Viata si opera lui J.S. Bach, pe scurt.

1. J.S. Bach, viaţa şi opera
Johann Sebastian Bach (21 martie 1685, Eisenach – 28 iulie 1750, Leipzig) a fost un
compozitor şi organist german din perioada barocă. Opera sa îl recomandă ca fiind unul
dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor, aceasta fiind sursă de inspiraţie pentru
un număr mare de compozitori, de la Mozart până la Schoenberg.
J.S. Bach s-a născut în Eisenach, Germania, într-o familie de muzicieni profesionişti. Tatăl
său, Johann Ambrosius Bach, era muzician de curte, având sarcina de a organiza activitatea
muzicală a oraşului, precum şi funcţia de organist al bisericii locale. Mama sa, Elisabeth
Lammerhirt, a murit de timpuriu. La scurt timp, a murit şi tatăl său, Johann Sebastian
având atunci numai 9 ani.
Orfan fiind, pleacă la fratele său mai mare, Johann Christoph, care era organist în Ohrdurf.
Aici, Johann Sebastian începe să cânte pentru prima oară la orgă, dovedind o înclinaţie
deosebită pentru acest instrument. În 1703, obţine postul de organist în oraşul Arnstadt.
În anul 1708, J.S. Bach obţine postul de organist şi maestru de concerte la curtea ducelui de
Weimar, având obligaţia de a compune muzică pentru orgă şi pentru ansambluri
orchestrale. Câştigă protecţia şi prietenia acestuia, el însuşi compozitor. În timpul activităţii
desfăşurată la Weimar, J.S. Bach creează majoritatea repertoriului său de fugi, din această
perioadă datând şi celebra compoziţie Clavecinul bine temperat.
În 1717 J.S. Bach părăseşte Weimarul, ajungând la curtea prinţului Leopold de Anhalt-
Cöthen. Aici, compune cele şase concerte brandenburgice, suitele pentru violoncel solo,
sonatele şi partitele pentru vioară solo, precum şi suitele orchestrale.
În anul 1723, J.S. Bach este numit Cantor şi director muzical la biserica St. Thomas din
Lipsca, având sarcina de a preda elevilor de la şcoala de canto, precum şi de a crea
compoziţii muzicale pentru cele două biserici principale din oraş. Astfel, el compune
săptămânal câte o cantată, inspirată de lecturile biblice duminicale, iar pentru zilele festive
alte cantate şi oratorii, ca de exemplu Patimile după Matei (pentru vinerea Patimilor),
Magnificat pentru Crăciun etc. Unele dintre compoziţiile create în această perioadă sunt
rodul colaborării sale cu Collegium Musicum din Lipsca. Tot atunci, creează aşa-numitele
compoziţii erudite, dintre care amintim partitele pentru pian, Variaţiunile Goldberg, Arta
Fugii şi Concertele italiene.
J.S. Bach s-a căsătorit în 1708 cu Maria Barbara, cu care a avut 7 copii. Dintre aceştia, 4 au
supravieţuit bolilor copilăriei. După moartea primei lui soţii, Bach s-a recăsătorit în 1721
cu Anna Magdalena Wilcke, o tânără soprană, având cu aceasta 13 copii. Toţi copiii de sex
masculin ai lui J.S. Bach au avut înclinaţie pentru muzică, unii dintre aceştia devenind
chiar muzicieni consacraţi (Carl Philipp Emnanuel, Johann Christian, Johann Christoph
Friedrich, Wilhelm Friedemann).
Cele peste 1000 de compoziţii muzicale create de J.S. Bach de-a lungul întregii sale vieţi
au fost catalogate în anul 1950 de muzicologul Wolfgang Schmieder în Bach Werke
Verzeichnis (Catalogul operelor lui Bach – BWV).
Catalogul BWV nu este organizat cronologic, ci tematic. De exemplu, operele numerotate
BWV 1-222 sunt cantate, BWV 225-248 sunt opere corale, BWV 250-524 sunt compoziţii
sacre, BWV 525-748 sunt compoziţii pentru orgă, BWV 772-924 reprezintă alte
compoziţii pentru instrumente cu clape, BWV 1001-1040 muzică de cameră, BWV 1040-
1071 muzică orchestrală şi BWV 1072-1126 canoane şi fugi.

2. Lista completă a operelor lui Bach poate fi găsită la adresa
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_compositions_of_Johann_Sebastian_Bach.
Dorina Anghel
Articolul a fost publicat în numărul din ianuarie 2007 al revistei Dominus din Galaţi
Johann Sebastian Bach în 1748 (portret de Elias Gottlob Haussmann)