1. O idee ce merită
Și pe noi nu ne întrebați? Discriminarea din zilele de astăzi este de multe naturi : religioasă,
sexuală, etnică, etc, și este insuflată de generațiile trecute generațiilor viitoare. Astfel, la prima impresie
suntem tentați să caracterizăm un om după înfățișare, nu la adevărata sa valoare. Ce-ar fi dacă noi am fi
cei judecați astfel?
Și, pentru a reuși să înțelegem cât de greșită e această idee preconcepută, putem face un mic
exercițiu de imaginație. Sunt într-o școală unde majoritatea copiilor sunt rromi, sunt diferită ca înfățișare
în comparație cu ei, nu le vorbesc limba și nu le cunosc tradițiile. Bineînțeles că aparent sunt o persoană
prea diferită pentru a se integra în societatea lor, și nu sunt neapărat bine-venită. Sentimentul este unul
neplăcut, și simt că nu voi reuși să mă descurc în acel loc fără puțin ajutor.
Același lucru îl simt și cetățenii de etnie rromă când sunt marginalizați. Dar, adoptând o atitudine
potrivită si nejudecând după mediul din care provin și după înfățișare, vom reuși să ajungem la diversitate
în școli, poate chiar în orice instituție. Este adevărat că această etnie este recunoscută mai mult după
faptele nedemne pe care unii dintre membrii ei le fac. Însă nu înseamnă că toate persoanele din acel grup
se comportă la fel. Trebuie să dăm o șansă fiecărui om și să încercăm să îl vedem așa cum este el,
neținând cont de ideile preconcepute.
Au trecut câteva zile, și, în acest timp, am reușit să vorbesc cu câțiva dintre noii mei colegi. Mi-a
fost ușor să-i înțeleg, fiindcă își doreau, asemenea mie, egalitate în instituțiile de învățământ. L-am
întâlnit pe Ciprian, un băiat de vârsta mea, cu ochii căprui și sclipitori, dornic de a învăța într-o școală
modernă și performantă, alături de copiii români. Provenea dintr-o familie săracă și cu greu ajunsese la
școală întrucât părinții îl trimiseseră să muncească pentru a le fi mai ușor să acopere lipsurile materiale
din familie. Își dorea să devină avocat pentru a susține drepturile etniei din care făcea parte. Nu-i era ușor,
pentru că adesea era judecat după culoarea pielii, dar, motivat fiind de dorințele sale, reușise să-și
depășească propria condiție și să-i convingă pe cei din jur- colegi si profesori deopotrivă – că merită o
șansă pentru a-și făuri viitorul.
M-au năpădit sentimente de recunoștință față de familia mea, și m-am împăcat cu gândul că pot
învăța într-o școala modernă, la oraș, astfel deschizându-mi-se drumul spre ceea ce vreau să devin. În
același timp, odată în plus, mi-am spus că în viață este foarte important să cunoști cu adevărat omul,
înainte de a-l judeca. Experiențe similare am mai trăit de-a lungul timpului fie dintr-o postură sau alta,
situându-mă uneori de o parte a baricadei –printre cei discriminați , fie făcând parte dintre cei ce , tributari
unor idei preconcepute, discriminau.
Nu trebuie să uităm niciodată că ne naștem egali și e necesar să avem șanse egale pentru a dovedi
ceea ce putem face prin propriile noastre forțe. Deasemeni , e necesar să nu uităm că uneori suntem tentați
să disprețuim ceea ce nu cunoaștem cu adevărat. În mod sigur, atunci când vom dori din străfundul ființei
noastre să știm mai mult despre cultura celor de etnie rromă, despre tradițiile și obiceiurile lor-care uneori
din necunoaștere ne par barbare, când vom înceta să judecăm și să etichetăm și să înlocuim cu a înțelege ,
a tolera , a iubi , a împărtăși celuilalt din cunoașterea ta și a face pasul către el, vom fi cu toții mai
câștigați.Vom avea mai mulți prieteni , vom afla multe lucruri despre o lume ce altădată ne părea

2. neinteresantă, ne vom simți mai buni și cine știe , poate chiar vom fi astfel.Vom face pasul spre unitate
prin diversitate ca o națiune europeană ce suntem.
Putem găsi noi înșine mijloace prin care să ne schimbăm propriile păreri despre o religie, un grup
etnic, sau orice altceva ni se pare diferit de ceea ce noi suntem. De cele mai multe ori, ceea ce nu
cunoaștem nici nu ne place.Unii dintre noi suntem mai deschiși la nou, mai dornici de a cunoaște , alții
dimpotrivă suntem sceptici în privința noutăților plecând de la premisa că nu e necesar să dorim să știm
mai mult ți ne putem baza pe experiențele părinților, bunicilor, etc. De aceea, consider că ar fi interesant
pentru mine și colegiii mei să îi cunoaștem în detaliu pe cei de lângă noi, astfel încât să-i înțelegem, să-i
acceptăm și să colaborăm. În acest sens, am putea organiza în cadrul orelor de consiliere și orientare, de
două ori pe semestru, schimburi de experiență cu elevi de vârsta noastră de etnie rromă. Deasemenea,
putem organiza împreună activități extrașcolare axate pe obiceiuri, tradiții și cultură, mod de viață și de
gândire, astfel încât să putem avea o mai bună reprezentare a ceea ce înseamnă etnia rromă.
Acum, dacă am reușit să vă fac să înțelegeți că orice om merită o șansă, indiferent de mediul din
care provine, sper că totodată v-am insuflat și ideea de a accepta diversitatea în școli. De-acum încolo,
totul depinde de cât de bine ne vom mobiliza în această direcție, de cât de mulți oameni vor înțelege
mesajul micului exercițiu de imaginație, și dacă și oamenii politici ai țării noastre vor fi interesați să
promoveze o atitudine mai tolerantă și mai puțin discriminatorie indiferent de domeniul la care ne
referim.
Nu cred că sunt singura persoană a carei opinie este aceea că ideea merită să fie dusă mai departe,
de la exercițiu de imaginație la cel de proiect ce, cu adevărat, se poate realiza. Dacă subscrieți părerilor
mele faceți efortul de a convinge și persoanele din jurul vostru că această propunere merită susținută. Cu
cât mai mulți vom fi, cu atât mai rapid visul tuturor copiilor ce doresc dreptul la o educație normală se va
putea îndeplini !
Spuneți NU discriminării etnice și susțineți diversitatea în instituțiile școlare și nu numai !
Antonia Luca, clasa a VI-a A
Amelia Hulpoi, clasa a VI-a A
Prof. Cristina Iftime
Colegiul Național de Informatică, Piatra – Neamț