O scurtă prezentare despre câteva valori europene, folosită în cadrul unor activități din proiectul „Impreună suntem Europa” din cadrul concursului național de proiecte „Europa mai aproape de CNE”.

1. Valorile Europene
Maria Iacob, Mădălin
Blidaru, Vanessa Sava

2. Uniunea Europeană
Uniunea este fondată pe
respectul pentru demnitatea
umană, libertate, democraţie, e
galitate, stat de drept şi
respectarea drepturilor
omului, inclusiv a minorităţilor.
Valorile sunt comune Statelor
Membre într-o societate în care
prevalează
pluralismul, nediscriminarea, tol
eranţa, justiţia, solidaritatea şi
egalitatea între femei şi bărbaţi
(din Constituţia Europeană).

3. Demnitatea umană
Ce este “Demnitate umană”?
Din definiţia cuvintelor, putem deduce următoarele adevăruri, cu privire
la “demnitatea umană”:
- Demnitatea umană cuprinde caracterul, atitudinea şi comportamentul
omului ca fiind destoinice, bune, sensibile la suferinţele celorlalţi.
- demnitatea, mai vizează şi o funcţie înaltă de stat, ceea ce ne arată
că orice individ, cu o funcţie înaltă în stat, are obligaţia să se poarte cu
demnitate, destoincie şi vredncie cu privire la poziţia sa şi faţă de
oameni.
-o demnitate, destoinicie, care simte compasiune pentru om şi
suferinţele acestuia. Arată dragoste faţă de oameni şi omenire.

4. Libertatea
Libertatea este, deopotrivă, o valoare
personală şi una colectivă. Toţi oamenii
doresc să fie liberi, în ceea ce priveşte
gândirea şi manifestările propriei
personalităţi. O societate care luptă
pentru democraţie, luptă pentru libertate
(însă, fără ca termenii democraţie şi
libertate să fie sinonimi).
Dorinţa oamenilor de a fi liberi nu
este o caracteristică a societăţii
contemporane ci este un drept, pe care
omul îl posedă prin natura sa.
Toate aceste permisiuni care ne fac să ne
simţim liberi sunt, în majoritatea cazurilor,
rezultatul interacţiunii sociale, a relaţiilor cu
ceilalţi oameni. De multe ori , situaţia în care
cineva este liber se asociază celei în care
libertatea altei persoane este îngrădită. De
aceea, libertatea mea se termină acolo unde
începe libertatea ta.

5. Democrația
Democrația este un regim politic care se bazează
pe voința poporului. Principiile de bază ale
democrației sunt votul universal și suveranitatea
națiunii.
De esența democrației moderne ține respectarea
drepturilor omului(egalitatea în fața legii, dreptul la
opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separația
puterilor în stat.
În ziua de astăzi termenul este de cele mai multe ori
folosit cu sensul de democrație liberală, dar există
multe alte varietăți iar metodele de a guverna pot
diferi. Cu toate că termenul democrație este utilizat
de obicei în contextul unui stat politic, principiile sale
sunt aplicabile și altor organisme sau entități, cum
ar fi universitățile, sindicatele, companiile publice
sau organizațiile civice. Pe plan politic, democrația
se definește ca regimul politic fundamentat pe
principiul suveranității naționale (națiunea conduce
statul prin reprezentanții săi aleși, pe principiul
separării puterilor în stat, pe principiul egalității
tuturor în fața legii. Democrația este inseparabilă de
respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului.
Democrația modernă are la bază trei modele
istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american,
francez)

6. Egalitate
Egalitate, concept filozofico-sociologic care desemnează cerinţele realizării aceleiaşi situaţii sociale
pentru toţi membrii societății.
Noţiunea de egalitate nu are acelaşi conţinut în diferite epoci sau pentru diferite clase. Astfel, concepţia
burgheză despre egalitate, apărată de ideologii revoluțiilor burgheze din sec. XVII-XVIII, reducea
egalitatea la drepturile cetăţenilor de a fi egali în faţa legii, adică la egalitatea juridică. În condiţiile
împărţirii societăţii în clase antagoniste, acest model de egalitate, deşi reprezintă un progres faţă de
raporturile sociale întemeiate pe rînduielile feudale, are în mod necesar un caracter formal şi limitat.
Avînd ca bază obiectivă relaţiile de producţie socialiste, egalitatea politică nu mai are în socialism un
caracter formal, ci unul real; toţi oamenii, fără nici o deosebire, au posibilităţi, drepturi şi obligaţii egale
de a participa activ la rezolvarea tuturor problemelor vieţii sociale, economice si politice.

7. Combaterea discriminării
Discriminarea este capacitatea sau
abilitatea cognitivă și senzorială de a vedea
distincții fine și de a percepe diferențele
dintre obiecte, subiecte, concepte și
modele, sau de a poseda o dezvoltare
excepțională a simțurilor.
În majoritatea țărilor democratice există legi
împotriva discriminării iar egalitatea de
tratament este în general garantată de
Constituție. Cu toate acestea fenomenele
de discriminare există chiar și în absența
unor legi pro-discriminare, și împotriva
eforturilor legislative de combatere a
fenomenului.
Printre cele mai frecvente fenomene de
discriminare se află: discriminarea pe bază
vârstă, de avere, de convingeri politice, de
naționalitate, de rasă, de sex, de religie, de
convingeri sexuale etc.
Legile discriminatorii, cum ar fi demarcarea
(redline) există în multe țări. În unele locuri
au fost tentative controversate de utilizare a
cotelor rasiale pentru a remedia efectele
negative ale discriminării.

8. Toleranță
Toleranță (lat.: tolerare = a suporta)
este un termen social, etic și religios
aplicabil unei colectivități sau
individ, care definește respectul
libertății altuia, al modului său de
gândire și de comportare, precum și al
opiniilor sale de orice natură
(politice, religioase etc.).
Adevărata toleranță, în spirit
umanist, înseamnă însă mai mult
decât o simplă "suportare" în sensul
originar, ea presupune respectul
opiniei contrare și este strâns legată
de libertatea persoanei. Prin toleranță
se respectă deciziile altor
oameni, grupuri, popoare, religii, alte
moduri de gândire și puncte de
vedere, alte stiluri și moduri de viață.
Astfel, garantarea necesității spiritului
de toleranță depășește cu mult
domeniul îngust al politicii.

9. Egalitatea între femei și bărbați
Egalitatea între femei și bărbați reprezintă un drept
fundamental, o valoare comună a Uniunii
Europene și o condiție necesară pentru
îndeplinirea obiectivelor de creștere, ocupare a
forței de muncă și coeziune socială la nivelul UE.
Cu toate că încă exista o serie de inegalități, în
ultimele decenii, UE a facut progrese semnificative
pentru ca femeile și bărbații să beneficieze de
șanse egale. Acest lucru se datorează, în primul
rând, legislației privind tratamentul egal, măsurilor
destinate să integreze principiul egalității de șanse
în toate politicile comunitare și măsurilor specifice
privind promovarea femeilor.
Egalitatea de șanse între femei și bărbați este
conturată la nivelul accesului la locurile de
muncă, plata egală, protecția
maternității, concediul pentru creșterea
copilului, securitatea socială și regimurile
profesionale de securitate socială, sarcina
probei în cazuri de discriminare și activitățile
independente.