Rolul moral al nasilor

1. ROLUL MORAL AL NASILOR
Sustinator: Ionut SOLOMON
Coord. Asist. Alexandru MIU

2. I. Definitie
 Nasul este acea persoana care tine pruncul in brate in timpul Tainei Sfantului Botez;
nas respectiv in timpul Sfintei Taine a Cununiei, devenind astfel:
- Martor in timpul savarsirii;
- Parintele lui/lor spiritual (atat la Botez cat si la Cununie)
- Ruda cu familia respectiva
- Antreprenor (ii placea sa boteze si sa cunune)
- Dadea finilor numele lui sau al copiilor lui
 ,,A fi nasul cuiva- a invata pe cineva minte, a sti sa potoleasca’’

3. II. Temeiuri scripturistice
 In ceea ce priveste faptul că pruncii nu pot să-si mărturisească credinta crestină,
Biserica are ca garant pe nasii care-i primesc la botez, care mărturisesc pentru
acestia credinta crestină rostind Crezul si care îsi iau indatorirea ca finii lor să
fie crescuti de ei în credinta Bisericii.
 Rânduielile Sfintei Biserici vorbesc de „naş” la modul singular şi nu de „naşi” la
plural. Chiar şi Sfânta Scriptură vorbeşte la singular de naş, atunci când
Mântuitorul se află la Nunta din Cana Galilei transformând apa în vin, după
care, porunceşte celor prezenţi şi martori la minune: „Luaţi şi duceţi nunului. Şi
când nunul a gustat vinul […]; a chemat nunul pe mire…”(Ioan 2,8-9).
 Doar un singur text există în Biblie unde este menţionat de două ori cuvântul
„nunul” , adică naşul. ,,A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama
lui Iisus era acolo si la nuntă a fost chemat şi Iisus cu ucenicii Lui’’; „Umpleţi
vasele acestea cu apă, si le-au umplut până sus. „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi
aduceţi nunului.” Şi i-au adus: Nunul, după ce a gustat apa făcută vin’’ (Ioan 2,
1-11)

4. III. Temeiuri patristice
 Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) preciza că „obişnuim să-i numim pe unii ca
aceştia (naşii) părinţi duhovniceşti, ca ei să afle din însăşi realitatea faptelor
de câtă dragoste părintească trebuie să dea dovadă în învăţătura
duhovnicească ce o dau (fiilor duhovniceşti, adică finilor lor).
Nasii sunt persoanele in varsta care insotesc pe prunc la Botez, raspunzand si
facand cuvenita marturisire de credinta in locul si in numele pruncului ce se
boteaza. Ei sunt parintii sufletesti ai pruncului, nascandu-l pentru viata cea noua, in
Duhul, asa cum parintii l-au nascut pentru viata cea trupeasca. Sunt totodata
garanti (sau chezasi) ai acestuia in fata lui Dumnezeu si a Bisericii, chezasuind ca
pruncul (finul) va fi crescut in credinta crestina si ca va fi un bun credincios (Dionisie
Pseudo-Areopagitul, Despre ierarhia bisericeasca, VII, 3, trad. rom. de Pr. C.
Iordachescu, 1932, p. 150-152 si Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap.
62, trad. rom. p. 76).

5. IV. Tratarea temei
 Deci, nu este nevoie ca la botez sau cununie să fie mai mult de un singur
naş şi nu este bine să fie mai mulţi. Cel ce va zice că nu strică şi nu are ce strica
să fie mai mulţi naşi, vorbeşte din neştiinţă şi necunoaştere şi după părerea
capului său. Aşa cum trupeşte nu poţi avea decât un singur părinte, tată şi
mamă, tot aşa şi spiritual nu poţi avea mai mulţi părinţi care să te nască în
acelaşi timp duhovniceşte prin Taina Sfântului Botez.
Între naş, considerat părinte spiritual şi fin, considerat fiu
spiritual al naşului, se stabileşte legătură de tată şi fiu şi intră sub incidenţa
sfintelor canoane. Prin Taina Sfântului Botez se stabilesc grade de rudenie
între ascendenţii şi descendenţii naşului şi ai finului. Căsătoriile între aceştia
sunt oprite până la gradul IV. Devin rude spirituale naşul cu finul de gradul I, ca
între tată şi fiu. La fel devin rude spirituale: finul şi copiii naşului, considerându-
se fraţi spirituali, între copiii finului şi copiii naşului ş.a.m.d. În acelaşi timp se
stabileşte relaţie de rudenie spirituală între naşii care participă la botez, ca fiind
împreună părinţi spirituali şi între copiii acestora.

6. V. Concluzii
 De altfel, noi cunoastem tot din Sfintele Scripturi atâtea cazuri când pentru
credinta cuiva Dumnezeu S-a îndurat de cel pentru care acesta se ruga.
 Ca să facă mărturisirea de credintă, nasului i se cere să fie bun credincios,
să fie mai în vârstă ; de asemenea, sa fie de acelas sex cu pruncul care se
botează. Părintii pruncului nu pot fi nasi. Este bine ca pentru fiecare nou
botezat să fie numai un nas.
 Nasul are îndatorirea sa îngrijească de viata sufletească a finului său,
învătându-l, la vremea cuvenită, adevărurile dreptei noastre credinte spre a
face din el un bun credincios, mădular sănătos al Sfintei Biserici. Dar si finul
este dator cu ascultare si cu respect fată de nas, în aceeasi măsură cum îi
ascultă pe părintii săi trupesti.

7. BIBLIOGRAFIE:
 Biblia sau Sfanta Scriptura, tiparita sub indrumarea Preafericitului Parinte
Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti
 Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, Academia Romana, Ed. Univers
Enciclopedic Gold, Bucuresti, 2012
 Pseudo-Areopagitul Dionisie, Despre ierarhia bisericeasca, VII, 3, trad. rom.
de Pr. C. Iordachescu, 1932; si Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele
Taine, 1932.
 www.doxologia.ro, Viata Bisericii- Cine poate fi nas de botez si in ce
conditii
 www.sfaturiortodoxe.ro, Taina Sfantului Botez