocean şi amestecă circular. De pe suliţa sa se scurg picături de
apă sărată şi astfel se leagă insulele Japoniei. Legenda menţionează şi
numărul exact al insulelor japoneze: 4.223. După multe peripeţii ale
cuplului, soţia lui Izanagi ajunge în infern şi acesta încearcă să o aducă
înapoi, dar nu reuşeşte şi se întoarce, fiind urmărit de forţele răului. Când
scapă, Izanagi se spală intr-un râu din sud-vestul Japoniei pentru a se
purifica. Motivul îmbăierii pentru purificare apare în cultura multor popoare
ale lumii, chiar şi în povestirile biblice creştine. După îmbăiere, Izanagi îşi
aruncă hainele pe malul râului, din haine ieşind noi zeităţi.
Legenda Soarelui şi a Lunii urmează în acest şir de povestiri shintoiste,
aceştia fiind reprezentaţi de fiica si fiul lui Izanagi. Zeiţa Soarelui, numită
Amaterasu se naşte din ochiul stâng al lui Izanagi, iar zeul Lunii şi al nopţii,
Tsukuyomi se naşte din ochiul drept al acestuia. Amaterasu având o
frumuseţe inegalabilă este aleasă de zei şi urcată pe scara Cerului, unde
va rămâne pentru totdeauna, iar strălucirea sa solară va fi îndreptată spre
pământ.
Momentul naşterii zeiţei Amaterasu este cel mai important din mitologia
shintoistă. Fratele zeiţei, Tsukiyomi, neavând o strălucire atât de intensă
precum sora sa, este urcat însa pe scara cerului, alături de sora lui, chiar
viitoare soţie. Certându-se foarte repede, Amaterasu îi aruncă fratelui său
cuvinte grele şi nemaivoind să-l vadă, zeii îi despart pentru totdeauna,
pentru o zi şi o noapte. Mai departe avem o povestire ce o are în prim-plan
pe Amaterasu alături de celălalt frate al ei, Susano-o. Acesta se naşte din
picăturile scurse din nasul lui Izanagi şi devine suveran peste împărăţia
mării şi a lumii subterane. El este foarte invidios pe sora sa şi îi reproşează
mereu că a fost favorizată. Din cauza conflictului dintre ei, Amaterasu
ajunge să se ascundă într-o grotă cerească, numită Ame no iwato, lumea
rămânând în întuneric. Zeii pun la cale scoaterea acesteia din peşteră. În
primul rând, aduc la ieşirea din grotă mulţi cocoşi, cocoşul fiind vestitor ai
zorilor, ca şi la români, pentru a determina soarele să răsară. Următorul
pas este plantarea unui copac uriaş (sakaki), care va deveni arbore sacru,
iar de crengile copacului sunt atârnate trei obiecte făcute de către zei: o
oglindă, un sirag de margele şi nişte fâşii de pânză albă. Margelele sunt
agăţate în vârf, iar oglinda mai spre mijloc. Mai este adusă şi zeiţa Ame no
uzume (strămoaşa dansatorilor comici), aceasta începând să danseze cu
foc. Hărmălaia din faţa grotei trezeşte curiozitatea zeiţei Amaterasu şi ea
iese. Este trasă afară de către unul din zei, intrarea grotei este blocată cu
o stâncă, acesteia spunându-i-se apoi că s-a găsit o altă zeiţă mult mai
frumoasă. Amaterasu este păcălită privindu-şi propria imagine în oglindă.
Acestă cursă a zeilor a readus Soarele pe cer. Probabil că această legendă
a încercat să explice o eclipsă de soare. Bineînţeles că şi în cultura
populară românească există legende care au încercat să explice
18. fenomenele de acest tip, cum ar fi legenda care spune că Soarele sau
Luna, după cazul eclipsei, constituie masa unui vârcolac. Vârcolacul este
reprezentarea răului care perturbă ordinea firească a lumii, iar orice
abatere de la ordinea stabilită de comunitate poate genera un vârcolac.
Astfel, vârcolacii, ca şi strigoii sau moroii, pot proveni din foarte multe
surse, cum ar fi: copii nebotezaţi, născuţi cu anomalii, oameni care şi-au
ucis un frate sau o soră, sau chiar o acţiune contrară unei tradiţii poate
genera un vârcolac. Omul-vârcolac se va transforma în timpul unei eclipse,
iar de cele mai multe ori, sufletul său este cel care va urca în cer şi va
mânca Soarele sau Luna. De altfel, în unele locuri aşa sunt explicate şi
fazele Lunii, dar există şi alte credinţe în legătură cu acest fenomen. De
exemplu, Luna nouă creşte zi de zi pentru ca oamenii să poată număra
zilele şi lunile. Altă istorisire spune că Luna este om, un copil care creşte,
caruia îi cresc şi aripi până ce devine rotundă. Apoi îmbătrâneşte, se face
tot mai mică, urmând să se nască din nou.
În cultura niponă legenda lunară nu are o raspandire prea mare, spre
deosebire de legendele româneşti, legende ce i-au oferit astrului nocturn
un statut de muză pentru artiştii viitori. Însă, într-o situaţie similară, partea
feminină reuşeşte să capete o atenţie sporită, Amaterasu, zeiţa soarelui,
ajungând în zilele noastre cea mai importantă divinitate niponă.
Amaterasu are să ajungă precum Luna noastră să servească artiştilor
drept model. Chiar şi numele Japoniei, are legatură cu numele zeiţei Soare.
Ideogramele folosite în scrierea acestui nume au împreună sensul de “Ţara
soarelui răsare”, foarte cunoscut în întreaga lume. Aceste legende
japoneze, deşi nu sunt însumate într-o carte sfântă, constituie
fundamentul religiei shintoiste. Confruntând această legendă niponă a
apariţiei Soarelui şi a Lunii cu mitul biblic, (cuprins de această dată într-o
carte sfântă, cea a credinţei creştine) vom observa o percepere religioasă
total diferită în raport cu modelul shintoist. Sfânta Scriptură spune că în
prima zi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric, pentru ca abia în cea
de-a patra zi să pună “luminătorii” pe cer. Tot aici aflăm că scopul
săvârşirii acestor luminători nu era doar acela de a pune cârmuitori pe
cerul nopţii şi pe cerul zilei, ci şi cel de a înfăptui deosebirea anotimpurilor,
a zilelor şi a anilor.
Printre legendele populare româneşti, care au în prim plan cele două astre,
regăsim câteva ce merită o atenţie specială. Una dintre aceste legende
spune că Soarele era un flăcău curat şi că Luna s-a îndrăgostit de el, însă
acesta nu voia să o ia de navastă. Ea neînţelegând, Soarele i-a aruncat cu
balegă în faţă şi tocmai de aceea acum există acele pete vizibile pe Lună.
Este uimitor modul prin care poporul a încercat, chiar a şi izbutit, într-un
mod mai naiv, să explice minunile cosmosului. O altă legendă foarte
interesantă referitoare la aceste pete de pe lună (craterele lunare) explică
în alt sens acest fenomen: în Lună s-ar afla doi fraţi. Aceşti doi fraţi sunt
doi ciobani, sau Cain şi Abel (observăm aici o altă legătura cu un motiv
biblic), sau fraţii care se bat pe lumea aceasta. Şi despre felul cum au
ajuns ei în lună există păreri împărţite. Că au fost puşi în Lună de
Dumnezeu pentru nedreptăţile care şi le-au făcut sau de către arhanghelul
Mihail, aceasta probabil că nu o vom şti niciodată. Toate cazurile în care
poporul s-a agăţat de câte un motiv biblic pentru a explica aceste
19. fenomene ne pot face să credem că în multe dintre cazuri legendele
populare au apărut după oficializarea credinţei ortodoxe.
Revenind la identitatea Soarelui şi a Lunii, putem remarca faptul că în
cultura niponă, Luna este bărbat, iar Soarele este femeie, spre deosebire
de cultura românească, unde legendele dau soarelui statut de femeie, de
bărbat sau chiar de entitate ce-şi poate schimba sexul, fiind când femeie,
când bărbat. Într-adevăr, unele din legendele româneşti spun că Soarele
este vara femeie, însă iarna este bărbat. Altă credinţă îi are în prim plan
pe Soarele – femeie şi Luna – bărbat, cei doi fraţi cununându-se, stelele
fiind copiii lor, însă în cele mai cunoscute legende, Soarele este bărbat.
Dumnezeu nu a fost de acord cu această cununie, deoarece era împotriva
religiei. Atunci, Dumnezeu i-a despărţit pentru toată viaţa şi a mânjit-o pe
Lună pentru ca Soarele să nu moară de dorul ei (3).
În tradiţia japoneză legenda Soarelui şi a Lunii este unică pe tot teritoriul,
aceasta chiar făcând parte din istoria poporului, în vreme ce în România,
pe măsură ce traversăm de la nord spre sud sau viceversa, apar tot mai
multe legende ce explică în fel şi chip apariţia astrelor.
O altă legendă românească pleacă de la dragostea Soarelui pentru sora
sa, Luna, dragoste ce îl chinuie şi îl împinge spre a lua hotărârea nefastă
de a se căsători cu sora sa. Pentru a-l opri de la înfăptuirea acestei mari
greşeli, Dumnezeu se coboară cu acesta în infern (4) şi îi arată unde ajung
cei care se căsătoresc cu surorile/fratii lor. O coborâre în infern am amintit
şi mai sus, însă de acea dată era vorba despre Izanami, jumătatea
masculină a cuplului primordial din tradiţia japoneză, care coboară în
infern în căutarea soţiei sale, asemeni lui Orfeu. Revenind la Soare, acesta
nutreşte nişte sentimente atât de puternice încât este gata să îşi asume
responsabilitatea pentru prezumptiva greşală şi să accepte urmările în
lumea de apoi că până şi Dumnezeu se lasă tulburat, pemiţându-i să se
lege pe viaţă cu sora sa.
Cel care într-adevăr realizează consecinţele nefaste pe care această faptă
le-ar putea aduce este nimeni altul decât ariciul, cunoscut în cultura
noastră tradiţională drept un înţelept. Un substrat comun tradiţiei
româneşti şi celei nipone este reprezentat de căsătoria între fraţi, ce a fost
sortită eşecului în ambele cazuri, deşi în legenda japoneză aceasta nu a
fost interzisă cu deosebire în rândul familiei regale, considerată urmaşă
directă a cuplului primordial (în acest caz există chiar două exemple:
cuplul Izanami – Izanagi şi Amaterasu – Tsukiyomi).
Foarte interesant este faptul că în religia ortodoxă astrele apar înaintea
cuplului primordial, spre deosebire de cazul religiei shintoiste, caz în care
astrele se fac cunoscute după naşterea cuplului primordial, fiind urmaşii
direcţi ai acestuia.
Îndepărtându-ne de tot ceea ce înseamnă mit şi legendă, adevărata
explicaţie, oferită de ştiinţa astronomică este comună peste tot, dar
libertatea de a crea şi-a pus amprenta pe toate tradiţiile lumii.
În ansamblu, se pot remarca câteva trăsături comune în ambele culturi,
dar şi foarte multe diferenţiatoare, însă cea mai vizibilă dintre cele
comune este că la acea vreme a începuturilor, lipsiţi fiind de cunoaştere,
indiferent de poporul din care făceau parte, oamenii puneau fenomenele
inexplicabile pe seama divinităţilor, fie acestea zei shintoişti sau sfinţi din
credinţa ortodoxă.
20. Legenda este o reprezentare a realităţii creată în interiorul unui popor,
reprezentare ce ajută la înţelegerea mecanismului de funcţionare a culturii
acestuia şi ajută la compararea tradiţiilor orale ale diferitelor popoare.
(1) Religie naţională a Japoniei, caracterizată prin animism, venerarea unor
divinităţi ale naturii, cultul eroilor, al strămosilor etc. - Din fr. shinto:isme
(2) Cronicile existente (Kojiki şi Nihonshoki) conţin povestiri mitologice şi
nu fapte reale până în secolul VII.
(3) Aici apare o nouă explicaţie a petelor de pe Lună.
(4) ”Coborârea în infern” generează dispariţia Soarelui de pe cer,
explicaţia ulterioară fiind din nou, ecplisa.
BIBLIOGRAFIE
1. ANGELESCU, Silviu, Legende populare româneşti, Editura Albatros, Bucureşti, 1983;
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului biblic şi de misiune al Bisericii ortodoxe
române, Bucureşti, 1982;
3. HONDRU, Angela, Mituri şi legende japoneze, Editura Victor, Bucureşti, 1999;
4. KEENE, Donald, Seeds in the heart, Henry Holt and Co., New York, 1993;
5. KEENE, Donald, TSUNODA, Ryusaku, Sources of Japanese Tradition. Introduction to
oriental civilizations, Columbia University Press, New York and London, 1958-1971;
6. NICULIŢĂ-VORONCA, Elena, Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate
în ordine mitologică, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
7. SIMU, Octavian, Civilizaţia japoneză tradiţională, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1984;
8. VASILIU, Florin, Japonia. Pagini de istorie, civilizaţie, cultură, Editura Corint, Bucureşti,
2001
AMATERASU :
Zeita soarelui in mitologia japoneza, personificata intr-o pasare. Mitul acesteia si acela al zeului Susanovo,
personificare a ploii, sunt nucleul central al mitologiei japoneze, pe care se bazeaza originea lumii; Amaterasu i-a
invatat pe oameni cultivarea , orezului, mestesugul tesutului etc. Templul dedicat acestei zeite este cel mai vechi
din Japonia, imparatii acestei tari se numesc si astazi ,,nepoti ai soarelui", deci descendenti ai acestei divinitati. .
Gradina japoneza
21. Gradinile japoneze sunt probabil cele mai cunoscute dintre gradinile asiatice. Japonezii au preluat
arta gradinii de la chinezi, dar i-au imprimat disciplina si ordinea ce caracterizeaza acest popor.
Gradinile japoneze pot fi organizate in preajma unui templu, a unui pavilion de ceai, al unui palat
sau pot sa fie uscate karesansui, cunoscute drept gradini Zen.
Cateva elemente sunt tipice acestor gradini: apa (prezenta reala sau simbolizata cu ajutorul
pietrelor), stancile (uneori sugerand prezenta unui munte), lanternele din piatra,
podetele arcuite sau in zig–zag, insulele care uneori au forme simbolice, pavilioanele
simple sau bogat ornamentate.
Gustul pentru frumusetea pietrelor cunoaste in Japonia rafinamente deosebite si reprezinta un
element esential al ceremoniei ceaiului. Piatra are o robustete impresionanta, care, lustruita si
prelucrata, emana stralucirea si eleganta culturii.
Tot din piatra sunt realizate felinarele, prezente misterioase in gradina, care fie adaposteau focurile
aprinse de credinciosi, fie luminau ceremoniile nocturne de ceai. Cu ajutorul pietrelor sunt trasate
aleile sinuoase care modeleaza pasii intr-un ritm anume, care sa permita contemplarea peisajului
gradinii.
Dintre elementele vegetale unele sunt nelipsite, asa cum este bambusul sau pinul, simbolul
singuratatii. Ciresul inflorit, glicina, lotusii, sunt tot atatea motive de incantare si de sarbatoare
pentru japonezi. Atitudinea japonezilor fata de flori le-a adus celebritatea si au dat nastere unei arte
specifice: ikebana.
Planta sarbatorita toamna cu tot fastul pe care il merita este crizantema. Desi se spune ca
pentru prima data crizantema ar fi aparut in China, aceasta floare este asociata cel mai adesea
Japoniei. Este firesc sa fie asa daca ne gandim ca timp de 10 secole emblema imperiala a Japoniei
a fost o crizantema galbena cu 16 petale.
In octombrie crizantemele sunt venerate de japonezi prin organizarea de expozitii unde adeseori se
pot admira aranjamente fanteziste.
23. CUPRINS
Cuvânt înainte
Capitolul 1 Mitologia japonez?
Geneza
Mitul crea?iei
Yomi, t?râmul întunecat al mor?ilor
Soarele, luna si vântul
Amaterasu ?i Susanō
Susanō ?i Orochi
Prin?ul Ōnamuji
Primul împarat
Religie ?i ritualuri
?intoismul
?intoismul ?i budismul
?intoismul ca religie de stat
Cei ?apte Zei ai Norocului
Automumificarea
Seppuku ?i jisatsu
Shinigami
Obiecte, locuri ?i fiin?e mitice
Comoara Imperial? a Japoniei
Locuri sacre
Fiin?e mitice
Capitolul 2
Mitologia egiptean?
Geneza
Divinitatea autocreat?
Mitul principal
Alte mituri
Apari?ia omului
Des?vâr?irea crea?iei
Calendarul egiptean
Gemenii cele?ti
Isis ?i Osiris
Gelozia lui Seth
Seth, zeul r?ului
Isis î?i caut? so?ul
Prima mumificare
Seth devine rege
Horus contra lui Seth
Decizia lui Atum
C?l?toria lui Atum ?i metamorfozele soarelui
Ra – Triumful solar
Credin?e ?i zeit??i
24. Perioada monoteist?
Ceremonia mor?ii: Îmb?ls?marea, mumificarea ?i p?strarea
Cei patru fii ai lui Horus
Judecata
Fiin?e mitice ?i temple
Fiin?e mitice
Marele Sfinx de la Giza
Temple
Capitolul 3
Mitologia greac?
Geneza
Haosul cosmogonic, dup? Hesiod
Prometeu, creatorul oamenilor
Motivul pedepsei supreme
Complexul lui Oedip
Religie ?i ritualuri
Crearea lumii
Zeii din Olimp
Marile sanctuare ?i s?rb?torile
Cult public, cult privat
Jocurile Olimpice
Curs? de atle?i
Panateneele
Pitia din Delphi
Jerfirea unui porc
Ceremonia mor?ii
Tanatos, zeul mor?ii
Fiin?e mitice
Centaurii
Cerberul
Nimfele
Eroii
Harpiile
Minotaurii
Ciclopii
Gigan?ii
Gorgonele
Sirenele
Hidra
Legenda p?s?rii Phoenix
Divinit??i
Cei doisprezece zei din Olimp
Alte divinit??i
Titanii
Capitolul 4
Mitologia māori
Geneza
25. Smul?i din îmbr??i?area ve?nic?
Împodobirea lumii
Tânjirea dintre Cer ?i P?mânt
R?zboiul din cer
Religie ?i ritualuri
Adoptarea cre?tinismului ?i islamismului
Religia tradi?ional?
Tapu ?i mana
Tangihanga, ritualul funerar
Povestea lui Hine-nui-te-pō, gardiana mor?ii
Tama-nui-te-rā, zeul soarelui
Tā moko
Fiin?e mitice
Hākuturi
Tāwhaki
Matuku-tangotango
Ponaturi
Whakatau-pōtiki
Zeit??i
Capitolul 5 - cuprinde compararea celor 4 mitologii. Se intelege de ce nu am putut scrie
mai multe detalii...
Bibliografie
Bibliografia constine 11 carti i 2 linkuri. Nota obtinuta pe ea este 10.
03
Iun
08
Din mitologia asiatica Part 1
post info
By dalethion
Categories: cultura
Tags: asia, cultura, fantome, japonia, mitologie, yuurei
Ads by Google
Detoxifierea organismului
Scapa de toxinele acumulate
in cel mai natural mod posibil!
DrNatura.ro
AC Plastiques Canada Inc.
Dual Laminate and FRP piping, tanks
Halar/frp, pp/frp, cpvc/frp, pvdf
www.acplastiques.com
26. Cu acest articol voi deschide o serie de articole despre cultura si
mitologia asiatica, in special cea japoneza. Le admir foarte mult cultura
si vreau sa va impartasesc cateva dintre principiile acestui popor.
Voi incepe aceasta serie cu un numar de scrieri despre viata ezoterica,
spirituala, a poporului. In cultura lor viata de dupa moarte, puterile
paranormale si consecintele directe ale unui spirit asupra lumii concrete
sunt doar lucruri cotidiene, in nici un caz controversate ca in cultura
occidentala. Pentru asiatici a spune ca esti bantuit de o fantoma este doar
o problema de cum sa scapi de blestemul spiritului, nimeni nu isi pune
problema ca minti sau ca nu exista asa ceva.
Acestea fiind spuse scrise, sa incepem incursiunea in aceasta lume atat de
diferita de a noastra.
Lumea supranaturala japoneza cuprinde o gama foarte variata de
caractere, de la haios de bizare la extrem de inspaimantatoare. In secolul
al XVIII-lea, Toriyama Sekien a incercat sa categorizeze multele tipuri de
fantome care traiesc in peisajul japonez, atat in cerurile cat si in iadurile
sale; rezultatele eforturilor sale au umplut 4 volume imense. Iata o
versiune abreviata a lor.
Obake, “fantoma” japoneza este exact ceea ce sugereaza si numele: o
este un prefix onorific, iar bake este un substantiv derivat din bakeru,
verbul insemnand “trecand prin schimbari”. Fantomele japoneze, deci,
sunt in esenta transformari. Obake nu se supun principiilor vietii asa cum
o intelegem noi. Fantoma japoneza este varatica. Nu exista povesti
terifiante spuse in jurul unui foc de tabara. Miturile despre fantomele
japoneze nu vorbesc despre strigoi, scheleti intr-un dulap mucegait sau
intr-un turn cu clopot parasit. Fantomele japoneze tipice sunt nascute din
vremea aburinda de afara - extrase din alte lucruri, intr-un moment
prielnic si fetid.
Materialele care nasc obake sunt foarte multe, si de multe ori obiectul cel
mai familiar si mai la indemana este cel mai susceptibil catre
transformare. O umbrela aruncata intr-un colt poate intra in lumea
ciudatului ca un obake-umbrela - abur parand sa se emane din hartia ei
ceruita si formand un chip fantomatic. Exista si un obake-lampa
(chochin) care creste dintr-un candelabru obisnuit agatat de tavan.
Uneori obake sunt mai mult dragalasi decat inspaimantatori; copii
deseneaza umbrele cu fete zambitoare si rad la vederea unui candelabru.
De cele mai multe ori, obake sunt inofensivi. Dar nimeni nu poate fi intr-
adevar sigur cand va avea loc urmatoarea transformare si ce efecte va
avea aceasta.
Un mare numar de obake par sa fie legati de foc. In multe societati, focul
este vazut ca protectorul oamenilor muncitori, dar si ca cea mai mare
amenintare a lor. Focul este de cele mai multe ori indicatorul existentei
unor forte supranaturale in preajma. Exista mai multe tipuri de obake
care sunt vazute in foc, printre care hi no tama si kitsunebi - focul
vulpe -. Focul este unul dintre elementele cu cea mai mare capacitate de
transformare, modifica tot ce atinge, transformand carnea cruda in
27. mancare comestibila, frigul in caldura. Dar focul mistuieste templele si
casele pana la cenusa, distruge munca multor maini si rapeste vieti.
Obake de foc nu poate fi controlat de nimeni.
Cu secole in urma in India, Buddha spunea ca nimic in lume nu este stabil,
nici o forma de existenta nu este mai mult decat un flux continuu. Oamenii
pot crede ca au un “eu”, si se pot chinui sa isi contruiasca un ego, sau se
pot ingrijora in privinta reputatiei lor, dar aceste probleme sunt doar iluzii.
Un “eu” este un produs imaginar; deci, intr-un anumit sens, transformarea
este de fapt cea mai reala manifestare a unei fiinte. Obake, maestrii ai
transformarilor, evidentiaza zadarnicia faptului ca oamenii se simt in
siguranta cand lucrurile nu se schimba.
Obake sunt reflectiile si totodata ceea ce ne reaminteste de continua
schimbare a lumii din jurul nostru. Mai mult, elementele lumii observabile
care sunt predispuse schimbarii sunt considerate ca fiind obake. De
exemplu, vulpea este si un animal, dar si un bakemono - fiinta care se
transforma -. In vremurile vechi in Japonia vulpile erau foarte rar vazute
pentru ca erau nocturne; pasari moarte, garduri stricate si sangele puilor
erau singurele dovezi ale existentei lor. Era dificil sa vezi o vulpe sau sa
reusesti sa o urmaresti, si de aceea s-a ajuns la concluzia ca trec prin
transformari fizice concrete. Se credea ca o vulpe se poate furisa in forma
ei normala intr-o ferma, dar iesea intr-o forma total diferita - femeie in
varsta, baiat, demon sau chiar printesa. In folclorul japonez, exista un fel
de imagine reflectata a societatii umane, cu domni si domnite in forma de
vulpe, sclavi si muncitori - stand pe picioarele din spate, imbracati cu
haine normale, derulandu-si ritualurile mistice in mijlocul padurii.
Din cauza puterilor extraordinare ale acestor animale, s-au ridicat
numeroase altare, iar zeul vulpe, Inari, a devenit cea mai populara
divinitate in mediul rural, onorat cu o bataie din palme la trecerea pe
langa un altar al sau, sau multumit cu flori, sake sau tofu prajit (aburage,
se credea ca este mancarea preferata a vulpilor). Chiar si astazi este
foarte normal sa vezi un altar cu o vulpe de ceramica inconjurata de
cadouri care alunga spiritele rele de langa cel care le ofera.
Va urma
Restul seriei de articole le gasiti aici.
//-->
04
Iun
28. 08
Din mitologia asiatica Part 2
post info
By dalethion
Categories: cultura
Tags: fantome, japonia, mit, mitologie, oni, yokai, yurei, yuurei
Celelalte articole din serie le gasiti aici.
Astazi vom continua incursiunea in lumea supranaturala japoneza.
Un mic reminder despre sursa mea de inspiratie:
In anii 1780 carturarul si artistul Toriyama Sekien a inceput un studiu
laborios privind fantomele si spectrii, in care a incercat sa ofere cititorului
o lista completa a tuturor tipurilor cunoscute. Proiectul era destul de
absurd, bineinteles, pentru ca fantomele nu prea pot fi numarate, iar prin
insasi natura lor obake nu pot fi categorizati. Primul volum a aparut in
1781 sub denumirea de “Parada nocturna a celor 100 de demoni“.
Toriyama a publicat un al doilea volum trei ani mai tarziu, “Geanta
ilustrata a 100 de fantome arbitrare” (Gazu Hyakki Tsurezure-
bukuro). Au urmat alte doua volume in urmatorii ani, in final alcatuind cea
mai cuprinzatoare lista a diferitelor tipuri de fiinte spectrale. Fiecare volum
este ilustrat cu desene monocrome, cate o pagina fiind dedicata pentru
particularitatile si descrierea unui anumit tip de fiinta. Cartile lui Toriyama
au fost extrem de populare la momentul publicarii si au primit numeroase
critici. Cele mai multe colectii de carti japoneze rare au macar o copie
dupa seria de volume a lui Toriyama.
Revenind la subiectul nostru:
Diferitii spectrii, fantome si monstrii pe care Toriyama si-a propus sa ii
claseze poarta denumirea generica de yokai. Insa el a inclus si anumite
creaturi care sunt de obicei considerate a trai in afara taramului yokai - de
exemplu oni, demonul japonez, imblanit si avand coarne, si de obicei
purtand dupa el o bata spiralata. Oni sunt in general agresivi fata de
oameni; sunt creaturi de temut care pazesc portile iadului. In fiecare an in
pe 3 februarie se desfasoara o “ceremonie de alungat oni“, unde boabe
de fasole - simbolizand bogatia - sunt aruncate in fata usilor si prin casa in
timp ce se recita “Oni afara, norocul inauntru!” (Oni wa soto, fuku wa
uchi). Dar oni, ca si orice alte creaturi, sunt susceptibili de transformare;
se spune chiar ca se pot transforma si in bine. Unul dintre ei, inclus si in
cartile lui Toriyama, si-a permis sa devina cel care pazeste o lampa intr-un
altar buddhist. Dar astfel de oni sunt demoni indiferent de transformarile
pe care le sufera si de cele mai multe ori revin la vechea lor personalitate
in momente prielnice, pentru ca nici personalitatea lor rea, dar nici cea
buna nu sunt constante. Intr-o categorie distincta, separata de yokai, este
un alt tip de fantoma japoneza, yurei - intr-un articol viitor voi trata tema
“Yurei in filmele contemporane”; “The Ring”, “The Grudge” sau “Shutter”
toate au ca tema centrala un yurei. Daca yokai, desi foarte ciudati, au de
cele mai multe ori un element care ii face dragalasi, yurei sunt de-a
29. dreptul inspaimantatori. Ei sunt spiritele sufletelor mortilor, si, spre
deosebire de yokai, au fost o data oameni normali.
Mai exact, yurei sunt fantomele celor care la momentul mortii nu au avut
ocazia sa se impace cu ei insisi si cu soarta lor. Linistea este necesara
pentru a dobandi calmul spiritual necesar pentru a atinge Lumea lui
Buddha. Cea mai frecventa cauza care duce la aparitia unui yurei este
moartea brusca, prin omorare, moarte pe campul de batalie sau sinucidere
din nebunie. Sufletul persoanei japoneze desprins prea devreme de corp
plange si duce o existenta neagra pana cand este in sfarsit linistit. Dar
acest suflet nu va avea liniste pana cand scopul care l-a determinat sa
ramana printre cei vii - de obicei razbunarea - nu este dus pana la capat.
Cei mai multi yurei se razbuna in cele din urma si evolueaza, dar poate
dura si secole - iar unii nu sunt niciodata impacati si alinati. se zvoneste ca
Oiwa, cel mai faimos yurei al Japoniei si care a obtinut razbunarea pentru
faptele crude ale sotului sau acum 300 de ani, inca mai bantuie regiunea
de langa mormantul ei.
In general yurei nu bantuie peste tot, ci sunt gasiti in locatii familiare lor -
cum ar fi locul in care au murit. Un japonez care se plimba noaptea (mai
ales intre 2 AM si 3 AM cand yurei devin vizibili) si care fara sa isi dea
seama trece printr-un loc in care cineva si-a purtat si-a pierdut viata sau
care traverseaza un pod de deasupra unui rau in care s-a inecat cineva
este foarte probabil sa intalneasca un yurei. Ridicandu-se din intuneric,
yurei reinvie cu ajutorul pasiunii lor. Aceasta ii face partial umani din nou,
pentru ca isi redobandesc mintea, formele corpului - inclusiv cicatricile si
sangele. Dar, spre deosebire de o persoana in viata, yurei sunt
concentrati pe un singur scop. Razbunarea sau redobandirea onoarei
pierdute sunt emotiile care le umplu fiinta. Un yurei este un scop.
Va urma - Detalii despre yokai si yurei
05
Iun
08
Din mitologia asiatica Part 3
30. post info
By dalethion
Categories: cultura
Tags: fantome, japonia, mitologie, monstri, yurei, yuurei
Celelalte articole din serie le gasiti aici.
Incepem cu o recapitulare a termenilor din ultimele 2 articole:
• obake/bakemono - tradus exact ca “fiinta care se transforma”. Se refera la orice tip de
fiinta supranaturala. Include yokai si yurei, si poate fi folosit pentru a te referi in
general la orice e ciudat sau grotesc;
• yokai - tradus ca “aparitie fantomatica. Include un spectru larg de monstri, goblini si
spectri - unii dintre ei infricosatori, altii amuzanti, dar cei mai multi bizari. Yokai apar
de obicei la rasarit si apus;
• yurei - tradus ca “spirit plutitor/ezoteric/neclar”. Sunt spiritele mortilor care raman
printre cei vii intr-un scop bine determinat, de obicei pentru a se razbuna. Yurei de
obicei apar intre 2 AM si 3 AM;
• oni - tradus ca demoni sau “ogres“. Sunt creaturi feroce care au coarne si gheare si
sunt cel mai des intalniti ca pazind portile diferitelor iaduri buddhiste. De asemenea,
sunt cei care tortureaza oamenii in aceste iaduri.
Cativa yokai comuni
• tengu - un goblin de munte foarte puternic, initial portretizat ca avand un cioc lung si
aripi, dar apoi devenind din ce in ce mai uman, cu un nas lung in loc de cioc. Tengu
pot avea diferite forme si pot fi protectori plini de onoare sau hoti cruzi, furand copii,
avand tendinte piromane si chiar pornind razboaie;
• kappa - un monstru de rau solzos cu un bot semanand cu un cioc; are de asemenea un
fel de vas plat cu apa pe cap care ii da puteri supranaturale. Kappa sunt inselatori
periculori, cunoscuti pentru faptul ca trag oamenii in apa, apoi tragandu-le intestinele
afara prin anus. Kappa adora castravetii si luptele sumo - dar daca te provoaca la un
meci si iti pretuiesti viata, este mai bine sa il lasi pe kappa sa castige;
• rokurokubi - un monstru femela cu gatul extrem de flexibil. In timpul zilei este
imposibil sa le deosebesti de femeile normale, dar la apusul soarelui isi intind gatul la
orice distanta in cautarea prazii. Conform unei teorii, cauta barbati carora sa le
absoarba energia vitala.
(Image credit)
Detalii despre yurei
Conform credintelor Shinto, tuturor oamenilor li s-a dat un spirit sau un
suflet, numit reikon. Cand o persoana moare, reikon paraseste corpul si
se alatura sufletelor stramosilor, daca ritualuarile funerare si post-funerare
au fost executate corect si in intregime. Sufletele ancestrale sunt o
31. prezenta linistitoare; se crede ca protejeaza familia, si sunt primite acasa
in fiecare vara in timpul festivalului obon.
Insa daca o persoana moare in mod neasteptat sau cu un exces de emotii,
sau daca nu i s-a asigurat o inmormantare corespunzatoare, reikon poate
deveni un yurei, o fantoma chinuita care ramane printre cei vii pentru a
se razbuna sau pentru a isi termina treburile.
La inceput, yurei nu se distingeau vizual de aparitia lor umana originala.
Apoi, la sfarsitul secolului al XVII-lea, pe masura ce kaidan (povesti cu
fantome) deveneau din ce in ce mai populare in literatura si in teatru,
yurei au inceput sa se transforme si au primit trasaturi dinstinctive
folosite si astazi. Se spune ca principalul scop al acestor trasaturi
distinctive este sa faca mai usoara deosebirea yurei in arta si pe scena de
personajele obisnuite, in viata.
Majoritatea caracteristicilor yurei provin din ritualuri funerare ale
perioadei Edo. De exemplu, apar imbracati in alb, culoarea in care erau
imbracati oamenii cand erau inmormantati atunci - intr-o katabira alba
(un kimono foarte simplu) sau intr-o kyokatabira (o katabira alba
brodata cu sutre buddhiste). Yurei apar si cu o o bucata triunghiulara de
material textil sau de hartie pe frunte - de obicei legata in jurul capului cu
o franghie - numita hitaikakushi (acoperitoare de frunte). Aceste
hitaikakushi au fost concepute initial pentru a proteja mortii de spirite
malefice, dar, treptat, au devenit parte din ornamentatia rituala la
inmormantarile buddhiste.
Mai multe detalii despre yurei si infatisarea lor contemporana
intr-un articol viitor.
06
Iun
08
Din mitologia asiatica Part 4
post info
By dalethion
Categories: cultura
Tags: fantome, japonia, kabuki, mit, okiku, yotsuya, yurei, yuurei
Articolele anterioare se gasesc aici. Acesta va fi ultimul articol despre
yurei pentru o perioada de timp. Am insistat atat de mult pe acest subiect
pentru ca in Japonia sunt cele mai populare forme de manifestare
supranaturala in acest moment, poate si din cauza criminalitatii…si a
vremurilor. Sunt multe explicatii, dar nu acesta este scopul articolului.
Un alt motiv pentru care detaliez atat de mult acest subiect este faptul ca,
32. din toate povestioarele si miturile auzite, precum si dintre toate fantomele
pe care le-am urmarit pe micul - si marele - ecran, yurei au reusit sa
declanseze acel ceva in mine, sa ma faca sa ma gandesc la un film horror -
da, sunt fana filme horror - dupa ce l-am vazut. Parca am o teama
instinctiva de ei, si nu sunt singura, multi dintre cei care au vazut filme
japoneze cu yurei simt fara sa vrea teama si groaza. Tocmai de aceea va
urma candva si un articol cu fenomenul yurei in cinema (stiu ca va
amenint de ceva timp cu acel articol, dar…nu am dispozitie sa il scriu).
Am mai gasit cateva detalii despre yurei, apoi voi continua cu doua dintre
cele mai cunoscute povesti din folclorul japonez si care, evident, includ
yurei.
Detalii
Multi yurei sunt fantome de gen feminin care au suferit foarte mult in
viata, mai ales din dragoste, si ale caror sentimente foarte puternice de
gelozie, durere, regret sau invidie la momentul mortii le-au determinat sa
caute razbunare impotriva cui le-a cauzat atat de multa suferinta. Yurei de
sex masculin sunt mai putin intalniti, si mai putin probabil cauta
razbunare; un tip des intalnit este razboinicul care a murit in timpul luptei,
dar nu se poate desprinde de evenimentele istorice la care a luat parte.
Un aspect fizic interesant al yurei este faptul ca nu au picioare, avand
urme de fum unde ar fi picioarele unui om normal. Absenta picioarelor se
incadreaza in ideea de non-corporalitate a yurei, pentru ca toata fiinta lor
este o naluca si le lipsesc granitele pielii sau ale solzilor care tin alte fiinte
vii intr-o forma bine definita. Picioarele leaga creaturile de pamant, adica
radacinile lor sunt in pamant, iar a nu avea picioare inseamna a fi
dezlegat.
Cam astea ar fi detaliile pe care le-am mai gasit, acum sa trecem la
povesti.
Povestea lui Okiku
In piesa de teatru kabuki Bancho Sarayashiki, Okiku este servitoare la vila
samuraiului japonez Tessan Aoyama. Samuraiul vrea sa seduca fata, dar
ea ii respinge avansurile. Aoyama foloseste atunci un siretlic. Ascunde 10
farfurii pretioase si o ameninta pe Okiku ca va spune ca ea a furat acele
farfurii daca nu devine amanta lui. In disperarea care o curprinde, Okiku se
arunca intr-o fantana si moare. Fantoma lui Okiku iese in fiecare in noapte
din fantana, numara de la unu pana la noua, apoi incepe sa jeleasca si sa
urle zgomotos. In final Aoyama inebuneste din cauza aparitiilor.
Exista extrem de multe variante ale acestei povesti: Okiku refuzand sa fie
amanta stapanului ei si fiind torturata pana la moarte, apoi aruncata in
fantana, Okiku fiind vinovata de spargerea unei farfurii si fiind omorata de
stapan, sotia stapanului spargand farfuria si acuzand-o pe Okiku. O alta
varianta interesanta este cea in care Okiku il aude pe Aoyama planuind sa
il omoare pe lordul sau; Okiku ii spune iubitului sau samurai de acest plan,
care apoi este oprit. Aoyama afla ca Okiku l-a dat in vileag si o tortureaza
pana la moarte dupa care o arunca in fantana.
33. (Image credit)
Yotsuya Kaidan
Yotsuya Kaidan este povestea lui Oiwa si a lui Iemon. Este probabil cea
mai cunoscuta poveste cu fantoma japoneza si a fost adaptata pentru film
de peste 30 de ori. A fost scrisa de Tsuruya Nanboku IV pentru teatru
kabuki in 1825.
Povestea incepe cu o crima. Iemon, un ronin - adica un samurai fara
stapan, deci fara onoare - casatorit cu Oiwa isi omoara tatal socru pentru
ca acesta aflase de faptele rele pe care le savarsise Iemon. Fara nici un
ban, Iemon este obligat sa isi castige traiul ca mester de umbrele din
hartie pentru a isi putea intretine sotia delicata si copilul nou-nascut.
Aceasta situatie l-a facut sa o urasca pe Oiwa.
Iemon este atras intr-o intelegere pentru a se casatori cu frumoasa
nepoata a unui vecin nobil - si deci bogat - care s-a indragostit de el.
Pentru a putea sa se casatoreasca, Iemon si vecinul sau planuiesc sa o
omoare pe Oiwa. Iemon o otraveste pe Oiwa sub pretextul ca ii da un
medicament care o va ajuta sa isi recapete puterea. Otrava nu o omoara,
ci o desfigureaza, parul ii cade si ochii ii secreta o substanta ciudata. Cand
se vede intr-o oglinda, disperarea cauzata de ceea ce vede si faptul ca stie
ca a tradat-o sotul ei o fac sa moara de inima rea.
Cand un servitor loial, Kobote Kohei, isi da seama de crima care a fost
comisa, Iemon il acuza de hotie si il omoara. Apoi porunceste ca Oiwa si
Kohei sa fie crucificati pe o usa de lemn care este ulterior aruncata intr-un
rau din apropiere.
Crezand ca problemele sale se sfarsisera, Iemon planuieste noul sau
mariaj. In ziua nuntii, Iemon ridica valul miresei doar ca sa vada fata
schimonosita a Oiwei. O decapiteaza pe loc, doar ca sa isi dea seama ca
de fapt isi omorase noua nevasta. Ingrozit, fuge catre casa vecinului ca sa
ii marturiseasca fapta. Acolo este intampinat d efantoma lui Kohei. Dupa
ce injungie fantoma, Iemon isi da seama ca si-a omorat vecinul, fostul sau
“nou-socru”.
Iemon este apoi continuu bantuit. Oriunde se duce, vede fata ruinata a
Oiwei. Cautand sa scape cumva, se retrage in munti si se apuca de
pescuit. In loc de pesti, el agata placa de lemn cu corpurile Oiwei si al lui
Kohei. Apoi se retrage intr-o cabana din Hebiyama, unde franghiile cabanei
se transforma in serpi, iar fumul provenit de la foc se transforma in parul
Oiwei.
Fugind si din cabana, se intalneste cu fostul sau cumnat - fratele noii
noveste - care il ucide pe Iemon si razbuna toate crimele.
(Image credit 1,2 & 3)
34. Wiki: Shinigami
Shinigami (死神 Shinigami?
, în traducere "zeu al morţii") este numele
japonez pentru personificarea morţii, mai exact a morţii cu coasa,
importată în Japonia din Europa în perioada Erei Meiji. Această imagine a
morţii a fost adoptată rapid de japonezi, iar la început a apărut în opere de
artă denumite "Shinigami" şi Ehon Hyaku Monogatari (cartea cu poze de
100 de cuvinte) a lui Shunsen Takehara. [1]
Termenul de shinigami se mai foloseşte la figurat pentru a se referi la o
zeitate a morţii. Pare a fi un termen recent însă, deoarece aparţine zeităţii
Shinto şi apare rar în folclor.
În prezent shinigami apar frecvent în ficţiune şi operă originală.
Cuprins:
1. Alte zeităţi japoneze a morţii
2. Shinigami în Japonia contemporană
3. Personaje în media
4. Referinţe
5. Legături externe
Din seria
Mitologia japoneză
DivinităţiKami şi Megami, Cei şapte zei ai norocului
Listă de divinităţi în mitologia japoneză
Fiinţe fabuloase & spiriteDragoni, Obake, Yōkai, Yūrei, Shinigami
Listă de fiinţe legendare în mitologia japoneză
Personaje legendareAbe no Seimei, Hidari Jingoro, Kintaro, Momotaro,
Nezumi Kozo, Tamamo no Mae, Tomoe Gozen, Urashima Tarō
Locuri mitice & sacreHorai, Muntele Hiei, Muntele Fuji, Rashōmon,
Ryugu-jo, Suzakumon, Takamagahara, Yomi
Obiecte sacreAmenonuhoko, Kusanagi, Tonbogiri
Cele trei comori sacre
ScrieriKonjaju Monogatari, Kwaidan, Otogizoshi, Yotsuya Kaidan
Shinto şi BudismFestivalul Bon, Tanabata
FolcloriştiGlen Grant, Lafcadio Hearn, Shigeru Mizuki
35. vizualizează • discută • editează
1. Alte zeităţi japoneze a morţii
Următoarele sînt zeităţi japoneze a morţii, dar nu sînt de regulă
categorisiţi ca shinigami:
• Enma ( -ō, -daiō)
Enma, cunoscut şi ca Yama, este o zeitate budistă care judecă morţii şi îi
recompensează sau îi pedepseşte în viaţa de apoi Jigoku.
• Izanami
O zeiţă din şintoism, nevastă a lui Izanagi. Izanami este o zeiţă a creaţiei care mai
tîrziu devine a morţii.
2. Shinigami în Japonia contemporană
O legendă urbană populară din Japonia este că tunelul Shirogane din
Meguro, Tokyo ar trebui evitat, fiindcă ar fi poarta folosită de shinigami
între tărîmul viilor şi a morţilor. Au existat relatări despre feţe care ţipau
apărînd în siluetele stîlpilor tunelului.
3. Personaje în media
Probabil prima apariţia a termenului în cultura japoneză a fost într-o
piesă rakugo intitulată Shinigami. Se crede că această piesă este bazată
pe opera italiană Crispino e la Comare, care la rîndul ei are
fundamente pe o poveste germană Der Gevatter Tod culeasă de fraţii
Grimm.
Personajele shinigami apar des în cultura modernă japoneză. Aceste
personaje sînt de regulă prezentate a avea puteri supranaturale, fiind
uneori capabili să aducă sufletele decedaţilor în lumea morţilor.
Shinigami apar în următoarele opere ficţionale:
• În Bleach, shinigami (traduşi ca ,,hoţi de suflete" în adaptări engleze şi
româneşti) guvernează cursul spiritelor dintre lumea celor vii şi lumea spiritelor.
Printre datoriile lor se numără trimiterea spiritelor normale în Soul Society şi
purificarea hollow-urilor , spirite umane care îşi pierd sufletele şi devin monştri
care devorează alte suflete. Aparenţa fizică a unor shinigami din Bleach este sub
formă de oameni născuţi în Soul Society sau oameni care au murit în lumea umană
şi au ajuns acolo, după care au urmat cursul academiei pentru shinigami.
• În Death Note, shinigami trăiesc în propria lor dimensiune, dar în loc să
protejeze oameni aceştia îi omoară pentru aşi prelungi viaţa. Pentru a omorâ pe
cineva, ei (shinigami) trebuie să scrie numele unui om într-un carnet (cunoscut ca
Death Note), şi să aibă imaginea victimei în minte. Singurul mod în care un
Shinigami poate muri în această operă este ca acesta să mărească intenţionat durata
36. vieţii unui om şi ca rezultat a afecţiunii pentru acesta, sau ca rezultat a celei mai
mari pedepse pentru încălcarea regulilor speciei lor.
• În Soul Eater, Shinigami este directorul şcolii tehnice Shibusen pentru
maieştri de arme. Deoarece are un fiu, shinigami-ul nu mai vânează suflete,
stabilindu-se în Death City. El este directorul Shibusen, adăugând numele sufletelor
care trebuiesc recoltate pe lista sa. Acest shinigami se aseamănă mai mult cu
moartea cu coasă decât cu o zeitate normală, deoarece obişnuia să devoreze
sufletele oamenilor răi.
• În Naruto, Shinigami este o zeitate-monstru, îmbrăcată într-o robă albă, ce
poate fi invocat folosind o tehnică cunoscută drept Dead Demon Consuming Seal..
• Balada unui Shinigami
4. Referinţe
1. Din Japonia: "Grim Reaper" Boom in Novels & Manga. Accesat la data de 02-
10-2007. ja
5. Legături externe
• Articol despre "Grim Reaper" ja
Categorie: Mitologie japoneză, Cioturi legate de mitologie, Cioturi anime şi manga,
Termeni japonezi, Elemente fictive din manga şi anime
În alte limbi: ms ca de el en eo es fr it no pt ru sv tr ja
Articolul "Shinigami" face parte din enciclopedia Wikipedia. Acesta este disponibil în termenii licenţei GNU
FDL.
• "Shinigami" pe situl web Wikipedia
• Istoric
• Discu ieț
• Modifică această pagină
Modificat: 2008-07-04 11:27:59
Acasă
Wapedia: Pentru Wikipedia mobilelor