2. 2
CUPRINS
Introducere
1. Decența ca respect pentru bunele moravuri
2. Decența ca bună cuviință și bun simț
3. Decența ca modestie și lipsă de pretenții
4. Decența ca onestitate
5. Decența și pudoarea sau decența ca al simțul păcatului
6. De ce creștinismul ortodox este pentru o viață decentă?
Concluzii
3. 3
INTRODUCERE
Realitatea este că puțini dintre noi suntem preocupați și interesați de decență. De ce? Fiindcă sunt puțini ce
care știu ce este decența. Când vorbim de decență mai toți dintre noi ne gândim la un fel de stare de a fi decent și
de a trăi decent. A trăi decent poate să însemne mai multe lucruri:
- a duce o viață liniștită,
- a avea tot ceea ce îți trebuie,
- a nu duce lipsă de nimic din cele necesare etc.
Ei bine toate aceste lucruri adevărul este că intră în componența decenței dar ea este și ceva mult mai mult.
Prin urmare ce este decența? Decența este:
1. Respect al bunelor moravuri,
2. Bună-cuviință,
3. Pudoare,
4. Lipsă de pretenții,
5. Atitudine de respectare a regulilor de bună purtare, a conveniențelor și a moralei,
6. Onestitate exterioară,
7. Politețe,
8. Respect,
9. Reverență,
10. Sfială,
11. Pudoare etc.1
Avem aici care sunt principalele sensuri ale termenului de decență. Prin urmare ceea ce se poate constata
este că decența este un termen amplu cu multe implicații nu numai morale ci și spirituale. Cartea de față este fără
doar și poate o încercare de a medita mai mult la tema decenței. Aceasta fiindcă trebuie să știm că sunt din ce în
ce mai puțin cei care sunt interesați de ea. Se poate vedea că deși mai toată lumea face apel la decență ei bine în
realitate sunt puțini cei care o pun în practică sau mai bine spus ajung să o trăiască. Iată de ce trebuie să știm că o
meditație pe tema decenței trebuie să știm că este bine venită. Creștinii ortodocși sunt oameni ai decenței chiar
dacă mulți nu sunt conștienți de acest lucru. A fi un om decent este într-un anume sens similar cu a fi un creștin
ortodox autentic. Totuși ce înseamnă un om decent? Un om decent este un om:
- care este lipsit de pretenții,
- modest,
- care respectă bune cuviință,
- pudic,
- politicos,
- onorabil,
- acceptabil etc.2
Toate aceste lucruri sunt unele care după cum putem să ne dăm seama fac conturul a ceea ce noi vom
denumi ca fiind un om decent. Omul decent de azi sau creștinul ortodox autentic este adevărat că este într-o
stare de asediu. De ce? Fiindcă sunt din ce în ce mai mulți cei care nu cred în decență și nici nu vor să fie oameni
decenți. Iată că lucrurile sunt cât se poate de clare: dacă nu suntem oameni ai decenței suntem oameni:
- certați cu bunele moravuri,
- bădărani,
- grosieri,
- neciopliți,
- aroganți etc.3
1După Dicționarul explicativ.
2Idem.
3A fi decent după cum am spus este un fapt care ne spune că trebuie să fim modești. Ei bine sunt relativ puțini cei care au ajuns să
asimileze decența cu modestia. De ce este așa? Este așa fiindcă trebuie să știm că omul modest este un om care știe ce înseamnă să fi
modest. Sunt din ce în ce mai puțini oameni modești fiindcă am ajuns să fim unii care credem că:
- totul ni se cuvine,
- totul ne aparține,
- totul este al nostru.
4. 4
Este evident că trebuie să ajungem să trăim decența ca fiind partea din creștinismul ortodox. Iisus nu a
folosit niciodată în predicile Lui termenul de decență dar dacă este să facem o privire retrospectivă a ceea ce a
predicat El vom vedea că mai în toate cuvintele Lui se găsește îndemnul la decență. Este adevărat că evreii L-au
găsit pe Iisus indecent. De ce? Fiindcă El nu a venit să confirme așteptările lor de a fi un Mesia politic ci a fost
mai mult un Mesia religios. Ei bine cu această problemă ne confruntăm mai mulți dintre noi când ne referim la
decență. De ce? Fiindcă trebuie să știm că există un fel de decență:
- laică
- sau secularistă
a lumii din jur. Cum se manifestă această decență? Este evident că mai toată lumea ar găsii indecent dacă
crainicul de la știrile de la televizor ar începe să înjure și să blesteme în direct.4 Ei bine acesta este numai un
exemplu de ceea ce înseamnă decența în sens secularist sau laic. Totuși, ironia este că mai nici unul dintre noi nu
prea suntem deranjați că la mai multe buletine de știri de multe ori nu ne sunt prezentate decât mizeriile societății
umane:
- crime,
- violuri,
- asasinate,
- violență,
- ură,
- jafuri,
- spargeri,
- șantaj
care sunt numai câteva lucruri care evident că mai toți le urmărim pe micul ecran. Este evident că trebuie să fim
mult mai rezervați în ceea ce privește decența în mediul public. Aceasta fiindcă după cum am spus sunt din ce în
ce mai puțini care se manifestă decent în spațiul public. În Evul Mediu de exemplu era de neconceput ca femeile
să ajungă să poartă fuste mini (mini-jupuri) fiindcă era considerat un lucru indecent (pe care eventual numai
prostituatele îl făceau). Ei bine în zilele noastre este cât se poate de firesc ca mai ales femeile tinere să poarte
fuste cât mai scurte și cât mai provocatoare. Nu este nimic indecent în această modă. Iată cum vrem nu vrem
vom vedea că Evul Mediu a fost din mai multe puncte de vedere mult mai decent decât suntem noi cei din
modernitate. Se consideră că vremurile noastre sunt un fel de “culme” a tot ceea ce înseamnă viața umană. În
acest sens sunt unii care consideră că fiindcă suntem:
- avansați,
- emancipați,
- tehnologizați,
- științifici,
- inovatori
ei bine am ajuns să fim oameni care evident că știm ce este decența și nu numai atâta dar am ajuns să o și ducem
la maxim. Să fie lucrurile chiar așa? Este bine să știm că decența nu ține de progresul:
- științific
- și tehnic al lumii.
Decența este mai mult un lucru care ține de sufletul omului deci de:
- morala
- și de conștiința
omului.5
Ei bine lucrurile nu sunt chiar așa. Dacă este să privim la lumea din jurul nostru vom vedea că ea este o lume care nu prea simpatizează
indecența. La mai toți mari lideri politici și sociali ai lumii li se cere să fie decenți. Totuși oamenii simplu nu își cer lor decența.
4Virgiliu Gheorghiu, Efectele televiziunii asupra minții umane (Institutul de cercetări psihosociale și bioetică, 2018).
5Este bine să știm că există o profundă legătură dintre conștiința morală și decență. Aceasta fiindcă după cum am putut vedea decența
implică cu sine și buna-cuviință. Suntem membrii unei societăți care mai cu toate ocaziile ajunge să ridicularizeze cuvioșenia. Aceasta
fiindcă sunt mulți care consideră că trebuie să existe cuvioșenie numai în biserică și eventual în mănăstiri. Ei bine lucrurile nu sunt chiar
așa. Dacă este să privim lucrurile mai bine vom vedea că cuvioșenia nu este un lucru ce trebuie să fie ținut numai în mediul:
- ecclesial,
- și monahal.
Aceasta fiindcă cuvioșenia la fel de bine poate să fie o manifestare a decenței. Sunt decenți oamenii care sunt cuvioși și oamenii
cuvioșeniei. Ei bine în zilele noastre acest mare adevăr creștin ortodox a ajuns să fie contestat de din ce în ce mai mulți oameni.
5. 5
Gânditoarea Betty Marcovici a fost o gânditoare care spunea că: “decența în comportament este adevărata
valoare a omului.” Din aceasta trebuie să înțelegem că decența este un lucru care ne face să fim oameni:
- responsabili,
- morali,
- integrii,
- capabili etc.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că valoarea omului nu constă în ceea ce posedă ci mai mult din
lucrurile care ajung să intre în facerea sufletului său. Trăim într-o lume care pune mare accent pe trup în
defavoarea sufletului. Aceasta fiindcă oamenii sunt unii care nu vor să fie decenți dar totuși știu că decența este
un lucru bun.6
Se spune că în vechime într-un sat trăia o familie boierească. Tatăl familiei boierul a murit și acum familia a
ajuns să își sărbătorească ziua de onomastică.
- Greu ne este fără tata.
- Așa este.
- El a fost creierul acestei familii.
- Nu știu cum de nu ne-a lăsat nouă banii pe care îi avea.
- Da a fost foarte bogat.
- Să fi fost așa de zgârcit?
- Poate.
Dintr-o dată s-au auzit bătăi în ușă.
- Cine să fie?
- Mergi și vezi.
Fata cea mare a familiei s-a dus la poartă.
- Cine este?
- Sunt eu deschideți.
- Cine?
- O fată din sat.
Fata boierului a deschis ușa.
- Bună seara doamnă.
- Bună seara.
- Doamnă vina aici de la tatăl meu.
- De ce?
- Tatăl meu este grav bolnav.
- Și ce să îi fac eu?
- Nu trebuie să îi faceți nimic.
- Atunci?
- Spune că trebuie să veniți de grabă până la el.
- De ce?
- Fiindcă are să vă comunice cea foarte important.
- Nu am vreme acum.
- Dar este foarte important doamnă.
- Nu acum.
- De ce doamnă.?
- Tu nu vezi că este seară?
- Dar tata spune că este important.
- Spune-i că voi venii mâine.
- Dar nu înțelegeți doamnă.
- Ce să înțeleg?
- Tata este grav bolnav și s-ar putea să moară până mâine.
- Eu cred că știu ce vrei tu.
- Ce să vreau doamnă?
- Vrei să mă influențezi să îmi fie milă de tine și să te ajut pe tine și pe tatăl tău cu bani.
6Elijah Anderson, Code of the Street: Decency, Violence, and the Moral Life of the Inner City (W. W. Norton & Company, 1999).
6. 6
- Nu doamnă nici vorbă.
- Deci spune-i tatălui tău că voi venii mâine.
- Doamnă vă rog...
- Nu, nu ies acum seara pentru nu știu ce fleacuri.
Fata boierului a închis ușa.
- Cine a fost? Au întrebat restul din familie.
- O fată din sat.
- Și ce vroia?
- Nimic, fleacuri.
- Bine, cum spui tu.
Ai bine așa s-a întâmplat că în acea noapte omul cu pricina a murit. S-a făcut dimineață și fata boierului s-a
trezit.
- Ei bine acum voi merge la fata din sat.
A mers și a ajuns la casa fetei. Înăuntru toți erau îmbrăcați de înmormântare.
- Ce este? Ce se întâmplă?
- A murit. Tatăl fetei a murit.
Fata boierului s-a dus la fata săteanului.
- Condoleanțe.
- Mulțumesc.
- Ei bine am venit.
- O doamnă dar este prea târziu.
- De ce să fie prea târziu?
- Fiindcă tata a murit.
- Asta am văzut și eu.
- Prea târziu.
- Dar despre ce voia să îmi spună?
- Aseară mi-a spus dar nu totul.
- Te ascult?
- A spus că este vorba de comoara tatălui dumneavoastră.
- Ce este cu ea?
- A spus că știe unde este ascunsă.
- Cum așa?
- Tatăl dumneavoastră și tatăl meu când încă trăiau au ascuns o mare comoară cu toate bogățiile tatălui
dumneavoastră.
- Și nu ți-a spus unde este comoara?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă a promis tatălui dumneavoastră că îi va spune numai unuia dintre membrii familiei.
- Proastă și de ce nu mi-ai spus aseară?
- Asta am încercat să vă spun aseară dar nu ai vrut să mă ascultați.
- Vai nu se poate. Comoara...
Așa se face că nimeni nu a mai știu unde este comoara fiindcă omul a dus cu sine secretul în mormânt.7
Avem aici o întâmplare care ne spune că delăsarea nu este bună. După cum spune proverbul nu lăsa pe mâine
ceea ce poți face azi. Dacă este să fim sinceri câți dintre noi nu am ajuns să delăsăm lucrurile și să fim unii care să nu
mai ținem cont de ceea ce trebuie să facem azi fiindcă spunem că putem să facem lucrurile și mâine? Mai ales în
ceea ce privește pocăința oamenii se comportă astfel. Nu se pocăiesc azi fiindcă se vor pocăii mâine.8Prin urmare
este bine să știm că și în ceea ce privește decența acest lucru se aplică deplin: decența trebuie să fie trăită
începând de azi și nu de mâine.9
7Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
8Ilarion Felea, Pocăința. Studiu de documentare psihologică și sociologică (Ala Iulia, 2018).
9Iată prin urmare că este bie să știm că decența este un lucru care trebuie să adusă din sfera:
- inconștientului
- în sfera conștientului.
7. 7
Premiza aceste cărți este că decența trebuie să fie un mod de viață. Ea nu este în nici un fel un lucru care
trebuie să fie un fel de subsidiar al preocupărilor omului contemporan. Aceasta fiindcă după cum am spus
trebuie să știm că vom ajunge să fim decenți în măsura în care vom ajungem să știm foarte bine ceea ce este
decența și modul în care se manifestă ea. După cum am spus decența are mai multe implicații:
- religioase,
- morale,
- spirituale,
- mistice
- sau ascetice.
Suntem chemați să cultivăm decența și să ajungem să fim conștienți de toate potențialitățile ei. Decența este
un fapt care ne face să fim oameni ai
- bunului simț
- și al bunei cuviințe.
Vom vedea că decența este o noțiune mult mai vastă decât am crede. Aceasta fiindcă ea este un lucru care
după cum putem să ne dăm seama ajunge să ne facă să fim oameni duhovnicești și morali.10
CAPITOLUL 1
DECENȚA CA RESPECT PENTRU BUNELE MORAVURI
Acest capitol nu este un capitol despre morala creștin ortodoxă. Este mai mult un capitol despre ceea ce am
putea denumii ca:
- simțul,
- intuiția,
- gustul,
- dispoziția
spre moral și spre morală. Aceasta fiindcă trebuie să știm că suntem oameni care trebuie să ajungem la un fel de
simț al moralei. Ei bine acest lucru este un fapt care ajunge să se manifeste în primare distincție dintre:
- bine
- și rău.
Cu toții știm ceea ce este bine și ceea este rău. Lucrurile sunt simple în teorie dar ele ajung să se complice în
practică. De ce? Fiindcă este bine să știm că mai toți oamenii răi ajung să își găsească:
- scuze,
- motivații,
- circumstanțe atenuante,
- camuflaje,
- ascunzișuri
prin care să demonstreze că răul pe care îl fac este de fapt un bine.
1. Naziștii germani au considerat că este un lucru bun să ajungă să extermine 6 milioane de evrei fiindcă
evreii erau o rasă inferioară și așa că ei făceau un bine umanității,
2. Inchiziția catolică a fost o instituție care spunea că face un bine prin faptul că ajunge să ardă ereticii pe rug
fiindcă ei pe rug se purificau de erezia lor.
3. Alquida a fost o rețea teroristă care a crezut că face un bine să distrugă World Trade Center din America
(Centrul Mondial Comercial) fiindcă în acest mod i-au trimis pe toți cei morți în rai.
Aceasta fiindcă nu are mare valoare decența ce nu este făcută conștient. Sunt mai mulți care consideră că de fapt decența este un lucru
care ține mai mult de instinct. Este instinctul cel care ne spune când să fim decenți și când nu. Ei bine lucrurile nu sunt chiar așa.
Decența ca să fie o faptă bună, adică să aibă valoare mântuitoare trebuie să știm că trebuie să fie conștientă adică să fie făcută din
proprie inițiativă. Iată de am considerat că o carte expres despre decență este un lucru bine venit. Este un lucru binevenit fiindcă ea
poate să lămurească pe mai multă lume care este sensul decenței și de ce ea este o virtute importantă.
10Lambert Velthuysen; Malcolm Mowbray; Catherine Secretan, A Letter on the Principles of Justness and Decency, Containing a Defence of the
Treatise de Cive of the Learned Mr Hobbes (Brill, 2013).
8. 8
4. Hindușii indieni care au ucis mai mulți oameni în numele zeiței Kali susțineau că ei fac un bine fiindcă așa
ajungeau să îmblânzească mânia zeiței Kali.
Acestea sunt numai câteva exemple care ne spun că din cele mai vechi timpuri oamenii au fost unii care
și-au găsit scuze pentru răul pe care l-au comis. Aceasta fiindcă trebuie să știm că oamenii sunt unii care pot să
fie vicleni. Ei bine este tocmai simțul decenței pe care nu îl au oamenii răi. Nici un om rău nu va spune despre
sine că este:
- rău,
- pervers,
- viclean,
- duplicitar,
- distrugător,
- criminal,
- violent etc.
Aceasta fiindcă oamenii răi sunt unii care evident că ajung să nu mai știe când trec linia de demarcație dintre
bine și rău. Dacă este să vorbim în termenii moralei este bine să știm că răul nu este un lucru decent. Nu are cum
să fie decent ceea ce este rău și o distrugere a moralității.11
Prin urmare este bine să știm că cu un anumit simț al decenței am fost cu toții înzestrați. Gânditorul Vasile
Ghica spunea cât se poate de inspirat: “natura știe să se dăruiască. Și tuturor cu decență.” Din aceasta trebuie să
înțelegem că fiecare dintre noi am fost înzestrați pentru a duce o viață decentă. Cine ne-a înzestrat? Evident că
Dumnezeu Tatăl. Se spune că spune că un prim aspect al decenței este viața în armonie cu toate cele ale lumii
din jur. Este decența cea care ne spune că a fi:
- mojici,
- mocani,
- bădărani,
- violenți,
- agresivi,
- și ostili
cu cei din jur este un lucru care nu este decent și nu are nimic cu decența. Prin urmare se poate spune că un prim
nivel al decenței este bunul simț. Avem în mod natural un simț al naturii. Gânditorul Vasile Ghica a denumit
natura ca fiind una care ne dă tot ceea ce este necesar pentru viață dar ceea ce a voit el să spună este că de fapt
este vorba de Dumnezeu. Omul care Îl are pe Dumnezeu nu se poate să nu fie un om al decenței. Aceasta
fiindcă după cum am spus decența este un lucru care Îl caracterizează pe Dumnezeu. Unii dintre teologii creștin
ortodocși vor găsii această afirmație mult prea antropomorfică. Adică cum să fie Dumnezeu Tatăl un Dumnezeu
al decenței? Aceasta fiindcă noi credem că decența este un lucru care îl:
- caracterizează,
- definește,
- se potrivește,
- i se cuvine
numai omului. Trebuie să fim cât se poate de siguri fiindcă în sens moral este bine să știm că decența este și un
lucru care se poate spune că îi este proprie lui Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă este Dumnezeu Tatăl cel care
este sursa decenței. Fiindcă Dumnezeu Tatăl este un Dumnezeu al moralei și al sfințeniei este bine să știm că El
este un Dumnezeu care nu este deloc străin de decență.12
11Hristos Yannaras, Libertatea moralei (București 2004).
12Dacă Dumnezeu Tatăl nu este străin de decență cum se face că noi ajungem să fim străini de ea? Ei bine cine întoarce spatele decenței
este bine să știm că de fapt întoarce spatele lui Dumnezeu Tatăl. Teologic și acest lucru este o posibilitate. Sunt mulți gânditori și
filosofi seculariști care sunt unii care au ajuns să susțină că de fapt decența nu este un lucru care vine de la Dumnezeu Tatăl. Decența
este mai mult un lucru care ajunge să fie un fel de simț natural a omului ce nu are nici un fel de legătură cu cerul. Aceasta este ceea ce se
poate spune ca decența:
- secularistă,
- ateistă
Fiindcă este bine să știm că există și o astfel de decență. Ei bine lucrurile trebuie să știm că sunt mult mai profunde decât a spune că
decența nu vine de la Dumnezeu Tatăl. Creștinismul ortodox ne spune că este bună și decența fără de credința în Dumnezeu Tatăl
numai că ea nu are o valoare mântuitoare. De ce? Fiindcă omul pentru a ajunge să se mântuiască are nevoie de credință în Dumnezeu
Tatăl și Domnul Iisus Hristos.
9. 9
Este evident că decența este un lucru care nu poate decât să ne aducă numai lucruri bune și morale. Aceasta
fiindcă după cum am spus trebuie să știm că este conștiința cea care ne face să fim unii care să avem o conștiință
morală. Este vorba de un simț moral pe care toți oamenii îl au. Acest simț moral trebuie să știm că este unul care
ajunge să fie cel care face distincție dintre:
- bine și rău,
- viciu și virtute,
- cuvios și necuviincios,
- corect și viclean,
- adevăr și minciună etc.
Toate aceste lucruri fiindcă după cum am spus este bine să știm că decența este un simț elementar al binelui
și al răului. Totuși ceea ce trebuie să știm că omul poate:
- avansa,
- decădea
de la simțul decenței. Aceasta fiindcă este bine să știm că trebuie să fim unii care să vedem lucrurile cât se poate
de bine și de potrivit. Decența trebuie să fie una care să fie accentuată sau mai bine spus să fie una în care să
ajungem să sondăm din ce în ce mai mult. De ce? Fiindcă trebuie să știm că decența ajunge să ne facă să fim unii
care să trăim cât se poate de:
- liniștiți,
- împăcați,
- mulțumiți,
- neprihăniți.
Toate aceste lucruri este bine să știm că vin odată cu punerea în practică a decenței.13
Decența prin urmare poate să devină un mod de viață dar este bine să știm că este un mod de viață numai în
măsura în care ajungem să o lăsăm să fie așa. Aceasta fiindcă este bine să știm că în nici un fel decența nu este:
- instinctuală
- și inconștientă.
Decența se trăiește conștient după cum la fel de bine se trăiește și conștiința. Simțul decenței este un simț
care ne vine din conștiință care este și ea o parte din sufletul nostru. După cum am spus și cu alte ocazii
conștiința este glasul lui Dumnezeu Tatăl din om. Este tocmai acest glas unul care oamenii îl aud și prin care pot
să simtă chemarea lui Dumnezeu Tatăl la omul. Este evident că trebuie să fim unii care să ajungem să fim
motivați de acest glas al conștiinței care:
- ne mustrăm cât facem bine
- și ne mustră când facem răul.
Aceste lucruri fiindcă este bine să știm că decența este un lucru care:
- ne motivează,
- ne impulsionează,
- ne propulsează,
- ne duce
înainte. Decența prin urmare este simțul nostru moral. Este un simt care ne spune că cei care caută să lupte
pentru drepturile căsătoriile dintre persoanele de aceiași sex este un lucru indecent. Nu este un lucru decent
fiindcă după cum am spus nu este ceva care este moral. Tot ceea ce nu este moral nu este decent. Se poate vedea
aici legătura profundă dintre decență și morală.14
13Anthony Stewart, George Orwell, Doubleness, and the Value of Decency (Studies in Majorliterary Authors, 32) (Routledge, 2003).
14A avea un simț moral și a fi decent sunt două lucruri cât se poate de înrudite. Aceasta fiindcă este bine să știm că cu toții avem nevoie
de acest simț al decenței. Aceasta fiindcă el ne guvernează și ne spune cum să facem o lume:
- mai bună,
- mai frumoasă,
- mai dreaptă,
- mai luminoasă în sens moral.
Toate aceste lucruri sunt posibile atunci când omul devine conștient de simțul decenței din sufletul lui și ajunge să fie unul care să
ajunge să fie profund inspirat de decență. Când vedem oameni ai decenței ei bine de cele mai multe ori ajungem să fim inspirați. De ce?
Fiindcă ei ne fac să fim unii care să vedem că decența nu este o veche teorie a religiei creștin ortodoxe ci mai mult un fel de practică ce
nu este un eșec ci o reușită. Aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că decența poate la fel de bine să ne inspire la moralitate.
10. 10
Poate pentru unii poate părea cât se poate de ciudat faptul că decența este un lucru care se manifestă
printr-un simț al ei, adică un simț al decenței. Aceasta fiindcă oamenii sunt unii care știu că au numai cinci
simțuri:
1. Văz,
2. Auz,
3. Miros,
4. Pipăit,
5. Gust.
Ei bine ceea ce trebuie să știm este că odată ce omul ajunge să pășească pe calea vieții duhovnicești în el
ajunge să se nască mai multe alte simțuri:
- simțul mistic,
- simțul ascetic,
- simțul spiritual,
- simțul moral.
Este adevărat că la un anumit nivel toate aceste simțuri sunt unele care intră în componența simțului religios
creștin ortodox. Este bine să știm că acest simț este unul care ne face să fim cât se poate de deschiși spre paza
simțurilor sufletului nostru.15
Pe vremea ascensiunii Imperiului Persan regele Kambyses se pregătea să atace Egiptul.
- Victoria este a noastră, a spus Kambyses generalilor lui.
- Așa este, au răspuns generalii.
- Egiptenii sunt pierduți.
- De ce?
- Se încăpățânează să creadă că ne vor înfrânge.
- Armata noastră este net superioară numeric.
- Da așa.
Războiul a început și egiptenii au fost înfrânți. Regele Egiptului de la acea vreme Psammetich III a fost luat
prizonier. El a fost adus în fața regelui persan Kambyses.
- Pleacă-te mie.
- De ce?
- Fiindcă așa poate îți voi cruța familia.
- Ori mă voi pleca sau nu ție tu tot ce vrei să faci vei face.
- Prostule, a spus Kambyses.
Regele Kamsbyses a strigat către gărzi:
- Gărzi să fie aduși copii lui Psammetich.
- Bine majestate.
Au fost aduși copii regelui.
- Îi vezi?
- Da, a răspuns Psammetich.
- Vor murii din cauza ta.
- De ce?
- Fiindcă nu ai voit să te predai fără de război nouă perșilor.
- Gărzi?
- Da majestate?
- Să fie decapitați toții copii.
Copii au fost decapitați dar regele Psammetich nu a spus nimic.
- Nu zici nimic? Ce fel de tată ești tu?
Din nou regele Kamsyses a strigat către gărzi?
- Gărzi?
- Da majestate?
- Să fie adusă soția lui Psammetich.
- Bine majestate.
15Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri (Galați, 2010).
11. 11
- O vezi tu pe soția ta?
- Da
- Ei bine fiindcă nu ai voit să te predai și ea va fi ucisă.
Regele Kamsyses a strigat din nou:
- Să fie decapitată femeia.
Soția regelui Psammetich a fost decapitată. Psammetich nu a scos nici un cuvânt, nici o lacrimă.
- Nu spui nimic?
- Nu am nimic de spus.
- Ești om fără inimă?
- Nu.
- Atunci de ce nici măcar nu plângi?
- Fiindcă toți suntem datori cu o moarte.
- Gărzi! a strigat din nou regele Kambyses
- Da majestate?
- Să fie aduși prietenii lui Psemmetich.
- Bine majestate.
Au fost aduși prietenii lui Psemmetich. Erau în haine zdrențuite și într-o stare de plâns. Când i-a văzut
regele Psemmetich a căzut la pământ și a început să plângă cu amar:
- O nenorocitul de mine!
- Ce faci nebune? A întrebat uimit Kambysees.
- Plâng și mă tânguiesc.
- De ce?
- Fiindcă prietenii mei merg la moarte din cauza mea.
- Tu plângi pentru prietenii tăi și nu ai plâns pentru familia ta?
- Familia mea mă privea pe mine dar prietenii mei nu sunt vinovați de loc.
- Deși ești dușmanul meu de moarte trebuie să știi că te admir pentru cum te comporți, a spus învins regele
Kambyses.16
Întâmplarea de mai sus care a avut loc în antichitate este una care ne spune care este modul în care ajunge să
se comporte un om responsabil. Ei bine un om responsabil este un om care trebuie să știm că întotdeauna își
asumă deplin faptele pe care le face și ajunge să sufere când vede că din cauza lui sunt pedepsiți oameni
nevinovați. Aceasta fiindcă este bine să știm că trebuie să avem decența de a ne asuma:
- responsabilitatea,
- vine,
- datoria
faptelor pe care le facem. Aceasta fiindcă după cum am spus trebuie să fim unii care să ne dăm seama că decența
ajunge să se manifeste și prin responsabilitate. Trebuie să fim responsabili de faptele pe care le facem. Aceasta
fiindcă trebuie să știm că aceste fapte sunt unele care evident că ne vor face să fim unii care să ajungem să fi
conștienți de tot ceea ce este sensul vieții noastre spirituale. Simțul decenței este unul care ne face să fim mult
mai sensibili față de:
- conștiință
- și de moralitate.
Aceste lucruri este bine să ajungem să le avem în noi fiindcă numai așa eventual vom ajunge să facem fapte
care să ne fie de folos spre mântuire.17
16Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
17Gânditoarea Betty Marcovici spunea cât se poate de frumos că: “decența este o haină elegantă care nu poate să fie purtată de oricine.”
Ce să înțelegem din aceasta? Că decența este elegantă? Mai mult decât atât. Trebuie să știm că decența este un lucru care ne:
- înnobilează,
- ne ridică,
- ne înalță,
- ne face superiori.
Este evident că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că vom ajungem să fim unii care să ne dăm seama că decența trebuie să fie
câștigată atunci când nu o posedăm. Cum ajunge să dobândim decența? Vom face acest lucru prin mai multe lucruri:
- a sta în jurul celor decenți,
- a citii mai mult despre decență,
12. 12
De multe ori trebuie să știm că viața ne poate scoate în față lucruri neprevăzute. Sunt lucruri care trebuie să
știm că ne i-au prin surprindere și acest lucru trebuie să știm că ajunge să fie un lucru care de multe ori aduce în
noi mai multe:
- dileme morale,
- probleme spirituale,
- incertitudini duhovnicești,
- nesiguranță morală.
Iată ce spunea în acest sens gânditorul Stanilsaw Jerzy Lec “între o iubire şi altă iubire, măcar din decenţă, ar
trebui introdusă o a treia: iubirea-carantină.”18 Ce să înțelegem din această afirmație? În primul rând trebuie să ne
spună că dacă am ajuns să ajungem într-o situație neprevăzută ei bine trebuie să știm că trebuie să fim unii care
să ajungem să fim cât se poate de atenți cu care va fi următorul pas pe care vom ajunge să îl facem. Este decența
care ne spune că în viața privată la fel ca în viața morală trebuie să fim unii care să fim precauți. În acest sens a fi
decent în situații riscante moral înseamnă să fie precaut. Sunt din ce în ce mai puțini oameni care sunt precauți în
viața lor:
- morală
- și spirituală.
De ce? Fiindcă oamenii sunt unii care sunt cât se poate de neatenți în viața lor de zi cu zi. Este bine să știm
că vom ajunge să avem mai multă atenți cu marile decizii din viața noastră. De ce? Fiindcă este decența care ne
cere să facem acest lucru. Este bine să știm că vom ajunge la decență dacă voim cu adevărat. Este adevărat că:
- unii ajung la mai multă decență,
- alții la mai puțină decență.
Decența nu trebuie să fie judecată după unele standarde abstracte ci mai mult să fie raportată la viața
concretă și la caracterul omului. Aceasta fiindcă nu toți oamenii sunt la fel.19
În zilele noastre se vorbește din ce în ce mai mult de emanciparea omului. Ni se spune că omul este
emancipat și pentru acest motiv el este unul care a făcut mari progrese în sens:
- științific,
- cultural,
- al civilizației,
- al tehnicii și tehnologiei.
Este adevărat că în nici un fel nu se poate contesta progresul pe care omul modern l-a făcut în materie de
știință. Aceasta fiindcă adevărul este că se pare că trăim într-una dintre cele mai evoluate epoci ale istoriei. Totuși
sunt multe lucruri care ne spun că acest om ajunge să considere că evoluția în sens științific este singura care este
necesară și valabilă. Lucrurile nu sunt tocmai așa. De ce? Fiindcă înseși decența ne-a spune că nu este așa.
Trebuie să fim conștienți că progresul duhovnicesc și moral nu este unul care măsoară în termeni științifici. Iată
de ce în acest sens este bine să știm că în zilele noastre trebuie să fim conștienți că decența continuă să fie un
lucru important. Continuă să fie un lucru importat fiindcă ea ne pune în:
- armonie,
- rezonanță,
- echilibru,
- înțelegere
- acord
cu bunele moravuri. Sunt din ce în ce mai puțini cei care sunt interesați de bunele moravuri. De ce? Fiindcă de
cei mai mulți ele sunt considerate:
- învechite,
- perimate,
- fără sens,
- neactuale.
- a vorbii cu duhovnicul nostru despre decență etc.
Toate aceste lucruri sunt unele care pot să aducă în noi decența.
18Stanislaw Jerzy Lec,Gânduri nepieptănate(București, 1971).
19Radu Teodorescu, Omul duhovnicesc sau antropologia virtuților (Cugir, 2015).
13. 13
Ei bine pentru noi creștinii ortodocși este bine să știm că bunele moravuri sunt mai actuale ca niciodată. De
ce? Fiindcă numai prin ele ajungem să ne câștigăm mântuirea.20
Ceea ce se poate vedea este că mai toate lumea de azi este una care susține că de fapt ea respectă și este
interesată de bunele moravuri. Bunele moravuri sunt de fapt toate faptele bune prin care ajungem să ne câștigăm
mântuirea. Este bine să știm că ajungem să ne câștigăm mântuirea prin faptul că vom devenii interesați de
moravuri. Ei bine sunt și foarte mulți oameni care sunt certați cu bunele moravuri. Cum se manifestă acești
oameni? Sunt oameni fără:
- scrupule,
- fără rușine,
- fără remușcări,
- fără un puternic simț moral.
Ceea ce trebuie să știm este că decența este un fel de simț al moralității. Cu toții avem un simț al moralității
prin naștere însă sunt mai mulți în care datorită răutății acest simț al moralității ajunge să dispară. Este cu
adevărat imposibil să îi spunem unui hoț să nu mai fure fiindcă nu este decent fiindcă evident că el nu mai are
nici un simț al decenței. Prin urmare nu putem să facem apel la decență acolo unde oamenii sunt certați cu legea.
Iată de ce trebuie să știm că avem datoria să cultivăm decența în noi înșine. Aceasta fiindcă acest lucru:
- ne ajută la mântuire,
- ne face niște oameni responsabili față de societatea în care trăim.
Decența prin urmare este cel mai elementar simț moral pe care cineva îl poate avea. Orice om este moral
prin fire dar prin lucrări și prin fapte el ajunge să se pervertească și să fie unul care să nu mai țină cont de bunele
moravuri.21
Dacă este să privim la societatea din zilele noastre vom vedea că ea este una în care bunele moravuri sunt:
- desconsiderate,
- trecute cu vederea,
- fără sens,
- fără noimă,
- fără rost etc.
De ce? fiindcă omul de azi este un om care este certat cu tot ceea ce este tradițional și cu tot ceea ce este
tradiție. Auzim uneori pe unii care vorbesc de “omul nou.” Este vorba de un om care este capabil să facă o nouă
ordine și ierarhie morală. Acest om nou nu mai are nevoie de:
- morală,
- bunele moravuri,
- simț spiritual,
- vechile tipare religioase ale lumii.
Pe acest fond al apariției omului nou evident că au apărut și mai multe religii care rezonează cu aspirațiile
acestui “om nou.” Cea mai cunoscută este New Age-ul. Ni se spune de mai mulți newageiști că fiindcă trăim
într-o Nouă Eră ei bine numai un om nou poate să fie vrednic de această nouă eră. Iată cum lucrurile trebuie să
știm că ajung să o apuce pe o cale:
- incertă,
- nesigură,
- a pierzaniei,
- a morții duhovnicești.
Este o iluzie să credem că odată cu apariția Omului Nou al religiei New Age ei bine bunele moravuri nu își
mai găsesc:
- sensul
- și locul
20Sfântul Teofan Zăvorâtul, Calea spre mântuire (Galați, 2008).
21Imanuel Kant, Metafizica moravurilor (Editura Antet Revolutions, 2013).
14. 14
în societatea noastră. Aceasta fiindcă trebuie să știm că avem toate motivele să fim unii care să mergem după
ceea ce este tradițional. Trebuie să știm că este tradițional să fim unii care să ajungem să fim cât se poate de
ancorați în decență.22
În sensul decenței este bine să știm că vremurile noastre nu diferă mult de vremurile din vechime. La fel de
mulți oameni care erau interesați de decență în vechime este bine să știm că există și în zilele noastre. De ce?
Fiindcă trebuie să știm că decența este un lucru care trebuie să fie actualizată în fiecare epocă sau mai bine spus
în fiecare timp al istoriei. Cine sunt cei care actualizează mesajul decenței în toate timpurile istoriei? Cel mai mult
sunt slujitorii Bisericii. Dar pe lângă ei mai sunt și alții:
- filosofii,
- ziariștii,
- psihologii,
- oamenii publicii,
- marii oameni de stat etc.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că cel puțin din politețe trebuie să fim unii care să ajungem să fim unii care să
avem politețea de a fi preocupați de problema decenței. Aceasta fiindcă cu cât suntem mai preocupați de decență
cu atât mai mult vom ajunge să fim mai politicoși. De ce? Fiindcă decența înseamnă și:
- politețe,
- bunele maniere,
- bunele moravuri,
- delicatețe morală etc.
Iată ce spunea în acest sens gânditorul român Petru Creția: “decenţa, ca respect al demnităţii umane, se
manifestă prin politeţe, adică prin tot ceea ce instituie o distanţă convenabilă în relaţiile dintre oameni şi evită
atât "punerea sufletului pe masă", cât şi familiaritatea lăbărţată.”23
Citatul de mai sus este unul care este explicit prin sine dar totuși trebuie să mai facem unele precizări.
Aceasta fiindcă este bine să știm că în zilele noastre oamenii sunt unii care au ajuns să folosească decența ca un
fel de “spălare a rudelor murdare ale familiei în public.” Aceasta fiindcă trebuie să știm că omul de azi este unul
care ajunge să gândească decența cât se poate de:
- pragmatic,
- concret,
- realist,
- la subiect,
- deplin etc.
Toate aceste lucruri fiindcă acolo unde există decență ei bine oamenii nu sunt unii care se mulțumesc numai
cu atât. Ei vor să fie:
- lăudați,
- ridicați în slăvi,
- măriți,
- adulați
pentru decența lor. Toate aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că omul de azi este unul care dacă vedere că
semenii lui prețuiesc decența ei bine el va ajunge să fie unul care practica decența. Este și aceasta un lucru bun
dar ceea ce este bine să știm este că nu trebuie să ajungem să practicăm decența pentru a fi lăudați ci mai mult
22Decența trebuie să fie un lucru care să fie mai de interes în zilele noastre. Cei mai mulți contemporani de ai noștri eventual nici nu
și-au ridicat problema decenței. De ce? Fiindcă ei pur și simplu consideră că decența este un fapt care vine de la sine. Se consideră de
mulți că decența este un lucru:
- natural,
- firesc,
- obișnuit,
- familiar.
Ei bine trebuie să știm că decența nu este chiar un fel de instinct în om. Ea este mai mult una care apare pe fondul conștiințe morale
din noi. Totuși noi trebuie să fim conștienți de ceea ce este decența fiindcă ea nu este în nici un fel o problemă de instinct. Nu are cum
să fie decența un instinct al nostru fiindcă dacă ar fi așa toți oamenii ar fi obligatoriu oameni ai decenței. Se poate vedea din realitate că
sunt destui de mulți cei care nu știu ce este decența.
23Petru Creția, Lumini și umbre ale sufletului (București, 2011).
15. 15
pentru a ajungem să ne mântuim. Ei bine pentru mulți lauda celor din jur este mai importantă decât procesul de
a ne câștiga mântuirea.24
Decența în zilele noastre este un lucru care a ajuns să fie gândită în raport cu preocupările științifice ale
omului de azi. Iată ce spunea în acest sens gânditorul român Nicolae Victor Zamfir: “problema este că ştiinţele
exacte sunt alese ca viitoare carieră din ce în ce mai puţin pentru că mentalitatea multora în societate este că nu-ţi
asigură mijloacele pentru un trai decent. O mentalitate complet greşită. Acum, ca fizician, poţi să câştigi decent,
poţi să umbli prin lume la centre de cercetare.”
Prin urmare din această afirmație putem să vedem că cei mai mulți oameni sunt unii care ajung să gândească
decența ca fiind un lucru cât se poate de pragmatic. Aceasta fiindcă omul de azi nu ajunge să vadă ceea ce am
putea spune:
- sensul
- sau rostul
transcendent al decenței. Aceasta fiindcă el este unul care este foarte preocupat cu lucrurile materiale. Noi
creștinii ortodocși suntem unii care susținem că de fapt trebuie să fim mult mai interesați de decența faptului de
a fi interesați de propria mântuire. Aceasta fiindcă este bine să știm că în sens creștin ortodox este decent ca mai
presus de toate să fim preocupați de decență. Cu cât suntem preocupați de decență mai mult cu atât mai mult
vom devenii unii care să fim efectivi în lucrarea noastră de mântuire.25
Se spune că Phyrrus regele Epirului avea un prieten pe care îl considera cel mai bun prieten al său.
- Am să îți spun un lucru, a început regele Phyrrus.
- Ce anume majestate?
- Nici nu știi ce ești tu pentru mine.
- De ce?
- Fiindcă tu ești cel mai bun prieten al meu.
- Vai, mă bucur majestate.
- Foarte bine.
- Și eu vă consider cel mai bun prieten al meu majestate.
- Ei bine, foarte bine.
- Este plăcut să știi că ai un bun prieten.
- Singur că este majestate.
Timpul a trecut și într-o zi când regele Phyrrus era ocupat cu treburile regatului a venit la el un curtean.
- Majestate?
- Nu pot acum.
- Majestate nu mai un moment.
- Tu nu vezi că am treabă?
- Dar este urgent majestate.
- Ce este mau urgent decât treburile regatului?
- Am ceva care cred că va interesa.
- Este de bine sau de rău?
- De rău majestate.
- De rău?
- Da majestate.
- Bine spune.
- Cel mai bun prieten al majestății voastre a murit.
24Dacă este să vorbim în sensul decenței este bine să știm că este decent să ne interesăm de mântuire. Aceasta fiindcă sunt destui de mulți
ignoranți care nu prea știu ce este mântuirea. Ei bine este și acesta un început al lucrurilor să ajungem să fim unii care să lucrăm la
mântuirea noastră fiindcă acest lucru ne face să fim unii care să ne dăm seama că facem un lucru bun. Totuși, trebuie să știm că
mântuirea este mult mai
- importantă,
- semnificativă,
decât simplul fapt de a fi decent. Aceasta fiindcă este bine să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că mântuirea este un
lucru care este mai presus de decență. Decența este una care trebuie să ne facă să câștigăm mântuirea dar ceea ce este important să știm
este că trebuie să fim unii care să mergem mult mai departe cu lucrurile și să vedem decența ca un fapt care ajunge să fie parte din
mântuire. În acest sens trebuie să știm că decența în sine nu va ajunge să ne mântuiască. Nu va ajunge să ne mântuiască fiindcă ea este
insuficientă pentru mântuire.
25Radu Teodorescu, Mântuirea ca ortodoxie în religia comparată (Cugir, 2014).
16. 16
- A murit?
- Da, îmi pare rău majestate.
- Nu se poate.
- Îmi pare rău majestate.
- Ție de ce să îți pare rău?
- Păi fiindcă...
- A fost prietenul tău?
- Nu a fost.
- Atunci de ce îți pare rău?
- Îmi pare rău pentru majestatea voastră.
- De ce să îți pară rău de mine?
- Fiindcă știu că a fost cel mai bun prieten pe care l-ați avut.
- Asta așa este.
- Dacă pot să fac ceva sunt aici.
- Să faci ceva?
- Da majestate.
- Nu mai este nimic de făcut.
Regele Phyrrus la prima vedere nu a fost prea afectat de moartea celui mai bun prieten al său. Însă cu timpul
a devenit tot mai trist și mai deprimat. Într-o zi era cu un sfetnic de al său.
- Majestate vă rog să mă iertați.
- Ce este?
- Aș vrea să vorbesc cu majestatea voastră.
- Despre ce?
- Despre majestatea voastră.
- Ce este cu mine.
- De o vreme încoace suntem tot trist și deprimat.
- Se vede aceasta?
- Se vede.
- Cum așa?
- Fiindcă noi curtenii vă cunoaștem.
- Asta așa este.
- Dar de ce sunteți tot trist și deprimat majestate?
- Chiar vrei să știi?
- Dacă voiți să îmi spuneți.
- Este din cauza prietenului meu cel mai bun.
- Cel care a murit?
- Da el.
- Majestate sunteți mai trist din cauza lui mai mult decât dacă v-ați fi pierdut regatul.
- Așa este.
- Dar de ce?
- Fiindcă este un lucru care nu am ajuns să îl fac la timp.
- Ce anume?
- Vezi tu eu nu sunt atât de trist fiindcă a murit.
- Dar de ce?
- Sunt mai trist fiindcă nu am ajuns să îi apreciez și să îi prețuiesc cum se cuvine prietenia.26
Avem aici o întâmplare din istorie care ne spune că trebuie să fim unii care să apreciem cum se cuvine
prieteniile pe care le avem. Realitatea este că suntem mulți în zilele noastre care nu punem mare preț pe prietenie
deși cu toții voim să fim înconjurați de prieteni. Ei bine ceea ce trebuie să știm este că:
- ne place să fim înconjurați de prieteni,
- dar nu ne place să îi înconjurăm pe prieteni.
26Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
17. 17
Din afirmația de mai sus este bine să știm că trebuie să fim unii care să fim cât se poate de reciproci. Nu
trebuie numai să primim prietenie ci la fel de bine trebuie să știm că trebuie și să oferim prietenie.27
Un al doilea sens al întâmplării cu regele Phyrrus al Epirului este faptul că trebuie să ajungem să:
- prețuim,
- să apreciem,
- să trăim,
- să fim interesați,
- să fim preocupați
mult mai mult de decență. De ce? Fiindcă este bine să știm că vom ajunge să ne dăm seama că decența este un
lucru care ajunge să fie trăită în această viață și nu trebuie să considerăm că nu avem timp pentru a ajungem să o
punem în practică.28
Este evident că trebuie să fim oameni care să ne dăm seama că viața duhovnicească este un lucru care
implică cu sine decența. De ce? Fiindcă:
- respectul,
- aprecierea,
- prețuirea,
- luarea în considerare
a decenței sunt cu toate lucruri care evident că ajung să creeze în noi ceea ce se poate spune ca un sens sau un
simț al decenței. Aceasta fiindcă vom vedea că decența este un lucru care se poate cultiva în persoana umană.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că decența este un lucru care ajunge să ne facă să fim:
- mai buni,
- mai drepți,
- mai morali,
- mai integrii,
- mai duhovnicești.
Toate aceste lucruri fiindcă după cum am spus trebuie să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că
atâta vreme cât există decență ei bine oamenii vor știi să aprecieze bunele moravuri.29
CAPITOLUL 2
DECENȚA CA BUNĂ CUVIINȚĂ ȘI BUN SIMȚ
Un alt sens destul de importat al termenului de decență este și de bună cuviință. Ce este buna cuviință
credem că poate să fie un lucru ce este dedus din înseși termenul de bună cuviință. Prin urmare buna cuviință
este un lucru care înseamnă:
- ceea ce se cuvine,
- ceea ce este cuviincios,
- ceea ce este în rezonanță cu cuvioșenia,
- ceea ce este drept,
- ceea ce este corect etc.
27Benedict Stanciu, Sfinţi, mari duhovnici şi scriitori despre adevărata prietenie ca cel mai misterios lucru din lume (Editura Elena, 2016).
28Când vine vorba de decență ca respect pentru bunele moravuri ei bine cei mai mulți dintre noi suntem unii care spunem că nu azi este
timpul în care se cuvine să trăim decența ci mâine. Sunt oameni care trebuie să știm că în ceea ce privește decența sunt unii care ajung să
trăiască într-un fel de stare de amânare continuă. Aceasta fiindcă ei sunt unii care deși nu sunt opuși teoretic decenței ei bine nu sunt
unii care să facă din ea o prioritate în viața lor. Cine are de pierdut? În nici un fel nu are de pierdut decența fiindcă trebuie să știm că ea
nu este un lucru care ajunge să piardă fiindcă nu este o persoană. Cei care avem de pierdut suntem noi. Ce avem de pierdut? Avem de
pierdut în sens:
- spiritual,
- moral,
- ascetic,
- și mistic.
29Andrei Andreicuț, Morala împărăție. Întemeiată pe Sfânta Scriptură și pe Sfinții Părinți (Cluj Napoca, 2011).
18. 18
Toate aceste lucruri sunt sensuri ale bună cuviinței. Este evident că trebuie să fim unii care să ne dăm seama
de toate implicațiile bunei cuviinței mai ales într-o societate care de multe ori este prea:
- științifică,
- superficială,
- imorală,
- pragmatică,
- și materialistă.
Toate aceste lucruri evident că nu prea concordă cu buna cuviință. De ce? Fiindcă ele sunt lucruri care
trebuie să știm că sunt unele care nu prea au mult lucruri în comun cu buna cuviința. De mai multe ori când
vedem un creștin ortodox autentic oamenii din jur ajung să îl ridicularizeze cu mai multe apelative dintre care cel
mai cunoscut este: cuviosul. Se știe că termenul de cuvios este unul care se aplică mai mult la călugări.30
Este evident că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că decența și buna cuviință sunt lucruri care au
multe lucrurile în comun. Pentru cei mai mulți adevărul este că este extrem de greu de făcut o lume a bună
cuviinței. De ce? Fiindcă ni se spune că noi cei din lume nu suntem călugări. Ei bine într-o mănăstire se poate
vorbii foarte bine de o bună cuviință dar în nici un fel nu se poate vorbii de bună cuviință în lumea laică. Aceasta
fiindcă nu are cum să fie acest lucru posibil. Iată ce spunea în acest sens Maica Benedicta (fosta academiciană
Zoe Dumitrescu Bușuleanga): “de la Freud încoace s-a produs o mutaţie: s-a pus sexul în locul capului. Asta e
tristeţea cea mai mare. Vedeţi, la noi, la români, exista o cuviinţă. Anumite cuvinte nu se pronunţau - nu erau
nişte tabu-uri, dar exista o pudoare. Acum "cuviinţă", cuvântul acesta, a dispărut din dicţionar.” Afirmația
aecasta credem că este una care vorbește prin sine și nu are nevoie de explicații suplimentare. Ceea ce trebuie toți
să menționăm aici este că se poate vedea este că în lumea noastră:
- se punea accent,
- se exagerează,
- este obsedată.,
- este absorbită
de sex. În ziare, pe internet, la televizor și pe marele ecran ei bine se poate vedea că omul de azi este obsedat de
sex. La fel de bine de cele mai multe ori a vorbii de morală în spațiul public este considerat un lucru ce nu este
moral. Nu este moral fiindcă trebuie să știm că omul de azi este unul care nu mai știe care este sensul vieții sale.
Sensul vieții pentru mulți nu mai este Dumnezeu Tatăl ci această lume care este luată în sine ca o entitate de sine
stătătoare.31
Sunt mulți oameni care vorbesc de frumusețe și sunt conștienți că frumusețea nu este numai o noțiune:
- estetică,
- artistică,
- naturală,
- a culorilor,
- sau a muzicii
ci mai mult se poate vedea că se poate vorbii și de o frumusețe sufletească. Cum este posibil acest lucru? Ei bine este
posibil fiindcă trebuie să știm că binele este cel care definește frumusețea. Nu se poate să vorbim de frumusețe
fără să vorbim de bine. În acest sens este bine să știm că binele este o noțiune net superioară frumuseții. De ce
fiindcă mai întâi este:
- binele
și mai apoi este:
- frumosul.
30Bune cuviință este bine să știm că este decență în sens monahal. Aceasta fiindcă cuvioșenia este un fapt care ajunge să:
- caracterizeze,
- definească,
- contureze,
- susțină
decența în sens monahal. Prin urmare trebuie să știm că deși sunt mulți care nu vor să recunoască decența este un lucru ce este propriu
și monahilor. La fel de bine trebuie să știm că cuvioșenia este decența monahilor. Sunt oameni care consideră că de fapt monahismul
creștin ortodox nu are mai nimic de a face cu decența. De ce? Fiindcă ea este una care este tipică numai pentru lumea secularistă. Ei
bine lucrurile nu sunt chiar așa. Trebuie să știm că decența este proprie și călugărilor creștin ortodocși. Ea evident că are o categorie
aparte de manifestare.
31Ștefan Iloaie, Relativizarea valorilor morale. Tendințele eticii postmoderne și morala creștină (Cluj Napoca, 2009).
19. 19
Lucrurile sunt cât se poate de ierarhice nu trebuie să ajungem să le confundăm. Iată ce spunea în acest sens
gânditoarea Betty Marcovici: “frumusețea sufletească se împletește cu buna cuviință.” Aceasta fiindcă trebuie să
știm că un suflet nu este frumos prin:
- forme,
- proporții,
- estetică,
- culoare,
- sau sunet
ci mai mult prin moralitatea și curățenia lui morală. Este evident că trebuie să știm că frumusețea este la fel de
bine și o valoare duhovnicească.32
Este posibil să fie mai mulți care să fie:
- îndoielnici,
- dubitativi,
- confuzi
cu privire la legătura dintre decență și bună cuviință. Pentru a le risipii toate îndoielile vom spune că este bine să
știm că termenul de decență și termenul de bună cuviință sunt termeni sinonimi. Prin urmare nu se poate să
vorbim de decență fără să nu ajungem să vorbim de buna cuviință. Iată ce spunea în acest sens gânditorul român
Constantin Anton: “pentru simplitate, respect şi bună cuviinţă, gândurile noastre trebuie să se dăruie până la
epuizare!”33
Prin urmare pentru ce trebuie să ne dăruim până la capăt? Pentru:
1. Simplitate,
2. Respect,
3. Bună cuviință.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că avem mai multe șanse să ajungem să ne împlinim pe noi înșine când
suntem oameni care ajungem să fim cât se poate de:
- insuflați,
- inspirați
de practica buna cuviinței. Cu ce ne ajută în mod practic buna cuviință? Cu mai multe lucruri. Aceasta fiindcă
trebuie să știm că buna cuviință este una care ne face să avem o:
- ierarhie a valorilor,
- un simț al valorii,
- un gust al valorii morale,
- o bună situare în universul moral,
- axiologie,
- o bună cunoaștere a sufletelor.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că vom fii unii care
vom ajunge să fim cât se poate de “cu picioarele pe pământ” dacă vom ajunge să:
- apreciem,
- să punem preț,
- să asimilăm
buna cuviință. Aceasta fiindcă trebuie să știm că trebuie să fim unii care să ajungem să ne dăm seama de tot ceea
ce este buna cuviință. Gânditorul Bruce Hyland spunea cât se poate de frumos: “poartă-te cu cinste şi cu bună
32Este bine să știm că există un alt sens al bunei cuviințe. Care este acest sens? Este un sens care se leagă de limită. Sunt lucruri pe care
se cuvine să le facem și lucruri pe care nu se cuvine să le facem. Iată ce spunea în acest sens gânditorul Baltasar Garcian: “imită pe alții
numai cât îngăduie bune cuviință.” Dacă am reformula această frază vom putea vedea că ea este la fel de bine adevărată: imită pe alții
numai cât este decent. Prin urmare se poate vedea aici:
- legătura,
- conectarea,
- apropierea,
- intimitatea
dintre decență și buna cuviință. Aceasta fiindcă trebuie să știm că avem foarte multe lucruri de aflat în ceea ce privește sensul decenței.
Decența este un fapt care ajunge să fie un lucru ce ne duce spre tot ceea ce este frumos în sens spiritual. Un lucru frumos spiritual este
buna cuviință.
33Constantin Anton,Frânturi de Destin(Iași, 2017).
20. 20
cuviinţă. Niciodată nu ştii ce acţiuni din trecut se poate întoarce împotriva ta în viitor.” Aceasta fiindcă este bine
să știm că de cele mai multe ori suntem unii care:
- așteptăm buna cuviință,
fără
- să oferim buna cuviință.
Ce voim să spunem cu aceste cuvine? Voim să fim oameni care să fim tratați cu bune cuviință fără să fim
unii care să oferim bună cuviință. Este evident că nu este moral corect să ajungem să oferim bună cuviință fără
să ajungem ca și noi să oferim bună cuviință. Sunt situații în viața noastră când noi credem că nu este deloc rău
să ne comportăm cu:
- indiferență,
- grosier,
- bădăran,
- fără scrupule,
- ipocrit.
Ei bine dacă facem toate aceste lucruri vom vedea că și noi la rândul nostru vom primii toate aceste în
schimb de la semenii noștri.34
Toate cele spune mai sus au fost unele care au fost spune pentru a ajunge să ne facă să fim unii care să ne
dăm seama că trebuie să fim unii care să ajungem la viața bunei cuviințe ce este una care stă în puterea noastră.
Cu alte cuvine ține de noi să ajungem să progresăm în viața bunei cuviințe. Aceasta fiindcă făcând așa de fapt nu
facem decât ceea ce este decent. Este cât se poate de decent să fim unii care să ajungem să ne dăm seama că
decența este un lucru care ne cere să fim unii care să ajungem să fim adepți ai bunei cuviințe. Nu se poate să fi
un creștin ortodox autentici fără de:
- decență
- și bună cuviință.
Iată ce spunea în acest sens poeta Veronica Bobu: “creştinismul este mai mult decât o teorie, trebuie să
demonstrăm devotamentul faţă de Hristos, hărnicia, buna cuviinţă şi sinceritatea prin modul practic în care trăim
şi lucrăm.”35
În Roma antică unul dintre cei mai nobili romani a fost Voluminus. El avea un prieten de apropiat pe
Lucullus.
- Lucullus?
- Ce este Voluminus?
- Cine este cel mai bun prieten al tău?
- Tu Voluminus.
- Așa te vreau.
- De ce?
- Ai dat răspunsul pe care îl așteptam.
- Mă bucur.
- Nici nu știi cât de mult te iubesc eu Lucullus.
- Și tu te iubesc Voluminus.
Ei bine timpul a trecut și răpus de o boală Lucullus a murit.
- Am o veste proastă pentru tine nobile Voluminus! A început un slujitor de-al lui Voluminus.
- Ce este?
- Nu știu cum să vă spun.
34Cele spune mai sus sunt în concordanță cu dictonul: seceri ceea ce semeni. Nu avem cum să primim bună cuviință de la semenii noștri
dacă tot ceea ce am oferit noi a fost:
- bădărănia
- și un comportament grosier.
Lucrurile sunt logice dar cei mai mulți dintre noi suntem unii care ne facem că nu le vedem și evident că să le desconsiderăm. Este bine
să știm unii care să ajungem să ne dăm seama că viața noastră duhovnicească are numai de câștigat de pe urma bunei cuviințe. Buna
cuviință este una care trebuie să știm că ajunge:
- să ne transfigureze,
- să ne facă mai suavi,
- să ne înnobileze.
35Veronica Bobu, Aripi spre cer (album de poezii).
21. 21
- Spune ce este.
- Bunul tău prieten Lucullus a murit.
- Lucullus a murit?
- Da.
- Nu se poate.
- Îmi este teamă că da.
Voluminus a început să plângă în hohote.
- Lucullus cum ai putut să îmi faci una ca asta?
- Nu el a fost de vină.
- Taci.
- Dar stăpâne...
- Unde este trupul lui Lucullus?
- Este la el acasă.
Fără nici cuvânt Voluminus a plecat spre casa lui Lucullus.
- Vai Lucullus prietenul meu drag.
Voluminus ținea trupul lui Lucullus în brațe și plângea în hohote.
- Ei tu ce faci? A spus un apropiat al lui Lucullus.
Voluminus nu a răspuns nimic.
- Tu nu știi că după legea noastră romană nu se cuvine să te atingi de morți? L-a întrebat un om rău care era
de față.
- Din nou Voluminus nu a răspuns nimic.
- Cu tine vorbesc?
Voluminus nu a răspuns ci îl plângea pe prietenul lui Lucullus.
Cunoscutul lui Lucullus era un om mai rău.
- Ce ar fi să îi dau o lecție acestui Voluminus? S-a gândit el.
A doua zi s-a dus și la pârât la tribunal pe Voluminus că s-a atins de mort, ceea ce nu era permis de legile
romane.
- Bine, îl vom chema pe Voluminus la judecată, a spus judecătorul Antonius
Imediat s-a făcut proces. A fost chemat Voluminus.
- Inculpat Voluminus!
- Ce este?
- Știi de ce te afli aici?
- Nu.
- Cum așa?
- Am primit o citate să vin la proces. Atâta știu.
- Dar nu știi de ce?
- Nu.
- Ești aici fiindcă ai fost reclamat de un membru respectabil al comunității noastre că ai încălcat legea.
- Ce lege?
- Legea și zeii noștri ne interzic să ne atingem de trupul celor morți.
- Așa și?
- Este adevărat că tu te-ai atins de trupul mort al lui Lucullus?
- Așa este.
- Deci nu negi acest lucru?
- Nu în nici un caz. Lucullus este prietenul meu.
- Nu contează că a fost prietenul tău.
- Ba contează.
- De ce?
- Trebuia să ajungi să îl plângi fără să te atingi de corpul lui.
- Nu mă intresează legea, a spus Voluminus și a început să plângă în hohote.
- Degeaba mai plângi acum.
Voluminus nu a spus nimic.
- Fiindcă ai încălcat legea pedeapsa ta este moartea.
Când a auzit acest lucru Voluminus s-a uitat la judecătorul Antonius și i-a spus:
22. 22
- Înțeleg că sunt condamnat la moarte.
- Așa și?
- Mai înainte puteți să îmi mai îndepliniți o dorință?
- Care?
- Mai vreau să văd încă odată corpul lui Lucullus.
Judecătorul Antonius a stat puțin pe gânduri după care a spus:
- Bine, fie cum vrei.
Voluminus s-a spus și a sărutat încă odată pe mâni și pe față pe Lucullus.
- Acum puteți să mă duceți la moarte.
Voluminus a fost executat.36
Este evident că întâmplarea de mai sus este una care ne spune cât de profundă poate să fie prietenia dar la
fel de bine ea ne mai spune și despre cât de inumane erau legile păgâne din antichitate. Se poate vedea că la
Roma a te atinge de un mort te putea costa viața. Ei bine trebuie să știm că un alt sens al întâmplării este unul
care ne spune că există un fel de decență secularistă ce este proprie lumii din jurul nostru.37 Ceea ce trebuie să
știm este că lumea de azi este o lume care ajunge să crede că decența și buna cuviință sunt un fel de modă. Moda
este schimbătoare și prin urmare și bune cuviință (decența) este schimbătoare. Să fie lucrurile chiar așa? Adevărul
este că nu. În nici un fel nu putem să considerăm că decența și buna cuviință este o modă.38
Buna cuviință trebuie să știm că este un bun din care ies mai multe alte lucruri bune:
- cuvioșenia,
- bunul simț,
- un simț moral acut,
- un simț axiologic,
- o ierarhie de valori,
- o bună comportare,
- un reper în momente de confuzie,
- un simț la echității.
Toate aceste lucruri sunt manifestări ale decenței după cum ajunge ea să fie experimentată prin buna
cuviință. Este bine să știm că buna cuviință este o noțiune din ce în ce mai de criză în zilele noastre. Aceasta
fiindcă sunt din ce în ce mai puțini ce care sunt realmente interesați de buna cuviință. Aceasta fiindcă omul de azi
este interesat numai de ceea ce aduce bani. Este evident că buna cuviință este un lucru ce nu ne face să fim unii
care să ajungem să ne dăm seama ca este pentru binele nostru sufletesc. Aceasta fiindcă buna cuviință este una
care anticipează raiul. Nu se poate să nu vedem raiul ca fiind un loc la bunei cuviințe.39
Un alt fel de manifestare a decenței este bunul simț. Ce este bunul simț credem că știe mai toată lumea.
Bunul simț este o alcătuire din mai multe lucruri:
- politețe,
- corectitudine,
- respect,
- bună comportare,
- onestitate,
- cinste,
- omenire etc.
36Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
37Ioan Buliga, Deșertăciunile lumii (Galați, 2010).
38Au existat filosofi antici care spunea că în această lume totul este trecător. Prin aceasta se implica la fel de bine că și morala și
moravurile sunt schimbătoare. De ce? Fiindcă acesta este cursul firesc al vieții. Ei bine trebuie să știm că lucrurile nu aveau cum să fie
așa. Decența și buna cuviință nu sunt lucruri care se schimbă în funcție de modă. Ele sunt lucruri care vin de la Dumnezeu și eventual
numai Dumnezeu Tatăl le poate schimba. Așa se face să trebuie să fim unii care ajungem să îi învățăm pe copii:
- decența,
- bune cuviință
- și corectitudinea.
Aceasta fiindcă făcând așa vom ajunge să fim unii care să ne facem datoria noastră morală față de cei mici. Iată ce spunea în acest sens
gânditorul W. Forester: “Oare punctualitatea nu exercită şi întăreşte simţul de cuviinţă şi de credinţă în legămintele de încredere şi de
respectarea cuvântului?” W. Forester,Îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani(Editura Socec, 1924).
39Ioan de LA Varlaam, Raiul văzut din chilie (București, 2007).
23. 23
Toate aceste lucruri sunt unele care intră în compoziția bunului simț. A fi un om decent înseamnă mai
presus de orice a fi un om cu bun simț. Aceasta fiindcă trebuie să știm că decența și bunul simț sunt într-un fel
sinonime. Trebuie să fim cât se poate de atenți cu sensul bunului simț fiindcă sunt mulți care abuzează de el.
Dacă oamenii ar vrea bun simț adevărul este că cele mai multe infracțiuni nu ar avea loc:
- furturi,
- jafuri,
- hoții,
- șantaj,
- mituire,
- corupție etc.
Toate aceste lucruri au loc fiindcă oamenii nu au bun simț. Toți oamenii știu că bunul simț este un lucru bun
și în acest sens nu vom găsii pe nimeni care să nege:
- importanța,
- și necesitatea
bunului simț. De ce? Fiindcă trebuie să știm că bunul simț este un lucru pe care teoretic îl afirmă și cei mai mari
infractori. Cum se poate ca în unii din semenii noștri să nu mai existe nici un pic de bun simț? Ei bine acest lucru
este posibil fiindcă oamenii se pot pervertii. Sunt mulți care sunt pervertiți și pentru care nu mai există nici o
urmă de bun simț în comportamentul lor.40
Sunt mulți care consideră că bunul simț nu este nimic mai mult decât politețe. Prin urmare ne spun ei că nu
trebuie în nici un fel să ajungem să fim unii care să supraapreciem bunul simț. Ei bine trebuie să știm că bunul
simț este mai mult decât o simplă politețe. El este un fel de simț intern al moralității. Este bunul simț care ne
spune în funcție de situație ceea ce este:
- moral
față de ceea ce este:
- imoral.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că nu trebuie să reducem lucrurile în mod simplist. Bunul simț este decență.
Tot ceea ce face bunul simț este dintr-un simț al decenței. Se poate spune că bunul simț este un simț al decenței.
Aceasta fiindcă nu se poate face o separație netă dintre bunul simț și decență. Gânditorul Marin Voiculescu
spunea foarte bine: “educaţia ţine şi de simţ, şi de bun simţ. Mult mai bine-ar fi, se înţelege, bunul simţ de-ar ţine
loc de lege. Tocmai de aceea bunul simţ n-o fi având plural.”41
Bunul simț este unul care ne spune ce este decent și ceea ce nu este decent. Aceasta fiindcă el este un:
- simț interior,
- o busolă a sufletului,
- o raportare la corectitudine,
- o formă de rafinament
- o formă de manifestare a bunelor moravuri.
Este evident că trebuie să ajungem să cultivăm bunul simț. Aceasta fiindcă făcând așa nu facem decât să
devenim oameni ai decenței. Sunt din ce în ce mai puțini cei care văd legătura dintre:
- bunul simț
- și decență.
Aceasta fiindcă de ce să nu spunem sunt mulți oameni care au inimile împietrite. Aceasta fiindcă ei nu vor să
vadă nici o legătură dintre bunul simț și decență. Ei bine am demonstrat în aceste rânduri că de fapt aceste două
noțiuni sunt strâns legate una de alta și nu pot să fie separate. La fel de bine ceea ce trebuie să știm este că bunul
simț nu este condiționat de o anumită vârstă. Iată ce spunea în acest sens gânditorul antic Publilius Syrus: “bunul
simţ, nu vârsta, descoperă înţelepciunea.” Din aceasta trebuie să înțelegem că întotdeauna bunul simț este o cale
40Bunul simț spunea Albert Einstein că este: o sumă de prejudecăți pe care omul le dobândește până la vârsta de 18 ani. Ei bine este
evident că Einstein a greșit în acest sens. A greșit fiindcă în nici un fel nu putem să credem că bunul simț este “o sumă de prejudecăți.”
Bunul simț este mult mai mult decât niște simple prejudecăți. El este un fel de situare a omului în realitate. Ce voim să spunem prin
aceasta? Voim să spunem că sunt oameni care își dau seama că sunt lucruri pe care trebuie să le respectăm și că sunt mai multe lucruri
de valoare în fața cărora trebuie să ne plecăm. De ce? Fiindcă bunul simț este un fapt care ne face conștienți de faptul de a fi politicoși
și de motivația de a fi politicoși. Toate aceste lucruri sunt unele care ne fac să fim cât se poate de atenți cu bunul simț și să ne dăm
seama de importanța lui pentru viața noastră morală.
41Main Voiculescu, Lumea în gândire (Editura Junimea, 1980).
24. 24
spre înțelepciune. Iată de ce cei mai mulți filosofi sunt oameni ai bunul simț. Filosoful este un om al bunului simț
fiindcă el a ales să meargă pe o cale a decenței. De ce? Fiindcă:
- decența
- și înțelepciunea
sunt lucruri cât se poate de legate una de alta. În nici un fel nu se cuvine să:
- separăm,
- să divizăm,
- să luăm separat,
- să rupem
bunul simț de înțelepciune. Dacă există o formă concretă de manifestare a bunului simț trebuie să știm că ea este
înțelepciunea. Este cu adevărat greu să spunem că nu există nici un fel de legătură dintre înțelepciune și bunul
simț. Prin urmare este bine să știm că avem trei noțiuni:
1. Decență,
2. Bunul simț
3. Înțelepciune
care sunt cât se poate de legate una alta. De ce? Fiindcă aceste noțiuni sunt unele care stau cu toate în legătură și
evident că sunt complementare una alteia. Nu se poate să vorbim de una și în același timp să le ignorăm pe
celelalte. De ce? Fiindcă nu este posibil.42
Este evident că trebuie să fim oameni ai adevărului fiindcă în acest mod vom ajunge să fim unii care să ne
dăm seama de ceea ce înseamnă să fim unii care să prețuim integritatea. Integritatea este un lucru care ne spune
că nu putem să ne considerăm pe noi oameni ai:
- bunului simț,
- adevărului,
- și ai decenței
dacă nu ajungem să vedem legătura organică ce există între aceste trei noțiuni. Iată prin urmare că lucrurile au
mult sens și este bine să știm că ele sunt unele care funcționează cât se poate de bine. Aceasta fiindcă bunul simț
este un fel de simț al:
- decenței
- și al adevărului.
Pentru unii este bine să știm că de fapt adevărul este un lucru cât se poate de generic și de abstract. Aceasta
fiindcă oamenii sunt unii care adevărul este că nu prea vor teorii ci mai mult practică în ceea ce privește adevărul.
Ei bine bunul simț este unul care ne spune că nu este decent să mințim. Lumea cunoaște mari mincinoși.
Aceasta fiindcă oamenii sunt unii care evident că pot să pășească pe căi străine de adevăr. De fapt gânditorul
Max Jacob spune cât se poate de bine că: “bunul simț este un instinct al adevărului.” Cum este posibil acest lucru?
Este posibil fiindcă în sine cu toții simțim că adevărul este decent să fie urmat.43
Bunul simț prin urmare se poate spune că este un simț dublu:
1. Al decenței,
2. Al adevărului.
Ceea ce trebuie să precizăm aici este că trebuie să vedem o legătură cât se poate de strânsă dintre adevăr și
decență. Aceasta fiindcă ele sunt noțiuni care se presupun reciproc. Ele se presupun reciproc fiindcă sunt două
lucruri care au multe lucruri în:
- comun,
- legate unul de altul,
42Gânditorul român Mihai Enachi spunea foarte frumos că: “avocatul adevărului este bunul simț.” Cum este posibil acest lucru? Este
posibil fiindcă trebuie să știm că adevărul este un lucru care se leagă și el de noțiunea de decență. Nu se poate spune că am ajuns la
decență dacă noi suntem oameni mincinoși. Are ceva în comun decența cu minciuna? Adevărul este că nu. În nici un fel nu se poate
vedea o legătură organică și firească dintre:
- minciună
- și decență.
De ce? Fiindcă după cum am spus decența este o manifestare a bunului simț. Trebuie să fim conștienți de aceasta și să avem aceste
lucruri în vedere. Suntem oameni decenți numai în măsura în care suntem oameni ai adevărului.
43Robert L. Turknett, Carolyn N. Turknett, Decent People, Decent Company: How to Lead With Character at Work and in Life(Nicholas Brealey
Boston, 2004).
25. 25
- conectate,
- deduse unul din altul,
- unite.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că bunul simț și decența sunt lucruri care slujesc adevărul. Nu
se poate spune că suntem oameni ai decenței dacă suntem:
- mincinoși,
- bârfitori,
- clevetitori,
- negativiști,
- înșelători,
- certați cu bunele moravuri,
- certați cu adevărul.
Sunt unii care evident că ar putea să vadă bunul simț și decența numai din punct de vedere filosofic. De ce?
Fiindcă adevărul este un lucru cât se poate de filosofic. Ei bine trebuie să știm că decența este un lucru care are
mai multe implicații filosofice dar ea este mult mai mult decât atât. Aceasta fiindcă după cum am spus trebuie să
știm că decența este un lucru care ține mai mult de:
- morală
- și de bunele moravuri.44
Este evident că bunul simț este un lucru care ajunge să fie un fel de situare a omului în lumea din jur.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că sunt lucruri care ajung să ne facă să fim unii care să ajungem să fim cât se
poate de bine orientați cu ceea ce are loc în jurul nostru. Este bine să știm că avem nevoie să fim bine situați
raportat la lumea din jurul nostru. De ce? Fiindcă numai așa vom ajunge să fim unii care ajungem la ceea ce este
esențial. Decența este o cale spre esențial. Aceasta fiindcă sunt din ce în ce mai mulți care fără să își dea seama
ajung să se piardă în hățișul de lucruri din jurul nostru. Este evident că bunul simț este cel care ne arată și ne
deschide calea spre decență. În acest sens filosoful francez Rene Descartes spunea cât se poate de inspirat:
“bunul simţ este însuşirea, puterea de a judeca bine şi de a distinge ce-i adevărat de ce este fals.” Aceasta
înseamnă că este bunul simț cel care ajunge să ne situeze în realitate.45
Se spune că doi pelerini creștin ortodocși au făcut un pelerinaj pe la mănăstirile din Bucovina în România.
- Frumos la mănăstirile noastre.
- Foarte frumos.
- Simt multă pace venind aici.
- Da este o pace a sufletului.
- De ce spun necredincioșii că mănăstirile nu sunt bune la nimic?
- Eh, sunt destul de utile.
- Chiar că sunt.
Pe cum admirau mănăstirea cei doi prieteni au fost atrași de o frescă.
- Ce o fi și fresca aceasta?
- Care?
- Cea de aici?
- A da, acea.
- Da.
- Ce este cu ea?
- Păi uită-te și tu.
44Gânditorul Henri Frederic Amiel spunea cât se poate de inspirat: “bunul simț este calcul aplicat la viață.” Ce vrea să ne spună acest
lucru? El ne spune că omul decenței este un om calculat. Ce vrea să spună expresia: un om calculat? Ei bine trebuie să știm că sunt
oameni care nu știu pe lume se află. Ei sunt oameni care nu sunt calculați. Ei fac mai multe:
- gafe,
- greșeli,
- erori,
- probleme
Fără să își dea seama că dacă ar fi stat mai mult și ar fi gândit lucrurile la rece evident că ar fi putut să își dea seama că aceste lucruri ar
fi putut să fie evitate. Trebuie să fim unii care să ajungem să evităm să fim necalculați fiindcă aceasta este ceea ce ne face să mergem
departe de decență și de bunul simț.
45Robert B. Reich,I'll Be Short: Essentials for a Decent Working Society (Beacon Press, 2003).
26. 26
- Bine.
În frescă erau pictate diferite persoane din diferite stări sociale și sub fiecare era scrisă chemarea stării lui
sociale.
- Ce este acolo?
- Este un episcop.
- Și ce scrie sub el?
- Eu vă învăț pe toți.
- Asta așa.
- Da. Menirea episcopilor este să învețe.
- Și acolo ce este?
- Este chipul domnitorului.
- Și ce scrie sub el?
- Eu domnesc asupra voastră a tuturora.
- Și cel de acolo cine este?
- Este chipul unui general.
- Și ce scrie sub el?
- Eu vă apăr pe toți.
- Frumos.
- Așa este.
- Armata și generali sunt cei care ne apără.
- Evident.
- Și acolo ce este?
- Este un agricultor.
- Și ce scrie sub el?
- Scrie așa: eu vă hrănesc pe toți.
- Evident. Ce s-ar face lumea fără agricultori?
- Ei sunt cei care ne hrănesc pe toți.
- Tu mai știi ce se mai spune despre agricultori?
- Ce anume?
- Că ei sunt talpa țării.
- Dar acolo pe frescă ce este?
- Unde acolo?
- Acolo unde se vede ca un balaur sau monstru?
- A acolo.
- Da.
- Este diavolul.
- Să nu spui că și sub el scrie ceva.
- Stai să mă uit.
- Bine.
- Scrie și aici ceva.
- Ce?
- Eu pe toți vă i-au cu mine dacă nu vă faceți datoria.
- Vai cât adevăr.
- Da este mult adevăr.
- Este adevăr fiindcă a nu îți face datoria este un păcat.46
Dialogul de mai sus cu privire la fresca pe care am descris-o este unul care ne spune multe. Cel mai mult ne
spune că mai toți oamenii suntem chemați să fim unii care să ajungem să ne facem datoria. Este greu să spunem
că suntem oameni ai decenței dacă nu ne facem datoria. Cu toții avem anumite înclinații și trebuie să fim unii
care să ne luăm în serios datoria sau mai bine spus munca noastră.47
Fresca de mai sus este un care ne spune că lenea este un păcat și dacă nu le luăm menirea și munca noastră
în serios este bine vom ajunge în iad. Unii cred că lucrurile sun mult prea exagerate și nu trebuie să credem că ele
46Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
47Jose Antonia Ocampoa, Towards full and decent employment (Națiunile Unite, 2008).
27. 27
sunt chiar așa. Ei bine trebuie să știm că dacă nu ne facem datoria și nu muncim ei bine cu toții vom fi luați de
diavol. De ce? Fiindcă trebuie să știm că diavolul este unul care nu ține cont de:
- scuzele,
- apologiile noastre,
- apărarea noastră.
El vrea să câștige cât mai mulți oameni la iad. De ce? Fiindcă răutatea este cea care îl domină în întregime.
Este evident că trebuie să fim oameni care să fim responsabili. Suntem oameni responsabili dacă ajungem să fim
unii care să vedem lucrurile la rece și la fel de bine cu bun simț. Trebuie să avem mult bun simț și să ne dăm
seama că numai așa vom ajunge să ne facem datoria noastră în această lume.48
Realitatea este că trăim vremuri în care oamenii pun puțin preț pe:
- decență
- și pe bunul simț.
Pe ce pun preț oamenii din zilele noastre cel mai mult? Pe:
1. Bani,
2. Sex,
3. Plăceri,
4. Faimă,
5. Averi,
6. Trup,
7. Propria persoană etc.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că omul de azi nu este unul care crede foarte mult în
duhovnicie. Ea este un lucru care se consideră că numai:
- naivii,
- credulii,
- fraierii
sunt unii care cred în decență. Trebuie să știm că nimeni dintre cei care au ajuns să practice decența deși nu au
avut multe bunuri materiale de câștigat au ajuns să fie unii care să aibă o și mai mare satisfacție: pacea
conștiinței.49
CAPITOLUL 3
DECENȚA CA MODESTIE ȘI LIPSĂ DE PRETENȚII
La începutul acestei cărți am vorbit despre faptul că decența înseamnă printre multe alte lucruri și lipsa de
pretenții. Ce vrea să însemne acest lucru? Ei bine acest lucru înseamnă că decența mai poate să fie concepută și ca
modestie. De ce? Fiindcă trebuie să știm că omul decent este un om modest. Rar se poate vorbii de decență fără
de modestie și invers. Aceasta fiindcă după cum am spus trebuie să știm că omul decent va fi întotdeauna una
om fără:
- mari pretenții,
- modest,
- smerit.
48Datoria este un lucru care se leagă foarte mult de bunul simț. Este bunul simț care ne spune că dacă avem:
- un talent,
- o calitate,
- o virtute,
- o capacitate
ei bine trebuie să fim siguri că vom ajunge să fim unii care să o punem în practică. Știm din pilda talanților că unul dintre muncitorii
care a primit un talant nu a făcut nimic cu el și a ajuns să îl îngroape în sol. Aceasta fiindcă este bine să știm că cu toții avem cel puțin o
calitate. Ei bine această calitate este asemenea unui diamant. Un diamant dacă nu este șlefuit este asemenea unui cristal. Dacă diamantul
este șlefuit el ajunge să strălucească. Ei bine datoria noastră este șlefuirea diamantului de care cu toții avem nevoie. Trebuie să fim
oameni care să ajungem să ne dăm seama că vom face lucruri bune nu numai pentru noi ci și pentru cei din jur dacă ajungem să ne
facem datoria. Iată că lucrurile se leagă.
49Proclu Nicău, Conștiință spune-mi tu (Mănăstirea Putna, 2016).
28. 28
Ei bine acest lucru este din ce în ce mai rar văzut în zilele noastre. De ce? Fiindcă sunt din ce în ce mai
puțini cei care iubesc modestia. Ne place:
- să ne lăudăm,
- să ne “umflăm în pene,”
- să ne dăm mari,
- să ne vedem mai buni decât restul,
- să ne vedem deasupra tuturor.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că trebuie să fim unii care să ajungem să fim unii care să ne
dăm seama că ajungem să fim modești fiindcă este în firea lucrurilor să fim modești.50
Modestia este un lucru care trebuie să știm că își are locul ei. Aceasta fiindcă după cum putem să ne dăm
seama trebuie să fim unii care să ne dăm seama că vom ajunge să fim modești dacă voim acest lucru cu adevărat.
Scriitorul Ambrose Pierce spunea cât se poate de frumos în acest sens: “modestie. Arta distinsă de a-ţi spori
farmecul pretinzând că nu îţi dai seama de el.” Oamenii modești adevărul este că au mai mult farmec decât cei
orgolioși. De ce? Fiindcă este bine să știm că un om orgolios nu este în nici un fel un om:
- decent,
- cu picioarele pe pământ,
- frumos,
- cu bun simț,
- plăcut la vorbă și la faptă etc.
De ce? Fiindcă el este unul care trebuie să știm că ajunge să fie interesat numai de propria lui persoană.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că trebuie să fim mult mai atenți cu:
- semenii noștri,
- cei din jur,
- cei care au nevoie de noi,
- cei care sunt mai slabi,
- cei care sunt asupriți etc.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că vom ajunge să fim unii care să ne dăm seama facem mult
bine societății din jurul nostru dacă vom devenii modești. Modestia este fără doar și poate o putere tainică și un
farmec special pe care cu toții le putem dobândii dacă ajungem să fim unii care să pășim pe calea decenței.
Gânditorul francez La Bruyere spunea cât se poate de inspirat: “falsa modestie este ultimul rafinament al
vanității.” Aceasta fiindcă trebuie să știm că este bine să fim unii care să ne dăm seama că sunt mulți care nu sunt
modești dar vor să fie considerați de cei din jur ca fiind oameni modești.51
Prin urmare este bine să știm că modestia este una care ne aduce mai multe beneficii. Dintre ele amintim:
- ne face decenți,
- ne face realiști,
- ne face să ne cunoaștem pe noi înșine,
- ne face să ne dăm seama de locul nostru în societate,
- ne face să fim noi înșine,
- ne face realiști etc.
Toate acestea sunt lucruri sunt fapte pe care trebuie să fim conștienți este bine să știm că trebuie să fim unii
care să ne dăm seama că numai așa vom ajunge să fim unii care să beneficiem de pe urma modestiei. Gânditorul
român Gabriel Petru Băețan spunea cât se poate de calm că: “modestie înseamnă să îţi ascunzi aura de ochii
celorlalţi, nu să îţi apleci capul!” Prin urmare este bine să știm că nu trebuie să confudăm modestia cu:
50După sfinții părinți ai creștinismului ortodox mândria este un păcat de natură satanică sau luciferică. Este diavolul care a căzut de la
Dumnezeu in cauza mândriei. Cum a fost făcut acest lucru? A fost făcut prin faptul că diavolul din un mare înger a voit totul: a voit să
fie el Dumnezeu. Ei bine lucrurile nu aveau cum să fie așa. Aceasta fiindcă nu poți să Îl schimbi pe Dumnezeu cel care ți-a dat viață.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că trebuie să fim unii care să vedem realitatea în starea ei profundă. Mândria este un lucru care ne face
asemenea diavolului care după cum am spus trebuie să știm că este mândru și orgolios. Trebuie prin urmare să fim unii care:
- să ne cunoaștem locul,
- să ne cunoaștem pe noi înșine,
- să ne știm de lungul nasului.
De ce? Fiindcă toate aceste lucruri ne vor face modești și fiind modești vom ajunge să fim decenți. Este cât se poate de clar că lucrurile
se leagă.
51Alexandru Lascarov Moldoveanu, Despre smerenie (Iași, 2015).
29. 29
- prostia,
- degradarea umană,
- lipsa de respect,
- dezonorarea,
- auto-distrugerea etc.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că modestia este una care ne face să știm pe ce lume trăim.
Suntem oameni care adevărul este că suntem cât se poate de confuzi cu viața noastră. De ce? Fiindcă sunt mulți
care evident că sunt cât se poate de nesiguri de ei înșiși. Ei bine sunt mulți care profită de această nesiguranță a
unora și ajung să introducă tot mai multă nesiguranță în
- în inimile
- și în sufletele noastre.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că oamenii răului au existat în mai toate epocile istoriei. Trebuie să ajungem
să fim unii care ajungem să ne eliberăm de povara nesiguranței și vom ajunge cel mai bine să facem acest lucru
prin faptul că ajungem să fim unii care să ne dăm seama că vom devenii ceea ce suntem meniți să fim prin
modestie.52
Trăim într-o lume în care mai toată lumea știe că a nu fi modest nu este un lucru bun. Ei bine după cum
putem să ne dăm seama sunt mulți care au mari pretenții. Aceasta fiindcă ei sunt unii care își acoperă orgoliul cu
un fel de perdea sau de cortină și ajung să lase să se vadă numai ceea ce vor. Aceasta fiindcă trebuie să știm că
trebuie să fim unii care să ajungem să ne dăm seama că nu avem nimic de câștigat dacă ajungem să ne prefacem
să suntem modești în timp ce în realitate nu suntem. De ce? Fiindcă mai de vreme sau mai târziu oamenii vor
ajunge să își dea seama de cine suntem cu adevărat. Ei bine lucrurile trebuie să știm că sunt unele care ajung să
ne definească și să ne determine să fim noi înșine. Dacă ajungem să fim noi înșine și ne dăm seama că sinele
nostru este unul orgolios ei bine este momentul să ajungem să lucrăm la noi înșine. Cum putem să ajungem să ne
dăm seama de faptul că un semen de al nostru este orgolios dar se ascunde sau mai bine spus ajunge să își
mascheze orgoliul? Cel mai bine acest lucru ajunge să fie făcut prin faptul că orgoliosul ascuns este unul care are
mari pretenții. În acest sens el:
- nu vorbește cu oricine,
- nu își face de lucru cu oamenii mici,
- se vede pe sine mai bun decât restul,
- se vede numai pe sine,
- se interesează numai de propriul interes,
- ține numai la propriile lui opinii etc.
Toate aceste lucruri sunt unele care evident că sunt pretenții pe care cel orgolios ajunge să le aibă fiindcă se
vede pe sine superior față de restul și mai bun decât ei. Prin urmare am spus că trebuie să știm că oamenii sunt
unii care sunt cât se poate de ascunși în ceea ce privește modestia lor.53
Este bine să știm că modestia este un lucru care ajunge să se manifeste în mai multe câmpuri de acțiune:
- cultural,
- științific,
- politic,
- economic,
- al civilizației,
- și nu în cele din urmă artistic.
52Modestia este un lucru care ajunge să ne facă să fim din ce în ce mai ancorați în realitate. De ce? Fiindcă tendința la mulți dintre noi
este să fim cu capul în nori. Ei bine vom ajunge să fim unii care să ne dăm seama că prin modestie vom ajunge să fim cât se poate de
deplini și de profunzi. Aceasta fiindcă trebuie să fim conștienți că modestie este:
- existențială,
- profundă,
- reală,
- deplină,
- totală,
- experiență unică.
Toate aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că fiind modești ajungem să ne realizăm pe noi înșine.
53Radu Teodorescu, Smerenia și modestia ca paradigme creștin ortodoxe (Cugir, 2015).
30. 30
Un artist desăvârșit este și el un o persoană fără pretenții exagerate deși o persoană modestă. Iată ce spunea
în acest sens marele compozitor român George Enescu: “tinerei generaţii îi recomand muncă, cinste şi altruism
şi aş mai adăuga şi modestie, cât mai multă modestie şi îngăduinţă pentru cei din jurul tău care vor să se
manifeste... Valorile adevărate nu pot fi împiedicate de a ieşi la iveală.” Este evident că trebuie să fim unii care să
ne dăm seama că vom ajungem să fim unii care să ne dăm seama de tot ceea ce implică modestia și la nivel
artistic. Ceea ce se poate vedea este că mai toți marii artiști au avut începuturi modeste. Ei bine odată ce ei au
ajuns la:
- faimă,
- celebritate,
- renume,
- bani
- și bogății
ei bine adevărul este că cei mai mulți dintre ei uită de unde au plecat. Nu trebuie să uităm niciodată de unde am
plecat. De ce? Fiindcă numai așa vom ajunge să fim unii care să ne dăm seama de:
- cine am fost,
- cine suntem,
- și cine vom ajunge să fim.
Toate aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că modestia este un fapt de viață deci unul concret și nu numai o
simplă teorie.54
Este bine să știm că modestia este gândită de mulți ca fiind un lucru ce este propriu numai creștinismului
ortodox dar ceea ce este bine să știm este că sunt mult mai multe alte religii care la fel de bine vorbesc de
modestie. Una dintre ele este taoismul chinez. Iată ce spunea despre modestie cel mai mare filosof și ideolog
taoist Confucius: “modestia este fundaţia solidă a tuturor virtuţilor.” Modestia este un lucru care trebuie să fie
fundamental pentru noi pentru toți și mai ales pentru noi creștinii ortodocși. De ce? Fiindcă trebuie să fim unii
care să ne dăm seama de faptul că modestia este un lucru pe care decența îl cere. Trăim într-o lume în care dacă
cu toții am fi interesați numai de propriu orgoliul am fi într-o stare de război continuu.55
Se spune că scriitorul român Mihail Savoveanu a făcut o vizită în Olanda. După ce a venit discuta despre
Olanda cu un prieten de al său.
- Ei și cum a a fost în Olanda?
- Frumos, frumos.
- Mă bucur că ți-a plăcut.
- Păi cum să nu îmi placă?
- Asta tu știi.
- Să știi că olandezii sunt mai onești decât noi românii.
- Cum așa?
- Așa cum îți spun eu.
- Cum de ți-ai dat seama?
- Din mai multe lucruri.
- Cum ar fi?
- Să ți le spun?
- Da, cum să nu.
- Păi uite un lucru care l-am văzut în Olanda și care nu există în România.
54Este bine să știm că trebuie să fim persoane care să ne dăm seama de modestie și de valoarea ei până nu este prea târziu. Se spune de
sfinții părinți că nu ai cum să intri în rai dacă nu ești modest. De ce? Fiindcă în rai există numai modestie și smerenie. Scriitorul român
Liviu Rebreanu spunea cât se poate de inspirat că: “modestia nu este dezinteres, ci o atitudine.” Sunt mulți care obiectează în fața
modestiei și a lipsei de pretenții că de fapt ei nu au cum să fie modești (adică nu au cum să fie decenți). De ce? Fiindcă ei sunt unii care
trebuie să știm că zic ei că dacă ajung să fie modești ajung să se:
- degradeze,
- înjosească,
- piardă pe ei înșiși,
- deprecieze.
Ei bine ceea ce trebuie să știm este că o astfel de opinie nu este în nici un fel adevărată. Modestia este una care e înnobilează și nu ceva
care ne degradează.
55Serafim Alexeiev, Despre smerenie și mândrie (București, 2001).
31. 31
- Care este el?
- În fiecare dimineață furnizorii de produse olandezi vin și își pun produsele lor în vase sau în coșuri la
porțile clienților.
- Și nu le fură nimeni?
- Nu.
- Păi cum așa?
- Cum am spus olandezii sunt mult mai onești decât noi românii.
- Sunt impresionat.
- Și eu am fost.
- Și ce altceva ai mai văzut în Olanda?
- Lăptarii sunt unii care lasă laptele lor la răscruce de drumuri și canaluri.
- De ce?
- Pentru ca cei pentru care sunt să vină să le ia.
- Și nu sunt luate de ații?
- Nu.
- De ce
- Fiindcă olandezii sunt onești după cum am spus.
- Da foarte onești.
- Ceea ce îmi spui tu despre Olanda este cu adevărat foarte frumos.
- Am o părere foarte bună despre Olanda.
- Și altceva ce ai mai văzut în Olanda.
- Ceea este tipic la olandezi este că ei sunt unii care foarte rar nu reușesc să își recupereze obiectele pierdute.
- Cum așa?
- Păi tu știi că oamenii mai pierd umbrele, o geantă, o haină, un portofel.
- Așa și?
- 99% din obiectele pierdute ajung într-un fel sau altul la cel păgubit.
- Cum așa?
- Fiindcă olandezii sunt unii care sunt cât se poate de corecți.
- De asta mi-am dat seama.
- Da și țin mult unii la alții ca fiind un popor extrem de unit.
- Sunt mai diferiți de noi românii.
- Sunt în multe feluri.
- Și mai este un lucru despre olandezi.
- Ce anume?
- Sunt foarte disciplinați.
- Cum așa?
- Ei sunt conștienți că pentru ca societatea să funcționeze trebuie să existe un fel de mecanică socială.
- Hmmm....frumos.
- Da este.
- Uite la ce mă gândeam.
- La ce?
- Tu ești scriitor nu?
- Așa este.
- Ce ar fi să scrii un articol despre vizita ta în Olanda?
- Un articol?
- Da. Un articol.
- De ce?
- Ca să fie mai mulți care să își dea seama de cum sunt olandezii.
- Să știi că dacă mă gândesc mai bine nu este o idee rea.
- Singur că nu este.
La câteva zile după acest dialog se spune că scriitorul Mihail Sadoveanu a scris un articol care se intitula
simplu Olanda. Printre multe alte lucruri iată ce spunea el: “olandezul merge în disciplina obştei sale, într-un fel
de mecanică socială. El lucrează. Dupăce lucrează ziua, searaîşi înseamnă socotelile în registre şi închide banii
32. 32
îracasa de fier. Caută în carnet, să vadă cum stau operaţiile lui cu băncile. Înainte de a se culca în patul
cuaşternuturi ca zăpada, — deschide Biblia familiei, legată în piele de viţel. Citeşte şi ...apoi adoarme”56
Avem aici o poveste adevărată despre olandezi care ne spune că cu adevărat sunt și popoare neortodoxe
care au un comportament profund ortodox. Acest lucru nu înseamnă că noi ortodocșii nu mai trebuie să
practicăm ortodoxia noastră ci mai mult să ajungem să voim:
- să perfecționăm,
- să desăvârșim,
- să împlinim,
- să ducem la deplinătate
creștinismul ortodox pe care îl avem.57
Este evident că trebuie să fim oameni care să ajungem să punem mai mult preț pe modestie. Aceasta fiindcă
este decent să fie așa. Lucrurile sunt cât se poate de simple în sens creștin ortodox:
- a fi modest este decent,
- a nu fi modest este indecent.
De ce? Fiindcă trebuie să știm că lucrurile legate de modestie sunt unele care se leagă de decență la fel de
bine.58
Deși unii dintre marii întemeietori de religie au ajuns să acorde o anumită atenție modestiei și smereniei ei
bine trebuie să știm că modestia pe care o practică ei nu este una mântuitoare. Nu este una mântuitoare fiindcă
trebuie să știm că modestia trebuie să fie unită cu smerenia lui Hristos pentru ca să aibă un fel de capacitatea de
mântuire. Iată că lucrurile sunt cât se poate de clare și de evidente. Trebuie să fim unii care să ajungem la
modestie și la smerenie fiindcă voim să ne mântuim. Am citat mai sus pe taoistul Confucius care și el în unele
locuri a fost preocupat de smerenie. Ei bine dacă cei din alte religii ar fi modești cu adevărat ei bine ei a trece la
creștinismul ortodox dar adevărul este că nu o fac. Nu a fac și acest fapt este unul care ne face să ne dăm seama
că ei nu se vor mântui. Iisus a fost cât se poate de clar când a spus că El este: calea, adevărul și viața. Prin urmare
în afară de Hristos nu există mântuire. Sunt mulți care evident că contestă acest lucru dar el nu poate în nici un
fel să fie trecut cu vederea și la fel de bine nesocotit. Aceasta fiindcă modestia creștin ortodoxă este una:
- autentică,
- mântuitoare,
- duhovnicească,
- morală,
- profundă etc.59
Din cele spuse mai sus reiese faptul că există o profundă legătură dintre modestie și decență. Cum este
posibil acest lucru? Este posibil fiindcă este decența care ne cere să fim modești. Realitatea este că trăim într-o
societate care ajunge să îi considere pe cei modești ca fiind:
- proști,
- fraieri,
- naivi,
56Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
57Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă a credinței universale și apostolice a Bisericii Răsăritene (Iași, 2020).
58Scriitorul Victor Martin spunea că: “modestia este o decorație interioară.” Aceasta fiindcă trebuie să știm că sunt lucruri care ajung să
ne fie un fel de decorații:
- interne,
- altele ne sunt:
- decorații externe.
Ei bine modestia este o decorație internă care ajunge să ne facă să fim unii care să fim cât se poate de frumoși în exterior. Aceasta
fiindcă trebuie să ținem cont că cei din jur sunt unii care ajung să ne vadă să vadă cine suntem cu adevărat. Aceasta fiindcă este bine să
știm că modestia este un lucru care ne face cinste. Este decent să ajungem să fim preocupați de problematica modestiei. Aceasta fiindcă
trebuie să știm că modestia este un lucru din ce în ce mai rar întâlnit în zilele noastre. Oamenii de azi sunt:
- prea plini de sine.
- înfumurați,
- plină de sine,
- egoiști,
- individualiști etc.
În acest peisaj deprimant în sens creștin ortodox ici și colo mai vedem câte o floare a modestiei la unii creștini ortodocși autentici.
59Sofian Boghiu, Smerenia și dragostea: însușirile trăirii ortodoxe (București, 2002).
33. 33
- creduli,
- idealiști etc.
De ce? Fiindcă societatea din jurul nostru este una care a ajuns să fie dominată și contaminată de viciul
mândriei. Se crede în zilele noastre că pentru a ajunge să te impui în plan social trebuie să fi:
- nesimțit,
- îngâmfat,
- orgolios,
- mândru,
- plin de sine,
- egoist etc.
De ce? Fiindcă numai așa cei din jurul tău vor ajunge să te recunoască și să te respecte. Se poate vedea că
mai ales în țările asiatice există un mod de viață profund violent și bazat pe ego. Adepții artelor marțiale sunt unii
care de multe ori se luptă demonstrativ pentru a își demonstra puterea și tăria fizică. Ei bine noi creștinii
ortodocși nu acceptăm aceste practici. De ce? Din modestie. Nu trebuie să ajungem să credem că ne vom
impune în societate prin violență sau arte marțiale cum cred mai mulți asiatici. Aceasta fiindcă societatea din jurul
nostru trebuie să fie una:
- civilizată,
- educată,
- a bunului simț,
- rezonabilă etc.
Iată cum modestia este un lucru ce este din ce în ce mai trecut cu vederea și neluat în seamă în zilele noastre.
Gânditorul antic Pitagora și el era conștient de importanța și frumusețea modestiei. Iată ce spunea el despre
modestie: “fii modest: modestia e un veşmânt uşor, de culoare blândă, plăcută vederii şi uşor de purtat.”60
Modestia este o putere imensă fiind ea este bazată pe autocontrol. Sunt mulți care nu se pot autocontrola și
pentru acest lucru ei bine ei ajung să fie unii care să nu mai știe de ceea ce este modestia și modul în care se
manifestă ea. Instinctul omului este un lucru care nu se bazează pe modestie. De ce? Fiindcă instinctul nu are:
- conștiință,
- gândire de sine,
- control propriu,
- deplinătate,
- este mai mult animalic,
- nu este întotdeauna rațional.
Toate aceste lucruri sunt unele care ne spun că nu trebuie să credem că modestia este o problemă de instinct
fiindcă nu este. Modestia la fel ca decența este un lucru conștient care are loc în sufletul și mintea omului. Este
evident că trebuie să fim mai atenți cu raportul dintre conștiință și modestie. De ce? Fiindcă sunt mai multe
momente în care:
- instinctul,
- pornirea animalică,
- propriile patimi
ajung să ne-o ia înainte. Iată de ce am spus că numai prin decență ajungem la o conștiință de sine a modestiei.
Un proverb românesc spune așa: bogăția cea mai mare a oamenilor este modestia. Cum este posibil acest lucru?
Este posibil fiindcă după cum am spus modestia este:
- autocontrol,
- stăpânire de sine,
- conștiință,
- determinare,
- profesionalism etc.
Toate aceste lucruri fiindcă după cum am spus trebuie să știm că modestia este aparent o negație a propriei
noastre personalități. Trebuie să știm că sunt mai mulți care simt un fel de impuls de a se autoafirma. Este acest
impuls care ne spune că la noi totul este bine și totul este la superlativ. Să fie lucrurile chiar așa? Vom vedea că
nu.61
60Pitagora,Legile morale şi politice(Editura Antet Revolutions, 2003).
61Wendy Shalit, A return to modesty. Discovering the lost virtue (Free Press, 2016).
