Raport_FPP_RO-13022011_web

Raportul anual privind sectorul IMM
din România, 2010
Evoluții între dificultăți și provocări
Anexele raportului precum și varianta electronică a raportului sunt disponibile pe website-ul
www.esimplu.ro, secțiunea „Resurse de afaceri” și pe site-ul www.postprivatizare.ro, secțiunea „Publicații”.

ECHIPA EDITORIALĂ
Fundația Post-Privatizare
Péter Barta – Director Executiv
Ileana Modreanu
Irina Toboșaru
Marius Piti
Echipa de Asistență Tehnică: DevStat – Servicios de Consultoría Estadística – S.L. (Spania)
José Cervera-Ferri – Coordonator lucrare
Florabela Cărăușu – Project Manager
Despina Pascal – Analist principal
Alți colaboratori: Ester Azorín, José Vila și Monica Bergamini
Traducere și formatare: David Grau-Peñas și Andreea Drăgușin

FundațiaPost-Privatizare
3
CUPRINS
Listă de abrevieri..........................................................................................................................................6
1. Introducere.............................................................................................................................................9
2. Cadrul economic și influența asupra sectorului IMM..............................................................................10
2.1. Evoluția indicatorilor macroeconomici ai României în anii 2008 și 2009.........................................10
2.1.1. Privire de ansamblu asupra cadrului macroeconomic din România ......................................10
2.1.2. Contextul macroeconomic la scară globală și europeană.....................................................21
2.2. Impactul crizei economice mondiale asupra sectorului IMM din România.......................................25
2.2.1. Influența crizei asupra demografiei IMM.............................................................................27
2.2.2. Influența crizei asupra IMM-urilor din diferite domenii de activitate.....................................29
2.2.3. Percepția întreprinzătorilor cu privire la impactul crizei........................................................30
2.3. Competitivitatea internațională a sectorului de afaceri din România ..............................................31
2.3.1. Performanțele sectorului de afaceri din România ................................................................31
2.3.2. România în contextul competitivității globale......................................................................38
3. Evoluția sectorului de afaceri în România ..............................................................................................42
3.1. Principalii indicatori privind producția industrială...........................................................................42
3.2. Evoluția sectorului Comerț............................................................................................................46
3.3. Evoluții în sectorul Construcții.......................................................................................................47
4. Demografie și dinamică în sectorul IMM din România............................................................................49
4.1. Schimbări în demografia IMM.......................................................................................................49
4.1.1. Situația întreprinderilor mici și mijlocii pe clase de mărime..................................................50
4.1.2. Dinamica sectorului IMM pe sectoare de activitate .............................................................52
4.1.3. Structura sectorului IMM pe domenii de activitate economică .............................................55
4.1.4. Analiza sectorului IMM, în funcție de ramura economică și clasa de mărime........................56
4.1.5. Analiza dinamicii demografice a IMM-urilor din sectorul Servicii..........................................58
4.1.6. Analiza dinamicii demografice a IMM-urilor din sectorul Industrial......................................60
4.2. Rolul IMM în crearea de locuri de muncă ......................................................................................64
4.3. Factori de influență ai dezvoltării antreprenoriale ..........................................................................73
4.3.1. Crearea de întreprinderi noi în România .............................................................................77
4.3.2. Profilul întreprinzătorilor români.........................................................................................78
4.3.3. Principalele dificultăți cu care se confruntă întreprinzătorii români.......................................83
4.3.4. Sprijinirea dezvoltării culturii antreprenoriale în România....................................................84
5. Performanțele economice și financiare și investițiile în sectorul IMM ......................................................87
5.1. Productivitate și profitabilitate ......................................................................................................87

4
5.1.1. Evoluția cifrei de afaceri a sectorului IMM...........................................................................87
5.1.2. Productivitatea muncii în sectorul IMM...............................................................................90
5.1.3. Costuri cu forța de muncă în sectorul IMM..........................................................................95
5.2. Evoluția comerțului exterior al sectorului IMM .............................................................................100
5.2.1. Evoluții de ansamblu în comerțul exterior al României.......................................................101
5.2.2. Schimbări în participarea IMM la operațiuni de comerț exterior .........................................103
5.2.3. Performanțele economice ale sectorului IMM în activitățile de comerț exterior...................105
5.3. Disparități regionale în dezvoltarea IMM în România ...................................................................107
5.3.1. Schimbări în distribuția regională a sectorului IMM din punct de vedere demografic ..........110
5.3.2. Schimbări în distribuția regională a sectorului IMM din punct de vedere al numărului de
personal angajat.........................................................................................................................115
5.3.3. Densitatea IMM în profil regional .....................................................................................116
5.3.4. Dimensiunea regională a performanțelor economice din sectorul IMM...............................119
5.4. Accesul IMM la surse de finanțare...............................................................................................121
5.4.1. Accesul la credite din surse bancare..................................................................................122
5.4.2. Programe de sprijin financiar pentru IMM din Fondurile Structurale și de Coeziune............135
5.4.3. Accesul IMM la finanțările nerambursabile și capacitatea de absorbție a fondurilor europene
prin programele operaționale......................................................................................................142
5.4.4. Portofoliul de programe naționale pentru IMM în perioada 2008-2009 .............................148
6. Cadrul instituțional pentru susținerea IMM din România......................................................................157
6.1. Instituții de sprijin pentru dezvoltarea IMM..................................................................................157
6.2. Pachetul de măsuri de redresare economică promovate de Guvern în sprijinul IMM......................161
6.2.1. Simplificarea procedurilor administrative...........................................................................163
6.2.2. Facilitarea accesului la finanțare.......................................................................................164
6.2.3. Schimbări în politica fiscală...............................................................................................167
6.3. Infrastructura de afaceri și impactul asupra sectorului IMM..........................................................169
6.3.1. Impactul incubatoarelor de afaceri asupra regiunilor de dezvoltare din România................169
6.3.2. Parcurile industriale..........................................................................................................171
6.3.3. Parcurile științifice și tehnologice......................................................................................174
7. Inovarea-Cercetarea-Dezvoltarea în IMM din România.........................................................................176
7.1. Activitatea de Cercetare-Dezvoltare în România...........................................................................180
7.2. Rolul sectorului de afaceri în Cercetare-Dezvoltare.......................................................................183
7.3. Inovarea în sectorul IMM.............................................................................................................188
7.4. Utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor în sectorul IMM...............................................194
7.5. Politicile guvernamentale pentru sectorul de Cercetare-Dezvoltare – Planul Național de Cercetare,
Dezvoltare și Inovare...........................................................................................................................200

5
8. Concluzii și recomandări.....................................................................................................................205
ANEXA I. Tabele statistice........................................................................................................................212
ANEXA II. Metodologie............................................................................................................................217
ANEXA III. Referințe bibliografice .............................................................................................................220

6
LISTĂ DE ABREVIERI
Abreviere Denumire
ACIS Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale
AIPPIMM Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM
AM Autoritatea de Management
ANCS Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică
BCE Banca Centrală Europeană
BIM Biroul Internațional al Muncii
BM Banca Mondială
BNR Banca Națională a României
CAEN Clasificarea Activităților din Economia Națională din România
CDI Cercetare-Dezvoltare-Inovare
CNDIPT Centrul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic
CNIPMMR Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România
CRIMM Centrul Român pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii
CSNR Cadrul Strategic Național de Referință
CIF Cod de Identificare Fiscală
EIP Programul Indicatorilor pentru Antreprenoriat (Entrepreneurship Indicators Programme)
ERA Zona Europeană de Cercetare (European Research Area)
Eurostat Oficiul European de Statistică
EXIMBANK Banca de Export-Import a României
FC Fondul de Coeziune
FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
FEP Fondul European pentru Pescuit
FGCR Fondul de Garantare a Creditului Rural
FMI Fondul Monetar Internațional
FNGCIMM Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii
FPP Fundația Post-Privatizare
FRCG Fondul Român de Contragarantare
FRGC Fondul Român de Garantare a Creditelor
FSE Fondul Social European
IAPC Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum
ICG Indexul Competitivității Globale
IFN Instituții Financiare Nebancare
IMF Instituții de microfinanțare
IMM Întreprinderi Mici și Mijlocii
INS Institutul Național de Statistică
IPC Indicele Prețurilor de Consum
ITM Inspectoratele Teritoriale de Muncă
JAR Junior Achievement România
JASMINE Acțiune Comună de Sprijinire a Instituțiilor de Microfinanțare din Europa (Joint Action to Support
Micro-Finance Institutions in Europe)
JEREMIE Resurse Europene Comune pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (Joint European Resources for
Micro and Medium Enterprises)

7
KFS Sondajul Kauffman al Întreprinderilor
MECMA Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri
MECT Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului
MIMMCMA Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri
MIMMCTPL Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale
OECD Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
OIIMM Organismul Intermediar pentru IMM
ONG Organizații Non-Guvernamentale
ONRC Oficiul Național al Registrului Comerțului
OTIMMC Oficiile Teritoriale pentru IMM și Cooperație
PIB Produs Intern Brut
PNDR Programul Național de Dezvoltare Rurală
POP Programul Operațional pentru Pescuit
POR Programul Operațional Regional
POSCCE Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice
POSDRU Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
PPS Paritatea Puterii de Cumpărare Standard
SBA Small Business Act
TIC Tehnologia Informațiilor și Comunicațiilor
TVA Taxa pe Valoare Adăugată
UE Uniunea Europeană
USD Dolar Statele Unite ale Americii
Lista codurilor din două litere ale țărilor
AT Austria HR Croația NO Norvegia
BE Belgia HU Ungaria PL Polonia
BG Bulgaria IE Irlanda PT Portugalia
CY Cipru IS Islanda RO România
CZ Republica Cehă IT Italia RS Serbia
DE Germania LT Lituania SE Suedia
DK Danemarca LU Luxemburg SG Singapore
EE Estonia LV Letonia SI Slovenia
EL Grecia MD Republica Moldova SK Slovacia
ES Spania MK Macedonia TR Turcia
FI Finlanda MT Malta UK Marea Britanie
FR Franța NL Olanda

9
1. INTRODUCERE
În România, evoluția economiei în anul 2009 și ulterior, în decursul anului 2010, a fost puternic afectată de criza
economică și financiară. Mediul de afaceri autohton, în mod deosebit sectorul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), a
înregistrat schimbări semnificative ca urmare a impactului crizei economice mondiale. Pe lângă schimbările în planul
demografiei sectorului IMM și performanțele economice negative înregistrate, a fost afectat spiritul antreprenorial și a
crescut considerabil aversiunea față de asumarea riscurilor de către investitori.
În același timp însă, perioada de criză a reprezentat și traversarea unei perioade de învățare pentru întreprinzători,
manageri, personalul din firme, care au trebuit să se adapteze la noile situații. Spre exemplu, companiile relativ noi care
au cunoscut exclusiv perioade de creștere încă de la înființare, au fost puse în fața unor situații de nesiguranță și
instabilitate. Având o economie de piață tânără, România trebuie să demonstreze flexibilitate pentru a se adapta
contextului actual de pe piețele internaționale.
Întreprinderile sunt nevoite să acționeze în condiții noi, caracterizate de reduceri sau discontinuități ale lichidităților
disponibile anterior, de deteriorarea relațiilor privind disciplina contractuală care au fost consolidate în perioada de
creștere economică și de diminuarea numărului clienților și a consumului pentru toți operatorii economici, atât din
domeniul productiv cât și al serviciilor.
În cadrul componentei activității dedicate îmbunătățirii mediului de afaceri, axat cu precădere pe întreprinderile mici și
mijlocii, Fundația Post-Privatizare și-a propus să continue elaborarea și publicarea Raportului anual al sectorului IMM,
inițiat în anul 2004 de către autoritățile publice de resort de la acea vreme în cadrul unor proiecte PHARE de asistență
tehnică. Considerăm că existența unui astfel de raport este esențială pentru diagnosticarea în mod corect și documentat
a situației sectorului IMM din România.
Raportul Anual al Sectorului IMM din România - ediția 2010 scoate în relief cele mai importante evoluții și
schimbări care au apărut în acest sector pe parcursul anului 2009 și se dorește un instrument de documentare și
fundamentare a deciziilor, la îndemâna factorilor interesați din sectorul public și privat, pentru continuarea proiectării și
susținerii de politici și programe destinate sprijinului pentru IMM. De asemenea, prin informațiile prezentate
disponibilizate raportul își propune să contribuie la creșterea competitivității firmelor românești pe piața internă a UE,
precum și pe alte piețe internaționale.
Raportul se bazează pe informații și date statistice oficiale asigurate de ONRC și INS, precum și pe cele furnizate în mod
direct sau publicate de alte instituții publice din România. De asemenea, informații relevante pentru caracterizarea
sectorului IMM din România comparativ cu situația din UE au fost preluate din publicațiile oficiale ale unor organizații
internaționale de prestigiu.
Elaborarea acestei lucrări nu ar fi fost posibilă fără sprijinul instituțiilor partenere, a căror contribuție a fost esențială
pentru asigurarea și interpretarea tuturor datelor actualizate: Oficiul Național al Registrului Comerțului, Institutul
Național de Statistică, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Agenția pentru Implementarea
Proiectelor și Programelor pentru IMM.
Le mulțumim tuturor pentru contribuția la realizarea acestei lucrări!
Péter Barta
Director Executiv
Fundația Post-Privatizare

10
2. CADRUL ECONOMIC ȘI INFLUENȚA ASUPRA SECTORULUI IMM
2.1. Evoluția indicatorilor macroeconomici ai României în anii 2008 și 2009
2.1.1. Privire de ansamblu asupra cadrului macroeconomic din România
Începând cu ultimul trimestru al anului 2008, contextul macroeconomic în care și-au desfășurat activitatea
întreprinderile mici și mijlocii din România fost unul dificil, cu evoluții negative și impredictibile, al căror
impact s-a accentuat în cursul anului 2009, pe măsură ce aria de cuprindere a crizei financiare și economice
mondiale se extindea. Mai mult decât atât, conjunctura macroeconomică dificilă în care a evoluat sectorul
privat de afaceri în ansamblul său, dar cu predilecție segmentul de IMM, a fost resimțită amplificat din cauza
schimbărilor negative intervenite brusc, după o perioadă relativ lungă în care cadrul macroeconomic a
favorizat dezvoltarea acestuia.
Creștere economică la punctul de inflexiune, inflație sub control și șomaj în creștere
Efectele celei mai mari crize mondiale, după cea din perioada 1929-1933, nu numai că s-au propagat rapid
dinspre SUA către Europa, dar în cazul multora dintre noile state membre UE acestea s-au manifestat mai
puternic. În ceea ce privește România, criza financiară și cea economică s-au resimțit cu o oarecare întârziere
față de momentul declanșării, marcat de lunile august-septembrie 2008, ca urmare a gradului redus de
deschidere a economiei românești1
. Însă impactul crizei în economia românească s-a resimțit amplificat din
cauza vulnerabilităților caracteristice unei economii emergente care, în numai doi ani de la momentul aderării
la UE, nu a avut timpul fizic necesar pentru accesarea si consolidarea mecanismelor de coeziune și integrare
în structurile economice europene.
Astfel, în anul 2009, pe fondul turbulențelor din economia mondială, a acțiunii crizei, precum și a unui
complex de factori interni, economia românească a înregistrat pentru prima dată după un număr de aproape
10 ani, o creștere economică negativă de -7,1%. Explicațiile acestei lipse de performanță, sunt puse în cea
mai mare măsură pe seama unui complex de trei factori majori de influență, și anume: i) contracția cererii
interne de consum, ii) retragerea fluxurilor de capital provenite din străinătate și iii) căderea destul de abruptă
a comerțului exterior, atât cea a exporturilor cât și a importurilor totale.
i. Contracția cererii interne de consum. Referitor la modul de manifestare a acestui factor de
influență trebuie subliniate câteva aspecte sintetice. Astfel, trebuie evidențiat caracterul lax al
politicilor salariale demarate cu mai mulți ani în urmă precum și relaxarea politicii fiscale în anul
electoral 2008, care au condus la încălcarea unui principiu fundamental, respectiv menținerea
echilibrului între dinamica productivității muncii și cea a câștigurilor salariale. Pe de altă parte,
majorarea consumului prin creșterea cererii interne a fost alimentată substanțial prin intermediul
creditului pentru consum, în special în primele trei trimestre ale anului 2008, ca ulterior, în anul
2009, să se înregistreze contracția severă a ofertei de creditare.
Tabloul care ilustrează situația cererii de consum și capacitatea de absorbție din piața internă este cu totul
diferit în cursul anului 2009. Sub presiunea nevoilor de ajustare, în special în sectorul privat, câștigurile
salariale au înregistrat un recul, iar fenomene precum disponibilizarea forței de muncă și creșterea șomajului
1
Definit ca suma importurilor și exporturilor de bunuri și servicii exprimată ca pondere în PIB.

11
au revenit în peisajul economic românesc după o perioadă destul de mare de absență. Pe de altă parte,
alimentarea consumului pentru nevoi din credite, generic denumite „personale”, a fost restrânsă sever, în
special în ceea ce privește creditul ipotecar, contrar eforturilor guvernamentale de reactivare a pieței
imobiliare prin lansarea Programului „Prima Casă”. În schimb, în sectorul public în general nu intervin ajustări
substanțiale decât cu începere din ultimul trimestru al anului 2009. Mai mult decât atât, diminuarea
câștigurilor salariale din sectorul public s-a produs ca urmare a unor măsuri administrative (spre exemplu,
politica celor 10 zile de concediu fără plată în luna decembrie a anului 2009) și nu de ajustare a cheltuielilor
prin restructurarea sau reducerea numărului de personal bugetar.
ii. Retragerea fluxurilor de capital provenite din străinătate. Pe fondul creșterii aversiunii față
de riscuri a investitorilor străini în noul context al acțiunii crizei mondiale, încă din ultima parte a
anului 2008, apoi din plin în cursul anului 2009 se manifestă restrângerea fluxurilor de lichidități
provenite de pe piețele internaționale, fenomen de natură a vulnerabiliza economia României.
iii. Căderea destul de abruptă a comerțului exterior. Cel de-al treilea factor major de influență
rezidă în scăderea cererii pentru exporturile românești, prin reducerea perspectivelor de creștere
economică și a consumului în țările membre UE, care de altfel reprezintă destinația principală a
fluxurilor comerciale din România, dar și în temperarea dinamicii importurilor țării noastre (mai ales a
celor asociate consumului privat) ca urmare a atenuării cererii interne.
Atingerea unui punct de inflexiune pe curba de evoluție a PIB
În aceste condiții, creșterea economică de ansamblu a României a atins în anul 2009 un punct de inflexiune
care inversează tendința pozitivă de evoluție a Produsului Intern Brut (PIB) înregistrată în mod constant după
anul 2004.
Graficul 2.1.a pune în evidență caracteristica de bază a anului 2009 din punct de vedere macroeconomic,
respectiv stoparea creșterii economice înregistrate în anii anteriori.
Grafic 2.1.a Dinamica ritmului anual de creștere a Produsului Intern Brut în perioada 2004-2009
Sursa: BNR, Buletin Lunar, August 2010
Astfel, după o serie de ani de creștere economică pozitivă la nivele dintre cele mai mari, raportat2
la alte state
membre ale UE, precum și după aproape două decenii de tranziție către economia funcțională de piață,
2
Ritmul anual de creștere a PIB în România a evoluat între 2,1% în anul 2000 și 8,5% în anul 2004, 2007 UE-27 ritm
mediu de creștere al PIB de 2,9%, Irlanda: 4,9%, Finlanda: 4,4%, Spania: 3,8%, Olanda: 3,5%, Austria: 3,5%, Regatul
8,5
4,2
7,9
6,3
7,3
-7,1
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
2004 2005 2006 2007 2008 2009

12
economia țării se confruntă cu cea mai mare amplitudine de variație a indicatorului „rată interanuală de
creștere a PIB”. Valorile înregistrate la acest indicator sintetic în cei doi ani consecutivi (2008 și 2009),
descriu o amplitudine de variație mare, respectiv parcurgerea unui balans al creșterii economice de la o
valoare pozitivă de +7,3 % în anul 2008, la o creștere economică negativă de -7,1%, la finele anului 2009.
Din perspectiva cererii, declinul PIB a fost atribuit, în principal, restrângerii semnificative a consumului intern,
intervenită simultan cu efortul suportat în proporție covârșitoare de către sectorul privat prin efectele aplicării
unor măsuri de politică fiscală fără precedent, respectiv introducerea impozitului minim pe profitul brut al
companiilor. Această măsură a fost adoptată de Guvern în scopul evitării adâncirii deficitului fiscal, prin
asigurarea colectării de venituri predictibile la bugetul de stat, în condițiile absenței măsurilor de ajustare a
cheltuielilor în sectorul public.
În aceste circumstanțe macroeconomice complicate, se apreciază, totuși, că o influență favorabilă a exercitat
anul agricol bun din 2008, care a condus la scăderea presiunilor inflaționiste. De asemenea, conform
Raportului anual al BNR „în anul 2008, România a resimțit din plin atât beneficiile, cât și costurile liberalizării
depline a contului de capital. Dacă în primele trei trimestre ale anului finanțarea externă relativ abundentă a
permis creșterea peste potențial a produsului intern brut, extinderea crizei financiare internaționale la nivelul
sectorului real și înrăutățirea percepției investitorilor străini au determinat atenuarea sensibilă a ritmului anual
de creștere a PIB. Concluzia care se impune și care merită adusă în atenția decidenților și a publicului este
aceea că, în condițiile în care capitalurile au libertate deplină de mișcare, autoritățile trebuie să promoveze
politici prudente și sustenabile, care să genereze pentru investitorii străini gradul de încredere în perspectivele
economiei necesar atât în perioadele de avânt economic, cât și în cele de recesiune, astfel încât aceștia să nu
își diminueze expunerea față de țara-gazdă”.
Evoluția prudentă a indicelui prețurilor de consum (IPC) și controlul asupra țintei de
inflație
În anul 2008, rata medie anuală a inflației măsurată prin indicele prețurilor de consum (IPC) s-a situat la
nivelul de 7,8%, în timp ce în anul 2009 rata medie anuală a inflației din România, calculată pe baza
indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC), a fost de 5,6 %, peste nivelul de referință de 1,1 % stabilit
de Banca Națională a României.
În ceea ce privește rata anuală a inflației IPC înregistrată la finele perioadei (decembrie 2009, raportat la
decembrie 2008), aceasta s-a redus de la 6,3 % la 4,7 %, depășind însă ținta inițială stabilită la 3,5%. Deși
pe fondul unei contracții economice mai severe în România față de alte țări, ritmul de reducere a ratei inflației
a fost relativ lent datorită unor rigidități structurale pe piața mărfurilor și serviciilor și pe piața muncii precum
și datorită altor factori a căror manifestare a fost variabilă pe parcursul anului 2009.
Controlul inflației s-a obținut pe fondul unor măsuri luate în planul accizării, aplicate mai devreme față de
obligațiile asumate (de ex. la țigări) și ca urmare a deprecierii cu aproximativ 15,2% a monedei naționale. În
același timp, ajustarea timpurie a cheltuielilor din sectorul afacerilor, împreună cu lipsa de ajustare a
cheltuielilor din sectorul public până spre sfârșitul anului 2009, și rigiditățile de pe piața mărfurilor, și
Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 3%. În schimb, sub medie s-au situat: Italia: 1,5%, Danemarca: 1,8%, Franța,
Portugalia: 1,9%. Cu mult peste media pe ansamblul UE s-au aflat țările: Slovacia: 10,4%, Letonia: 10,3% și, respectiv
Estonia: 7,1%., Bulgaria 6,2%, România 7,3%, Sursa: Raportul anual al sectorului IMM și cooperație, ediția 2008

13
serviciilor, precum și de pe piața muncii, deși anacronice în raport cu economia de piață, au acționat ca o
frână în procesul de escaladare a prețurilor de consum.
După cum se evidențiază în ilustrarea grafică de mai jos, în intervalul de referință, Banca Națională a
României a înregistrat performanțe notabile în controlul inflației. Începând cu anul 2004 s-a înregistrat o rată
a inflației cu o singură cifră (9,0%), rezultat care s-a menținut în tot acest interval, inclusiv în anul 2009 când
nivelul acesteia, deși cel mai mare din Europa, a fost de 5,6% (nivel mediu anual calculat la IPC).
Grafic 2.1.b Evoluția ratei medii anuale a inflației
Creșterea semnificativă a ratei șomajului
Evoluția ratei șomajului în perioada de referință este prezentată în graficul 2.1.c. Dacă în intervalul anterior
anului 2009, rata șomajului a avut o evoluție descendentă, atingând pragurile minime de 4,4% în anul 2008
și, respectiv 4,1% în anul 2007, situația s-a deteriorat brusc în anul 2009, rata medie anuală a șomajului de
7,8% depășind nivelul înregistrat la începutul intervalului de referință. Această inflexiune bruscă din 2009 a
acestui indicator, deși sub nivelul de 10,5% atins în anul 2000 sau al cotelor istorice de 12-15% din primul
deceniu al tranziției, a fost de natură să propage îngrijorare mai ales cu privire la evoluțiile din anii următori.
Grafic 2.1.c Evoluția ratei șomajului în intervalul 2004-2009
Sursa: INS, „România în cifre”, 2010
45,7
34,5
22,5
15,3
11,9
9,0 6,56 4,84
7,85
5,59
0
10
20
30
40
50
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
10,5
8,8
8,4
7,4
6,3
5,9 5,2
4,1 4,4
7,8
0
2
4
6
8
10
12
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

14
Diminuarea activităților de comerț exterior pe fondul căderii abrupte a importurilor și
exporturilor; „îmbunătățirea aparentă” a soldului negativ al balanței comerciale
În esență, datele prezentate sub forma grafică de mai jos pun în evidență o cădere a exporturilor României în
anul 2009 la o valoare a tranzacțiilor de numai 29 miliarde euro (în prețuri curente exprimate în euro și pe
condiția de livrare FOB3
). În plus, trebuie evidențiat faptul că această cădere a exporturilor s-a produs pe
fondul fenomenului de depreciere cu 15,2% a monedei naționale, respectiv de la un curs mediu de schimb de
3,68 leu/euro în anul 2008 la 4,24 leu/euro în anul 2009, spre deosebire de performanța istorică de creștere
consemnată în anii 2007și 2008 obținută pe o tendință contrară, de apreciere a monedei naționale.
Grafic 2.1.d Evoluția volumului tranzacțiilor de comerț exterior, în intervalul 2004-2009
Sursa: INS, „România în cifre”, 2010.
Ilustrarea grafică 2.1.d scoate în relief faptul că și importurile au avut o evoluție descendentă, coborând de la
un volum al tranzacțiilor de 57 miliarde euro, în anul 2008 la 38 miliarde euro, în anul 2009. De altfel,
reducerea volumului valoric al importurilor este mult mai pronunțată, respectiv 32% față de anul anterior în
raport cu scăderea de doar 13,7% a exporturilor în aceeași perioadă.
Căderea pronunțată a importurilor poate fi pusă parțial și pe seama evoluției descendente a exporturilor, fiind
cunoscut faptul că în general, producția românească pentru export se bazează preponderent pe intrări de
materie primă, materiale, tehnologii și alte tipuri de know-how, provenite la rândul lor din surse externe.
Pe lista mai lungă a cauzelor care au contribuit la scăderea dramatică a importurilor în anul 2009 pot fi
adăugate:
reducerea veniturilor salariale ale populației și respectiv contracția puterii de cumpărare, ca urmare, în
principal, a ajustărilor din sectorul neguvernamental;
gradul mare de îndatorare a populației față de sistemul bancar (statistica BNR evidențiază un număr
de aproximativ 5 milioane de persoane care au în plată un credit ipotecar sau/și de nevoi personale
3
Free on board: condiție de livrare „franco la bord”, termen INCOTERMS ce definește îndeplinirea de către vânzător a
obligației de livrare ce are loc numai în momentul când marfa a trecut balustrada vasului în portul de încărcare convenit.
Pe cale de consecință, din acel moment, toate costurile și riscurile de pierdere sau de avariere a mărfii se transferă în
sarcina cumpărătorului. Întotdeauna livrarea sub condiție FOB presupune în sarcina vânzătorului și obligația de vămuire
a mărfii pentru export. Livrarea sub condiție FOB este compatibilă numai cu vânzarea care implică fie un transport
maritim fie un transport fluvial de marfă, de altfel modalitatea de transport cea mai utilizată.
18.935
22.255
25.850
29.549
33.725
29.116
24.258
30.061
37.609
47.371
52.834
35.903
0
10.000
20.000
30.000
40.000
50.000
60.000
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Export (mil. EUR) Import (mil. EUR)

15
de consum), fapt care implicit generează limitări cu privire la destinația veniturilor disponibile ale
populației;
oferta scăzută de creditare a nevoilor de consum, precum și disponibilitatea redusă a finanțărilor
pentru creditele comerciale pe termen scurt de către agenții economici;
și, nu în ultimul rând, factorii de prudențialitate din partea importatorilor de a nu rămâne cu mărfuri
în stoc, pe care să greveze suplimentar imobilizările de disponibilități bănești pe fondul deficiențelor
de cash flow.
Se poate menționa, ca un al doilea aspect pozitiv (pe lângă cel de stăpânire a inflației), atenuarea
semnificativă a deficitului balanței comerciale a României, prin diminuarea ecartului deschis între cele două
curbe, a importurilor și, respectiv cea a exporturilor. Această evoluție este ilustrată în graficul 2.1.e, care
evidențiază dinamica cheltuielilor pentru importuri și cea a veniturilor obținute din exporturi.
Cu toate acestea, soldul balanței comerciale s-a menținut negativ deoarece valoarea importurilor a depășit-o
pe cea a exporturilor.
Grafic 2.1.e Variația exporturilor și importurilor în intervalul 2005-2009
Pentru a întregi tabloul factorilor de influență sub a căror acțiune s-a desfășurat comerțul exterior al
României, în intervalul 2004-2009, trebuie subliniat și faptul că evoluția cursului de schimb a monedei
naționale raportat la euro este de natură a afecta puternic încasările din activități de export ale firmelor
românești. Astfel, un proces de depreciere a monedei naționale este considerat stimulativ pentru exporturi,
întrucât producătorii își văd mărită cifra de afaceri rezultată din încasările la exporturi, în timp ce o apreciere a
cursului este asociată unui factor care volatilizează încasările din activități de export. Acest factor de influență
stimulativă a exporturilor este în schimb contrabalansat de acțiunea inversă asupra cheltuielilor cu
importurile, având în vedere faptul că exporturile companiilor din România se bazează în mare măsură pe
importuri. Practic, la nivelul de ansamblu al activităților de comerț exterior și la scară macro, acești factori de
influență se neutralizează reciproc. În plus, soldul cronic negativ al balanței comerciale în detrimentul
exporturilor totale și respectiv, în favoarea importurilor totale împreună cu dinamica de depreciere a cursului
17,5% 16,2% 14,3% 14,1%
-13,7%
23,9% 25,1% 26,0%
11,5%
-32,0%
-40,0%
-30,0%
-20,0%
-10,0%
0,0%
10,0%
20,0%
30,0%
40,0%
2005 2006 2007 2008 2009
Exporturi în anul anterior Importuri în anul anterior

16
de schimb al monedei naționale în raport cu principala valută euro4
, sunt de natură să afecteze evoluția
prețurilor de consum cu amănuntul și să imprime o evoluție mai accelerată a ratei inflației în economie.
Pe fondul turbulențelor din economia mondială, stabilitatea macroeconomică a țării în
anul 2009 a constituit o serioasă provocare pentru autoritățile române
Evoluțiile din anul 2009 au pus în evidență aspecte legate de sustenabilitatea creșterii economice care
aparent se instalase definitiv în anii anteriori. În consecință, declinul PIB a impus inițierea unor măsuri de
politică economică la nivel guvernamental, menite să conducă la stoparea căderii economice, ieșirea din
recesiune și revenirea pe un trend ascendent a creșterii economice în următorii ani.
Atât Guvernul cât și Banca Națională a României, în conformitate cu atribuțiile lor de autoritate pentru
reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, asigurarea stabilității sistemului financiar
și elaborarea și aplicarea politicii monetare, au intervenit prin introducerea unor măsuri menite să mențină
stabilitatea macroeconomică.
Evaluările BNR arată faptul că în România impactul crizei financiare asupra economiei, deși considerabil, s-a
manifestat preponderent în mod indirect, respectiv prin propagarea dinspre băncile „mamă” din străinătate
către cele „fiică” din România. Aceasta, deoarece modelul de afaceri al instituțiilor financiare din țara
noastră, bazat pe prevalența produselor bancare tradiționale (comparativ cu inovațiile financiare și produsele
derivate puternic dezvoltate în străinătate) împreună cu măsurile prudențiale și administrative adoptate, s-au
tradus prin absența „activelor toxice” și menținerea stabilității financiare. Între acestea, se pot evidenția:
măsurile prudențiale și administrative prin care BNR a acționat în mod constant pentru temperarea
vitezei de creștere a creditului de consum acordat persoanelor fizice și sectorului privat și susținerea
creditării în moneda națională în favoarea creditelor în valută;
politica în domeniul rezervelor minime obligatorii situate la un nivel ridicat, a permis ajustarea
graduală a lichidității din sistemul bancar în funcție de evoluția condițiilor din piață;
măsurile comune introduse de BNR și Guvern privind ridicarea nivelului garantat al depozitelor
constituite la instituțiile de credit, de la 20.000 euro la 50.000 euro (pe persoană și pe bancă),
începând cu 15 octombrie 2008; măsura a fost de natură să stimuleze încrederea și să conducă la
creșterea economisirii în rândul populației.
Structura economiei în proces lent, dar continuu, de convergență pentru intrarea în
zona euro
Deși Tratatul de la Maastricht nu stipulează existența unor criterii de convergență reală, în vederea intrării
României în zona euro (în perspectiva anului 2015, conform calendarului agreat cu Uniunea Europeană) și
pentru ca adoptarea monedei unice europene să genereze mai multe beneficii în raport cu costurile implicate,
este necesară atingerea în prealabil a unui grad ridicat de convergență reală cu țările membre ale zonei euro
în ceea ce privește structura economiei, gradul de deschidere a acesteia, gradul de integrare al comerțului
exterior, nivelul PIB/locuitor, productivitatea muncii, etc.
4
Justificată de preponderența tranzacțiilor în euro în ansamblul activităților de comerț exterior, luând în calcul că peste
70% din tranzacții se realizează pe relația cu UE.

17
În continuare, analiza se axează pe aceste elemente de convergență reală.
Gradul de deschidere redus al economiei
O caracteristică deținută de România în comparație cu celelalte țări membre ale UE constă în gradul redus de
deschidere a economiei. Creșterea economică din ultimul deceniu a avut ca principal pilon de susținere
absorbția internă bazată pe creșterea cererii interne de consum și mai puțin pe participarea produselor și
serviciilor românești pe piețele internaționale. Această realitate conduce în mod implicit la realizarea unui
grad relativ redus de deschidere a economiei (68,4% din PIB în 2009), nivel de altfel apropiat de cel obținut
în anul 2008, respectiv 62,8%. Din această perspectivă, România se plasează pe o poziție sub media de
72,1% înregistrată la nivel de UE-27 și pe o poziție mult în urma unor țări din regiune, membre ale UE
(Republica Cehă, Polonia, Slovacia, Ungaria), al căror grad de deschidere s-a situat în anul 2009 la 148,7% în
cazul Ungariei, 131,9% în cazul Republicii Cehe, și, respectiv 77,7% în cazul Poloniei.
Deși se admite că în contextul conjunctural al crizei economice, slaba orientare spre export a economiei
românești a constituit un avantaj în anul 2009, în sensul că economia românească a intrat în recesiune mai
târziu comparativ cu alte țări din regiune (cu circa două trimestre), profunzimea acesteia a fost amplificată de
dependența mare față de cererea internă. Aceasta poate fi una din cauzele pentru care ieșirea României din
criză se va realiza cu o întârziere similară.
Pentru recuperarea acestor decalaje relative și conjuncturale, modelele de dezvoltare economică de succes
indică faptul că pe termen mediu și lung exporturile trebuie să dețină un rol tot mai important ca motor al
economiei, cu atât mai mult cu cât creșterea bazată pe potențialul de absorbție al pieței interne este blocată
pe termen scurt.
Contribuția principalelor sectoare economice la formarea Produsului Intern Brut
Contribuția principalelor sectoare de activitate economică la formarea PIB, în intervalul de referință 2004-
2009, se prezintă în graficul 2.1.f.
Grafic 2.1.f Contribuția principalelor sectoare economice la formarea Produsului Intern Brut, în intervalul
2004-2009
24,7 24,6 24,5 24,3 22,9 23,7
5,9 6,4 7,4 9,1 10,6 9,9
12,6 8,5 7,8 5,8 6,7 6,3
46,0 48,8 48,6 49,3 48,9 50,1
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Industrie Construcții Agricultură Servicii

18
La sfârșitul anului 2009, contribuția principalelor sectoare de activitate economică la formarea PIB prin
corelarea cu valoarea adăugată brută, se prezenta astfel:
Industria a avut o contribuție relativ constantă în intervalul 2004-2007, după care, în 2008 (an de
plină creștere economică) și-a redus contribuția relativă la formarea PIB; ulterior, în 2009 s-a revenit
ușor către greutatea specifică din primii ani ai intervalului, fără a se atinge însă nivelele stabilite
anterior. Astfel, datele de structură prezentate în grafic, indică o diminuare de la 24,7% în 2004 la
22,9% în 2008 și un nivel de 23,7% înregistrat în anul 2009;
În ceea ce privește Agricultura, ponderea acesteia în valoarea adăugată brută pe total economie a
scăzut de la 12,6% în anul 2004, la 5,8% în anul 2007 pe fondul manifestării crizei, fapt care a
determinat ca ponderea celorlalte sectoare de activitate economică să se ridice la nivelul de 6,3%, în
anul 2009. Cu toate aceste ajustări obținute în timp, România e departe de media din UE-25, unde
contribuția agriculturii la formarea valorii adăugate brute reprezenta numai 1,8% în anul 2008;
Aportul cel mai consistent la formarea PIB a revenit Serviciilor care asigură astfel o apropiere mai
mare în planul convergenței cu structura UE-25 state. Contribuția sectorului Servicii a evoluat de la
46,0 % în 2004, la 50,1% în anul 2009, păstrând totuși un nivel încă inferior mediei din UE-25
(71,9%);
Sectorul Construcțiilor, în intervalul 2004-2008, aproape și-a dublat contribuția la formarea valorii
adăugate brute. Astfel, ponderea acestui sector evoluează de la valoarea de 5,9% în anul 2004 la
valoarea de 10,6% în anul 2008, după care în anul 2009 se înregistrează o reducere a contribuției la
formarea PIB, ajungând la un procent 9,9%. Cu toată această mică reducere, se poate aprecia că
aportul construcțiilor se menține la cote mari, ceea ce poate semnifica rezerva de potențial încă
ridicat al acestui sector de activitate economică.
Gradul de participare a sectorului privat la realizarea Produsului Intern Brut nu se
deteriorează în condițiile crizei economice din 2009
În ceea ce privește rolul jucat de sectorul privat în ansamblul său la realizarea PIB, redarea grafică 2.1.g
ilustrează faptul că, participarea sectorului privat la formarea PIB-ului s-a ridicat la peste 70% de-a lungul
întregului interval de timp analizat, evidențiind oscilații anuale care variază într-un interval mic de
amplitudine, respectiv de 1,5 puncte procentuale.
Prin urmare, deși într-un an caracterizat de dificultăți majore în planul contracției cererii de consum, al
accesului la finanțare, al blocării proiectelor de investiții prin retragerea influxurilor de capital și de alți factori
inhibitori pentru dezvoltare, proporția de 70,5% în crearea Produsului Intern Brut demonstrează pe de o parte
performanța și importanța sectorului de afaceri privat și, pe de altă parte, faptul că acesta reprezintă motorul
principal de ieșire din criza economică.
Continuarea fermă a proceselor de ajustare din sectorul public, alături de accelerarea proceselor structurale
din economie susțin sectorul privat să-și mărească simțitor contribuția la crearea valorii adăugate brute în
economia țării, la crearea de locuri de muncă și la absorbția numărului crescut de șomeri.

19
Grafic 2.1.g Ponderea sectorului privat în economie în intervalul 2004-2009
Evoluția indicatorului PIB/locuitor în corelație cu declinul Produsului Intern Brut
Grafic 2.1.h Evoluția PIB/locuitor în România în perioada 2004-2009 (prețuri curente)
Sursa: INS, „România în cifre", 2010
Adâncirea crizei economice și financiare internaționale a condus la inversarea tendinței de evoluție a PIB, aflat
în scădere cu -7,1% în anul 2009 față de creșterea cu 7,3% în anul precedent, situație reflectată
corespunzător și în valoarea absolută a indicatorului PIB/locuitor.
România a înregistrat în anul 2009 o valoare a PIB/locuitor exprimată în paritatea puterii de cumpărare
standard (PPS) mai mică cu 46 % față de media din Uniunea Europeană, potrivit unei estimări revizuite
publicate de Oficiului European de Statistică (Eurostat) în decembrie 2010. De asemenea, în 2008,
PIB/locuitor exprimat la paritatea puterii de cumpărare standard (PPS) a reprezentat 47% din media UE,
România situându-se pe poziția 26 în UE.
Cauzalitatea declinului PIB din punct de vedere al cererii trebuie căutată în factori precum:
Restrângerea semnificativă a absorbției interne în corelație cu efortul suportat de către sectorul privat
pentru restructurare rapidă în vederea compensării parțiale a pierderilor din cifra de afaceri și a
menținerii capacității de plată a obligațiilor fiscale la bugetul de stat și la bugetele de asigurări
71,5 70,1 71,6 72,0 71,7 70,5
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
2004 2005 2006 2007 2008 2009
246.469
288.955
344.651
416.007
514.654
491.274
0
100.000
200.000
300.000
400.000
500.000
600.000
2004 2005 2006 2007 2008 2009

20
sociale, în condițiile majorării acestora. Conform datelor din sursa BNR, scăderi pronunțate ale
nivelului au înregistrat consumul privat (-9,2%) și investițiile (-25,3%), consumul final guvernamental
consemnând, încă, un ritm pozitiv (1,2%), dar de circa patru ori mai redus comparativ cu anul
precedent;
Restrângerea bruscă și extrem de severă a ofertei de finanțare a cererii interne din partea sistemului
bancar, atât pentru credite de consum cât și pentru cele ipotecare sau alte proiecte imobiliare. De
altfel anul 2009 consemnează nu numai ezitarea instituțiilor financiar bancare în a reporni motoarele
creditării, prin adresarea ofertei proprii de finanțare pentru persoane fizice și juridice, dar și eșecul în
derularea Programului „Prima Casă”, special proiectat de Guvernul României ca o măsură de
combatere a efectelor crizei financiare, prin manifestarea unei prudențe excesive în comparație cu
euforia anilor anteriori;
Contracția a fost vizibilă și la nivelul surselor proprii, urmare a diminuării veniturilor salariale în prima
parte a anului 2009, în principal datorita ajustărilor din sectorul privat și, mai târziu spre sfârșitul
anului, în sectorul public. În primul caz, ajustarea este indicată de dinamica negativă a veniturilor
disponibile ale populației (componenta destinată consumului fiind comprimată suplimentar de
accentuarea înclinației spre economisire) și de pierderile din sectorul corporatist; în cel de-al doilea
caz, fenomenul este relevat de traiectoria descrescătoare a creditului pentru consum, a celui pentru
echipamente și pentru proiecte imobiliare;
Restrângerea severă a pieței de finanțare, inclusiv pe canalul leasing utilizat cu predilecție pentru
achiziționarea de autovehicule, echipamente și tehnologii TIC, echipamente medicale sau de
producție;
Reducerea, la aproximativ jumătate din valoarea consemnată în anul 2008, a fluxurilor nete de
capital sub forma investițiilor străine cu destinație România;
Comprimarea cu 5,5% a volumului exporturilor de bunuri și servicii, ca urmare directă a contracției
cererii de pe principalele piețe de desfacere a mărfurilor și serviciilor produse în România, în principal
cele din alte țări membre ale UE. Cu toate acestea, cererea externă netă a înregistrat o contribuție
pozitivă la dinamica PIB (7,3%), în condițiile în care importurile de bunuri și servicii (-20,6%) au
consemnat un ritm de scădere sensibil mai alert comparativ cu exporturile. Aceste evoluții s-au produs
pe fondul traiectoriilor puternic descrescătoare pe care s-au plasat toate segmentele cererii interne de
consum, la care s-a adăugat influența nefavorabilă a deprecierii monedei naționale.
Sectorul privat își menține rolul principal în crearea de locuri de muncă în economie
Evoluțiile în structura economiei la nivel macro sunt reflectate și în structura populației ocupate și a numărului
de salariați din economia țării. Astfel, după cum se poate observa din graficul 2.1.i, numărul mediu de
salariați în economie evidențiază o tendință ușor descrescătoare la începutul intervalului de timp analizat, ca
ulterior să prezinte o evoluție ascendentă, marcată de cel mai înalt nivel de 5,046 milioane de salariați în anul
2008. Din totalul numărului mediu de angajați în economie, 66,2% își desfășurau activitatea în sectorul
privat. De altfel, traiectoria descrisă de indicatorul numărul mediu de angajați în sectorul privat a fost una
continuu ascendentă.

21
Grafic 2.1.i Evoluția numărului mediu de salariați în economie și respectiv în sectorul privat în perioada
2004-2008 (mii pers.)
Sursa: INS, „România în Cifre", 2010
2.1.2. Contextul macroeconomic la scară globală și europeană
La câțiva ani de la declanșare, este recunoscut faptul că actuala criză mondială își are rădăcinile în criza
creditelor subprime5
din SUA. Criza pieței creditelor ipotecare s-a transformat într-o criză a întregului sistem
financiar, deși după declanșarea crizei financiare plasată la nivelul anilor 2006-2007, autoritățile de
reglementare din SUA și alte state europene, precum Marea Britanie, au efectuat o serie de acțiuni al căror
scop era să restabilească încrederea în sistemul financiar. Intervenția unor state prin „injecții” de fonduri
publice, sub diferite modalități6
, în instituțiile financiare cu grave probleme cu scopul de a preveni
repercutarea efectelor negative asupra economiei reale, s-a soldat cu o temporizare a impactului crizei
financiare, dacă nu chiar cu un eșec.
Propagarea turbulențelor din sistemul bancar-financiar în econonomia reală și respectiv către agenții
economici s-a produs prin reducerea severă și aproape intempestivă a volumului creditării. Drept consecință,
la scară mondială, cu începere din anul 2008 s-a înregistrat, pentru prima dată în ultimii 30 de ani, o
contracție a produsului intern brut global (-0,6%), reducere care a fost mai accentuată în Europa și în SUA, în
timp ce în China și în India s-a consemnat o temperare a creșterii economice.
La nivelul țărilor din UE, scăderea produsului intern brut real a fost mult mai puternică (-4,2% comparativ cu
2007), în pofida măsurilor stimulative fără precedent implementate de autoritățile guvernamentale și de către
băncile centrale. Ca urmare a aplicării acestor măsuri, deficitul bugetar mediu consemnat în Uniunea
Europeană s-a majorat la aproape 7% din PIB, ponderea datoriei publice în PIB a crescut cu 12 puncte
procentuale, iar rata dobânzii de politică monetară din zona euro a coborât la un nivel minim istoric de 1%
pe an. În fața realităților economice dure, UE a fost practic nevoită să recunoască abdicarea de la unul din
obiectivele Tratatului de la Maastricht, respectiv, un deficit mediu anual mai mic de 3% din PIB în statele
membre.
5
Deși nu există o definiție standard a creditelor subprime, totuși, se consideră credite „sub-prime”(near-prime, non-
prime, second chance lending) creditele acordate unor clienți al căror scor de creditare este sub un anumit nivel.
6
Credite guvernamentale, cumpărare de pachete majoritare de acțiuni la instituțiile financiare în dificultate, susținerea
unor planuri de achiziție, fuziune cu alte bănci din sistem, naționalizarea unora dintre bănci etc.
0
1.000
2.000
3.000
4.000
5.000
6.000
2004 2005 2006 2007 2008
Numărul de angajați în sectorul privat Numărul mediu de angajați

22
De asemenea, se apreciază că dinamica scăzută a salariilor, absența unei îmbunătățiri a condițiilor de pe
piața forței de muncă, precum și nivelul redus al încrederii consumatorilor într-un reviriment al economiei au
inhibat consumul, determinând consumatorii la o atitudine mai prudentă și mai orientată către economisire,
factor de natură a decelera creșterea economică în ansamblul ei.
În tabelul 2.1.a se prezintă în mod sintetic, pentru comparație, evoluția ratei de creștere a PIB în UE-27 în
intervalul 2007-2009.
Pe parcursul anului 2009 dinamica economiei țărilor din Uniunea Europeană a fost diferită. Astfel:
Polonia a fost singura țară din UE-27 care, deși și-a încetinit ritmul dezvoltării, totuși reușește performanța
unei creșteri pozitive de 1,7% în anul 2009 raportată la anul anterior, devenind astfel prin politicile monetare
și mixul de politici publice adoptate pentru contracararea efectelor crizei financiare și economice, un exemplu
de bună practică.
Țările Baltice, Letonia, Lituania și Estonia înregistrează pragul maxim al prăbușirii economice în anul
2009, respectiv, de -18,0%, -14,8% și -14,1%. De altfel, se remarcă faptul că aceste trei țări, alături de
Irlanda, Italia, Suedia și Danemarca au înregistrat o creștere negativă încă din anul 2008. Deși căderea
economică din 2008 raportată la anul 2007 nu a fost atât de dramatică, se observă faptul că impactul crizei
financiare în aceste țări s-a resimțit încă din faza ei inițială.
Tabel 2.1.a Rata de creștere a PIB în statele membre ale UE
Rata de creștere a PIB (%)
(anul precedent =100)
2000 2007 2008 2009 2000 2007 2008 2009
UE-27 3,9 2,9 0,7 -4,2 IT 3,7 1,6 -1,3 -5,0
AT 3,4 3,1 2,0 -3,6 LV 6,9 10,0 -4,6 -18,0
BE 3,7 2,8 1,0 -3,0 LT 4,1 8,9 2,8 -14,8
BG 5,4 6,2 6,0 -5,0 LU 8,4 5,2 – -3,4
CY 5,0 4,4 3,6 -1,7 MT – 3,9 2,1 -1,9
CZ 3,6 6,0 2,5 -4,8 NL 3,9 3,5 2,0 -4,0
DK 3,5 1,6 -0,9 -4,9 PL 4,3 6,6 5,0 1,7
EE 9,6 6,3 -3,6 -14,1 PT 3,9 1,9 – -2,7
FI 5,0 4,2 1,2 -7,8 RO 2,4 6,3 7,3 -7,1
FR 3,9 2,2 0,4 -2,2 SK 1,4 10,4 6,2 -4,7
DE 3,2 2,5 1,3 -5,0 SI 4,1 6,8 3,5 -7,8
EL 4,5 4,0 2,0 -2,0 ES 5,0 3,7 0,9 -3,6
HU 5,2 1,1 0,6 -6,3 SE 4,4 2,6 -0,2 -4,9
IE 9,4 6,0 -3,0 -7,5 UK 3,8 3,0 0,5 -4,9
Economiile din celelalte noi state membre s-au confruntat cu contracția creșterii economice, înregistrând
valori negative ale ratei de creștere a PIB, dar de magnitudini relativ diferite. Astfel, Malta și Cipru se
poziționează sub media la nivel UE-27, Cehia și Slovacia în jurul mediei UE de -4,2%, în timp ce Slovenia

23
(-7,8 %), România (-7,1%), Ungaria (-6,3%) și Bulgaria (-5,0%) au obținut rate de reducere a creșterii
economice cu mult peste media europeană.
Prin intermediul graficului 2.1.j se prezintă comparativ evoluția PIB în unele țări din regiune: Republica Cehă,
Ungaria și Polonia devenite membre ale UE la 1 mai 2004 și, respectiv, România și Bulgaria care au aderat la
UE la 1 ianuarie 2007.
Grafic 2.1.j Evoluția ratei de creștere a PIB în România și alte state membre UE, în intervalul 2004-2009
Deși ultimele intrate în UE, România și Bulgaria atinseseră cotele cele mai mari de creștere economică în
2008, respectiv, +7,3 % și +6,0%, devansând chiar Polonia care a înregistrat o creștere economică continuă
(ritmul mediu de creștere anual se încadra între 4,3 - 6,6%). Contrar evoluției anterioare pe un termen mediu,
în anul 2009, România se confruntă cu o inflexiune a tendinței de evoluție, înregistrând alături de Ungaria,
căderile cele mai dramatice după cum se poate vedea în graficul de mai jos. De menționat că deși România a
finalizat anul 2008 cu o performanță remarcabilă în ceea ce privește creșterea economică de ansamblu,
aceasta s-a obținut pe fondul unei nerealizări la indicatorul macroeconomic deficitul bugetar, care a
reprezentat 5,2% din PIB. Această performanță negativă a vulnerabilizat suplimentar economia națională în
condițiile anului de criză 2009. Depășirea țintei de deficit bugetar a fost urmarea directă și imediată a scăpării
de sub control a dinamicii salariale în raport cu indicii de productivitate a muncii, a creșterilor de pensii în
anul electoral sau a cheltuielilor guvernamentale excesive în ultimul trimestru al anului 2008.
8,5
4,1
7,9
6,3
7,3
-7,1
-10
-5
0
5
10
2004 2005 2006 2007 2008 2009
România Bulgaria Republica Cehă
Polonia Ungaria

24
Grafic 2.1.k Evoluția ratei medii anuale a inflației în România și alte câteva state membre ale UE în
intervalul 2004-2009
În anul 2009 rata medie anuală a inflației din România (5,6%) a fost mai mică decât cea obținută în anul
anterior, dar cea mai mare din UE-27, unde rata medie anuală a inflației a fost de numai 1%. De altfel, cu
excepția unui număr mic de țări, printre care se numără Lituania (4,6%), Polonia (4%), Letonia (3,3%) și
Bulgaria (2,5%), celelalte 22 de țări au controlat mult mai bine ținta de inflație, gravitând în jurul valorii
mediei europene. După cum se ilustrează și în graficul 2.1.k, România are nivelul cel mai ridicat la acest
indicator în comparație cu celelalte state din regiune. Această situație se prezintă în condițiile majorării
semnificative a accizelor la unele produse, a deprecierii monedei naționale, dar și pe fondul ajustării
insuficiente a cheltuielilor sectorului public, precum și al rigidităților existente pe piața produselor și pe piața
forței de muncă, cu alte cuvinte în pofida contracției severe a cererii de consum.
Grafic 2.1.l Evoluția ratei șomajului în România și în alte state noi membre ale UE din regiunea Central și Est
Europeană
Pentru a reflecta procesul modificărilor structurale din economiile noilor state membre ale UE și ale celor în
proces de aderare, orice analiză economică trebuie completată și cu indicatorii de ocupare a forței de muncă.
Astfel, conform datelor publicate de Biroul Internațional al Muncii (BIM) și redate în graficul 2.1.l, cel mai
ridicat nivel al șomajului a fost înregistrat de către Ungaria cu 10% rata medie anuală de creștere față de
anul precedent, urmată de Polonia cu un nivel 8,2%.
11,9
9,0
6,6
4,9
7,9
5,6
0,0
2,0
4,0
6,0
8,0
10,0
12,0
14,0
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Polonia Ungaria
8,0 7,2 7,3
6,4 5,8
6,9
0,0
5,0
10,0
15,0
20,0
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Polonia Ungaria

25
O situație particulară în această analiză comparativă la nivelul câtorva țări membre UE din regiune este
deținută de Polonia, care înregistrează o rată ridicată a șomajului pe fondul unei creșteri economice pozitive
de 1,7% în anul 2009. Această performanță negativă poate fi consecința unor măsuri severe de restructurare
și ajustare economică adoptate de Polonia pentru gestionarea efectelor crizei economice. Conform aceleași
surse, BIM, această analiză comparativă relevă că România are un nivel al ratei șomajului relativ similar cu
celelalte două state, respectiv Bulgaria și Cehia. Această nouă poziționare a României vine după o perioadă
„istorică” de menținere a ratei șomajului la un nivel redus.
Astfel, începând din anul 2004, România înregistrase un nivel al ratei șomajului cu mult mai scăzut în
comparație cu partenera sa la aderare, Bulgaria, care avea la sfârșitul anului 2004 o rată a șomajului de
12,0% și chiar mai scăzută decât cele înregistrate de Republica Cehă și Polonia. Ratele medii anuale scăzute
din România în intervalul analizat și până în anul 2009 sunt puse în corelație cu ratele medii anuale înalte de
creștere economică și cu potențialul de dezvoltare economică a țării, în plin proces de valorificare în anii
premergători aderării și, mai ales în primul an de după intrarea în Uniunea Europeană. Șirul destul de lung al
anilor de dezvoltare economică accelerată, ce apărea în același timp sustenabilă, a fost brusc întrerupt de
impactul crizei financiare și economice mondiale.
Efectele crizei, în cazul particular al României, au reliefat necesitatea coordonării acțiunilor Guvernului, Băncii
Naționale, în calitatea de bancă centrală și autoritate de reglementare, cu cele ale instituțiilor financiare
internaționale (Banca Centrală Europeană, FMI, Banca Mondială, etc.). BNR a elaborat, în colaborare cu
Ministerul Finanțelor Publice, un Plan strategic de acțiune în sectorul bancar care a reprezentat totodată una
dintre condiționalitățile Acordului Stand-by încheiat cu FMI. Conform planului, punctul de plecare pentru
gestiunea crizelor financiar-bancare este acela al aplicării soluțiilor private, de piață, bazate pe situația
grupului bancar luat ca întreg și pe responsabilizarea acționariatului pentru acordarea de sprijin cu fonduri
suplimentare.
La baza planului guvernamental de gestionare a crizei, autoritățile române au avut începând cu luna aprilie a
anului 2009, un acord de împrumut cu Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internațional și alte instituții
financiare internaționale, în valoare totală de 20 miliarde de euro.
2.2. Impactul crizei economice mondiale asupra sectorului IMM din România
Impactul crizei economice mondiale s-a resimțit puternic în economia României, în ansamblul său, care a fost
afectată de o încetinire substanțială a creșterii, cu efecte negative și imediate asupra populației și
întreprinderilor vizând, în principal, locurile de muncă și volumul vânzărilor.
La modul concret, criza financiară și economică mondială s-a propagat în România pe mai multe canale7
și s-
a manifestat în următoarele domenii:
(1) canalul consumului instituțional / achiziții publice - atât ca urmare a lipsei de eficiență în atragerea
resurselor europene puse la dispoziția României, cât și prin reducerea accesului la finanțare din surse
bancare, ca urmare a restrângerii liniilor de creditare private externe de la băncile-mamă, cu impact
asupra evoluției de ansamblu a creditului neguvernamental. Primul și al doilea plan de manifestare
sunt interconectate, având în vedere principiul rambursabilității care guvernează accesul pe bază de
proiecte la fondurile europene și implicit necesitatea activării finanțărilor punte din surse atrase;
7
Raportul Anual al BNR, 2010

26
(2) canalul investițiilor străine directe - stoparea sau restrângerea proiectelor majore de investiții, atât ca
urmare a întreruperii finanțărilor din sursa bancară, cât și prin manifestarea unei prudențe sau chiar
aversiuni a investitorilor străini față de riscurile continuării derulării proiectelor în România;
(3) canalul comerțului exterior - diminuarea exporturilor ca urmare a restrângerii cererii pe piețele de
export tradiționale, dar și reducerea importurilor urmare a diminuării cererii interne de consum;
(4) canalul puterii de cumpărare a populației - reducerea graduală, dar semnificativă a consumului
populației și a organizațiilor ca urmare, în primă fază, a proceselor de ajustare în firmele private și
într-o fază ulterioară, a introducerii programelor de austeritate guvernamentală în sectorul bugetar.
Totodată diminuarea cererii de cumpărare a populației s-a produs și ca efect al restrângerii
dramatice a ofertei sistemului bancar de credite pentru consum.
(5) canalul avuției naționale - prin reducerea substanțială a valorii multor categorii de active, îndeosebi
a celor imobiliare, dominante în clasa de active folosite drept garanții bancare, precum și prin
creșterea ponderii creditelor neperformante în activele instituțiilor de credit.
În afara factorilor majori de influență și a canalelor prin care aceștia au acționat, pe lista cauzelor care au
contribuit la fragilizarea economiei țării în situația de recesiune poate fi inclusă și situația deficitelor externe
mari acumulate de economia României. În anul 2008, an care marca intervalul de creștere economică
continuă, România încheia această etapă accelerată de dezvoltare cu un deficit bugetar semnificativ (-5,4%
din PIB). La acest deficit s-a ajuns ca urmare a creșterii fără precedent a cheltuielilor guvernamentale în an
electoral care nu a putut fi compensată de performanțele sectorului privat pe plan extern. Aceasta a condus la
înregistrarea unui deficit semnificativ al contului curent, de 12,3% din PIB, apreciat de investitorii străini ca
fiind mult prea ridicat8
.
Printre cauzele interne care au propagat criza din zona financiară în cea a economiei reale, amplificând
efectele, pot fi enumerate:
instabilitatea politică într-un an electoral;
acumularea de mari întârzieri la plată între agenții economici și reapariția arieratelor în economie cu
efect endemic și repercusiuni negative în ceea ce privește disciplina contractuală în ansamblul său;
instabilitatea fiscală ca urmare a nevoii urgente de colectare de venituri la bugetul de stat prin
politica de mărire a bazei de impozitare;
politica băncilor comerciale de creștere a dobânzilor pentru creditele în curs de plată și de reducere a
ofertei pentru noi credite;
împrumuturile masive ale statutului de pe piața bancară internă care au diminuat interesul băncilor
pentru finanțarea sectorului corporativ și al IMM-urilor;
întârzierile mari la plată a datoriilor statului către furnizorii privați și a obligațiilor de restituire, în
condițiile legii, a impozitelor și taxelor datorate către agenții economici.
Problemele prezentate au afectat toate categoriile de societăți comerciale care s-au văzut brusc confruntate
cu întârzierea plăților din partea clienților (la rândul lor confruntați cu probleme de cash flow), diminuarea
8
Conform analizelor din Raportul anual al BNR, ediția 2010

27
cifrei de afaceri ca urmare a scăderii cererii pentru produsele și serviciile lor, creșterea costurilor pentru
restituirea creditelor angajate în valută ca urmare a deprecierii monedei naționale, dificultățile de fluxuri de
disponibilități financiare, lipsa capitalului de lucru și pentru dezvoltare, etc.
În mod particular, toate aceste dificultăți au avut impact negativ mai puternic asupra IMM-urilor, care s-au
dovedit mai vulnerabile în fața riscurilor unei evoluții economice ciclice, precum și în raport cu dezechilibrele
macroeconomice.
Principala formă de manifestare a impactului9
crizei economico-financiare asupra sectorului IMM poate fi
rezumată sub aspectul dificultății ridicate de a accesa credite10
, ca urmare: a reducerii interesului băncilor
pentru clienții mici, a costurilor mai ridicate ale creditului, precum și a cerințelor mai severe aplicate la analiza
de bancabilitate a proiectelor și a bonității solicitanților, toate acestea pe fondul unei prudențialități brusc
sporite a băncilor în raport cu clienții de categorie mică și mijlocie.
În această conjunctură de piață, complet schimbată față de anul anterior, firmele au fost obligate la luarea
unor măsuri urgente pentru ajustarea cheltuielilor administrative. Setul de decizii, ca răspuns la dificultățile
aduse de criză, a cuprins: diminuarea investițiilor, amânarea sau chiar abandonarea unor proiecte de
investiție, renegocierea contractelor cu furnizorii, restructurarea/diminuarea activității și în consecință reduceri
de personal și de salarii.
Prin urmare, într-un asemenea tablou nefavorabil, dinamismul, flexibilitatea, spiritul inovator, capacitatea de
orientare către nevoile clienților sau capacitatea de adaptare, care reprezintă trăsăturile definitorii ale IMM-
urilor, nu au fost suficiente pentru a rezista impactului crizei, în cazul multor întreprinderi.
2.2.1. Influența crizei asupra demografiei IMM
Evoluția IMM în anii 2007-2009, prezentată în tabelul 2.2.a, evidențiază o serie de aspecte particulare,
surprinse în perioada de analiză, și anume:
Procesul de intrare și ieșire din piață în sectorul IMM este unul firesc care decurge din caracteristicile acestuia
de fructificare a unor noi oportunități și conjuncturi în piață, precum și de adaptare la inovare, dezvoltare
tehnologică, transformare calitativă și orientare continuă către nevoile și cererea clienților. Chiar dacă, în
general, mobilitatea sectorului IMM este mai mare iar durata medie de viață a unui IMM este mai scurtă, în
raport cu companiile mari, magnitudinea și ritmul schimbărilor intervenite în anul 2009, au determinat o serie
de aspecte particulare în ceea ce privește demografia sectorului IMM, atât sub aspectul înmatriculării de noi
societăți comerciale, cât și sub aspectul ieșirii de pe piață, marcată prin suspendări temporare de activitate și
radieri definitive din Registrul Comerțului.
9
Studii realizate de OCDE în anul 2009 și 2010
10
Raportul anual al BNR, 2009, „Sinteza principalelor evoluții economice și financiare în anul 2009”

28
Tabel 2.2.a Evoluția înregistrărilor IMM în perioada 2007 – 2009
Perioada 2007
2008 2009
Sem I Sem II Total an Sem I Sem II Total an
Înmatriculări 142.073 76.460 64.182 140.642 60.979 55.043 116.022
Radieri 20.401 6.495 11.181 17.676 12.037 31.578 43.615
Suspendări 12.012 7.194 4.825 12.019 71.250 62.112 133.362
Sursa: Oficiul Național al Registrului Comerțului - Sinteze statistice
Datele prezentate în tabelul 2.2.a. conduc către concluzia că, în anul de criză 2009, înființarea de noi IMM-uri
a continuat într-o dinamică mai redusă, în timp ce ieșirile din mediul economic au crescut substanțial și brusc,
prin radiere și în mod deosebit prin suspendare11
de activitate.
Astfel, în anul 2009 peste 133.000 de IMM-uri și-au suspendat activitatea comparativ cu numai 12.000 în
anul 2007 și, respectiv puțin peste 12.000 în anul 2008, ceea ce reprezintă o creștere explozivă, de peste 11
ori față de anii anteriori. Totodată, trebuie remarcat faptul că suspendarea de activitate a avut o dinamică
spectaculoasă, atât în raport cu situația anilor anteriori cât și în comparație cu numărul radierilor definitive.
Astfel, principala formă de ieșire din piață în 2009 a fost suspendarea activității, care a avut o creștere de 3
ori mai mare în comparație cu numărul radierilor. Această evoluție a modificat raportul între numărul de
suspendări și numărul de radieri, din unul subunitar în anii 2007 și 2008, în unul supraunitar.
Studii internaționale, precum „Doing Business Report” (care cercetează „ușurința de a face afaceri” în țările
lumii) efectuat de Banca Mondială, pun în evidență în cazul României costuri și proceduri administrative
pentru ieșirea din afaceri, mai împovărătoare față de cele de intrare. Din acest motiv, procedura radierii
definitive din Registrul Comerțului este evitată, proprietarii preferând procedura de suspendare a activității,
percepută ca find mai puțin birocratică și mai ieftină. Astfel, în anul 2009, numărul de suspendări (71.250) a
fost mai mare în primul semestru comparativ cu numărul înregistrat al doilea semestru (62.112). În ceea ce
privește numărul radierilor se constată o creștere semnificativă între cele două semestre, respectiv de la
12.037 la 31.578.
În consecință, procedura radierii fiind mai cronofagă, mai costisitoare și mai birocratică, iar întreprinzătorii
nevoiți să ia măsuri rapide de adaptare la situația de criză și mai ales la noul context fiscal, au apelat în
majoritatea lor la decizia de suspendare a activității.
Fără niciun echivoc, ieșirile IMM din sistemul economic au drept cauză directă politica de ridicare a gradului
de colectare de venituri la bugetul de stat prin introducerea impozitului minim, precum și al diferențierilor în
tratamentul amortizărilor și al TVA, măsuri care au generat o reacție de protecție din partea agenților
economici din categoria IMM, aflați deja în dificultate economică.
Dacă se face referire la dinamica radierilor în intervalul 2007-2009, numărul de IMM-uri radiate din Registrul
Comerțului a crescut de 2 ori, respectiv de la 20.401 la 43.61512
. Totuși, pe fondul negativ al evoluțiilor
demografice ale IMM-urilor, trebuie evidențiat și un aspect cu conotații pozitive. Astfel, decizia de ieșire din
mediul economic poate fi asociată cu un fenomen de asanare a acestuia, respectiv prin reținerea în mediul de
11
Potrivit art. 237 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, durata inactivității nu poate depăși 3 ani.
12
Condițiile de radiere din Registrul Comerțului sunt reglementate de legea 31/1990 modificată și se efectuează fie ca
urmare a încheierii procedurii de insolvență și faliment, fie din propria inițiativă a investitorilor, acționarilor, asociațiilor
firmei respective.

29
afaceri a firmelor active și competitive în condiții de criză economică. Această constatare se sprijină pe faptul
că principala categorie de IMM care au recurs la suspendare a fost reprezentată de societățile comerciale fără
activitate, denumite în evidențele statistice „întreprinderi dormant” sau inactive la momentul 2009, care nu
au depus bilanț contabil (peste 80% din firmele radiate și circa 1/3 din cele suspendate), precum și cele cu
venituri sub 10.000 lei (44% din firmele care și-au suspendat activitatea).
În același timp, datele sintetizate în tabelul 2.2.a la capitolul înmatriculări, care marchează intrările în
sistemul economic, arată că în anul 2009 procesul de înființare de noi firme a continuat prin înmatricularea a
circa 116.000 de IMM-uri. Deși într-o dinamică mai scăzută, în raport cu anii anteriori, procesul apariției de
noi IMM-uri s-a concretizat prin înregistrarea unui decalaj de 82,4% a numărului de firme înmatriculate în
2009 comparativ cu 2008.
Faptul că, în anul 2009, înființarea de noi IMM-uri nu a căzut dramatic demonstrează, pe de o parte,
potențialul antreprenorial al României iar pe de altă parte, necesitatea susținerii dezvoltării sectorului IMM, ca
o soluție de ieșire din criză și o modalitate de relansare a creșterii economice. De altfel, aceasta este
manifestarea așa numitului „proces de distrugere creativă”13
, descris de Joseph Schumpeter prin apariția de
noi firme în măsură să acopere nișe noi în piață, în timp ce firmele mai puțin competitive dispar din mediul
economic.
2.2.2. Influența crizei asupra IMM-urilor din diferite domenii de activitate
Datele prezentate de INS în lucrarea „România în cifre” publicată în anul 2010, evidențiază repercusiunile
negative ale crizei asupra IMM-urilor din diferitele sectoare de activitate. În sinteză, aceste evoluții scot în
relief următoarele schimbări:
60% scădere abruptă în primul semestru al anului 2009 față de 2008, a numărului de IMM-uri din
domeniul Serviciilor de intermediere imobiliară;
40% recul față de anul 2008 al numărului de firme din Construcții;
20% scădere a numărului de IMM-uri din Industria prelucrătoare, precum și al celor care furnizau
Servicii administrative și de sprijin;
10% scădere a numărului de IMM-uri active în sectorul Comerț cu ridicata și cu amănuntul, în anul
2009 raportat la 2008.
În același timp, există domenii în care conjunctura complicată a primului semestru al anului 2009 a adus și
unele creșteri semnificative ale numărului de IMM active, respectiv de 4,2 ori. Astfel, în domeniul distribuției
de apă, salubritate, gestionarea deșeurilor și activități de remediere, urmat de sfera activităților profesionale,
științifice și tehnice, numărul de IMM-uri a crescut în 2009 cu aproximativ 50%, în raport cu numărul celor
existente la sfârșitul lui decembrie 2008. De asemenea, o creștere de 12,6% s-a evidențiat și în sectorul
transporturi și depozitări.
13
Joseph Schumpeter: „Capitalism, Socialism and Democracy”, ed. Harper, New York, 1975

30
2.2.3. Percepția întreprinzătorilor cu privire la impactul crizei
Cu toate că în anul 2009 nu a fost organizat niciun sondaj de opinie la nivel național de către instituțiile
publice abilitate, totuși percepțiile întreprinzătorilor cu privire la impactul crizei au fost investigate prin
intermediul mai multor sondaje de opinie realizate de structuri private sau în cadrul unor proiecte regionale.
Astfel, în tabelul de mai jos sunt sintetizate principalele concluzii ale acestor anchete, cu privire la dificultățile
percepute de întreprinzători.
Tabel 2.2.b Percepțiile întreprinzătorilor cu privire la impactul crizei
Obstacole percepute
88,8% birocrația excesivă
86,7% fiscalitate împovărătoare
Cerințe exprimate
73,3% accesul la finanțare
71,6% cadrul politic stabil
71,5% creșterea suportului
public pentru investiții
Concluzii din ancheta Institutului de
Studii Economice Internaționale din
Viena (WIIW), 2010
51,3% din totalul
întreprinderilor incluse în
anchetă scot în evidență
evoluția cadrului legislativ;
45,2% fac trimitere la birocrația
excesivă;
32,3% dintre respondenți
semnalează insuficienta
predictibilitate a cadrului
legislativ;
31,7% dintre participanți
percep corupția ca un factor
major de influență negativă.
Concluzii ale anchetei CNIPMMR din
iulie 2009
57,3% aveau dificultăți majore
cu efectele negative ale
climatului economic;
50,0% cu asigurarea resurselor
financiare;
44,3% cu reducerea costurilor;
26,0% presiunea pentru
creșterea vânzărilor;
16,7% cu instabilitatea
legislației.
Concluzii ale anchetei Danis
Consulting cu acoperire regională
(2009)
Din lista de concluzii prezentată mai sus se desprinde un set de preocupări, îngrijorări și provocări referitoare
la factori perturbatori ce țin de mediul extern (oferta de finanțare, instabilitate legislativă, etc.) în care firmele
trebuie să-și deruleze activitățile și la factori din mediu economic de ansamblu, care cresc vulnerabilitățile
sectorului IMM.
În conformitate cu rezultatele anchetei de opinie14
desfășurate pe parcursul anului 2009, percepția
întreprinzătorilor era focalizată pe evoluțiile viitoare negative.
Astfel cel mai frecvent semnalate au fost obstacole și dificultăți direct legate de efectele crizei economice,
precum asigurarea resurselor financiare, reducerea costurilor, preocupări pentru creșterea vânzărilor afectate
de reducerea cererii de consum. De altfel, anchetele de opinie menționate evidențiază că firmele respondente
se confruntau cu un complex de dificultăți generate de contextul crizei, la care se adaugă instabilitatea
legislației.
Fără a se putea face o comparație între rezultatele acestor anchete, întrucât există diferențe metodologice și
s-au administrat seturi de întrebări diferite pentru investigarea ariilor tematice respective, totuși concluziile lor
14
Anchetă organizată în prima jumătate a anului 2009 de către CNIPMMR. Ancheta Danis Consulting care a cuprins
firme din 15 județe din Transilvania. Anchetă realizată la începutul anului 2010 de Institutul de Studii Economice
Internaționale din Viena (WIIW).

31
sunt în linii generale, consonante15
. Cu toate aceste limitări metodologice, ele creionează modul în care au
evoluat percepțiile întreprinzătorilor români în contextul crizei economice.
În același timp, rezultă necesitatea efectuării unor noi studii cuprinzătoare pe bază de sondaj și eșantion
reprezentativ, pe categorii de mărime și sectoriale, la nivel național, precum și pe regiuni de dezvoltare, cu
scopul de a investiga atât barierele și obstacolele, cât și percepțiile IMM-urilor cu privire la conjunctura
economică de ansamblu și impactul acesteia asupra sectorului IMM din România.
2.3. Competitivitatea internațională a sectorului de afaceri din România
2.3.1. Performanțele sectorului de afaceri din România
„Doing Business Report” efectuat de Banca Mondială este unul dintre cele mai cuprinzătoare studii
comparative la scară globală care se desfășoară cu regularitate la interval de un an de zile. Cercetarea
întreprinsă anual cuprinde un număr de 183 de state ale lumii.
Pe fondul crizei mondiale, România a pierdut 10 poziții în clasamentul global privind
ușurința de a face afaceri.
Indexul global cu privire la „ușurința de a face afaceri” plasează România pe locul 45 în anul 2008 și,
respectiv, poziția 55 în anul 2009, în clasamentul celor 183 de state. Astfel în contextul crizei, România a
înregistrat o deteriorare a indexului cu 10 poziții. Graficul de mai jos ilustrează atât poziția României în
clasament, cât și vecinătăți importante în această ierarhie, din zona geografică de care aparține.
Grafic 2.3.a Poziția României în Clasamentul global DBR
Sursa: Doing Business Report, 2010, Banca Mondială
După cum se poate observa, din punct de vedere al indexului global al „ușurinței de a face afaceri”, România
(locul 55) se poziționează în fața Poloniei (72), Republicii Cehe (74), dar în urma Ungariei (47) și chiar a
Bulgariei (44).
15
În schimb, aceste rezultate nu pot fi extrapolate la nivelul sectorului IMM sau al mediului de afaceri deoarece nu au
avut la bază eșantioane reprezentative la scară națională, ci s-au bazat pe eșantioane aleatorii de conveniență.
1
42 44 47
55
72 74
94
0
20
40
60
80
100
120
SG SK BG HU RO PL CZ MD

32
Graficul 2.3.b prezintă sintetic locurile obținute de România, din perspectiva fiecărui indicator cuprins în
această analiză, în dinamică pe doi ani 2009 și respectiv 2010. Analiza setului de 10 indicatori evidențiază
atât deteriorarea unor poziții deținute în anul anterior, cât și îmbunătățirea unor performanțe cu privire la alte
criterii de analiză.
Grafic 2.3.b Evoluția poziției României în funcție de fiecare indicator în anii 2010 și 2009
Sursa: Doing Business Report, 2009, 2010, Banca Mondială
Astfel, România pierde 10 locuri în acest clasament din punct de vedere al indexului global vizând mediul de
afaceri în ansamblul său. Această deteriorare a poziției în clasamentul global este cauzată, după cum arată
datele graficului 2.3.b, de pierderile de poziție la aproape toate criteriile de analiză, dar cu o pierdere mai
semnificativă, de exemplu, de 15 locuri la capitolul de disciplină contractuală în executarea contractelor, de
12 poziții în ceea ce privește ușurința de a deschide o afacere, coroborat cu pierderea de 4 locuri în clasament
în privința criteriului de închidere a afacerilor, obținerea autorizațiilor pentru construire, accesul la creditare,
precum și la capitolul de comerț exterior. În schimb, singurul criteriu unde poziția României în clasament s-a
îmbunătățit privește înregistrarea proprietății, respectiv, la poziția 92 comparativ cu locul 112 ocupat în anul
anterior.
Totodată, trebuie menționat faptul că deteriorarea poziției României în acest clasament poate fi pusă, cel
puțin parțial, pe seama unor schimbări pozitive înregistrate de celelalte 182 de țări cuprinse în acest studiu,
nu numai ca urmare a înrăutățirii situației proprii.
91
55
46
149
41
15
92
113
91
42
55
88
30
43
148
38
12
112
110
87
30
45
Închiderea unei afaceri
Executarea contractelor
Comerţul exterior
Plata impozitelor
Protejarea investitorilor
Accesul la creditare
Înregistrarea proprietăţii
Condiţiile de angajare
Autorizaţii pentru construcţii
Deschiderea unei afaceri
Mediul de Afaceri
2009 2010

33
Grafic 2.3.c Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „deschiderea unei afaceri”
Sursa: Doing Business Report 2010, Banca Mondială
Locul 42 la pornirea sau deschiderea unei afaceri. În România, înființarea unei afaceri are la bază 6 proceduri,
durează în medie 10 zile și costă 2,9% din venitul mediu pe locuitor, iar ponderea costurilor de inițiere a
afacerii, raportat la capitalul minim de pornire, se ridică la 0,9% din venitul mediu pe locuitor (ultimele
aspecte înregistrează o tendință de ușoară scădere în ultimii doi ani). Din perspectiva acestui index, România
se plasează înaintea Poloniei (117), Republicii Cehe (113), Moldovei (77), Slovaciei (66) și a Bulgariei (50),
dar în urma Ungariei (39).
Grafic 2.3.d Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „obținerea autorizațiilor de
construcție”
Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010
Locul 91 pentru obținerea autorizațiilor de construcție. Procesul reclamă parcurgerea a 17 proceduri care
solicită o durată de 243 zile și al căror costuri se ridică la 87,9 % din venitul pe locuitor, pe o tendință
semnificativă de scădere comparativ cu anul 2007. Acest loc 91 poziționează România înaintea Poloniei
(164), Moldovei (161) și Bulgariei (119), dar în urma Ungariei (88), Republicii Cehe (76) și a Slovaciei (56).
4
39 42
50
66
77
113 117
0
20
40
60
80
100
120
140
SG HU RO BG SK MD CZ PL
2
56
76
88 91
119
161 164
0
40
80
120
160
200
SG SK CZ HU RO BG MD PL

34
Grafic 2.3.e Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „condiții de angajare pe
piața forței de muncă”
Locul 113 pentru condiții de angajare a forței de muncă. Acest loc 113 poziționează România doar înaintea
Moldovei (141) și mult în urma Slovaciei (81), Ungariei (77), Poloniei (76), Bulgariei (53) și a Republicii Cehe,
care ocupă locul 25, fiind cel mai bine poziționată între toate statele din regiune, la acest capitol de analiză.
Grafic 2.3.f Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „înregistrarea proprietății”
Locul 92 la capitolul înregistrarea proprietății. Acest proces impune, în România, parcurgerea a 8 proceduri,
care durează 48 de zile și costă 1,3 % din valoarea proprietății. Deși îmbunătățit cu 10 poziții în clasament,
acest indicator plasează România cu mult în urma multor țări din regiune: Polonia (88), Cehia (62), Ungaria
(61), Bulgaria (56). În acest clasament mondial se remarcă poziționarea pe primele locuri, a Republicii
Moldova (17) și Slovaciei (11).
1
25
53
76 77 81
113
141
0
40
80
120
160
SG CZ BG PL HU SK RO MD
11
16 17
56
61 62
88 92
0
20
40
60
80
100
120
SK SG MD BG HU CZ PL RO

35
Grafic 2.3.g Poziția României și vecinătăți în funcție de indicatorul „accesul la creditare”
Locul 15 pentru accesul la credit. Această poziție avantajoasă în clasamentul mondial plasează România la
egalitate cu Polonia și Slovacia, dar și cu mult înaintea altor țări din regiune, respectiv Republica Moldova
(87), Republica Cehă (43), Ungaria (30). Pentru evitarea oricăror confuzii și pentru interpretarea corectă a
acestor rezultate, trebuie subliniat că metodologia DBR pentru analiza acestui index nu are în vedere
disponibilitatea finanțării din perspectiva cererii de credit a firmelor, ci alte elemente privind siguranța și
transparența în piață, respectiv, cele care țin de prevederi legislative cu caracter executoriu în beneficiul
creditorilor și furnizarea publică de informații în privința debitorilor. Cu privire la cazul concret al României,
acest loc 15 s-a obținut pe baza unui scor de 8 puncte în ceea ce privește indexul solidității drepturilor legale
executorii (0-10), 5 puncte cu referire la indexul profunzimii informațiilor referitoare la creditare (0-6) și privit
prin prisma acoperirii oferite de Registrul public care cuprinde 5,7% din populația adultă a țării.
Grafic 2.3.h Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „protecția investitorilor”
Locul 41 pentru protecția investitorilor. S-a atribuit României locul 41 în baza unui index de 9 referitor la
cuprinderea informațiilor publice (index evoluând conform metodologiei de la 0-10), un index de 4 pe o scală
de 10 unități care evaluează ușurința identificării acționariatului și nu în ultimul rând, pentru un scor de 6
puncte din maximum 10, pentru soliditatea protecției investitorilor. Acest loc poziționează România la același
nivel cu Polonia și Bulgaria și mult în fața Ungariei (119), Republicii Moldova (109), Slovaciei (109) și
Republicii Cehe (93).
4 4
15 15 15
30
43
87
0
20
40
60
80
100
SG BG RO PL SK HU CZ MD
2
41 41 41
93
109 109
119
0
20
40
60
80
100
120
140
SG BG RO PL CZ SK MD HU

36
Grafic 2.3.i Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „plata taxelor și impozitelor”
Locul 149 pentru plata taxelor și impozitelor. Acest index plasează România pe locul 149 în acest clasament
mondial cu un număr de plăți pe an de 113, cu proceduri de plată care presupun un număr de 202 ore
alocate, cu un nivel al impozitului pe profitul brut de 16,0%, taxe de muncă și contribuții de asigurări sociale
în procent de 34,2% și cu o rată a fiscalității totale ce se ridică la 44,6%. De asemenea, graficul arată că
toate țările din regiune incluse în această analiză de detaliu se plasează în partea a II-a a clasamentului
mondial respectiv de la poziția 95, ocupată de Bulgaria la locul 151 deținut de Polonia. Cu excepția Poloniei,
România are poziția cea mai dezavantajoasă, ceea ce conduce la concluzia necesității adoptării unor politici
publice, reglementări și sisteme menite să simplifice și să ușureze birocrația cerută de procedurile
administrative de plată a taxelor și impozitelor.
Grafic 2.3.j Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „comerțul exterior”
Locul 46 în ceea ce privește comerțul exterior. Cu o ușoară deteriorare a poziției în clasament, acest loc a
rezultat ca urmare a unui număr de 5 documente cerute de operațiunile de export și respectiv 6 la import,
care solicită circa 12 zile ca durată pentru asigurarea conformității la export și respectiv 13 zile pentru
operațiunile la import, ceea ce reclamă costuri de 1.275 dolari SUA per container la export și respectiv 1.175
dolari SUA per container la import. Totuși poziția României se situează cu mult în fața altor state din regiune,
respectiv Republica Moldova (140), Slovacia (113), Bulgaria (106), Ungaria (70) și Cehia (53).
5
95
101
119 121 122
149 151
0
30
60
90
120
150
180
SG BG MD SK CZ HU RO PL
1
42 46
53
70
140
106
113
0
40
80
120
160
SG PL RO CZ HU MD BG SK

37
Grafic 2.3.k Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „executarea contractelor”
Locul 55 pentru impunerea disciplinei contractuale. Conform identificării efectuate de studiu România
figurează cu un număr de 31 de proceduri de urmat, o durată de 512 zile pentru parcurgerea lor și un cost ce
se ridică la 28,9% din valoarea reclamată. Această poziție plasează România cu mult în fața Bulgariei (87),
Cehiei (82), Poloniei (75) și Slovaciei (61), dar cu mult în urma Ungariei (14) și a Republicii Moldova (22).
Grafic 2.3.l Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „închiderea unei afaceri”
Locul 91 pentru capitolul închiderea unei afaceri. Procedurile aferente durează în medie 3,3 ani și reclamă un
cost care se ridică la 11% din valoarea patrimoniului. Acest indicator poziționa România în urma multor state
din regiune precum Slovacia (39), Ungaria (58), Bulgaria (78), Polonia (85) și Republica Moldova (90), dar
totuși în fața Republicii Cehe care deținea locul 116 în clasamentul efectuat de DBR.
13 14
22
55
61
75
82
87
0
20
40
60
80
100
SG HU MD RO SK PL CZ BG
2
39
58
78
85 90 91
116
0
30
60
90
120
150
SG SK HU BG PL MD RO CZ

38
2.3.2. România în contextul competitivității globale
Pentru a completa tabloul despre competitivitatea mediului de afaceri din România din perspectiva
rapoartelor și studiilor efectuate de diferite organisme internaționale, în continuare sunt prezentate
principalele concluzii ale lucrării Indexul Competitivității Globale elaborat de Forumul Economic Mondial (The
World Economic Forum).
Raportul Competitivității Globale (Global Competitiveness Report)
Cerințe de bază
Instituții
Infrastructură
Economii bazate pe factorii de
producție
Creșterea eficienței
Educație superioară și training
Eficiența pieței de produse
Eficiența pieței muncii
Economii bazate pe eficiență
Inovație și complexitate
Complexitatea afacerilor Economii bazate pe inovație
Sursa: Indexul Competitivității Globale, 2009.
Schema16
de mai sus, care stă la baza fundamentării Indexului Competitivității Globale (ICG), arată că în
primele etape de dezvoltare, economia statelor se bazează pe factorii de producție, iar țările sunt competitive
în funcție de resursele de care dispun: forță de muncă și resurse naturale. Companiile sunt competitive în
baza prețurilor, vând produse sau servicii, iar productivitatea scăzută se reflectă și asupra salariilor scăzute.
Menținerea competitivității în acest stadiu de dezvoltare implică, în primul rând, buna funcționare a
instituțiilor publice și private, o infrastructură dezvoltată, un cadru macroeconomic stabil, precum și forță de
muncă sănătoasă și cu cel puțin un nivel de bază al educației. Odată cu creșterea salariilor în urma
dezvoltării, țările trec într-un alt stadiu de dezvoltare economică și atunci sunt necesare un proces de
producție mai eficient și o calitate mai mare a produselor. În acest stadiu, competitivitatea se bazează pe un
nivel de educație mai ridicat, o piață de produse mai eficientă și o piață a forței de muncă mai dezvoltată,
piețe financiare mai complexe, existența economiei de scală și abilitatea de a implementa noi tehnologii.
Nivelul superior îl reprezintă economiile bazate pe inovație care își permit susținerea unor salarii mai mari și
un standard de viață ridicat, ca urmare a derulării unor afaceri competitive prin produse noi și originale. La
acest nivel, companiile concurează prin inovație, prin dezvoltarea de produse noi și diversificate, utilizând cele
mai complexe sisteme de afaceri.
16
Analiza bunelor practici internaționale, studiu comparativ de fundamentare a Strategiei Guvernamentale pentru
dezvoltarea și îmbunătățirea mediului de afaceri în perspectiva 2011-2015, MECMA 2010.

Raport_FPP_RO-13022011_web

Empfohlen

Empfohlen

Weitere ähnliche Inhalte

Ähnlich wie Raport_FPP_RO-13022011_web

Ähnlich wie Raport_FPP_RO-13022011_web (20)

Raport_FPP_RO-13022011_web