1. RADU TEODORESCU
ASTRONOMIE ŞI ANGELOLOGIE
1

2. România 2011
CUPRINS
Introducere
1. Astronomia între religie şi ştiinţă: astrologia
2. Concepţiile astronomice bazate ştiinţific şi cele bazate religios
3. O astronomie angelologică,
4. Angelologia ortodoxă şi astronomia contemporană
5. Concluzii
2

3. INTRODUCERE
„Şi am văzut şi am auzit glas de îngeri mulţi, de jur împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al
bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii”
(Apocalipsa 5, 11).
Din cele mai vechi vremuri omul a fost preocupat de originea cosmosului şi a lumii.
Filosofi, cosmologi, savanţi şi erudiţi au emis teorii referitoare la originea cosmosului, a lumii
şi a omului. În acest sens, a existat am putea spune o ştiinţă care a ieşit din cosmologie. Este
vorba mai mult decât orice de astronomie. Astronomia spre deosebire de cosmologie este am
putea spune o altă ramură a ştiinţelor: „Astronomia, (din limba greacă, άστρον astron: stea,
νόμος nomos: lege) este știința care studiază legile ce guvernează cosmosul, adică corpurile
cerești și evenimentele ce au loc dincolo de atmosfera terestră cum ar fi stelele, planetele,
cometele, galaxiile sau radiațiile cosmice de fond. La fel, studiază forma și formarea
universului. Cei care studiază astronomia se numesc astronomi. Astronomia este una dintre
cele mai vechi științe datând încă din perioada Greciei Antice. În secolul al VII-lea în Anglia
astronomii se foloseau de poziția stelelor în navigație (vezi istoria astronomiei). În perioada
contemporană, aproape toți astronomii au cunoștințe solide de fizică iar rezultatele
observațiilor sunt puse în context astrofizic, astfel încât astronomia și astrofizica au dobândit
definiții foarte apropiate. Astronomia nu trebuie confundată cu astrologia, o pseudoștiință
care încearcă să prezică destinul persoanelor pe baza traiectoriilor unor obiecte cerești. În
Grecia Antică, ca și în alte civilizații antice, astronomia conținea în mare parte astrometrie,
calculând pozițiile stelelor și ale planetelor pe cer. Mai târziu, Kepler și Newton au publicat
lucrări despre mecanica cerească, descriind matematic mișcarea corpurilor din sistemul solar
și interacțiunea lor sub acțiunea gravitației. Astronomii moderni se folosesc de aceste
principii, iar cu ajutorul telescoapelor, spectrografelor, calculatoarelor, observatoarelor
astronomice, le este mai ușor de înțeles natura fizică a acestor obiecte cerești.”1
Astronomia ne spune astfel că universul este mai mult decât orice compus din mai
multe planete sau stele. Astfel se estimează că numai Calea Lactee galaxia noastră are un
număr de 50,000,000 planete. În total se presupune că în univers ar exista apriximativ 1011
biliaone galaxii. Prin urmare am putea face un calcul matematic referirtor la câte planete
sunt în univers. Prin urmare numărul total al planetelor din univers ar fii undeva la
5.055.000.000.000 planete [aproximativ 5 biliarde sau triliarde planete]. Oricum alte teorii
susţin că există uneva în jur de de mai puţin de 5 triliarde. Evident, în astronomia modernă
acesta este am putea spune un număr aproximativ, fiindcă în realitate nimeni nu ştie exact
numărul total. Acest număr impresionant de planete şi de constelaţii a dus din cele mai vechi
vremuri la o ştiinţă anume sau mai bine spus la o discipilnă de studiu care să studieze aceste
planete şi care să le denumească. Această ştiinţă a fost denumită astronomie.2
1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Astronomie.
2
Din astronomie a ieşit o altă pesudo-ştiinţă. Este vorba mai mult decât orice de astrologie. Astrologia a fost
dincolo de orice considerată ca fiind ocultă fiindcă în ea găsim îmbinate date ştiinţifice cu foarte multe
3

4. Prin urmare, putem vorbii cât se poate de mult de astronomie, dar nu putem vorbii de o
exactitate a astronomiei fiindcă astronomia este încă o ştiinţă în dezvoltare.3
Dintre cei mai
celebrii astronomi amintim pe Hiparcus şi Ptolemeu, pe Aristarh din Samos, pe Nasir al din al
Tusi, Nicolae Copernic, Tycho Breathe, Johannes Kepler, Galileo Galilei, Isaac Newton,
Subbrahmanian Chandrasekhar, Ejnar Hertzsprung sau pe Edwin Hubble. Ca să pomenim
numai pe câţiva dintre cei mai renumiţi. Numărul total al astronomilor din istorie nu se
cunoaşte. Oricum, au fost foarte mulţi astronomi care s-au dedicat acestei ştiinţe care a dat
mari rezultate în trecut.
Ortodoxia şi teologii ortodocşi sunt conştienţi că în faţa acestui impresionat număr de
planete din cosmos, aproximativ 5 biliarde după estimările ştiinţifice recente trebuie să ofere
o opinie sau mai mult decât atât o consideraţie pe această temă. Prin urmare, în teologia
ortodoxă a existat în trecut am putea spune ceea ce am putea denumii dialogul dintre
astronomie şi ortodoxie care s-a manifestat cel mai mult în plan cosmologic. Mai înainte de a
putea vorbii de astronomie în sens deplin şi definitiv trebuie să vorbim am putea spune de
cosmologie. Ce este cosmologia? Cosmologia spre deosebire de astronomie studiază o
ramură separată care este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii „istoria sau
apariţia universului.”4
Prin urmare, am putea spune că cosmologia şi astronomia sunt două obiecte de studiu
separate. Dar ele se înrudesc sau mai mult decât orice sunt ceea ce am putea denumii
originea comună. Cea mai mare discuţie referitor la originea cosmosului sau la cosmologie
sau istoria cosmosului are loc pe două câmpuri: religios şi ştiinţific. A fost evidentă apariţia
cosmosului. Cum a apărut cosmosul? Acesta este una dintre cele mai dificile întrebări pe care
trebuie să o analizăm şi la care nu vom pretinde că vom oferi un răspuns absolut dar oricum
vom da un răspuns cel puţin „relativ” sau „probabil.” Ceea ce a fost am putea spune cât se
poate de discutat în epocă a fost mai mult decât orice originea universului? A apărut
universul singur fără să fie nevoie de implicaţiile lui Dumnezeu? Răspunsul la această
întrebare a variat în istorie. După cosmologiiie monoteiste ca şi cea profesată de Scritpură [în
special scrierile lui Moise], universul a fost creat de un singur de Dumnezeu.5
În păgânismul
antic însă nu se credea acest lucru ci se credea că universul este produsul a mai multor zei
sau demiurgi. Prin urmare în cosmologia religioasă au existat am putea spune mai multe
„dezbateri” referitoare la cosmologie. Astfel unii au crezut într-o cosmologie religioasă în timp
ce alţii au crezut într-o cosmologie ştiinţifică. Aceasta fiindcă după cum am spus cosmologia
antică religioasă era mai mult decât orice bazată pe un politeism cosmologic. Ori acest lucru,
în special în timpul evului mediu a stârnit am putea spune foarte multe nelinişti şi
superstiţii şi aluzii religioase. Biserica Ortodoxă în special a condamnat astrologia. Cel mai mult astrologia a fost
condamnată din cauza horoscopului care pentru ortodoxie este o practică ocultă şi superstiţioasă.
3
Trebuie menţionat că din astronomie s-a mai desprins o altă ştiinţă. Este vorba de astrometrie care este ştiinţa
care măsoasă planetele de pe cer. Ceea ce trebuie să menţionăm este că astronomia este o ştiinţă care este
încă în „dezvoltare” şi în „expansiune.” Chiar dacă în cadrul astronomiei actuale există o hegemonie a serilor de
subdiviziuni ştiinţifice, astronomie a rămas aceiaşi ştiinţă din antichitate.
4
Dintre cei mai celebrii cosmologi am putea denumii pe Roger Bacon, Dimitry Grienvich, Philolaos, Seleucos din
Selucia, Aryabatha, John Philoponus, Alkindus, Saadia Gaon, Algazel, Fakhr al din al Razi. Nilakhanta Somayaji,
Tycho Brahe, Rene Descartes, Johan Lambert, Willem de Sitter şi mulţi alţii pe care nu îi pot enumra pe toţi.
5
Din scriptura iudeo-creştină s-a inspirat mai mult decât orice Mohamed când a scris coranul care nu este decât
o imitaţie a Scripturii sau a Bibliei iudeo-creştine.
4

5. dezacorduri în lumea ştiinţifică. În special în evul mediu lumea nu mai vroia să accepte tot
ceea ce venea din religie dacă nu era verificat şi ştiinţific.
Cosmologia medievală devenea am putea spune cât se poate de mult separată de
cosmologia antică politeistă.6
Dar oricum, odată cu Hristos v-a apare o altă cosmologie care
v-a echita am putea spune acel proces de „frângere” al cosmologiei antice de cea medievală
prin recursul la ştiinţă. Din evul mediu v-a fii acceptat ca fiind adevărat şi real tot ceea ce
este am putea spune ştiinţific în plan cosmologic şi astronomic. Cosmologia medievală a fost
fără de nici o îndoială ceea ce am putea denumii „o reevaluare sau o revoluţionare” deplină a
cunoştinţelor din această categorie. Universul devenea astfel un câmp deschis investigaţiilor
ştiinţifice. Ştiinţa avea să fie cea care v-a hotărâ şi v-a decide ceea ce este astronomic şi
cosmologic.
Astronomia a avut astfel spus multe de câştigat din „dezvoltarea ştiinţifică” sau din
accentul pe ştiinţă în spaţiul investigaţiilor astronomice şi cosmologice. Astronomia a început
să mai aibă încă o ştiinţă de dezvoltare sau mai bine spus decât orice o ştiinţă care venea în
sprijinul cunoştinţelor care le avem legate de astronomie. Miliardele de planete pe care omul
le poate vedea pe bolta cerească am putea spune că nu sunt numai procesul unei „credinţe
religioase oarbe” ci mai mult decât orice există şi o metodă de abordare ştiinţifică.
Cosmologia din cele mai vechi vremuri a pus la baza universului şi a cosmosului ceea
ce am putea denumii „materia” care era în sens cosmologic tema centrală a cosmologiei.
Cosmologia era astfel ştiinţa care „justifica” sau mai mult decât orice explica apariţia,
existenţa şi finalul universului. Universul era astfel în cosmologia modernă şi este şi în cea
actuală produsul voinţei creatoare a lui Dumnezeu. Dumnezeu era astfel „motorul principal”
al universului care în teologie se numeşte creaţie. Ca şi creator al universului şi fondator al
ştiinţei astronomice, Dumnezeu este suveran în cosmosul creat de Sine şi este Cel care ia dat
un scop şi un ţel preetern. Ţelul cosmosului este cel mai mult în raportul cu omul arătarea
„atotputerniciei lui Dumnezeu” şi mai mult decât orice „revelarea lui Dumnezeu.” În cosmos
am putea spune că are loc din punct de vedere teologic ortodox „revelarea lui Dumnezeu.”
Dumnezeu se poate spune că se revelează pe Sine în existenţa cosmosului. La fel de bine tot
Dumenezu a stabilit „legile sau regulile” după care operează universul. Am putea spune că
Dumnezeu este Cel care „conduce sau comandă” universul.
În cosmologia ortodoxă şi în special în cea creştin ortodoxă, „Dumnezeu este mai mult
decât orice” Cel care conduce universul sau dincolo de orice este autoritatea ultimă şi
absolută din univers. Creştineşte Dumnezeu este dincolo de orice „suveranul universului.”
Cum trebuie să înţelegem faptul că Dumnezeu este „suveran al universului?” Ca şi creator al
Universului Dumnezeu este Cel care am putea spune „proniază” sau mai mult decât orice
susţine universul. Teologia ortodoxă mărturiseşte astfel că toată complexitatea universului
nu putea apare din nimic sau nu este am putea spune un produs al hazardului. Dumnezeu a
6
Cosmologia egipteană antică de exemplu profesa crezul în Isis şi Osiris ca şi zei creatori ai universului fără să
dea am putea spune nici un fel de explicaţie ştiinţifică. Aceasta a dus am putea spune la „ruptura” dintre ştiinţă
şi religie. În ştiinţă univerusl v-a devenii produsul acelui Big-Bang primordial. Teoria a fost popularizază în
special în secolul al XX-lea.
5

6. creat prin urmare universul cu tot ceea ce există în el.7
Ştim astfel că univerul nu este am
putea spune produsul hazardului sau mai mult decât orice nu este în orice caz produs al
întâmplării. În univers există o rânduială sau o ordine care a fost stabilită de Dumnezeu.
Legile sau rânduielile universului sunt mai mult decât orice produsul voinţei creatoare a lui
Dumnezeu.
Prin urmare, după cum ne spune cosmologia creştină tot ceea ce a fost creat în univers
a fost creat de Dumnezeu şi din voinţa lui Dumnezeu. Universul cu toată complexitatea lui nu
este existent în sine. El îşi are cauza în Dumnezeu şi mai mult decât atât este am putea
spune susţinut de Dumnezeu. Prin urmare, cosmologia creştin ortodoxă susţine că Dumnezeu
este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii „cauza creatoare” a universului şi a
vieţii. Dar cum am spus, cosmologia a fost un teren de intersecţie dintre mai multe ramuri
ştiinţifice. Ştiinţa în sine este mai mult decât orice doar o expoziţie a adevărurilor legate de
existenţa lui Dumnezeu.8
Ştim astfel că Dumnezeu este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii
„supremul rânduitor sau legiuitor al cosmsoului.” Creat de Dumnezeu cosmosul sau universul
am putea spune că are un rost sau o ţel pe care numai Dumnezeu îl cunoaşte. Sensul
universului se descoperă nu în „experimentele astronomice sau cosmologice” ale lumii de azi
ci mai mult decât orice în voia lui Dumnezeu care susţine dincolo de orice tot ceea ce este
creat şi tot ceea ce este făcut.
Astfel, mai îniante de a vorbii de astronomie putem vorbii în special de două categorii
de „cosmologie”: este vorba mai mult decât orice de cosmologia religioasă sau de cea
ştiinţifică. Ba mai multe decât atât s-a vorbit şi de o „cosmologie sacră.” În creştinism după
cum am arătat este cât se poate de evident că Dumnezeu este autor al universului şi El este
este sensul sau raţiunea ultimă în univers.9
O altă personalitate am putea spune cât se poate
de marcantă a „cosmologiei creştine” a fost Origen din Alexandria.
Prin urmare ştim foarte bine că Dumnezeu este creator a tot ceea ce există şi că tot
ceea ce s-a creat, s-a creat de Dumnezeu. Dumnezeu este mai mult decât orice Cel care
deţine am spune ţelul final al lumii şi al universului. Ca şi existenţă creată universul este un
alt mediu de experimentare a lui Dumnezeu. „From the late ninth century onwards Eriugena
exercised considerable influence within Latin Christianity, notably through the Periphyseon
and his translation of the Dionysian corpus. However, with the condemnation of the
Periphyseon for ‘heresy’ by the Catholic Church in 1210 and again in 1225, its author was
consigned to obscurity. When the English scholar Thomas Gale dared to print the
Periphyseon for the first time (in 1681 at Oxford), the work was promptly consigned to the
Index of banned books, where it would remain until the second Vatican council almost 300
7
O lucrare pe această temă a fost scrisă de Lucian Răzvan Petcu, Cosmologie creştină şi teoriile fizicii moderne,
(Editura Sofia: Bucureşti, 2008).
8
Popper, Karl R. Objective Knowledge. Clarendon Press London 1973 p.40, Gilkey, Langdon Religion and the
Scientific Future. Harper and Row New York 1970 p.53-54, and Bunge, Mario Les Présupposés et les Produits
métaphysiques de la science et de la technologie contemporaine. pp.193-206 in Science et Métaphysique
Dockx, Settle, et al. Ed. Beauchesne Paris 1976 254 p.
9
Bouteneff, Peter (2008). Beginnings. Ancient Christian Readings of the Biblical Creation Narratives. Grand
Rapids, Michigan: Baker Academic.
6

7. years later. However, during the nineteenth century, a full millennium after his lifetime,
Eriugena was rediscovered by German, French, and Russian scholars. Finally, in the closing
decades of the twentieth century and into the new millennium he has been reclaimed with
justified pride by Irish scholars such as John O’Meara, Mary Brennan, Dermot Moran, James
McEvoy, Deirdre Carabine, and Catherine Kavanagh. In summary, we may state that the
Christian Platonist cosmology entails a duality of divine creation: God creates the intelligible
world of archetypes directly and the sensible world of phenomena indirectly. This duality also
pertains to time, in that the creation of the archetypes takes place outside time while their
unfolding takes place within time. The world is therefore both eternal and created: eternal
from the point of view of the archetypes and created from the point of view of the
phenomena. In evolutionary terms, the Platonist Christian view of creation implies that the
diversity of life on Earth is due to the unfolding in space-time of the divine ideas. From an
evolutionary viewpoint there are arguments for and against this cosmology. On the one hand,
if a gradual transformation of species into new forms actually does occur, as postulated by
both classical Darwinism and Neo-Darwinism, then the evolutionary process could not be
seen as based on archetypes, since the latter are by definition immutable. On the other hand,
if new species are formed relatively fast, as suggested by the lack of transitional forms and
the sudden appearance of new species in the fossil record, then the evolutionary process
could reasonably be viewed as the temporal unfolding of eternal archetypes. The theory of
punctuated equilibrium as first proposed by the American scholars Stephen Jay Gould and
Niles Eldridge in 1972 might well be compatible with such an understanding, and thus with
Christian.”10
Ştim astfel că astronomia este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii studiul
planetelor şi a existenţelor lor. Din cele mai vechi vremuri omul a fost fascinat de “spaţiul
cosmic.” Acest gen de fascinaţie a omului a dus la ceea ce am putea denumii un nou gen de
literatură Science Fiction, SF care trebuie să spunem că a insufleţit pe parcursul veacurilor
milioane de minţi umane dorinice să vadă ceea ce este dincolo de univers şi de limitaţiile
spaţiului cosmic. Din cele mai vechi vremuri omul a fost dornic de a explora, „necunoscutul şi
de a afla tainele spaţiului cosmic” care a fost perntru umanitate o provocare. Teologii şi
Biserica nu s-au lăsat dincolo de aşteptările acestei provocări. Astfel, teologii au arătat cât se
poate de mult că Dumnezeu este mai mult decât orice Cel care după cum am spus a dat un
sens universului şi cosmosului.
Ortodoxia afirmă că universul este creat ca fiind bun şi este făcut de Dumnezeu şi de
voia Sa. Dumnezeu a fost Cel care mai înainte de începuturile timpurilor a stabilit am putea
spune legile universului care ulterior au fost contestate de om. Cea ce este cât se poate de
paradoxal este că ortodoxia a vorbit din cele mai vechi vremuri de un „plan al lui Dumnezeu
faţă de univers şi de comos.” Acest plan al lui Dumnezeu nu este am putea spune cunsocut
omului şi umanităţii în deplinătate. Dumnezeu nu a descoperit omului tot ceea ce ţine de
univers şi de existenţa sa.
În acest sens, ortodoxia crede că toată cosmologia universului a fost lăsată de
Dumenezu cu un scop cât se poate de evident şi cât se poate precis. Universul este în
cosmologia ortodoxă „o expresie a voinţei creatoare.” Dumnezeu este ca şi energie şi putere
10
http://www.earlychurch.org.uk/pdf/origen_de-beer.pdf.
7

8. nelimitat. Totuşi, ceea ce teologii ortodocşi au arătat este că universul este limitat. În acest
sens, cosmologiile care nu afirmă existenţa lui Dumnezeu cred că universul este nelimitat şi
infinit.
Ar trebui să spunem că numai Dumnezeu este Cel care infinit sau mai mult decât atât
Dumnezeu este autor al infinitului. În acest sens, cosmologia şi astronomia tradiţională nu
consideră că universul este nelimitat şi infinit. Dumneezu este atotputernic şi infinit. Lumea şi
universul în sens tradiţional a ieşit de la Dumnezeu şi am putea spune că se v-a întoarce la
Dumnezeu. În acelaşi timp, trebuie să spunem savanţilor şi marilor oameni de ştiinţă că
Dumnezeu este mai mult decât orice autor a tot ceea ce există şi că trebuie să îl căutăm pe
Dumnezeu în univers mai mult decât orice. Toată complexitatea universului care depăşeşte
capacităţile noastre de cuprindere cu cele aproximativ 5 biliarde de planete cât cuprinde
universul, sunt produsul precis al unei voinţe care a creat am putea spune mai mult decât
orice o „rânduială şi o organizare” în univers şi în tot ceea ce există.
Dumnezeu este am putea spune „cauza ultimă a universului.” În spre Dumnezeu se
îndreaptă şi îşi caută originea tot ceea ce există. Oricum, o întrebare care s-a ridicat în
teologie este care sau ce a fost rolul îngerilor lui Dumnezeu în creaţia universului. Pe această
temă s-au emis mai multe ipoteze. Principala teorie este „îngerii L-au asistat sau au fost
alături de Dumneezu la creaţia cosmosului.” Dumnezeu este creator al lumii şi al universului
dar am putea spune că tot Dumnezeu a avut şi asistenţi sau însoţitori în creaţia universului şi
a lumii văzute. Astfel, în concepţia biblică Dumnezeu este dincolo de orice „cauza ultimă a
cosmosului.” Dumnezeu este Cel care deţine am putea spune „înţelegerea finală” a
cosmosului şi a tot ceea ce există.
Ca şi fiinţă supranaturală Dumnezeu există dincolo de univers şi de limitaţiile sale. Tot
ceea ce ţine de acest fapt şi de explicarea lui pe înţelesul omului contemporan şi a celor care
vieţuim astăzi v-a fii subiectul prezentului volum. Prezentul volum se doreşte un dialog şi o
împăcare dintre angelologie şi astronomie sau cosmologie.
8

9. ASTRONOMIA ÎNTRE RELIGIE ŞI ŞTIINŢĂ
„El (este — n.n.) Creatorul universului, Cel care a pus ordine în univers, pentru că
cuvântul Dumnezeu, Θεός, vine de la Vέσις (punere) şi τάξις (ordine). În «Predica lui Petru»
vei găsi că Domnul este numit «Lege şi Cuvânt».” (Clement Alexandrinul, Stromatele,
Stromata I, Cap. XXIX, 182.2.-182.3., în PSB, vol. 5, p. 113)
După cum am arătat, există am putea spune două curente care definesc am putea
spune astronomia. Ştiinţa şi religia. Astfel, trebuie să spunem că mai mult decât orice
astronomia este o ştiinţă sau o epistemologie. Ştiinţa este mai mult decât orice ceea ce am
putea denumii cea care defineşte astronomia sau conţinutul astronomiei. Astronomia este
astfel am putea spune cât se poate de ştiinţifică. Totuşi, au existat şi anumite concepţii
religioase ale astronomiei sau mai bine spus legate de astronomie. Astronomia era astfel mai
mult decât oriece studiul sistematic al corpurilor stelare. Fascinaţia omului cu spaţiul cosmic
nu a încetat. Producţii celebre legate de teme de astronomie cum ar fii Star Treck sau Star
Wars are avut mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un iz „religios.” În faţa
complexităţii astronomice a universului omul a simţit atât nevoia unie investigaţii ştiinţifice
cât şi un profund sentiment religios.
Astfel, această combinaţie stranie de religie şi ştiinţă a dar naştere unei aşa numite
ştiinţe care pretinde că poate da răspuns la mai toate întrebările omului legate de existenţă
şi de viaţa sau destinul său. Mai mult decât orice astrologia se bazează pe mari falsităţi.
Această combinaţie dintre astronomie şi religie a dat naştere unei pseudo-ştiinţe care după
cum am spus este mai mult decât orice o falsitate şi o răstălmărice a adevărului ştiinţific.
Produsul acesta ambiguu dintre astronomie ca şi ştiinţă sau religin, în astrologie a dat
naştere la ceea ce am putea denumii ca şi horoscop. Ce este prin urmare un horoscop.
Horoscopul este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii ca şi prelungirea acestei
erori sau confuzii dintre astronomie şi astrologie.
Teologii şi în special teologii ortodocşi au fost de mai multe orice chemaţi să dea un
„verdict” în ceea ce priveşte relaţia ambiguu de mult dezvoltată dintre ştiinţă şi religie.
Ştiinţa este mai mult decât orice cea care fondează astronomia şi nu astrologia. Astrologia
este pentru teologii ortodocşi ceva sau mai mult decât orice o categorie care ţine mai mult
de ocult şi de paranormal.
9

10. Această mutaţie dintre astronomie şi astrologie după cum am arătat în această
introducere a plecat mai mult decât orice din ceea ce am putea denumii „neînţelegerea
dintre cosmologia religioasă şi cea ştiinţifică.” Astfel, această neînţelegere s-a perpetuat şi în
domeniul astronomiei practice rezultând în aşa numnitele horoscopuri care pretind pe baze
astronomice că pot da „preziceri şi previziuni” despre viitorul omului, al unei ţări, al unui oraş
sau al unei metropole. Astfel, ortodoxia a respins fondarea astrolonomiei pe baze religioase,
dar ceea ce stabilit mai mult decât orice ortodoxia a fost fără de nici o îndoială ceea ce am
putea denumii o cosmologie religioasă care îl are pe Dumneezu ca şi creator şi nu alte teorii
cum ar fii cea a big bangului.
În ortodoxie Dumnezeu este mai mult mult creatorul absolut al cosmosului şi nu există
nici un fel de îndoială în această părivinţă. După cum am spus Dumnezeu a fost cel care a
stabilit legile şi rânduiala din cosmos sau mai mult decât orice ceea ce am putea denumii
„ordinea din univers.” Dumneezu este astfel creator al unui univers care cum am spus
depăşeşte limitele sau capacitatea noastră de înţelegere, dar Dumnezeu nu este în nici un
caz autor al creazurilor în horoscop. Horoscopul este am putea spune respins de ortodoxie ca
şi provenind din ocultism.
Este astfel cât de poate de evident că voia lui Dumneezu nu se face cunoscută pe sine
prin intermediul planetelor care au cel mai mult un curs astronomic. Voia lui Dumnezeu nu
necesită predicţii astrologice cum este cel al horoscopului ci mai mult decât orice ceea ce am
putea denumii „asceză, contemplaţie şi rugăciune.” Dumnezeu a fost mai mult decât orice
ceea ce am putea denumii creator al stelelor.
Universul nu are astfel nici un rol în a influenţa „rolul sau viaţa” omului. Universule
este mai mult decât orice un mediu în care omul devine am putea spune conştient de
prezenţa lui Dumnezeu şi de atotputernicia creatoare a lui Dumnezeu. În acest sens,
astrologia nu are un loc ştiinţific ci este fondată cel mai mult pe superstiţii şi pe crezuri cât se
poate de nesigure.11
Astrologia este privită de teologi ca şi un domeniu ocult şi supersiţios.
Universul are legi proprii care diferă am putea spune de legile prin care se conduce sau se
dezvoltă viaţa omului.
Astfel, în special din astrologie, care după cum am arătat este o falsă speculaţie a
cosmologiei şi a aatrolomiei au ieşit în special două domenii oculte sau paradormale:
horoscopul şi zodiacul. Zodiacul pretinde că speciile umane sau omul în spine poate fii grupat
în 12 mari categorii astrologice care sunt sub conducerea lui Dumnezeu. După cum am spus
Biserica Ortodoxă a respins aceste crezuri ca fiind false şi oculte. Este mai mult decât orice
ceea am putea denumii cât se poate de improbabil şi de imposibil de a crede că mişcarea
planetelor pe orbită la miliarde de ani lumină de pământ pot influenţa sau decide soarta
omului.
Prin urmare, zodiacul şi horoscopul care sunt derivate din aceste crezuri
parapsihologice sau paranormale se bazează pe surperstiţii şi mai mult decât orice pe ceea
ce am putea denumii „nesiguranţa sau presupunerile unor anumiţi oameni.” Evident, teoriile
astrologice ale horoscoapelor şi ale zodiacelor care au „inundat” am putea spune mai mult
decât orice lumea de azi sunt cât se poate de reprobabile.12
11
http://www.oroskopos.gr.
12
În mass media de azi putem vedea mai mult decât orice o „invazie” de horoscoape şi de zodii care ne spun că
se bazează pe date astrologice extrem de sigure şi de precise. Astfel internetul, ziarele, televiziunile şi radiourile
în special ne învaţă încă din fragedă pruncie să credem în diferite teorii astrologice cum că lumea este condusă
de „puteri sau forţe cosmice” impersonale.
10

11. Soarta omului este decisă de Dumnezeu sau mai bine spusne este hotărâtă de un
Dumnezeu personal şi nu de forţe sau puterci cosmice impersonale. Oricum, ceea ce este de
remarcat, este că ortodoxia este de acord cu astronomia cca şi şiinţă şi nu cu astrologia ca şi
ştiinţă. Astfel, dovezile astronomice sunt subiectul investigaţiei laboroarelor şi a centrelor de
studiu astronomic dintre care cele mai celebre sunt European Space Angecy13
şi NASA.14
Prin urmare, viaţa omului este sub direcţionarea sau sub conducerea lui Dumnezeu.
Acest lucru a fost exprimat în mai multe teorii şi mai multe opinii ştiinţifice sau religioase.
Ceea ce a fost cel mai problematic în acest sens în ceea ce priveşte existenţa omului este
mai mult decât orice ceea ce am putea denumii faptul că omul a fost lăsat în cosmos de
Dumnezeu şi beneficează am putea spune mai mult decât orice de „asistenţa şi de îngrijirea
lui Dumnezeu.”
Dumnezeu se îngrijeşte de om mai mult decât orice şi este am putea spune Cel care
hotătăşte sau decide soarta omului şi a lumii. Acest lucru Dumnezeu nu îl face prin forţe
extraterestre ci mai mult decât orice prin voia şi şi îngerii Săi. Ortodoxia are un capitol care
se denumeşte agelologie. În acest sens, mai mulţi sfinţii părinţi cum ar fii sfântul Dionisie
Areopagitul au scris despre o anumită ierarhiea îngerilor. Ceea ce este cel mai demn de
remarcat este că în corpusul Sfântului Dionisie, denumit de unii pseudo-Dionisie Sfântul
Dionisie vorbeşte de o Ierarhie îngerească şi nu de o ierarhie a extratereştirlor sau a fiinţelor
extratarestre.
Ceea ce crede astfel ortodoixia este că îngerii nu sunt extratereştii ci sunt fiinţe care
există dincolo de univers sau de cosmos în ceea ce am putea denumii „paradis sau cer.”
Locul existenţei îngerilor lui Dumneezu este aspaţial şi atemporal fiindcă îngerii au fost creaţi
mai înainte de spaţiu şi de timp. Angelologia ortodoxă care are o tradiţie ce datează până
prin secolele al VII-lea sau al VI-lea înainte de Hristos nu a creazut am putea spune în
existenţa extratereştrilor. Astfel, mai multe teorii contemporane ne spun că de fapt îngerii lui
Dumnezeu nu sunt decât extratereştrii de pe alte planete. Orice ceea ce putem vedea din
tradiţia iudeo-creştină este că îngerii lui Dumnezeu stau cu Dumneezu şi nu stau pe alte
planete. La fel de bine tradiţia ortodoxă iudeo-creştină a denumit locul existenţei îngerilor lui
Dumnezeu paradis dau rai, părin urmare îngerii nu pot fii locuitori de pe alte planete.
Spaţiul în care există îngerii lui Dumnezeu este mai mult decât orice am putea spune
un spaţiu „paradisiac” sau paradisul. Rolul îngerilor în formarea cosmosului a fost afirmat de
mai mulţi sfinţi părinţi. Astfel în Vechiul Testament am putea spune că avem cât se poate de
mult o referinţă la rolul îngerilor în facerea lumii şi a cosmosului: „Unde erai tu, când am
întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului
sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a
pus piatra lui cea din capul unghiului, Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi
îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau? »15
Ceea ce apare în acest verset din Vechiul Testament este că „stelele cântau” ceea ce
este puţin reprobabil autorul se referă aici la faptul că la facerea lumii îngerii lui Dumnezu
cântau şi sărbătoreau. Ce sărbătoreau îngerii lui Dumnezeu la faecrea cosmosului? Mai mult
decât orice credem că îngerii lui Dumneezu s-au bucurat la apariţia universului şi a
cosmosului. Este posbil ca în cer să fii fost mare veselie la acest act unic sau mai mult decât
orice la acest act fundamental din apariţia universului.
13
www.esa.int.
14
www.nasa.gov.
15
Iov 38, 4-7.
11

12. Existenţa lui Dumnezeu am putea spune că schimbă foarte mult ceea ce am putea
denumii „cosmologia şi astronomia” în general. Existenţa lui Dumnezeu ne spune că
Dumneezu este orânduitorul cosmosului sau a universului. Universul a fost rânduit în forma în
care este de Dumnezeu şi există conform voinţei lui Dumneezu. Astfel, pentru omul
credincios Dumnezeu poate fii văzut în toate biliardele de planete de pe orbita cosmică.
Astfel, lucru nu trebuie să ne ducă la „ateism” sau la agnosticism cum este cazul marilor
savanţi ci mai mult decât orice la „cunoştinţa lui Dumnezeu.” Mai mult decât orice secolul al
XX-lea a fost am putea spune un secol cu mari realizări astronomice sau spaţiale. Cu toţii de
aducem aminte de anul 1969 când omul a ajuns să „păşească pe lună.”16
Anul 1969 s-a dovedit a fii am putea spune un an cât se poate de „radical sau
revoluţionar” pentru astonomie. Acel an, a marcat am putea spune toată astronmia din toate
timpurile. Cuvintele lui Neil Armstrog au fost cu adevărat uimitore: „un pas mic pentru om,
unul mare pentru umanitate.” Prin urmare, pentru prima dată când omul a ajuns să păşească
pe altă planetă decât a sa, a fost am putea spune în 1969. fără de nici o îndoială că putem
spune că acesta a fost un fapt „astronomic.” Mai mulţi dintre cei din vremurile lui 1969 au
spus că deşi omul a ajuns pe lună, Dumnezeu nu era acolo.
Teologia ortodoxă mărturiseşte că Dumnezeu este „pretudindeni.” Dumnezeu este
prezent în tot universul fiindcă Dumnezeu este Cel care a creat şi orânduit universul. Prin
urmare, Dumnezeu a creat soarele, luna, sistemul solar, galaxia noastră şi la fel de bine tot
cosmosul. Dar ceea ce astronomii şi la fel de bine teologii şi mai mult decât orice teologii
ortodocşi se întreabă este dacă universul este infinit sau dacă am putea spune există o limită
a universului?
Răspunsurile la această întrebare au variat foarte mult. Unii susţin că universul a ar fii
infinit, şi în sens figurat este fininit fiindcă până la momentul actual nici un om nu a ajuns la
celălalt capăt al universului, pe când alţi spun că universul nu este infinit ci este limitat.
Astronomia s-a obişnuit să folosească acest termen de „infinit.” Ceea ce afirmă ortodoxia şi
mai mult decât orice teologia ortodoxă este că „infinitul” este o noţiune care este propriu
numai lui Dumnezeu. Deşi mai multe ştiinţe exacte cum ar fii metamtica, fizica sau
astronomia operează cu noţiunea de infinit, autor al infinitului este numai Dumnezeu. Două
infinituri ar însemna în sens matematic doi Dumnezei.
Ortodoxia crede în existenţa unui singur Dumnezeu infinit şi etern. Prin părtăşie la
Dumnezeu universul ar putea fii inifinit, dar mai mult decât orice trebuie să ştim foarte bine
că numai Dumnezeu este infinit prin Sine. Astfel, pe matematician sau pe astronom noţiunea
de infinit trebuie să îl ducă la Dumnezeu şi la nesfârşirea Sa. Ceea ce s-a remarcat în zilele
noaste este că mai multe ştiinţe foloseasc noţiunea de infinit ca şi ceva separat de
Dumnezeu. În mod cât se poate de exact, universul poate fii infinit sau este infinit numai prin
voinţa creatoare a lui Dumnezeu.
Dacă este să clarificăm acest larg dezbătut capitol din astronomia contemporană
referitor la „infinitatea universului,” putem spune cât se poate de clar că infinitul este mai
mult decât orice o creaţie sau un atribut al lui Dumneezu. Deşi putem vorbii de infinit ca şi un
inifnit matematic sau astronimic, acest infinit este mai mult decât orice un derivat din
noţiunea infinitului.
16
Asupra acestui fapt s-a comentat foarte mult în istorie. Au trecut mai bine de 40 de ani de la acest mare
eveniment din istoria umanităţii. În tot acest timp, Biserica şi Ortodoxia la fel ca şi teologia ortodoxă nu a
continuat să afrime mai mult decât orice că Dumnezeu este autorul universului şi este mult mai important să îl
găsim pe Dumnezeu în univers sau în cosmos decât să găsim fiinţe extraterestre.
12

13. Prin urmare, universul este infinit în raportul cu omul, dar universul nu este infinit în
raport cu Dumnezeu. Inifnitatea universului este doar o pală reflecţie a infinităţii lui
Dumnezeu. Ca şi substanţiere Dumneezu este singura fiinţă infinită. Acest lucru este după
cum voi arăta supralogic şi supraraţional. Dumnezeu ca şi infinitate este mai mult decât orice
ceea ce am putea denumii supraraţional, supranatural şi supralogic. Tot ceea ce este infinit
este parte din Dumnezeu. Mai mult decât atât fiinţa lui Dumnezeu este suprainfinită sau
dincolo de orice infinit.
Prin urmare, teologia ortodoxă crede că în ceea ce priveşte astronomia şi creazurile ei
referitor la infinitatea universului, astronomul este chemat mai mult decât orice să se
raporteze la ceea ce am putea denumii existenţa lui Dumnezeu. În teologia ortodoxă
Dumnezeu este Cel care a stabilit „temeliile lumii.” Aceasta o mărturisim în slujblele Bisericii
ortodoxe când cântâm: „pentru că a întârit lumea care nu se v-a clătina.” Fondarea
universului a fost am putea spune actul ceator al lui Dumnezeu. Acest adevăr a fost
mărturisit în Noul Testament „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi
Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi
fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi
lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. »17
Prin urmare, este cât se poate de evident că deşi putem vorbii de două cosmologii una
religioasă şi alta ştiinţifică, nu putem vorbii de două astronomii. Astfel, în sens astronomic,
sistemul solar are 9 planete : mercur, venus, pământul, marte, jupiter, saturn, uranus,
neptun, pluto. Ortodoxia crede că aceste planete au fost create de Dumnezeu după cum tot
Dumnezeu a creat soarele. Acest fapt însă a fost negat de mai multe teorii ştiinţifice.18
Prin urmare, este cât se poate de evident că astronomia nu este am putea spune o
religie ci este mai mult decât o ştiinţă. Ceea ce a fost cel mai tragic este că unii au făcut din
astronomie o religie. Este vorba mai mult decât orice de astrologie. Există astfel am putea
spune o diferenţă dintre astrologie şi astronomie? Este cât se poate de evident că deşii există
o similaritate a termenilor derivaţi din limba elenă, astronomie este ceea ce am putea
denumii „ştiinţa studierii planetelor” sau a oboectelor din spaţiu cosmic,” în timp ce
„astrologia” este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii „superstiţia sau ocultul”
refetiro la cosmos sau la univers.
Teologia sau mai bine spuns teologia ortodoxă nu a fost împotriva astronomiei ca
disciplină de studiu ştiinţifică. Astfel, teologia priveşte astronomie ca şi pe o ştiinţă şi nu ca şi
pe o religie. Prin urmare, teologia ortodoxă este în profund contrast cu toţi cei care am putea
spune sunt mai mult decât orice ceea ce am putea denumii susţin astrologia. Astrologia este
un fel de amestec straniu de astronomie şi de ocultism sau de superstiţii. După cum am spus,
în spaţiul cosmic nu poate exista nimic ocult sau care ţine de supersiţie fiindcă Dumneezu a
este creator după cum am spus al universului.19
17
Ioan 1, 1-4.
18
James Binney: Galactic Astronomy, Princeton University Press, 1998.
19
Dacă anul 1969 a fost am putea spune cel mai victorios an din istoria astronomiei în general, am putea spune
că anul 1986 a fost un an dezastros din punct de vedere astronomic. După 25 de zoboruri, navesta spaţială
Discovery Challanger a eşuat şi a explodat la aproximativ 73 de secunde după ce a decolat de pe sol. Aceast
acceident a adus am pute aspune foarte multe „probleme” în avansarea astronomiei contemporane.
13

14. Biserica Ortodoxă nu este împotriva astronomiei dar este conştientă de „pericolele” la
care se expun astronauţii şi astronomii în spaţiul cosmic. Foarte multe acceidente spaţiale
nedorite asemenea celui din anul 1986 au avut loc şi în ultimii ani care ne fac am putea
spune să nu fim prea optimişti referitor la viitorul sau la avansarea astronomiei.
O altă celebră misiunea astronomică a avut loc în anul anul 2001 pe planeta Marte
când prima navetă spaţială a aterizat fără nici un om pe planeta marte. Prin urmare, vedem
că astronomia este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un progres continuu al
omului şi mai mult decât atât u interes continuu al omului în general. Ştim cât se poate de
mult că Dumnezeu este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii creator al planetelor.
Oricânt de multe planete ar exista în univers creatorul lor este fără de nici o îndoială
Dumnezeu. Astfel, oricând de departe în univers ar ajunge sau mai bine spus oricât de mulţi
sateliţi ar trimite în spaţiul comsic, aceasta nu înseamnă că noi am ajuns am putea spune
avansaţi în Dumenzeu sau mai mult decât orice în cunoaşterea astromonică.
Teologii ortodocşi consderă că cunoşaterea astronomică şi descoperirile astronomice
după cum am spus trebuie să ne ducă cu gândul a existenţa şi la complexitatea lui
Dumnezeu. Fiinţă supremă şi asbolută, Dumnezeu este dincolo de orice desocperire sau
cucerire astromonică. Am putea spune spune că în plan ecclesiologic, de fiecare dată când
apare un nou sfânt aceasta este am putea spune echivalentul cu descoperirea unei noi
planete sau a unei noi constelaţii.
Astfel, ceea ce este cel mai evident, este că Dumnezeu dincolo de orice este mai mult
decât orice ceea ce am putea denumii „stăpân al universului” sau mai mai mult decât orice
„cel care am putea spune că dedice mai mult decât orce ceea ce are loc în univers.” Legile
universului, cum ar fii gravitaţia, mişcarea planetelor sau mai mult decât orice şi toate
celelate procese spaţiale sau cosmice au fost lăsate de Dumnezeu mai mult decât orice ca şi
un fel de „armonie a universului.” Marii savanţi au descoperit astfel am putea spune o altă
faţă a lui Dumnezeu din studiul universului şi a constelaţiilor. Această nouă faţă a lui
Dumnezeu am putea spune că nu este în nici un caz o faţă „obişnuită.” Ea este mai mult
decât orice ceea ce am putea denumii „o cunoşatere sau o revelaţie naturală a lui
Dumnezeu.” Dumnezeu este mai mult decât orice autor al lumii şi al comosului. Indiferent
unde vor ajunge rezultatele ştiinţifice ale astronomiei din zilele noastre acest adevăr nu v-a
putea am putea spune să fie modificat sau mai mult decât orice supus răstălmăcirilor. Euforia
astronomică care a fost prezentă în secolul al XX-lea am putea spune că nu s-a încheiat. Şi
azi, omul visează să „exploreze universul.” Cea mai evidentă dovadă este imensiteatea
producţiilor science fiction care împânzesc am putea spune mai mult decât orice ceea ce am
putea denumii „televizoarele şi cinematografele noastre.”
Setea de nescunoscut sau de cunoaştere a omului după cum a arătat mai mult decât
orice experienţa poate îmbrăca unele forme necontrolate. Aceste forme sunt de fapt mascări
ale lipsei de Dumnezeu. Din mai multe puncte de vedere am putea spune că Dumnezu este şi
v-a rămâne acelaşi pe pământ, pe lună sau pe planeta jupiter. Există astfel am putea spune o
diferenţă de „înţelegere sau de perspectivă” între ceea ce înţelegem printr-un univers creat
de Dumnezeu sau un univers fără de Dumnezeu. Universul fără de Dumneezu sau astronomie
fără de Dumnezeu în cele din urmă nu poate duce la un rezultat benefic sau la un rezultat
productiv.
Astfel, mai multe decât orice tradiţia iudeo-creştină a vorbit de ceea ce am putea
denumii un „sfat preetern al lui Dumnezeu cu îngerii Săi.” Astfel, ortodoxia consideră că
Dumnezeu a fost însoţit şi asistat de îngerii Săi la facerea comosului. Deşi autor al cosmosului
14

15. am putea spune că a fost numai Dumnezeu, totuşi bazaţie pe „revelaţia sau descoperirea
biblică” credem că Dumnezeu a fost însoţit de mai mulţi îngeri ai Săi la facerea lumii şi a
cosmosului.20
Prin urmare, astronomia a fost mai mult decât orice o ştiinţă care s-a aflat la
doi poli de înţelegere. Un pol de înţeleger, care era cel cosmologic, era mai mult decât orice
cel care susţinea existenţa lui Dumnezeu şi vedea universul ca fiind creat de Dumnezeu. Dar
începând cu evul mediu după cum am spus, mai multe teorii ştiinţifice negau că universul era
creat de Dumnezeu şi mai mult decât orice universul este un produs autonom care nu a fost
creat de Dumnezeu.
În acest sens, ortodoxia a făcut de cele mai multe ori am putea spune recurs la
infromaţiile care le avem despre îngeri în ceea ce priveşte relaţia cu Dumnezeu. Astfel, îngerii
20
Înţelegem că îngerii au fost creaţi mai înainte de universul material vizibil. La fel de bine ortodoxia nu a
considerat că îngerii sunt extratereştrii sau fiinţe extraterestre. Îngerii sunt la fel ca şi lumea produsul voii lui
Dumnezeu şi sunt mai mult decât orice ceea ce am putea denumii „coplanificatorii universului.” Un autor care
antic sau medieval care a scris pe această temă a fost Sfântul Vasile cel Mare în Hexaimeronul său. „Cu aceste
două margini - cer şi pământ - Moise ţi-a lăsat să înţelegi existenţa întregului univers; a dat cerului întâietatea în
ordinea creaţiei şi a spus că pământul este al doilea în ordinea existenţei. Negreşit, au fost făcute o dată cu
cerul şi pământul şi cele ce sunt între cele două extreme. Deci, chiar dacă Moise n-a spus nimic despre
elementele lumii, de foc, de apă, de aer, tu însă, cu propria ta minte, înţelege mai întâi că toate aceste
elemente sunt amestecate în tot ce există. în pământ vei găsi şi apă, şi aer, şi foc, o dată ce din pietre sare foc,
iar fierul, care este şi el născut din pământ, dacă este frecat, scoate cu îmbelşugare foc. Şi e lucru vrednic de
mirare cum focul, când este în corpuri, stă cuibărit acolo fără să vatăme, dar când este scos afară, mistuie pe
cele pe care mai înainte le păzea nevătămate. Săpătorii de fântâni arată apoi că în pământ se găseşte apă; iar
existenţa aerului în pământ o arată vaporii care se ridică din pământul umed încălzit de soare. înţelege apoi că
dacă cerul ocupă prin natura lui locul cel de sus, iar pământul este în partea cea de jos - că spre cer se ridică
cele uşoare, iar spre pământ cad cele grele, că susul şi josul sunt potrivnice unul altuia. Moise, care a
consemnat pe cele care sunt prin natura lor foarte depărtate unele de altele, a consemnat implicit şi pe cele
care ocupă locul dintre aceste două extreme. Deci nu căuta o expunere a tuturor existenţelor, ci prin cele ce ţi
s-au arătat, înţelege-le şi pe cele trecute sub tăcere! Cercetarea fiinţei fiecărei existenţe, fie a celor pe care le
contemplăm, fie a celor care ne cad sub simţuri, ar lungi mult de tot interpretarea noastră, iar pentru expunerea
celor cu privire la această problemă s-ar cheltui mai multe cuvinte decât cele câte s-ar putea spune despre
fiecare din problemele de care ne ocupăm. De altfel nici n-ar fi de folos pentru zidirea Bisericii să ne ocupăm de
ele. Despre fiinţa cerului ne sunt îndestulătoare cele spuse de Isaia, care, prin cuvinte simple, ne-a dat o idee
clară despre natura cerului, zicând: „căce cerul ca fumul s-au întărit” , adică: Cel ce a dat cerului, pentru
alcătuirea lui, o natură subţire, nu tare, nici groasă. Iar despre forma cerului ne sunt îndestulătoare tot cele
spuse de Isaia spre slava lui Dumnezeu: „Cel ce au întins ca o cămară cerul”. Acelaşi lucru să ni-l spunem şi
despre pământ. Să nu cercetăm cu curiozitate care este fiinţa lui, nici să nu ne sfărâmăm mintea căutând ce
este sub el, nici să căutăm o natură lipsită de însuşiri, care prin ea însăşi ar fi fără însuşiri, ci să ştim bine că
toate câte le vedem la el sunt rânduite pentru a-i da existenţă şi pentru a-i completa fiinţa. Că n-ai să ajungi la
nimic dacă ai încerca să elimini cu raţiunea fiecare din însuşirile care sunt în el. Dacă îndepărtezi negrul, recele,
greul, densul, însuşirile pe care ţi le dă gustul sau alte însuşiri pe care le atribuim pământului, atunci nu mai
rămâne nimic din pământ. Părăsind, dar, aceste cercetări, te sfătuiesc să nu cauţi să afli nici pe ce stă
pământul. Îţi va ameţi mintea, pentru că gândirea ta nu va ajunge la un rezultat sigur. Dacă vei spune că aerul
este aşternut sub lăţimea pământului, vei rămâne nedumerit, întrebându-te: Cum substanţa moale şi cu totul
goală a aerului rezistă, deşi este apăsată de o greutate atât de mare? Cum nu alunecă aerul în toate părţile,
evitând prăbuşirea împreună cu pământul, şi cum nu se urcă deasupra pământului care îl apasă? Iarăşi, dacă
vei presupune că apa este temelia pământului, şi aşa te vei întreba: Cum pământul, care este greu şi dens, nu
se scufundă în apă, ci el, care-i atât de greu, este ţinut de apă, care este mai slabă decât el? Pe lângă asta
trebuie să te mai întrebi: Pe ce stă apa? Şi iarăşi vei fi nedumerit: pe ce substanţă tare şi rezistentă stă fundul
celei din urmă temelii? Iar dacă vei presupune un alt corp, mai greu decât pământul, care ar putea opri
pământul să o ia în jos, să-ţi aminteşti că şi corpul acela are nevoie de un altul care să-l susţină şi să nu-l lase să
cadă. Iar dacă am putea presupune un reazem şi aceluia, mintea noastră va căuta iarăşi şi aceluia un alt
reazem, şi aşa vom merge la nesfârşit, născocind alte temelii pentru cele pe care le-am găsit. Şi cu cât vom
merge mai departe cu mintea, cu atât vom fi siliţi să aducem mai mare putere de sprijin, care să poată rezista
15

16. lui Dumnezeu sunt mai mult decât orice am putea spune fiinţe care au existat dinaintea
creaţiei lumii şi a universului. Faptul acesta nu a fost privit în ortodoxie ca şi un fapt ştiinţific.
Îngerii lui Dumnezeu nu sunt astfel fiinţe ştiinşifice ci mai mult decât orice sunt fiinţe
religioase. Deşi există o ştiinţă a îngerilor, este vorba de angelologie, raportarea dintre
astronomie şi angelologie a fost de cele mai multe ori problematică.
În Noul Testament întâlnim am putea spune o mărturie care ne indică faptul că
universul sau cosmosul este sub ascultarea lui Dumnezeu sau după cum am spus mai sus că
Dumnezeu este mai mult decât orice „suveran al universului.” Astfel în Evanghelia Sfântului
Matei capitolu 2 ni se spune că la naşterea Domnului Iisus Hristos s-a arătat o stea luminaosă
pe cer care indica oraşul Betheleem.21
Prin urmare, dacă Dumnezeu este autor al universului
sau al cosmosului, am putea spune că universul este mai mult decât orice în stăpânirea lui
Dumnezeu şi acţioenază după cum vrea Dumnezeu. Dumnezeu am putea spune că deţine
ceea ce este mai mult decât orice „sensul final al lumii şi al cosmosului.” Cosmosul este mai
mult decât orice ceea ce am putea spune produsul ultim al voinţei lui Dumnezeu şi mai mult
decât orice creaţia lui Dumnezeu.
Creat de Dumneezu din nimic, cosmosul este am putea spune produsul voineţi lui
Dumnezeu. Evident, bibliardele de planete sau puzderia de planete care există în universul
întregii greutăţi pe care o are de susţinut. De aceea pune hotar minţii tale, ca nu cumva cuvântul lui Iov să-ţi
mustre curiozitatea, că iscodeşti cele ce nu pot fi înţelese, şi să fii întrebat şi tu de el: „Pre ce sânt stâlpii lui
înfipţi?” . Iar dacă uneori auzi în psalmi spunându-se: „Eu am întărit stâlpii lui” , gândeşte-te că psalmistul a
numit „stâlpi” puterea care susţine pământul. Iar cuvintele psalmistului: „pre mări au întemeiat pre el” ce
altceva arată decât că apa este revărsată de jur împrejurul pământului ? - Dar cum se face că apa, care este
curgătoare şi se îndreaptă spre locurile înclinate, stă suspendată şi nu se revarsă nicăieri? - Nu te gândeşti că
aceeaşi nedumerire, ba chiar mai mare nedumerire, îţi pune gândirii tale pământul, care stă suspendat, el, care
e mai greu decât apa? Trebuie, dar, neapărat, fie că acceptăm că pământul se ţine singur, fie că pluteşte pe
ape, să nu ne depărtăm de gândul cel binecredincios, ci să mărturisim că toate se ţin prin puterea Creatorului.
Aceasta trebuie să ne-o spunem atât nouă înşine, cât şi celor care ne întreabă pe ce se sprijină această mare şi
grozavă greutate a pământului: că „în mâna Lui - marginile pământului” . Acesta este cel mai sigur răspuns pe
care-l putem da minţii noastre şi care este de folos şi ascultătorilor noştri. Unii filosofi ai naturii (Aristotel) spun,
cu vorbe savante, că pământul stă nemişcat din anumite pricini: din pricina locului pe care îl ocupă în centrul
universului şi din pricina distanţei totdeauna egală faţă de marginile universului; de aceea nu poate să se încline
în vreo parte; aşa că rămâne neapărat nemişcat, pentru că distanţa egală, pe care o are din toate părţile de jur
împrejurul lui, îi face cu neputinţă înclinarea în vreo parte. Locul acesta din centrul universului pe care pământul
îl ocupă nu l-a dobândit nici ca o moştenire, nici prin sine însuşi, ci este locul lui firesc şi necesar. Deoarece
corpul ceresc ocupă în înălţime cel mai îndepărtat loc, urmează, spun aceşti filosofi, că toate obiectele grele
care cad de sus se îndreaptă din toate părţile spre centru; şi în care direcţie se îndreaptă părţile, într-acolo se
îndreaptă şi întregul. Dacă pietrele, lemnele şi toate obiectele de pe pământ se îndreaptă în jos, atunci negreşit
şi pentru întregul pământ acesta îi este locul propriu şi potrivit; iar dacă vreun obiect uşor se ridică din centru,
negreşit se va îndrepta spre locurile cele mai de sus. Deci corpurilor grele le este proprie mişcarea înspre jos; iar
josul, aşa cum s-a arătat, este centrul. Să nu te minunezi, dar, dacă pământul nu cade în nici o parte; nu cade,
pentru că ocupă, potrivit naturii lui, locul din mijloc. Trebuie deci neapărat ca pământul să rămână la locul său;
poate însă să-şi schimbe locul, dacă face vreo mişcare potrivnică naturii sale. Dacă ţi se pare că poate fi
adevărat ceva din cele spuse, atunci mută-ţi admiraţia spre Dumnezeu, Care le-a rânduit aşa pe acestea! Că nu
se micşorează admiraţia pentru lucrurile măreţe din natură dacă se descoperă chipul în care Dumnezeu le-a
făcut. Iar dacă nu le socoteşti adevărate, simpla ta credinţă să-ţi fie mai puternică decât argumentele logice.
Fragment din Haxaimeronul Sfântului Vasile cel Mare.
21
Acest fapt a fost de mai multe ori interpretat ca şi un fel „astrologie creştină.” Ori, după cum am arătat mai
sus universul ca şi fiind creat de Dumnezeu este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii ca şi aflându-
se în stăpânia lui Dumnezeu.
16

17. sunt dincolo de orice produsul unei voinţe suverane a lui Dumenezeu sau mai mult decât
orice ceea ce Dumnezeu a voit să arate dincolo de orice ca fiind stăpânia şi suvernaitatea sau
conducerea sa ultimă. Dumnezeu este mai mult decât orice tot ceea ce poate fii mai superior
şi mai. Astfel, ca şi o opinie teologică cât se poate de evidentă, credem că îngerii lui
Dumnezeu sunt cei care după cum am spus au fondat lumea dimpreună cu Dumnezeu.
Căderea diavolilor a avut loc mai înainte de facerea lumii, din moment ce diavolii care se află
sub ascultarea sau conducerea lui Satan nu au participat la creaţie. Cedem că îngerii lui
Dumnezeu au avut un rol definitoriu în creaţie în timp ce diavolii au fost şi sunt cei care vor
pierderea, distrugerea sau ruinarea creaţiei. Astfel, moartea şi principiul morţii a fost introdus
în univers de diavoli. Dacă diavolii au vrut şi au reuşit să îl omoare pe om sau uamnitatea
credem că intenţia lor este distrugerea universului şi a cosmosului.22
Care este raportul dintre cosmos şi îngerii lui Dumnezeu este greu de determinat.
Oricum, îngerii nu sunt fiinţe văzute pe care să le vedem cu ochii mai ales fiindcă după cum
am spus există mai înainte de fondarea universului. Cosmologia ortodoxă este am putea
spune una angelologică şi nu este dincolo de orice pur filosofică sau ştiinţifică. „Clearly, it is
only good sense to venerate our guardian angel, to cultivate their friendship, to thank them,
to ask their help. So God said in Exodus 23:20-21: "Behold, I am sending an angel ahead of
you, to guard you and bring you to the place I have prepared. Listen to his voice, and do not
rebel against him, for my name is in Him, and he will not forgive." Because of their
disobedience, the wicked angels were condemned to eternal punishment. St. Peter, using
poetic language, says: "When the angels sinned, God did not spare them, but consigned
them to the pit of hell to be kept for the judgment" (2 Peter 2:4). As we said, the will of the
devil is fixed in evil, and so he tries to seduce people, to harm them spiritually, and even to
bring them to hell. He wants to lead us from the faithful service of God. First Peter 5:8-9
advises: "Be calm and watch, for your enemy the devil goes about seeking whom he may
devour. Resist him, strong in faith, knowing that your brothers all over the world have the
same trial." God permits the devil to do this as a result of His decision to create spiritual
beings, having free will. To thwart that regularly would be to contradict His own natural laws.
He does draw good out of evil: temptation gives us the opportunity to show our faith and to
trust in Him; it give us the chance to grow in virtue by the struggle. And He has given us a
powerful counterforce in our Guardian Angels, and the Blessed Mother, and ordinary
Saints.”23
Oricum, o problemă care a ridicat-o astronomia în zilele noastre este mai mult decât
orice ceea ce am putea denumnii numele planetelor. Oricum, astronomia mai cunoaşte şi alte
nume de planete în afară de cele ale sistemului nsotru solar. Am putea menţiona nume de
planete pe cum: Cripton, Orion, Vega şi multe altele. Oricum, în astronomie una dintre cele
mai centrale probleme a fost mai mult decât orice ceea ce am putea denumii denumirea
planetelor, a sistemelor saolare şi a galaxiilor. De exemplu mai recent s-a descoperit o nouă
altă galaxie. Această galaxie a primit un nume destul de derizoriu. Este vorba de Galaxia
Bebeluş. Oricum, după cum am arătat, din cauza numărului mare de planetel şi galaxii din
univers, foarte multe planete le vedem cu ochioul liber când este senin noaptea dar nu le
cunoşatem denumirea. O altă constelaţie este am putea să spune Pagas. Oricum, de multe
22
Această temă a fost subiect de inspiraţie a mai multor teorii gnostice sau dualiste. Din punct de vedere
ortodox universul nu este „dualist” ci el se află sub conducerea lui Dumnezeu.
23
http://www.ewtn.com/faith/teachings/goda32.htm.
17

18. ori numele de galaxii am putea spune că sunt extrem de seci sau aride. De exemplu o
galaxie din spaţiul cosmic este NGC7331.24
Un alt lucru pe care îl putem mărturisii este că galaxiile nu sunt am putea spune mai
mult decât orice prea mult în centrul atenţiei noastre fiindcă ele sunt grau accesibile nouă.
Distanţa şi spaţiul cosmic enorm care ne separă de alte sisteme solare sau galaxii este am
putea spune şi un imperativ care i-a făcut pe astronomi să nu dorească să denumească toate
planetele. Astfel ştim că sunt denumite cele 9 planete din sistemul nostru solar şi este
denumită galaxia noastră, Calea Lactee. Pentru om ca şi fiinţă creată şi limitată am putea
spune că este destul.
Prin urmare, astronomia cum am spus, este o ştiinţă care derivând din cosmologie ne
oferă am putea spune informaţii generice referitoare la universul în care trăim. Scopul
astronomiei nu este numai unul pur pragmatic sau ştiinţific, ci este mai mult decât orice ceea
ce am putea denumii şi unul spiritual sau pnevmatologic. Este vorba mai mult decât orice de
un scop care ne face să ajungem la concluzia că fără de nici o îndoială există Dumnezeu.
Dacă termenul de „astronomic” ne duce cu gândul la ceva imens sau mare, este cât
se poate de evident că Dumneezu nu este o fiinţă astronomică ci mai mult decât orice am
putea denumii o fiinţă supra-astronomică sau mai mult decât orice o fiiinţă care stă dincolo
de astronomie. În spatele astronomiei şi a tuturor ştiinţelor am putea spune că stă
Dumnezeu. Am putea spune că din punct de vedere teologic, perfecţiunea cosmosului este
doar o palidă perfecţiune a lui Dumnezeu.
Astfel, teologii ortodocşi consideră că omului îi este dat să cunoască din univers atât
cât a rânduit Dumnezeu şi cât îi este necesar omului pentru mântuirea sa. Teologia a
considerat că prin toate ştiinţele şi cunoştinţele omul este chemat că ajungă la cunoaşterea
lui Dumnezeu sau mai mult la cine este Dumnezeu sau a modului în care Dumnezeu a făcut
lumea şi universul. O cunoaştere astronomică sau cosmologică a lui Dumnezeu am putea
spune că nu duce niciunde sau este un drum care nu are nici un început şi nici un sfârşit. Prin
urmare, deşi cosmologia este religioasă ca şi origine, Dumnezeu a creat universul,
astronomia este ştiinţifică.25
Prin urmare, teologii şi mai mult decât orice teologii ortodocşi nu
24
http://www.referatonline.ro/referat/2999/Galaxia-noastra.
25
Angels in Medieval Philosophical Inquiry: Their Function and Significance, Eds. Isabel Irribarren and Martin
Lenz (Ashgate Studies in Medieval Philosophy), Aldershot 2008 Colish, M.L., 'Early Scholastic Angelology',
Recherches de Théologie ancienne et médiévale 62 (1995), pp. 80-109." Sorabji, Richard, Matter, Space and
Motion: Theories in Antiquity and Their Sequel, (Ithaca, New York 1988) Quay, Paul M., 'Angels and Demons: The
Teaching of IV Lateran', Theological Studies 42, no. 1 (1981), pp. 20-45. Russell, Jeffrey B., Lucifer: The Devil in
the Middle Ages (Ithaca, New York, 1984)," Boissard, Edmond, 'La Doctrine des Anges chez S. Bernard', in: Saint
Bernard, Théologien (Rome: Curia of the Cistercian Order, 1953), pp. 114-35. Carr Wesley, Angels and
Principalities (Cambridge: Cambridge University Press, 1981) Chase Steven, Angelic Wisdom: The Cherubim and
the Grace of Contemplation in Richard of St. Victor (Notre Dame: University of Notre Dame Press, 1995).
Clement (Waters), Clara Erskine, Angels in Art, (Boston: L. C. Page, 1898). Coudert Allison, "Angels", in Mircea
Eliade, ed., The Encyclopedia of Religion ( New York: Macmillan, 1987). Daniélou Jean, The Angels and Their
Mission, trans. David Heimann, (Westminster Maryland: The Newman Press, 1957). Davidson Gustav, A
Dictionary of Angels (New York: The Free Press, 1967). Suarez-Nani, Tiziana, Les anges et la philosophie.
Subjectivitè et function cosmologique des substances séparées à la fin du XIIIe siècle (Étude de philosophie
medieval 82), Paris 2002 Wood, Rega, ‘The Influence of Arabic Aristotelianism on Scholastic Natural Philosophy:
Projectile Motion, the Place of the Universe, and Elemental Composition,’ in: The Cambridge History of Medieval
Philosophy, Robert Pasnau (ed.), Volume 1, Cambridge 2010, pp. 247–266.
18

19. sunt împotriva investigaţiilor ştiinţifice referitor la astronomie dar sunt cât se poate de
preocupaţi de rezultatele la care vor ajunge astronomii în munca sau investigaţiile lor.
După cum am arătat, Dumnezeu este mai mult decât orice autor al universului şi al
lumii create. Prin urmare, existenţa planetelor, a sorilor a constenaţiilor şi a galaxiilor trebuie
să ne ducă cum gândul la Dumnezeu şi la cine a fost Dumnezeu. Am putea spune că în
spatele univeruslui se ascunde Dumnezeu. Tot ceea ce trebuie să facem este să deschidem
ochii şi să vedem acest fapt. O astronomie care nu îl duce pe om la Dumnezeu am putea
spune că este o ştiinţă fără de rost. Dincolo de uimitoarele cunoştinţe şi informaţii pe care le
putem dobândii din astronomie, ceea ce este cel mai semnificativ şi mai important este ca
astronomia să fie un drum spre Dumnezeu. Dacă savanţii şi astronomii bareză acest drum al
omului spre Dumnezeu am putea spune că această ştiinţă nu îi este de folos omului.
Evident, astronomia este o ştiinţă utilă şi din ea putem învăţa multe. Ea nu este însă o
religie după cum încearcă să facă astrologii din ea. Acest fapt pleacă mai mult decât orice de
la faptul că în ortodoxie Dumnezeu este creator absolut al universului şi al spaţiului cosmic.
Dumnezeu este Cel care a adus toate din „nefiinţă la fiinţă,” adică a adus universul la
corporalitate. Sensul astronomiei cu toată complexitatea ei nu este de a ne îngâmfa în faţa
Creatorului nostru care este şi creator al universului, ci este mai mult decât orice de a ne
pleca smeriţi şi umili în faţa lui Dumnezeu care este o „capacitate creatoare” cu mult
superioasă nouă bieţi oameni muritori.
Omul prin sine nu ar putea face niciodată cosmosul. Dar prin darul şi prin milostivirea
lui Dumnezeu omul poate devenii am putea spune „stăpân sau coroană” a creaţiei, cel care
mai mult decât orice ţine lumea şi cosmosul în stăpânire. Dacă acest lucru nu ar fii adevărat,
atucni la fiecare apus de soare când stelele se arată pe cer, ar trebui să simţim stupoare şi
teroarea unui cosmos ostil care ar putea să ne înghită. Mila şi milostivirea lui Dumnezeu este
însă nemăsurată, aşa că universul este pentru noi pietenos şi nu ostil, deşi Dumnezeu ar
putea să facă universul ostil pentru noi biete făpturi oricând. O simplă ciognire a unui
asteriod din îndepărtatul spaţiu cosmic ar putea curma în câteva secunde toată viaţa de pe
pământ.
Acest lucru şi multe altele au făcut nu numai pe teologi dar şi pe savanţi să ajungă la
concluzia că în spatele universului nu este „nimicul sau neantul” cum au susţinut mai mulţi
alţi mari filosofi şi oameni de ştiinţă ci Dumnezeu cel Unul în fiinţă şi întreit în persoane.
Atunci care ar fii rolul omului în acest univers imens în care omul se simte o fiinţă minusculă?
Rolul omului în acest univers este am putea spune dat de Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ne spun
că omul are în univers rolul de a fii „conştiinţă sau raţionalitate” a universului. Ceea ce
teologii ortodocşi susţin în pofida a mai multor teorii ştiinţifice care afirmă viaţa pe alte
planete decât pe pâmânt este că în mod sigur Dumnezeu este prezent în univers din moment
ce Dumnezeu este autor sau creator al univeruslui. Dacă universul există, el trebuie să aibă o
cauză [ενθελεκια în termenii lui Aristotel]. Care este cauza univeruslui? Teologii ortodocşi
răspuns cât se poate de evident că nu poate exista o altă cauză decât Dumnezeu.
Acest lucru aduce lui Dumnezeu am putea spune mai multe neajunsuri din partea
omului. Paslmistul David, la fel de bine precum şi mulţi sfinţi părinţi ne spun că „Dumnezeu
impregnează” universul oferindul substanţiere şi că afară din Dumnezeu universul nu ar
putea exista. Existenţa universului leagă din punct de vedere astronomic şi angelologic,
universul foarte mult de existenţa lui Dumnezeu. La fel de bine ortodox şi creştineşte,
universul are am putea spune două funcţii: de a menţine viaţa în univers şi mai apoi de a
releva omului pe Dumnezeu. Prin astronomie am putea ajunge astfel de concluzia imensităţii
19

20. sau infinităţii lui Dumnezeu. Fiinţă universală şi supracosmică, Dumnezeu este am putea
spune autor al universului şi cel care care stă nu numai în univers ci şi dincolo de univers.
Ceea ce susţine ortodoxia este că dacă îngerii au fost am putea spune creaţi mai înainte de
facerea cosmosului, ei au fost mai bine spus cei care au participat sau au asistat venirea în
fiinţă a universului. Universul a venit în fiinţă mai mult decât orice am putea spune prin
Dumnezeu.
Astfel, originea astronomiei se află am putea spune în infinitatea înţelepciunii şi a
cunoştinţei lui Dumnezeu. Ceea ce ne cheamă ortodoxia este să încunoştinţă acest lucru şi să
ne plecăm în faţa lui Dumnezeu.26
De ce a creat Dumnezeu universul? Aceasta este una
dintre cele mai profunde întrebări la care trebuie să răspundem am putea spune cât se poate
mai corect şi mai exact. Teologii cred că Dumnezeu a creat universul din dorinţa de a îşi
arăta bunătatea şi iubirea. În teologia ortodoxă şi în special în agapismul ortodox, universul şi
lumea este mai mult decât orice un produs al iubirii şi al bunătăţii lui Dumnezeu. Tot
ortodoxia crede că astronomii şi cosmologii trebuie să fie oameni ai rugăciunii, adică omanei
care să cauză nu să desfigureze adevărurile ştiinţifice faţă de cele religioase.
Ortodoxia a afirmat că antropologic Dumnezeu i-a fost dat o întreită slujire a omului în
univers şi în cosmos: preot, învăţător şi rege. Prin faptul că omul este preot al universului sau
al creaţiei lui Dumnezeu înţelegem că el are funcţia de a slujii sau mai bine spus de a sifnţii
universul, astfel omul este chemat să trăiască ecologic. Prin faptul că omul este învăţător al
universului înţelegem că omul are chemarea de a învăţa despre univers şi de a studia
adevărurile legate de exiostenţa lui în conformitate cu exisstenţa lui Dumnezeu. Prin faptul
că omul a fost creat „rege” al universului, am putea spune că omul a fost creat cu acest mare
dar sau această mare chemare de la Dumnezeu de a stăpânii pământul şi universul. Prin
aceasta omul nu trebuie să abuzeze creaţia lui Dumnezeu ci trebuie să îi cunoasă, să îşi
înţeleagă şi să îi ducă la îndeplinirea rostul şi ţelul lăsat de Dumnezeu.
Universul am putea spune metaforic a fost lăsat ca şi un dar al lui Dumnezeu faţă de
om. Omul este stăpân al universului am putea spune dar el nu este stăpân asbolut.
Dumnezeu este am putea spune stăpân absolut al universului şi ortodoxia crede că universul
v-a exista atâta vremea cât va voi Dumnezeu. Nu poate exista astfel nici un semn de
întrebare dacă universul este creat sau nu de Dumnezeu. Faptul că universul este creat de
Dumnezeu am putea sune că schimbă sau face „o diferenţă” totală sau deplină la ceea ce
înţelegem prin existenţa universului.
Prin urmare, puteam vedea că teoriile religioase diferă foarte mult de cele ştiinţifice în
ceea ce priveşte originea universului şi a apariţiei sale. În timp ce cosmologia religioasă Îl
pune pe Dumnezeu şi îngerii Săi ca şi autor sau creator al cosmosului, cosmologia ştiinţifică
pune hazardul, întâmplarea sau ceea ce este cel mai problematic „şansa” sau teoria big-
bangului ca şi autor al creaţiei. Creat din voila lui Dumnezeu, universul am putea spune este
cel care are un ţel şi o funcţie dată de Dumnezeu. Universul se îndreaptă în spre un ţel
cunoscut numai de Dumnezeu. Acest ţel am putea spune că este din mai multe punct de
vedere indetic cu al omului sau mai mult decât orice ceea ce am putea denumii exiestenţa lui
ţine de ceea ce a fost rânduit de la începuturi de Dumnezeu.
Tot ceea ce ţine de finalul sau de realizarea finală a universului a fost denumit în
teologia ortodoxă ca şi „estahologie.” Ortodoxia crede astfel că după cum universul a avut un
început tot aşa am putea spune că universul v-a avea şi un final. Acest final al universului,
26
Unele teorii susţin că ar exista am putea spune 7 îngeri ai creaţiei: Orifiel, Anael, Zachariel, Samael [mai
înainte de căderea sa], Rafaiel, Gavriil şi Mihail.
20

21. ţine mai mult nu de ştiinţă ci mai mult decât orice de religie, teologia şi angelologie. Ceea ce
este cel mai tragic din acest punct de vedere este că oamenii de ştiinţă şi savanţii din zilele
noastre nu au definitival am putea spune cât se poate de clar implicaţiile ştiinţifice faţă de
cele religioase are existenţei cosmosului. Aceasta a dus în plan practic la rezultate cât se
poate de bizare cum ar fii după cum am enunţat mai sus astrologia, horoscopul şi zodiacul,
toate pseudo-ştiinţe sau mai mult decât orice „fabricaţii sau elucurabii” a unor diferiţi savanţi
sau astronomi.
Ortodoxia consideră că universul este mai mult decât orice creat de Dumnezeu şi are
un scop determinat de Dumnezeu şi de voinţa Sa. Existenţa lui Dumnezeu a dus prin urmare
la elaborarea unei concepţii cosmologice a universului bazază pe faptul religios sau mai mult
decât orice pe ceea ce am putea denumii adevărul sau doctrina religiasă. Creat de
Dumnezeu, omul îşi găseşte un loc în existenţa univeruslui numai prin Dumnezeu şi cu
Dumnezeu. Astronomia este astfel o extensiune a cunoştinţelor pe care le avem despre
Dumnezeu.
21

22. CONCEPŢIILE ASTRONOMICE BAZATE ŞTIINŢIFIC ŞI CELE BAZATE RELIGIOS
„Universul sau cosmosul este doar o mică reflecţie a perfecţiunii lui Dumnezeu.”
Sfinţii Părinţi
După cum am enunţat în capitolul trecut, din cosmologie au derivat în special două
concepţii de a privii astronomia: religioasă şi ştiinţifică. Lumea astronomiei este o lume care
l-a fascinat pe om. Astfel, în Evul Mediu a fost desemnat un sfânt protector al astronomilor.
Este vorba de Sfântul Dominic. Prin urmare, omul pe cât a fost de fascinat de cosmos şi de
astronomia lui am putea spune că a fost din mai multe punct de vedere şi înfricoşat de ceea
ce ar putea rezulta din astronomie. Astfel, au exiastat mai multe fobii legate de comos şi de
existenţa astronomiei. Aceste frici sau fobii au fost mai mult decât orice justificate. Era bine
sau potrivit să ne avansăm în cercetarea unui spaţiu ostil nouă care ar putea ascunde
monştrii cosmici sau extratereştii războinici?
Teologii şi în special teologia ortodoxă a avut şi ea am putea spune enorm de multe
spus în această privinţă. Cum am spus, ortodoxia mărturiseşte că Dumnezeu este creator la
universului. Din moment ce Dumnezeu este creator al universului, Dumneezu este la fel în
spaţiul cosmic, la fel cum este prezent şi pe pământ. Din acest punct de vedere, din cele mai
vechi vremuri rugăciunea ortodoxiei către Dumnezeu a fost „facă-se voia Ta precum în cer
aşa şi pe pământ.” Aici trebuie să arătăm că în rugăciunea Tatăl nostru nu spunem „Tatăl
nostru care eşti în spaţiul comic.” Prin cer înţelegem un spaţiu dincolo de spaţiul cosmic, un
loc care depăşete universul sau cosmosul.
Ortodoxia a mai mărturisit că Dumnezeu este dincolo de „univers sau de comos.”
Aceasta înseamnă că ortodoxia crede că Dumnezeu este autor al cosmosului sau al
universului. Dar deşi este autor al universului cu toată complexitatea sa, ceea ce ne spune
ceva despre cine este Dumnezeu, El este şi transcendent şi imanent în cosmos în acelaşi
timp. În acelaşi timp am putea spune că Dumnezeu este prezent în univers în tot spaţiul său
şi tot concomintent Dumnezeu este niciunde. Aceasta fiindcă deşi Dumnezeu este creator al
universului, El este dincolo de univers.
Prezenţa sau relaţia lui Dumneezu cu universul este am putea spune definitorie pentru
astronomie. Astfel, astronomia a apărut în urma faptului că Dumnezeu a creat cosmosul sau
universul. Universul este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii produsul voinţei
creatoare. Această voinţă creatoare a lui Dumneezu este dincolo de cunoaşterea omului sau
de posibilităţile noastre de înţelegere.
Prin urmare, astronomia este am putea spune o ştiinţă care este în plină expansiune în
zilele noastre şi acest lucru este îmbucurător sau mai bine spus mult mai mult decât orice
încurajator. Oricum ceea ce ortodoxia a arătat de mai multe ori este că între locul aştrilor şi
Dumnezeu este o anume distanţă. Dumnezeu a creat cosmosul şi aştrii după o rânduială pe
22

23. care a găsit-o El de cuviiinţă şi pe care noi o putem vedea noaptea, dar Dumneezu este
dincolo de soare şi de stele.
Ordinea cosmică a universului ne duce fără de nici o îndoială cu gândul la existenţa
unei „minţi superioare” sau a unie „puteri supreme în univers.” Această Minte sau putere
supremă din univers care a orânduit toate procesele astronomice şi pe cele cosmice este
Dumnezeu.27
Am putea spune că existenţa lui Dumnezeu schimbă foarte mult concepţia
naostră despre univers şi despre cosmos în general. Aceasta fiindcă având în vedere că
există Dumnezeu faptul în sine schimbă sau reduce existenţa cosmosului la fiinţa sau la
prezenţa sau la existenţa lui Dumnezeu. Aceste lucruri au fost contestate după cum am
arătat mai sus atât de cosmologi cât şi de astronomi. Ortodoxia consideră că funcţia centrală
a universului este de a Îl revela sau a Îl face cunoscut pe Dumneuzeu.
Dumnezeu este astfel ceea ce descoperă Cel mai mult sensul universului şi astfel şi a
astronomiei. Dacă nu Dumnezeu ar fii ţelul sau scopul universului aceasta ar însemna că
universul este mai mult decât orice lipsit de un rost sau de o finalitate. Ceea ce este Cel mai
fascinant în ceea ce priveşte cosmosul este mai mult decât orice discreţia lui Dumnezeu în
ceea ce priveşte existenţa universului. Prin univers Dumnezeu ne spune discret despre cine
este El. Prin univers că ajungem la Dumnezeu sau mai mult decât orice putem vedea cine
este Dumnezeu sau cum există Dumnezeu şi cum se descoperă El pe sine.
Descoperirea lui Dumnezeu începe mai mult decât orice pe cale naturală prin faptul că
privind armonia şi echilibrul din univers sau orânduirea sa, omul poate ajunge la concluzia
unei Fiinţe Supreme care a creat tot ceea ce există. Logica umană ne spune cât se poate de
mult că universul nu putea apare fără de nici o cauză sau că universul este necauzat. Cauza
ultimă şi primă a universului este Dumnezeu. Din acest punct de vedere concepţiile
astronomice şi cosmologice care nu pun la baza existenţei pe Dumnezeu sunt din mai multe
puncte de vedere menite eşecului. O cosmologie şi o astronomie cât se poate de evidente
trebuie să Îl aibă pe Dumnezeu în centrul lor şi trebuie să ne ducă cu gândul la existenţa lui
Dumnezeu. În acest sens, Dumnezeu este la fel de prezent pe pământ la fel cum este prezent
şi în cosmos.
Prezenţa şi atotprezenţa lui Dumnezeu care umple toate şi ţine tot ceea ce există în
fiinţare, este cât se poate de evidenetă. Dar după cum am spus, teologia şi teologii ortodocşi
recunsoc că astronomii şi cosmologii sunt chemaţi de Dumnezeu la exploraea tainelor
universului. Trebuie să ştim astfel că universul este astfel în stâpânirea cuiva. Universul este
în stăpânirea celui care L-a creat. Dumnezeu este cel care a creat universul.28
Astfel, spaţiul cosmic cu miliardele sale de planete nu trebuie să fie cauza despărţirii
noastre de Dumnezeu. Dumnezeu este la fel de prezent în spaţiu comsic cum este prezent şi
între noi oamenii pe pământ. Din punct de vedere teologic, universul nu se numeşte cosmos
sau univers cum îl denumim noi ci pentru Dumnezeu se numeşte „creaţie.” Ortodoxia crede
că Dumnezeu nu a creat un univers ostil, ci a creat mai mult decât orice un univers care este
menit să îi spună omului despre cine este El Dumnezeu.
Prin urmare, în ortodoxia vorbim de Creator şi de creaţie. Tot ceea ce există în univers
şi pe pământ că este creaţia lui Dumnezeu şi trebuie să fie văzut ca şi un produs al creaţiei
lui Dumnezeu. Ortodoxia l-a denuimit pe Dumnezeu Pantrocrator [Παντοκρατορος]. În
ortodoxie este incontestabil că Dumnezeu este creator al universului sau creatot a tot ceea
ce există. Suprem în ceea ce priveşte universul, omul este doar o mică parte din ceea ce a
27
A se vedea Marele lanţ al fiinţei de Arthur Lovejoy, Peter Stanlis, (Universitatea Harvard: Boston, 1936).
28
http://www.biserica.ch/docs/Invatatura_Ortodoxa/dumnezeu_creatorul.htm.
23

24. creat Dumneezu. Universul după cum am spus trebuie să îl ducă pe om la Dumnezeu. Rolul
omului în univers este stabilit de Dumnezeu. În acest sens, ortodoxia şi teologia ortodoxă ne
cere cât mai mult să fim încrezători în planul lui Dumnezeu faţă de lume şi de univers. Astfel,
orice teorie ar elabora omul referitor la Dumnezeu este dincolo de orice care deţine tot ceea
ce ţine de existenţa cosmosului şi a universului.
La fel de bine Dumnezeu este autorul vieţii. Dacă mai există viaţă în univers? Este o
întrebare care în ortodoxie a ridicat astfel mai multe dispute fiindcă mai mult decât orice
având în vedere că Dumnezeu este atotprezent El este „viaţa unică şi supremă” din univers.
Faptul că Dumnezeu a creat universul şi îl guvernează este un adevăr ce nu poate fii
contestat. Astfel, astronomii şi astrologii s-au întrebat de ce a creat Dumnezeu universul?
Răspunsul la întrebarea de ce a creat Dumnezeu universul este mai mult decât orice
evident. Voinţa lui Dumnezeu a fost să mai creeze ceva sau să aducă în fiinţă existenţe.
Astfel, ca şi un act al voinţei sale atotputernice Dumnezeu a creat universul. Ortodoxia nu
crede că universul este etern. Dar ortodoxia ştie că spre deosebire universul a fost mai mult
decât orice produsul voinţei lui Dumnezeu. Fenomenele din univers au fost fenomene lăsate
tot de Dumnezeu. Milioanele de sori şi de asteroizi din alte constelaţii şi galaxii sunt mai mult
decât orice ceea ce am putea denumii produsul voinţei lui Dumnezeu.
Supremul şi absolutul lui Dumnezeu îl putem deduce din creaţia universului şi din
orânduirea lui. Evident astronomii cunosc numai o parte din toate procesele astronomice
lăsate de Dumnezeu la întemeierea lumii şi a cosmosului. Referitor la faptul dacă universul v-
a avea sau nu un final este ceva care numai Dumnezeu ştie. Ceea ce este cel mai
semnificativ şi mai important din punct de vedere teologic este că Dumneezu se descoperă
pe Sine prin univers şi prin cosmos. Universul ne spune ceva despre cine este Dumnezeu şi
cum există Dumnezeu. La fel cum nu putem cuprinde toată complexitatea universului nu vom
cuprinde nici toată complexitatea lui Dumnezeu.
La fel cum din univers înţelegem doar anumite procese şi dezoltări, tot aşa şi din
Dumnezeu putem cuprinde cu inteligenţa sau cu mintea doar anumite lucruri. Universul este
fără de nici o îndoială sub conducerea lui Dumnezeu. Dumneezu a rânduit toate planetele şi
toate constelaţiile după propriul său mod de a raţiona. În acest sens, avasarea în ştiinţele
astronomice şi în cunoşaterea astronomică trebuie să ne ducă inevitabil şi la cunoaşterea lui
Dumnezeu. Dacă atronomia nu ne duce la cunoaşterea lui Dumenezu am putea spune că
este o ştiinţă eşuată. Succesele astronomice ale umanităţii trebuie să fie privite ca şi „sucese
ale cunoaşterii şi experimentării lui Dumnezeu.”
Teologic, tot cuprinsul universului se reduce la existenţa lui Dumnezeu. Existenţa
universul am putea spune că a derivat din existenţa lui Dumnezeu. Imensitatea universului
ne spune în cel mai evident mod că Dumnezeu este infinit şi etern. La fel de bine
complexitatea univeruslui ne mai spune că Dumnezeu este dincolo de cuprinderea şi de
estimarea noastră. Totuşi, omul poate ajunge la o stăpânire relativă asupra universului şi a
existenţei sale. Omul în schimb nu v-a putea ajunge la o cuprindere totală sau deplină a
existenţei lui Dumnezeu. Mai mult decât orice trebuie să afirmăm că astronomia secolului al
XXI-lea este o ştiinţă extrem de avansată şi de complexă. La fel de bine este extrem de
sofisticată.
Ortodoxia consideră că atronomii nu trebuie să vadă credinţa în Dumnezeu realitatea
existenţei lui Dumnezeu ca şi pe ceva arhaic chiar dacă din anul 1969 am putea spune că
astronomia este într-o nouă etapă de dezvoltare. Dincolo de orice trebuie să arătăm că
dezideratele astronomiei s-au schimbat foarte mult în ultima 100 de ani, mergând până acolo
24

25. încât unii astronomi au afirmat o stăpânire absolută a universului. Astfel, astronomia
secolului a XXI-lea a ajuns foarte mult la concluziile religiei şi a credinţei în Dumnezeu. Mai
mulţi mari savanţi ai astronomiei au ajuns la concluzia că în spatele universului există o fiinţă
care este autor al tuturor proceselor atronomice. Această fiinţă pe care astronomii o
experimentează ştiinţific este centrul religiei şi în special al ortodoxiei. Este vorba fără de nici
o îndoială de Dumnezeu.
Dumneezu nu este autor al astronomiei dar în mod sigur Dumnezeu este autor al
universului. Nu se putea ca acest univers imens să nu fi fost creat de Dumnezeu. Ca şi
creator, Dumnezeu este o fiinţă supranaturală şi mai mult decât orice este o fiinţă
supraastronomică. Dumneezeu se ascunde şi am putea spune că se revelează în acelaşi timp
prin existenţa universului sau a cosmosului. Deşi mulţi astronomi susţin că Dumnezeu este
absent din univers, la fel de bine pe Dumnezeu nu îl putem vedea deschis sau direct în
univers. Ceea ce teologii le răspund astronomilor care vor să Îl vadă pe Dumnezeu în univers
este că universul este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii „produsul sau creaţia
lui Dumnezeu.”29
Prin urmare, astronomia este menită doar de a îl arăta omului o mică parte din
complexitatea şi infinitul lui Dumnezeu. Teologii şi Sfinţii Părinţi ne spun că Dumnezeu putea
să nu creeze universul cu tot ceea ce vedem noaptea în bolta stelară. Totuşi, Dumnezeu a
creat tot ceea ce există şi am putea spune chiar şi cosmosul din iubire de actul creator şi
pentru a îşi putea manifesta atotputernicia Sa. Aceasta este cauza care după cum am arătat
depăşete capacitatea de cuprindere sau de raţionalizare a omului. Omul nu trebuie astfel să
aibă îndoială dacă universul a fost creat sau nu de Dumnezeu.30
Prin urmare, astronomia am putea spune că este pe planul al doilea în ceea ce priveşte
raportarea la univers, prima ştiinţă fiind cosmologia. În sens cosmologic Dumnezeu este
cosmocrator. Dumenezu este astfel autor al tot ceea ce există în comsos şi a tuturor
proceselor ce au lor în univers. Multe dintre aceste procese nu sunt cunoscute omului şi nu
vor fii niciodată cunoscute fiindcă ele nu sunt de folos omului. Astfel, ortodoxia înseamnă la
prudenţă şi la o dreaptă socoteală a stabilirii roului omului în univers. În nici un text biblic sau
patristic nu ni se spune că omul este „stăpân al universului.” Biblia a afirmat că Dumnezeu l-
a creat pe om pentru a fii stăpân al pământului dar nu găsim referinţe la om ca şi la un
29
„We do not have to look far or wait for darkness to come. We only need to look at our feet to see where the
subject of Astronomy begins. Earth is and will always be the most important part of Astronomy. Naturally some
will say the sun is and I do not even differ. Still without a life sustainable Earth, even the Sun becomes
irrelevant. The moment we look up at the blue sky our imagination is stretched to the limit. Today we know the
planets, we have a clear understanding of the starry patterns and we even know there are other planets around
other stars. People discuss these topics without realizing how the human ability has improved so that we can
actually know these things. And as we go further and further into the cosmos we see more of what we already
saw. Until we reach the end of human sight, where even light races away too fast for us to see anything. And
then we look back and we wonder. Where then is God?” http://ezinearticles.com/?Astronomy-and-God-Its-
Creator&id=2137954.
30
Termenul ne univers am putea spune că a fost cât se poate de chestionat de savanţii din zilele noastre.
Aceasta fiindcă în ceea ce priveşte existenţa „extraterestră” sau existenţa dincolo de pământ se folosesc de
obicei două cuvinte: cosmos sau univers. Termenii de cosmos şi de univers sus sinonimi dar nu sunt identici. În
timp ce cosmosul arată orânduirea, ordinea sau armonia din cosmos, universul desemneză mai mult decât orice
complexitate sau mai bine spus imensitatea cosmosului. Oricum, termenii de cosmos şi de univers se referă la
aceişai realitate în cele din urmă dar folosind două conotaţii diferite.
25

26. stăpân al universului. Prin urmare, ortodoxia crede într-un rol limitat al omului în plan
ontologic în ceea ce priveşte raportarea lui la univers sau la cosmos.
Creaţia omului am putea spune că nu a avut în sine nici un fel de implicaţie
astronomică. Implicaţiile creaţiei omului au fost astfel din mai multe puncte de vedere
religioase şi soteriologice. Oricum, unii teologi cred că cosmosul a fost doar un ambient
pentru creaţia omului. Totuşi, curiozitatea omului din mai multe epoci nu a avut limite şi plin
de dorinţa de a se avânta dincolo de graninţele planetei noastre, omul s-a simţit de mai
multe ori captiv în sistemul solar. Teologii nu cred că cel puţin fizic Dumnezeu a intenţionat
ca omul să fie un captiv al sistemului solar. Deşi omul nu poate deocamdată explora tot
universul de la un cap la altul din cauza complexităţii şi a mărimii sale, totuşi, avem multe
centre de cercetare astronomică şi planetare care ne aduc mai multe informaţii din spaţiul
cosmic.
Tema care este cea mai grea de definitivat dintre raportul ştiinţă religie în planul
astronomiei este am putea spune existenţa veţii pe alte planete. De fapt aici am putea
afirmat că religia se separă de ştiinţă în ceea ce priveşte concepţiile astronomice. Mai multe
concepţii astronomice afirmă că pe alte planete există fiinţe extraterestre care cum am pus
nu sunt create de Dumnezeu. Ortodoxia afirmă că în cosmos nu ştim dacă există alte fiinţe în
afară de om, dar este sigur că există Dumnezeu. Astfel, începând din epoca modernă
astronomia a început să prezinte publicului larg imagini extraterestre sau cu presupune
entităţi extraterestre care eventual ar fii într-o stare de război cu pământenii.31
În acest sens, ortodoxia a afirmat că extratereştrii sunt dincolo de orice fiinţe iluzorii
sau entităţiu care nu au fost demonstrate de ştiinţă. Ceea ce ortodoxia crede este că dacă
există extretereştii după cum afirmă foarte multe ei sunt creaţi de Dumnezeu. Ori în scrierile
biblice canonice şi în cele patristice nu ni se vorbeşte de existenţa extratereştirlor ci a două
lumi spirituale care există dincolo de univers: este vorba de îngeri şi demoni. în acest punct
religia [ortodoxia] şi ştiinţa [astronomia] se despart şi nu mai au nici un punct comun.
Este foarte relevant şi important să afirmăm că eshatologia creştin ortodoxă a afirmat
existenţa a două spaţii spirituale dincolo de univers: este vorba de paradis şi de infern. În
eshatologia ortodoxă astfel nu se vorbeşte de un univers populat cu extratereşrii ci de faptul
că universul în care trăieşte omul este la intersecţia a două lumi care sunt mai dinainte de
începerea timpului uman în luptă şi în contradicţie: este vorba mai multe decât orice de
diavoli [sau demoni] şi îngeri. Eshatologia ortodoxă afirmă că mai înainte de crearea
universului şi inclusiv a planetei noastre pământul, în paradis sau în rai a existat o mare luptă
sau după unii conflict sau scinziune. Acest conlifct a fost declanşat de un înger care „aspira”
sau „intenţiona” să i-a locul lui Dumnezeu. Tradiţia ortodoxă l-a denumit pe acest înger căzut
Satan. În urma răzvrătirii şi a actelor sale, Satan a devenit din înger al luminii diavol. Sfinţii
Părinţi l-au identificat pe Satan ca şi „autorul răului” şi „tată a minciunii.” Ceea ce este foarte
semnificativ este că nici un Sfânt Părinte al ortodoxiei [am putea denumii pe Sfântul Maxim
Mărturisitorul, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Palama,
Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Nicodim din Arimatea sau Sfântul Grigorie Teologul] nu a
vorbit de Satan ca şi de o fiinţă extraterestră.
31
Producţii cinematografice celebre cum ar fii Independece day (1997), Dosarele X sau Star Treck (1960) ne-au
obişnuit cu un univers ostil plin de fiinţe mostruoase care vor mai mult sau mai puţin distrugerea pământului şi
extriparea vieţii de pe planeta noastră. Ortodoxia a considerat că aceste produse sunt bolnăvicioase. Aceasta
fiindcă după învăţătura apostolilor şi a sfinţilor părinţi universul nu este condus de fiinţe extraterestre ci de
Dumnezeu care l-a şi creat.
26

27. Ceea ce este cel mai paradoxal este că toţi sfinţii părinţi vorbesc de diavoli ca şi fiinţe
care trăiesc dincolo de univers. Astfel, în patristice şi în teologia ortodoxă Satan sau diavolul
este autor al răului şi al răutăţii. Satan este după tradiţia ortodoxă un înger căzut căruia
Dumnezeu i-a închis permenant posibilitatea reîntoarcerii şi a pocăinţei. Motivele pentru
acest lucru sunt suspectate de sfrinţii părinţi dar nu sunt cunoscute deplin fiindcă nici un
muitor nu a văzut aruncarea diavolului din cer.32
Un mare sfânt părinte ale ortodoxiei care a scris mai multe pe această temă a fost
Sfântul Ioan Hrisositom.33
Lumea prezentată de astronomia contemporană este în orice caz
departe de a fii o lume a sfinţilor şi a lui Dumnezeu. În astronomia contemporană fenomene
UFO sau OZN-uri sunt cele care umplu dincolo de orice universul nostru. Ceea ce este cel mai
paradoxal este că astronomia contemporană nu îşi ridică am putea denumii „problema” sau
tematica existenţei lui Dumnezeu. În acest sens, mai toţi astronomii care afrimă existenţa
extratereştrilor nu menţioneză nimic despre existenţa lui Dumnezeu. Concepţia cosmologică
a ortodoxiei „gravitează” mai mult decât orice în jurul noţiunii de Dumnezeu. În ortodoxie
faptul că universul este produsul voinţei atotputernice a lui Dumnezeu. Acest fapt a fost
afrimat cu mai bine de 2500 de ani de Sfântul David în cartea sa a Psalmilor: „cerurile spun
slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor lui o vesteşte tăria.” (Psalmul 118, 1). Astfel, în
gândirea religioasă astronomia şi existenţa cosmosului nu ne duce dincolo de orice la
existenţa extratereştirilor ci la existenţa lui Dumnezeu. Existenţa lui Dumnezeu este afirmată
mai mult decât orice în toată complexitatea şi imensitea univeruslui.34
Prin urmare, universul este mai mult decât orice ceea ce am putea denumii un mediu
de exprimare a „creativitrăţii lui Dumnezeu.” Faptul în sine nu a fost afirmat de astronomie
care în timp a elaborat diferite ale concepţii despre existenţa universului. Din acest punct de
vedere mai mulţi astronomi au arătat că religia a fost adusă pe pământ sau lăsată pe pământ
nu de Dumnezeu ci de extratereştrii. Astfel, mai toate teoriile astronomice contemporană
afirmă că îngerii lui Dumnezeu nu sunt fiinţe create de Dumnezeu cu extratereştrii.
Astronomii privesc toate referinţele biblice şi patristice la îngeri ca fiind referinţe la fiinţe de
pe alte planete care au venit la un anumit punct din trecut pe pămnt şi au influenţat
dezvoltarea omului şi a umanităţii.
În acest sens, în Facere capitolul 18 avem un incident care religia îl relatează ca fiind o
„angelofanie” în timp ce ştiinţa şi în special astronomie îl relatează ca fiind o invazie
extraterestră. Facere capitolul 18 ne spune că patriarhul Avraam a fost vizitat de trei Oameni
misterioşi. Aceşti oameni ni se spune că au venit să vadă care este faptul în sine cu cetăţile
Sodomei şi Gomorei. Astfel, ni se spune că cei trei misterioşi erau după religie şi ortodoxie
înegri ai lui Dumnezeu în timp ce ştiinţa afirmă că patriarhul Avraam s-ar fi întâlnit cu
extratereştrii de pe alte planete care au o civilizaţie mult mai avansată decât a noastră.
Ceea ce este extrem de relevant în capitolul despre Sodoma şi Gomora din Vechiul
Testament este că aici nu avem referinţe la o posibilă invazie extraterestră ci la nişte fiinţe
care erau extrem de interesate de „viaţa morală” a locuitorilor pământului evreilor. Astfel,
era ştiut că Sodoma şi Gomora erau două localităţi care în palestina antică şi în antichitate în
32
În literatura universală sunt cunoscute două mari opere litereare care fac referinţă la acest fapt: este vorba de
Faust a lui Gheote şi Paradisul pierdut al lui John Milton.
33
Sfântul Ioan Hrisostom, Despre mărginita putere a diavolului, (EIBMBOR, 2005).
34
Cosmologia ortodoxă a fost mai mult decât orice derivată din cosmologia iudaică. În această cosmologie,
Dumnezeu este centrul sau punctul alfa al universului. Aromonia şi perfecţiunea din univers sunt mai mult decât
orice produsul unei voinţe supranaturale pe care religia o denumeşte ca fiind Dumnezeu şi nu o fiinţă
extraterestră.
27