Sursa: e-mail. Copyright: Venera DUMITRESCU-STAIA

1. MOŞTENIREA FRAłILOR CAPŞA
Venera DUMITRESCU-STAIA, Canada
Pe Calea Victoriei nr.36, vis-à-vis de Cercul Militar, colŃ cu Str. Edgar Quinet, se află
o veche clădire cu un etaj , construită în anul 1852, care a aparŃinut vornicului Slătineanu,
în anul 1854 intrând în posesia celebrilor fraŃi Grigore şi Constantin Capşa, foşti elevi ai
binecunoscutului cofetar francez Belissaire Boissier, care a fondat la Paris în anul 1827
cofetăria denumită Maison Boissier pe Boulevard des Capucines. În Octombrie al acestui
an 2007 s-au sărbătorit 180 ani de la existenŃa primei cofetării renumite din Paris,
Belissaire Boissier lansând renumitele cu glazură de ciocolată, castane glasate si alte
dulciuri îmbietoare. Familia Capşa, de origine macedo-română, urmaşi ai cojocarului
Dumitru Capşa, au sosit în łara Românească după dramaticele episoade ale istoriei
aromâneşti din Balcani, când a fost distrus din temelii de catre artileria otomană oraşul
Moscopole în anul 1788, minunata capitală a aromânilor.
SupravieŃuitorii acelui genocid s-au risipit în cele patru colŃuri ale Europei, mulŃi
dintre ei venind în łările Române. La început, Dumitru Capşa, cojocar de meserie, s-a
refugiat în oraşul Braşov, unde s-a şi căsătorit, mai târziu mutându-se în Bucureşti, având
moştenitori 4 băieŃi, Constantin, mezinul familiei fiind singurul care a preluat meseria
tatălui, devenind cojocar recunoscut pe "piaŃa Bucurescilor".
Constantin Capşa s-a căsătorit cu o tânară din Ploieşti, cu care a avut 12 copii, patru
dintre ei, anume Vasile, Anton, Constantin şi Grigore, pe la mijlocul secolului XIX au
înfiinŃat Casa Capşa, cu un interior foarte elegant, scaune şi fotolii tapisate cu catifea roşie,
măsuŃe placate cu marmoră importată din Italia, oglinzi veneŃiene, draperii din catifea etc.,
devenind astfel celebră în toată Europa, protipendada Bucureştiului si nu numai, reuninduse acolo, pentru a discuta artă, politică, can-can-urile timpului, etc. Această clădire, în timp
a fost transformată de Grigore Capşa în hotel, restaurant, cafenea, (cafeneaua fiind singurul
loc unde se putea fuma), care pe
Pagina 1 din 5

2. Foto stânga: Grigore Capşa (centru) împreună cu 4 şefi de atelier francezi.
(Foto 1872). Foto dreapta Casa Capşa veche
lângă bunătăŃile ce erau servite, se puteau citi gazetele timpului, gazete care pentru a nu fi
deteriorate, erau aşezate pe nişte suporturi din lemn de dimensiunile ziarului, astfel ca
paginile să nu fie îndoite.
Grigore Capşa, şcolit la Paris la Maison Boissier, a fost cel care a impus standardele
occidentale în privinŃa calităŃii, transformând bucătăria în artă, în acelaşi timp completând
modelul francez cu elemente din artă culinară românească, într-o societate care în acele
timpuri era încă dominată de influenŃele orientale, fraŃii Capşa înlocuind treptat dulciurile
orientale, precum rahatul, baclavalele şi sarailiile, bine îndulcite cu miere, care se zicea că
"îngreunează trupul şi mintea", cu ciocolata, bomboane fondante şi alte preparate cu bază
din cremă de ciocolată şi glazurată.
În perioada anilor 1852 exista o concurenŃă pe Calea Victoriei, lumea însă
descoperind Cofetăria Capsa, pe lângă celelalte, "Cofetăria Palatului", "Cofetăria Riegler",
"Fialkowski", aceştia fiind nevoiŃi să-şi mute sediile, întrucât Cofetăria Capşa devenise cea
mai celebră şi frecventată din Bucureşti.
FraŃii Capşa călătorind mult peste hotare au adus alături de bomboanele fondante şi
alte produse din ciocolată, precum ouăle de Paşti, bomboanele englezeşti, ambalaje din
cutii de lemn şi metal produse la Karlsbad, Viena, cu imagini minunate pe capac, de
asemenea "hârtia dantelată" , "coli de hârtie aurite şi argintate", panglici, staniol, toate
pentru decorare, atractive şi îmbietoare la cumpărare. De-a lungul anilor, începând cu anul
1869, la "cârma" cofetariei se aflau Constantin şi Grigore Capşa. Grigore, şcolit la Maison
Boissier din Paris şi-a însuşit atât de bine arta cofetăriei, încât i s-a îngăduit să participe la
ExpoziŃia din Paris. La înapoierea în Ńară, afacerea a continuat, dar în 1876 Constantin s-a
retras din afacere, ramânând singur Grigore.
În 1869, Casa Capşa devenise furnizorul CurŃii princiare a României, iar în 1882 al
Casei Regale. În 1873, i s-a acordat "Medalia de aur" cu ocazia ExpoziŃiei de la Viena şi
1881 a primit "Medalia de Aur" cu ocazia ExpoziŃiei de la Bucureşti, iar în 1889, "Marea
Medalie de aur" a "ExpoziŃiei Universale". De asemenea, în anul 1882, a primit Brevetul
de furnizor al Casei principelui Milan Obrenovici al Serbiei şi în 1908 pe cel al Principelui
Pagina 2 din 5

3. Ferdinand al Bulgariei. În perioada după primul Război Mondial, printre alŃi oaspeŃi de
vază din tara si strainatate, au venit în România preşedintele FranŃei Raymond Poincaré,
care a scris celebrul volum intitulat ? apărut în 1927, Sarah Bernard, Josephine Baker,
Enrico Carusso, Pietro Mascagni, compozitor italian, tenorul Josef Schmidt, actorul Harry
Baur şi nu în cele din urmă George Enescu, la care, bineînŃeles, "last, but not least" vizita
generalului Joseph Joffre (1852- 1931), mareşal al FranŃei în 1916, iar în 1918 ales
membru al Academiei franceze.
În anul 1920, Generalul Joffre (foto), a fost primit de
Regele Ferdinand şi Regina Maria, decorând pe Regele
Ferdinand cu "Medalia militară franceză" şi "Crucea de
Război" a oraşului Bucureşti. FraŃii Capşa, cu ocazia acestei
vizite somptuoase, s-au gândit că în onoarea generalului să
lanseze o nouă prajitură de ciocolată, în forma cilindrică de
petit-four, exclusiv din cremă şi glazură de ciocolată.
ComponenŃa era hotarâtă, însă fraŃii Capşa nu ştiau ce
denumire nouă să-i dea, întrucât celelalte aveau denumirea de
palete, cornete, bezele etc. Ideea le-a venit spontan... şi au
lansat petit-four-ul purtând chiar numele generalului... deci
Joffre, în cinstea acestuia, denumire purtată şi în zilele
acestui secol, la care s-a adăugat şi tortul cu cremă Joffre.
Tot fraŃii Capşa au fost primii care au introdus fabricarea
îngheŃatei în România la Bucureşti, care se servea la Capşa în cupe speciale din cristal, cu
picior, deasupra frişcă şi petit-four denumite, care se implantau în frişca proaspăt bătută.
În perioada după primul razboi şi începutul celui de-al doilea război mondial, până la
naŃionalizarea din 1947 a marilor fabrici şi uzine, la Bucureşti exista Fabrica de îngheŃată
"Frigul", care se află pe Strada Lânăriei, unde se putea comanda şi pe cale telefonică
cantitatea de îngheŃată dorită, care era în cutii cerate, cu continut de 1,2,3 kg, îngheŃată
asortată sau nu (precum găsim astăzi în marketuri), care era adusă la domiciliu cu maşini
frigorifice, plata facându-se locco - am trăit epoca...
Îmi permit să adaug la acest capitol, că pe timpuri... alimentele de bază pentru
gospodărie, produse proaspete, precum peştele, crustaceele etc., păsări vii, pâinea caldă,
produsele lactate, zarzavaturile, chiar şi materialele din stofe şi mătăsuri, erau aduse de
furnizori la domiciliu în mijloace de transport cu tracŃiune animală, în special pâinea în
transport închis, care păstra pâinea şi alte produse din faină, proaspete şi calde.
Dupa 1948, au urmat marile transformări politice şi sociale, dupa abolirea Monarhiei,
celebra "instituŃie a fratilor Capşa", a trecut cu toată zestrea materială în subordinea
SocietăŃii Comerciale de Stat. Exploatarea de restaurante şi hoteluri a preluat, volensnolens şi acest local cu veche şi frumoasă tradiŃie românească, schimbând şi firma, în
"Restaurant şi Hotel Bucureşti".
Pagina 3 din 5

4. Îmi permit să adaug că după 1948, Capşa a devenit restaurant absolut public, unde se
servea şi Menu fix, care costa 8 lei. Nu era rău, dar "minunea" a durat pâna prin anii 1965,
când s-a desfiinŃat sistemul de servire, devenind un restaurant cu "circuit închis", adică nu
orice muritor de rând avea acces. Îmi amintesc că Maria Tănase, pe când era "Menu fix",
avea o masă rezervată. Din fericire, dupa 1990 s-a revenit la vechea denumire,
restaurându-se şi localul, nimeni însă nu a reusit până în prezent să-i redea acel "spirit al
Capşei de odinioară", dispărut odata cu epoca antebelică, iar preŃurile nu mai sunt
accesibile oricărui muritor de rând, precum înainte de 1965, acum este un local de mare
lux, unde în exclusivitate cei cu "monedă forte" pot îndrăzni să se apropie.
O tempora, o mores! S-au schimbat şi firmele si negustorii.
Venera DUMITRESCU-STAIA
Canada
Pagina 4 din 5

5. Casa Capşa în 2006
Obs. mea: unele mici scapari trebuie iertate.
Pagina 5 din 5