1. inliniedreapt a.net http://inliniedreapta.net/lavedere/ronald-reagan-discursuri-
esentiale-si-retrospectiva/
Ronald Reagan, discursuri esenţiale şi
retrospectivă
Cu ocazia comemorării a 100 de ani de la naştere prezentăm trei discursuri importante şi o
retrospectivă a omului şi perioadei Reagan la care participă Steven Hayward, autor al monografiei
The Age of Reagan.
Primul discurs, numit “A Time for Choosing”, este supranumit simplu “The Speech”. Este probabil cel
mai percutant discurs al lui Reagan şi afirmarea cea mai elocventă a filozofiei politice
conservatoare a viitorului preşedinte. Discursul a fost înregistrat pentru televiziune în octombrie
1964 şi a făcut parte din campania de susţinere a candidaturii lui Barry Goldwater la preşedinţia
americană. Goldwater a pierdut la mare distanţă în favoarea lui Lyndon B. Johnson, fostul
vicepreşedinte al administraţiei Kennedy, însă efectul produs de acest discurs l-a catapultat pe
Reagan în rolul de figură politică naţională. Un prim divident a fost victoria din 1966 în alegerile
pentru postul de guvernator al Californiei. Vechi de mai bine de 40 de ani, acest discurs nu şi-a
pierdut deloc actualitatea. Temele dezbătute au rezonanţă în prezent şi oricând sau oriunde
libertatea şi suveranitatea cetăţenilor este ameninţată de puterea uzurpatoare a statului sau de
ideologiile tiranice ale colectivismului.
Al doilea discurs a fost rostit în iunie 1982 în faţa parlamentului britanic. Asemeni unuia dintre
mentorii săi intelectuali, Whittaker Chambers, Reagan a descris frământările Războiului Rece drept
o bătălie filozofică între forţele libertăţii şi tirania totalitară. Într-o vreme când gândirea geopolitică
americană era dominată de preferinţa pentru acomodare şi recunoaştere a comunismului, Reagan
a anunţat răspicat că “regimurile sădite de baionete nu prind rădăcini”. Refuzând să recunoască
legitimitatea regimurilor marionetă impuse de sovietici în spatele Cortinei de Fier, Reagan a
subliniat importanţa mişcării dizidente Solidaritatea şi a interpretat evenimentele poloneze drept
“un punct de cotitură”. Imperiul sovietic, a spus el, “se află în criză deoarece cerinţele economice
sunt în conflict direct cu cele ale ordinii politice… Sistemul sovietic este o structură politică ce nu
mai corespunde bazei sale economice.” Experimentul marxist-leninist, a insistat Reagan, traversa o
stare de declin ireversibil. Convingerea sa era că “marşul democraţiei şi al libertăţii vor condamna
marxism-leninismul la lada de gunoi a istoriei”. Şapte ani mai târziu se consemna căderea zidului
berlinez şi implicit prăbuşirea lagarului de concentrare sovietic, confirmând viziunea extraordinară
proclamată în 1982.
Al treilea discurs prezentat este cuvântarea istorică din 12
iunie 1987, în faţa Porţii Brandenburg din Berlin. A intrat în
istorie datorită provocării adresate liderului sovietic
Gorbaciov – “Domnule Gorbaciov, dărâmaţi acest zid!” – dar

2. la momentul respectiv a fost primit cu placiditate în Europa şi
America. Cu doi ani înainte de prăbuşirea comunismului, nici
măcar germanii nu credeau că zidul va dispare curând sau că
URSS intrase în comă. Mai degrabă, actorul de mâna a doua
locatar la Casa Albă continua să confunde complexitatea
geopolitică cu un platou de filmare din Hollywood. Cu o seară
înainte, 25.000 de pacifişti germani din Berlinul de Vest au
protestat împotriva sosirii lui Ronald Reagan, într-o
demonstraţie care s-a încheiat cu ritualul obişnuit al
militanţilor pentru pace: maşini arse, magazine distruse pe
traseu şi bătălii de stradă cu poliţia. Doi ani şi jumătate mai
târziu (după căderea zidului) John Kornblum, diplomat american din Berlin, declara: “Ca din nimic,
toată lumea a început să spună: ‘Ia te uită, Ronald Reagan a prevăzut asta [căderea zidului, n.m.],
el a fost cel care i-a aplicat lovitura de graţie.”
Ultimul material este o conversaţie, jalonată de Peter Robinson de la Institului Hoover, cu Steven
Hayward, autor al unei impresionante monografii Reagan în două volume. Este o recapitulare bine
structurată a perioadei Reagan, cu o serie de amănunte inedite şi o excelentă evaluare a rolului
istoric jucat de al 40-lea preşedinte american.