2. EGOISMUL ESTE
TRĂSĂTURA MORALĂ CARE
PUNE MAI PRESUS DE ORICE
INTERESELE PERSONALE, ÎN
DAUNA ȘI INTERESELE
PERSONALE ALE CELORLALȚI.
3. EGOISMUL PSIHOLOGIC ESTE VIZIUNEA FILOSOFICĂ CONFORM CĂREIA OMUL ESTE ÎN
PERMANENȚĂ MOTIVAT DE INTERES PERSONAL ȘI EGOISM, CHIAR ȘI ÎN CAZURILE CARE PARE A FI
DETERMINAT DE ALTRUISM. ACEASTĂ TEORIE SUSȚINE CĂ, ATUNCI CÂND OAMENII ÎI AJUTĂ PE
ALȚII, EI FAC ACEASTA PE BAZA UNEI DORINȚE FINALE DE A-ȘI SATISFACE PROPRIILE INTERESE
PERSONALE, AȘTEPTÂNDU-SE LA BENEFICII PROPRII, CARE VIN PE CALE DIRECTĂ SAU INDIRECTĂ.
ACEASTĂ VIZIUNE ESTE UNA DESCRIPTIVĂ ȘI NU UNA NORMATIVĂ, DEOARECE FACE O OBSERVAȚIE
ASUPRA MODULUI IN CARE LUCRURILE SUNT, NU O ASERȚIUNE CU PRIVIRE LA CUM AR TREBUI SĂ
FIE. ESTE ÎNRUDITĂ CU EGOISMUL ETIC, CARE, SPRE DEOSEBIRE DE EGOISMUL PSIHOLOGIC, ESTE O
TEORIE NORMATIVĂ.
4. COPIII PLÂNG ȘI PROTESTEAZĂ SERIOS CÂND SUNT
PUȘI SĂ ÎMPARTĂ JUCĂRIILE LOR CU ALȚI COPII.
SUNT EXTREM DE GELOȘI CÂND PĂRINȚII IAU ÎN
BRAȚE ALT COPIL SAU SE JOACĂ CU EL. ACELAȘI
LUCRU SE POATE OBSERVA ȘI ÎN LUMEA ANIMALĂ.
PUII ANIMALELOR CU SISTEM NERVOS CENTRAL SE
LUPTĂ ȘI CONCUREAZĂ ÎNTRE EI PENTRU HRANA
OFERITĂ DE PĂRINȚI, DEȘI SUNT FRAȚI.
Egoismul copilăriei
5. Psihologii au căzut de acord că ființele se nasc egoiste, iar înțelegerea și
respectarea drepturilor celor din jur reprezintă un comportament
învățat. Astfel, pe parcursul vieții, există o balanță între a urmări
propriile interese și a le respecta, în același timp, pe ale celorlalți.
6. DACĂ O EXTREMĂ ESTE REPREZENTATĂ DE EGOISMUL PATOLOGIC,
CEALALTĂ ESTE SITUAȚIA ÎN CARE OAMENII NU SE VALORIZEAZĂ DELOC ȘI
AU FOST ÎNVĂȚAȚI ÎNCĂ DIN COPILĂRIE DOAR SĂ OFERE. SUNT PERSOANE
DETECTATE RAPID DE EGOIȘTI ȘI EXPLOATATE LA MAXIMUM. ÎN ACESTE
CAZURI, ESTE NECESAR CA BALANȚA SĂ ÎNCLINE MAI MULT CĂTRE UN
EGOISM FUNCȚIONAL, CA SĂ SE ECHILIBREZE ACȚIUNILE ÎN BENEFICIUL
CELOR DIN JUR CU CELE ÎNTREPRINSE ÎN BENEFICIUL PROPRIU
Efectele benefice ale egoismului
7. Egoismul altruist Există un tip de egoism mai șlefuit, mascat sub aparența
altruismului. Este egoismul binefacătorilor, bunilor samariteni și filantropilor. Este
un tip de egoism cu efecte pozitive asupra tuturor celor implicați în ecuați: cei
care primesc se bucură de ceea ce au primit, iar cei care au oferit se simt bine
oferind, se simt utili, un statut care le oferă o bucurie pe care o caută mereu.
Este un egoism pozitiv, dar majoritatea oamenilor nu conștientizează că motivația
gestului de a oferi vine din plăcerea celui care dăruiește în mai mare măsură
decât din nevoia celui care primește. Dacă nu ar face acest gest, ofertantul s-ar
simți vinovat, iar acest sentiment i-ar crea o mare neplăcere emoțională.
Acțiunea de a oferi reduce ideea de vinovăție și generează un sentiment de
plăcere și de eliberare care este în beneficiul ofertantului.
