2. „Într-un sens special, adventiștii de ziua a șaptea au fost
puși în lume ca străjeri și purtători de lumină. Lor le-a fost
încredințată ultima avertizare pentru o lume ce piere.
Asupra lor luminează lumina minunată din Cuvântul lui
Dumnezeu. Lor le-a fost dată o lucrare de cea mai mare
însemnătate — proclamarea primei, a doua și a treia solii
îngerești. Nu e o altă lucrare de o așa mare importanță. Ei
nu trebuie să îngăduie ca altceva să le absoarbă atenția.”
Mărturii, vol. 9, 19
3. „Mi-au scris mulți, întrebându-mă dacă mesajul îndreptățirii
prin credință este mesajul celui de-al treilea înger, iar eu am
răspuns: «Cu adevărat, este mesajul celui de-al treilea
înger».”
Review and Herald, 1 aprilie 1890
4. „Domnul, în marea Sa îndurare, a trimis o foarte prețioasă solie prin frații
Waggoner și Jones. Această solie urmărește să aducă mai proeminent în
fața lumii pe Mântuitorul răstignit, jertfa pentru păcatele întregii lumi. Ea
invită poporul să primească neprihănirea lui Hristos. Ea a prezentat
îndreptățirea prin credința în Garantul divin, a invitat oamenii să
primească neprihănirea lui Hristos, care se manifestă prin ascultarea de
toate poruncile lui Dumnezeu. … Aceasta este solia pe care Dumnezeu a
ales-o să fie dată lumii. Este solia îngerului al treilea, care trebuie
proclamată cu voce tare și însoțită de revărsarea Duhului Său în măsură
bogată.”
Mărturii pentru pastori, 91
5. „Vrând, nevrând, pregătiţi sau nepregătiţi, cu toţii suntem implicaţi într-o triplă competiţie
hotărâtoare şi fără bariere. Totuşi, cei mai mulţi dintre noi nu suntem concurenţi.
Noi suntem miza. Competiţia este cu privire la cine va înfiinţa primul sistem de guvernământ
mondial care a existat vreodată în societatea naţiunilor. Cine va deţine şi va exercita dubla
putere a autorităţii şi controlului asupra fiecăruia dintre noi ca indivizi şi asupra noastră a tuturor
ca întreg şi ca societate; o autoritate asupra tuturor celor şase miliarde de oameni la care demografii
se aşteaptă să populeze pământul până la începutul mileniului al treilea.
Competiţia este hotărâtoare, deoarece odată ce a început, nu există nicio posibilitate de a fi oprită sau inversată.
Nu există nicio barieră care să o reţină, deoarece odată ce a fost hotărâtă, lumea şi tot ce se află în ea – modul
nostru de viaţă ca indivizi şi cetăţeni ai naţiunilor; familiile şi locurile noastre de muncă; afacerile, comerţul şi banii
noştri; sistemele noastre de învăţământ, religiile şi culturile noastre; chiar şi emblemele identităţii noastre
naţionale, pe care cei mai mulţi dintre noi le-am primit de la sine – totul a fost modificat în mod radical şi puternic
pentru totdeauna. Nimeni nu poate fi scutit de efectele competiţiei. Niciun sector al vieţii noastre nu va rămâne
neatins.
Competiţia a început şi continuă între trei concurenţi, deoarece acesta este numărul de rivali care au suficiente
resurse pentru a înfiinţa şi menţine o nouă ordine mondială.
Niciun om care este familiarizat cu planurile acestor trei rivali nu are nicio îndoială cu privire la faptul că numai unul
dintre ei poate să învingă. Fiecare se aşteaptă ca ceilalţi doi să fie copleşiţi şi înghiţiţi în furtuna viitoare a
schimbării. În situaţia dată, pare inevitabil ca această competiţie să sfârşească printr-o confruntare între concurenţi.
Din punct de vedere al factorului timp, cei care suntem sub vârsta de şaptezeci de ani vom vedea instituite cel puţin
structurile de bază ale noii guvernări mondiale. Cei care suntem sub vârsta de patruzeci de ani vom trăi cu
siguranţă sub autoritatea şi controlul legislativ, executiv şi judiciar al acesteia. Într-adevăr, cei trei rivali înşişi şi
mulţi alţii care se adaugă pe măsură ce trece timpul, vorbesc despre această nouă ordine mondială nu ca despre
ceva ce aşteaptă într-un colţ îndepărtat al timpului, ci ca despre ceva iminent; ca despre un sistem care va fi
introdus şi instaurat în mijlocul nostru, până la sfârşitul acestui ultim deceniu al mileniului al doilea.”
Malachi Martin, The Keys of this Blood, p. 15-16, Simon & Sschuster, 1991
6. „Când lucrarea lui Isus din Sfânta a luat sfârșit și El a trecut în Locul
Preasfânt și a stat înaintea chivotului care conținea Legea lui Dumnezeu,
Domnul a trimis un alt înger puternic, cu un al treilea mesaj pentru lume. Un
sul de pergament a fost pus în mâna îngerului și, când acesta a coborât către
pământ în putere și măreție, a vestit o înfricoșătoare avertizare împreună cu
cea mai îngrozitoare amenințare adusă vreodată omului. Scopul urmărit de
această solie era de a-i pune în gardă pe copiii lui Dumnezeu, arătându-le
ceasul ispitei și suferinței, care se afla înaintea lor. Îngerul a spus: „Ei vor fi
aduși în luptă directă cu fiara și cu icoana ei. Singura lor speranță de a
dobândi viața veșnică este aceea de a rămâne neclintiți.”
Scrieri timpurii, 254
7. „Este un Dumnezeu în cer, iar lumina și slava de la tronul Său se revarsă asupra mamei
credincioase, când aceasta încearcă să-și educe copiii să se împotrivească influenței răului. Nici o
altă lucrare nu o poate egala pe a ei în importanță. Ea nu trebuie, asemenea unui artist, să picteze
pe pânză o formă a frumuseții și nici, asemenea sculptorului, să o scoată din marmură cu dalta. Ea
nu trebuie, asemenea scriitorului, să materializeze un gând nobil în cuvinte cu greutate și nici,
asemenea muzicianului, să exprime un sentiment frumos printr-o melodie. Partea ei, cu ajutorul
lui Dumnezeu, este aceea de a forma în sufletul omenesc asemănarea cu divinul.
Mama care apreciază acest lucru își va considera ocaziile ca fiind neprețuite. Ea va căuta, prin
propriul ei caracter și prin metodele de educație, să le înfățișeze copiilor săi idealul cel mai înalt.
Cu seriozitate, cu răbdare și curaj, ea se va strădui să-și îmbunătățească propriile aptitudini,
pentru a-și putea folosi cum se cuvine puterile superioare ale intelectului în pregătirea copiilor ei.
Ea va întreba la fiecare pas: «Ce a spus Dumnezeu? » Va studia cu sârguință Cuvântul Său. Își va
ține ochii ațintiți la Hristos, pentru ca experiența ei zilnică, dobândită în cercul umil al grijilor și
datoriilor ei, să poată fi o reflectare a singurei vieți adevărate.”
Divina vindecare, 378
8. „În unitate și rugăciune, tatăl și mama trebuie să-și poarte marea responsabilitate a
călăuzirii drepte a copiilor lor. Lucrarea de formare a copilului revine mai cu seamă
mamei, dar tatăl nu trebuie să fie atât de absorbit de problemele vieții sau de studiul
cărților, încât să nu-și poată lua timp pentru a cerceta caracterele și nevoile copiilor
săi. El trebuie să ajute la găsirea de căi prin care copiii să fie ocupați cu activități
folositoare și plăcute, potrivit diferitelor lor disponibilități.
Tatăl trebuie să aibă o legătură strânsă cu fiii săi, oferindu-le beneficiile experienței lui
mai bogate și vorbindu-le atât de simplu și prietenos, încât să-i apropie mult de inima
sa. El trebuie să le arate că întotdeauna are în vedere cele mai bune interese ale lor și,
totodată, fericirea lor. Ca preot al casei, el este responsabil în fața lui Dumnezeu
pentru influența pe care o exercită asupra oricărui membru al familiei.”
Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, 128.
9. „Am cerut să cunosc însemnătatea zguduirii pe care am văzut-o şi
mi-a fost arătat că aceasta avea să fie provocată de mărturia dreaptă
adusă de sfatul Martorului Credincios către Laodicea. Aceasta va avea
efect asupra inimii primitorului şi îl va conduce să înalţe standardul
şi să prezinte drept adevărul. Unii nu vor aduce această mărturie aşa
cum trebuie. Ei se vor ridica împotriva ei, şi acest lucru va provoca o
cernere în cadrul poporului lui Dumnezeu.”
Mărturii, vol. 1, 181
10. „Solia care ne-a fost dată prin A.T. Jones și E.J. Waggoner, este solia
lui Dumnezeu către biserica Laodicea, și va fi vai de acela care
pretinde a crede adevărul și totuși nu reflectă altora razele date de
Dumnezeu.”
Materialele 1888, 1052