dOCTORS

1. Instrumentele obstetricale și ginecologice sunt împărțite în două grupe principale:
— instrumente de cercetare;
- instrumente pentru intervenții chirurgicale.
În funcție de scopul lor funcțional, instrumentele obstetricale sunt împărțite în:
— instrumente de diagnosticare;
- instrumentar pentru obstetrica;
- instrumente pentru embriotomie.
Având în vedere că nașterea este un proces fiziologic normal, gama de instrumente pentru
obstetrică normală este neglijabilă. Pentru diagnosticare utilizați:
- stetoscop obstetric (pentru ascultarea inimii fătului);
- tazomer (pentru măsurarea externă a pelvisului unei femei, pentru o idee despre dimensiunea
fătului).
În timpul nașterii, se folosesc următoarele instrumente:
- pense pentru aplicarea bracket-urilor la cordonul ombilical;
- foarfece pentru taierea cordonului ombilical;
- pense obstetricale pentru extragerea fatului in timpul nasterii (drept si curbat);
– cântare medicale pentru cântărirea copiilor;
- carlig pentru pliul inghinal - pentru extragerea fatului in prezentare podala.
Printre cei ginecologici există instrumente pentru studiul și producerea intervențiilor chirurgicale.
Acestea includ:
- Speculum vaginali (canalat bidirecţional după Sims, după Martini, pentru chiuretaj de diagnostic,
canelat unilateral, cu două feţe după Cuzco, lifting ginecologic după Otto);
- dilatatoare ale canalelor cervicale;
— expansor vibrator ginecologic;
— sonde uterine (cu tăiere, cu diviziuni);
- catetere feminine pentru dusuri, irigare;
— cleme rigide pentru operații vaginale;
- pense (glonț, ascuțit cu doi dinți, pentru a îndepărta ovulul fetal);
- chiurete (ascutite, tocite, cu dinti);
- lingura ginecologica

2. Indicaţiile pentru aplicarea vacuum-extracţiei fătului.
Suferinţa intrauterină a fătului în perioada a doua manifestată prin: - CTG patologică (ritm
bazal 180 băt/min, amplitudinea oscilaţiilor 3 min pe parcursul 3 contracții consecutive
Perioada a doua prelungită manifestată prin lipsa dinamicii coborârii părţii prezentate timp de 2
ore la nulipare, 1 oră la multipare fără analgezie şi, respectiv, 3 şi 2 ore pe fundalul analgeziei
regionale, determinată prin tuşeul vaginal şi examen extern în lipsa semnelor de suferinţă fetală.
Condiţiile pentru aplicarea vacuum-extracţiei:
 Fătul viu;
 Dilatarea completă a colului uterin;
 Ruperea membranelor amniotice;  Prezentaţia occipitală a fătului;
 Localizarea capului fetal în cavitatea sau la ieşirea din bazinul mic;
 Lipsa disproporţiei cefalo-pelviene severe
 Pregătirea de a abandona procedura dacă aceasta este ineficientă.
Contraindicaţiile pentru aplicarea vacuum-extracţiei:
• Prematuritatea (în special până la 34 săptămâni);
• Prezentaţia patologică a fătului (pelviană, facială, frontală sau transversală);
• Dilatarea cervicală incompletă
• Capul neangajat
Complicațiile neonatale:
• Hematom subgaleal
• Hemoragia intracraniană
• Hemoragia retinală
• Icter
• Hiperbilirubinemia
• Formarea bosei sero-sanguine
• Cefalohematomul
• Lacerația scalpului fetal
Primele încercări de a folosi un vid pentru a extrage fătul prin canalul natural de naștere au fost
făcute la mijlocul secolului al XIX-lea. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, extractorul cu
vid Malström dezvoltat în 1956 a devenit larg răspândit.

3. Indicaţiile pentru aplicarea forceps fătului.
Condiţiile pentru aplicarea forcepsului:
 Fătul viu; Conjugata vera > 8cm;
 Dilatarea completă a colului uterin;
Ruperea membranelor amniotice;
Lipsa disproporţiei cefalo-pelviene severe
Localizarea prin tuşeul vaginal a capului fetal: cu segmentul mare în strâmtoarea îngustă a
bazinului mic, punct de direcţie – fontanela mică, sutura sagitală în unul din diametrele oblice
(atipic) sau capul fetal la ieşirea din bazinul mic şi sutura sagitală în diametrul direct (tipic)
Tehnica aplicării forcepsului obstetrical: 3s si 3 d
Ideea de a extrage fătul cap nu era nouă. Și cifrele anterioare sugerau utilizarea diferitelor
metode în acest scop. Deci, Hipocrate propunea extragerea copilului de cap, dar instrucțiuni
mai specifice sunt în prezent destul de greu de găsit; printre imaginile romane în relief, a fost
găsită o scenă de naștere cu un obstetrician stând în centru, ținând în mâini forcepsul
obstetric, ceea ce sugerează că forcepsul obstetrical era faimos în Roma antică (secolele II-III
d.Hr.). Forcepsul obstetric a fost inventat de medicul scoțian Peter Chamberlain la sfârșitul
secolului al XVI-lea. Pe parcurs s-a modificat, in present se foloseste forceps in modificatia
Simpson.