Infertilitatea poate fi invinsa 1

1. Mi-am găsit jumătatea. Aveam două fete, una
de 15 și cealaltă de 7 ani. El, jumătatea, nu avea
copii și își dorea mult. Și eu eram iubitoare de
copii și parcă mi-ar mai fi plăcut un bebe care să
miroasă a lapte. Era anul 2007. Și de aici a
inceput „calvarul”. Cinci ani de încercări,
stimulări, fertilizări, rezultate negative,
depresie, ridicare. Și tot asa. Am avut un înger
păzitor, în toată această luptă: doctorița mea.
Ea m-a susținut, a vorbit cu mine până am
înteles tot ce trăiesc, m-a ținut și în brațe de
vreo doua ori... când am plâns dezlănțuit. În
anul 2012, minunea s-a întruchipat într-un bhcg
85. ...N-o să uit niciodată acel moment. După
aceea, a început o sarcină, la 44 de ani, în care
am trecut prin toate stările și prin toate fricile
pământului. L-am trezit pe doctor și la 1:00
noaptea, și la 5:00 dimineata.Afost lângă mine
trup și suflet. Mi-a dat încredere, și speranță, și
tărie............................................
Îl iubesc enorm pentru că este un om bun și un
profesionist absolut. Horia. Cred că cel mai greu
a fost pentru el. El nu făcea injecții, lui nu-i
explodau hormonii în cap. Cu toate astea,
trebuia să mă înțeleagă, susțină, încurajeze,
maseze, ș.a.m.d. ... pe mine. Horia a fost
minunat. A fost total implicat și asa este și
acum. Mina se numește minunea noastră și
multumesc lui Dumnezeu pentru ea!
Alice Dumitrescu-Brenciu
Bebelușa noastră, Victoria, a fost asteptată să
vină în mod spontan timp de patru ani... Patru
ani de analize și investigatii... Ea a ales să vină
prin fertilizare in vitro, primul transfer de
embrion crioprezervat, prima reușită. Rezultat:
o Victorie minunată pentru noi. EA este ceea ce
ne-am dorit! EAeste copilul multvisat!
Diana
Cinci ani de speranță, lacrimi, dezamăgiri,
eșecuri și așteptări. Și, apoi, o minune care ne-a
luminatviețile și ne-a adus fericirea în inimă.
Adelinda
Acum opt ani, de ziua mea, mi-am luat
embrionii acasă. Unul singur a fost învingător.
Elisabeta, cel mai frumos cadou pe care l-am
primitvreodată.
Elena
„Mai așteptați măcar încă șase luni, aveți doar
21 de ani!” – ne-au spus unii medici, dar noi
simțeam că ceva nu este în regulă. La 23 de ani,
după o stimulare și o inseminare nereușită,
dorința de a rămâne însărcinată devenise deja
o obsesie. Simțeam că mai trebuie ceva, așa că
ne-am dus la Iași și ne-am rugat la Sf.
Parascheva. Următoarea înseminare avea să ne
aducă o veste dublă la care nici nu visasem:
Ioachim șiAna!
Cosmina și Mihai
În casa noastră se disting mai nou o serie de
onomatopee: „che-che”, „glu-glu”, „bu-bu”,
„ga-ga”, „ta-ta”, „ma-ma”, dar și râsete
cristaline care se doreau de mult timp auzite și
alintate.
Norii întristării și cei cinci ani de chin și de luptă
cu infertilitatea (un FIV eșuat în România, o
sarcină extrauterină, alte două sarcini oprite în
evoluție) au dispărut, pentru că a venit el,
embrionul norocos, la FIV2, înAustria.
Mihai Maximilian este bulgărele nostru de
iubire, care s-a născut pe 4 ianuarie 2018, la 40
de ani ai mei, și ne-a făcut să plângem și să
râdem în același timp, de fericire!
De cand Maxi a venit în viața mea, am uitat de
emoțiille, înverșunarea, teama că iar nu s-a
prins sau iar s-a oprit din evoluție, înțepăturile
în burtă, ginecologii și iar ginecologii... Dar îmi
voi aminti întotdeauna perseverența și țelul
comun.
Sunt o mamă de bebeluș și am 41 de ani deja,
dar cel mai mult contează că am reușit! Nu banii
investiți contează, ci faptul că Maximilian
există, este al nostru și îl iubim nespus!
Diana ...............................................
Asociația SOS Infertilitatea.
Sprijinim persoanele afectate de infertilitate și schimbăm destine.
www.vremcopii.ro www.facebook.com/groups/sustinSOSInfertilitatea www.ctmb.eu www.facebook.com/ctmb.eu| | |
„Hai să facem un copil!”Așa a început totul, cu
zâmbetul pe buze... Câteva luni mai târziu a
dispărut zâmbetul și au apărut lacrimile.
Analize, investigații, proceduri, operații,
tratamente, eșecuri repetate... Pe zi ce trecea,
creșteau suferința, disperarea, frustrarea și se
pierdea speranța. Nici eu nu înțelegeam de ce
nu puteam să renunț, dar azi sunt mândra de
mine că nu am făcut-o. După aproape patru ani
de luptă cu infertilitatea, pe 31 august 2018, s-a
născut minunea mea: Emma-Ioana.
Elena